ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI FACULTATEA DE FINANTE BANCI SI BURSE DE VALORI

An universitar 2012-2013

Dumpingul si formele de discriminare prin pret

Un produs, o marc va fi considerat c face obiectul practicii de dumping dac preul su de export spre comunitate este mai mic dect un pre comparabil pentru produsul similar, n cursul obinuit al comerului cum este stabilit pentru ara exportatoare. Pentru protecia contra practicilor de dumping i subveniilor relative la importurile din rile nemembre ale Comunitii Europene a fost adoptat un regulament, care a relevat necesitatea ca msurile de protecie comercial de ntreprins n caz de dumping i subvenii s fie ntemeiate pe principii uniforme. Dumpingul trebuie s fie delimitat de practicile simple ale vnzrilor la preuri mici rezultate din costuri reduse sau productiviti mai ridicate. n acest sens, criteriul cheie, nu este, n fapt, relaia dintre preