Afacerea SKODA

Onorată Instanță,
Orice judecată, orice cauză adusă judecății trebuie să se bazeze în soluția
ce urmează a se pronunța în cadrul ei pe faptele concrete, probate prin toate
mijloacele de probă disponibile admise, pe ceea ce s-a demonstrat a se fi produs
în mod real. Pentru capetele de acuzare în care nu se pot prezenta, aduce sau
găsi probe, instanța de judecată este îndreptățită să constate și să pronunțe, până
la proba contrarie, netemeinicia lor respingând capetele de acuzare formulate.
Judecata nu trebuie să fie influentată în demersurile sale de nici un factor
care nu urmează căile procedurale permise, nu trebuie să permită a se impacta
claritatea stabilirii adevărului prin actul judecății, respectiv al stabilirii faptelor
prevăzute de lege, al probelor pe care se sprijină faptele și desigur, a încadrării
corecte legal a faptelor.
Cauza adusă judecății vizează demersurile realizate pentru înzestrarea
Armatei Române cu armamentul corespunzător în situația în care cel existent era
depășit moral și insuficient, demersuri care au fost materializate însă printr-un
contract considerat supraevaluat și încheiat cu nerespectarea lanțului decizional
de partea română.
Contextul acestui contract încheiat în 1930 trebuie explicat prin faptul ca
era grefat pe teama unui atac din partea rusilor, de la sfârșitul primului război
mondial trecând doar 12 ani iar impactul și ororile unui război cu o superputere
militară cum este cea a Rusiei, jucând un rol psihologic important, cu atât mai
mult cu cât de la 1918 era vorba despre o Românie Mare, o Românie unificată în
contextul unor regiuni istoric revendicate de alte puteri.
Așadar, necesitatea unui contract pentru tehnică militară de actualitate
era imperios necesară României. În contextul acestei nevoi, România a efectuat
demersurile pentru împlinirea acestei necesități tactice.
Având în vedere colaborarea anterioară a României cu Uzinele Skoda în
ceea ce priveste dotarea cu armament, corelat cu faptul că din anii 20 șeful
reprezentanței Uzinelor Skoda în România era Bruno Seletzky, consecința
firească a fost de colaborare și încheiere a contractului cu reprezentantul
Uzinelor Skoda, Bruno Seletzky. Din acest punct de vedere totul este perfect
natural și integrat necesităților tactice.
1
 În privința expunerii faptelor care au generat acuzarea lui Bruno
Seletzky, din modul în care au fost aduse cunoștinței publice și implicit, maniera
în care clientul Bruno Seletzky a ajuns în atenția organelor statului, rugăm
instanța să constate că, dacă va fi găsit vinovat, este necesar ca persoanele cu
care a colaborat pentru încălcarea legii să răspundă împreună cu el ori, în măsura
în care se apreciază de către instanță că nu putea săvârși faptele în contra
intereselor statului român de unul singur, dată anvergura și întinderea
contractelor, să constate de asemenea că faptele ar putea fi în aceeași măsură, în
respectul legii românești, după cum vom arăta în cele ce urmează, respingând
capetele de acuzare formulate împotriva clientului Bruno Seletzky.
În fapt,
- în noiembrie 1928, Seletzkya fost invitat să întocmească un plan
privind modernizarea armamentului românesc pe care îl realizează în patru luni,
astfel că în luna mai 1929, oferta Skoda era deja pe cale de a se perfecta.
- În acest context a intrat în posesia unor documente care la 1933 au
fost „descoperite“ în posesia clientului Bruno Seletzky în urma unei percheziții.
Documentele includeau documente militare secrete ale Ministerului Apărării
referitoare la sistemul naţional de apărare, documente despre contractele statului
cu alţi furnizori de armament. De asemenea, cu aceeași ocazie a percheziției au
mai fost descoperite sume foarte mari de bani şi o listă cu nume codificate care
ar fi fost beneficiarii acelor sume de bani. Ori în cadrul cercetării și pe tot
parcursul procesului nu s-a putut stabili o identitate clară și fără echivoc atribuită
numelor codificate, ceea ce poate fi interpretat și ca o farsă elaborată deoarece,
dacă ar fi să interpretăm în favoarea clientului înscrisurile, este posibil ca el să fi
primit acele sume de bani. În măsura în care nu se poate stabili adevărul, nu se
poate stabili nici gradul răspunderii din partea lui Bruno Seletzky.
- Planul pentru modernizarea dotărilor Armatei Române a fost de
îndată analizat în sedința oficialităților române (prim-ministrul Iuliu Maniu,
ministrul apararii, generalul Cihoschi, precum si o serie de ofiteri superiori de
specialitate) care au decis, fără a respecta structura de aprobare a unei achiziții
de acest gen și în lipsa unui caiet de sarcini, să comande tot ce era nevoie de la
uzinele Skoda, mai puțin piesele de artilerie grea care ar fi urmat să vină din
Franța.
- o comisie de experți militari însă a comunicat conducerii
Ministerului Apărării Naționale informația că tunurile fabricate la uzinele
franceze Schneider erau cu 60.000 de dolari mai scumpe decat cele oferite de
Uzinele Skoda. Deoarece această informație s-a dovedit ulterior neadevărată,
putem doar să apreciem că, în rivalitatea dintre fabricile de armament ale
2
Europei, este o posibilitate ca producătorii să fi luptat pe toate liniile posibile
pentru a câștiga un contract sau un client. În situația în care această posibilitate
ar fi fost reală iar experții militari ar fi fost corupți, nu se poate concluziona, fără
a fi implicat personal în fapte de corupție, că Bruno Seletzky ar fi fost autorul
moral.
- Consecința acestei informații a fost totuși decizia României de a
comanda uzinelor Skoda, în martie 1930, muniții și armament, inclusiv artileria
grea, în valoare de peste cinci miliarde lei.
- Anchetatorii au apreciat că acest contract a adus statului roman un
prejudiciu de 900 de milioane de lei (aproximativ 9,2 milioane de dolari), cifra
rezultată din comparația cu valoarea unui contract similar încheiat de Iugoslavia
în aceeași perioadă – prețul materialelor pentru armata română era cu 18%-25%
mai ridicat.
- Astfel, tot anchetatorii au apreciat că beneficiile primite de cei care,
sub o forma sau alta, au facilitat contractul au totalizat peste 19 milioane de lei.
- În acest context, se poate observa că Bruno Seketzky nu a forțat
părțile să contracteze, că din contract ceea ce rezultă este doar că partea
românească nu a îndeplinit condițiile legale în care contracta iar experți militari
români au oferit informații care au favorizat o decizie pentru încheierea unui
contract dezavantajos părții române.
- Pe de altă parte, Bruno Seletzky ca persoană fizică este responsabil
doar pentru propriile fapte care au incălcat legea, respectiv, ruperea sigiliilor dar
în condiții de tensiune emoțională care necesita o expertiză în acest sens pentru a
analiza gradul său de discernământ în momentul săvârșirii faptelor.
- Bruno Seletzky nu poate fi ținut responsabil pentru produsele
comandate și primite din partea Uzinelor Skoda, doar dacă se poate face proba
unei rele intenții din partea sa în executarea contractului, ceea ce nu s-a probat în
nici un moment de-a lungul procesului.
- La sfârşitul anului 1931, au avut loc trageri experimentale cu
tunurile fabricate la Skoda şi s-a constatat că echipamentele nu corespundeau
necesităţii Armatei Române. Mari probleme erau şi la puştile mitralieră. În
consecinţă, generalul Ştefănescu Amza, noul ministru, a cerut sistarea temporară
a comenzii şi concedierea lui Bruno Szeletzky de la conducerea reprezentanţei.
Drept răspuns, Uzinele Skoda l-au acuzat de sabotarea contractului (la data de
17 martie 1930, prin contractul nr. 6.102, Ministerul Apărării Naţionale, condus
de generalul Henry Cihoski, comandase Uzinelor Skoda muniţii şi armament în
valoare de peste cinci miliarde de lei: tancuri şi tunuri antiaeriene de 75 mm,
3
obuziere de 100 mm şi de 150 mm, aproape 200.000 de proiectile, plus
chesoane, care de transport şi căruţe port-ţeavă)
- Se consideră că Seletzki, pentru a-și atinge scopurile, a împarțit
comisioane importante nu numai funcționarilor și tehnicienilor civili și militari
însărcinați cu urmărirea contractelor încheiate cu uzinele Skoda, ci și altor
persoane care ocupau funcții importante în aparatul de stat sau în organele de
conducere ale unor partide politice. Dar acest detaliu probează nu faptele sale ci
insinuează faptul că, în aparatul administrativ și în sistemul național de apărare
al țării existau persoane dispuse să încalce legea națională și să pericliteze
siguranța statului. Ori, o condamnare a lui Bruno Seletzky ar putea fi acceptată
doar în cazul în care, aceste fapte de corupție ar fi identificate și condamnate
definitiv. Ori, în lipsa acestor probe materiale, fapta lui Seletzky nu se poate
proba.
- Regele Alexandr al Iugoslaviei i-a adresat o scrisoare regelui Carol
al II lea în care îl avertiza ca tunurile vândute de Skoda României sunt cu 25%
mai scumpe decât aceleaşi tunuri vândute la Belgrad. Ori, în acest context, dacă
Bruno Seletzky ar fi fost un infractor sau spion, lipsa unei acțiuni concrete ori
tăinuirea îl transformă pe chiar regele Carol al II-lea într-un infractor, la rândul
său. Pe cale de consecință, Bruno Seletzky poate fi acuzat doar că a reprezentat
foarte bine interesele Uzinelor Skoda al căror reprezentant era.
- Bruno Seletzky a fost acuzat ca ar fi distrus documente importante
ulterior ruperii sigiliilor. Însă documentele asupra cărora s-a făcut referire că ar
fi fost arse, dacă erau importante, ar fi fost ridicate de îndată de autorități,
nefiind lăsate sub un simplu sigiliu. În aceste împrejurări putem doar aprecia că
această informație, de altfel nu exista nici o informație despre ce anume s-ar fi
distrus în privința acelor documente, a fost construită pentru a acorda mai mare
credibilitate unei cauze in care problele însele erau „cifrate“, astfel neavând nici
o valoare, sarcina decriptării lor fiind exclusiv în obligația anchetatorilor.
În consecință, Onorată Instanță, vă rugăm să pronunțați în prezenta cauză
o hotărâre care să se bazeze pe adevarul probat și descoperit al faptelor lui
Bruno Seletzky, să descoperiți că a reprezentat interesele Uzinelor Skoda, că nu
poate fi făcut responsabil de fapte de corupție deoarece nu s-au găsit nici
corupții și nici de fapte de spionaj deoarece actele au fost oferite de Statul
Român de bunăvoie. Pe cale de consecință, vă rugăm să constatați nevinovăția
lui Bruno Seletzky.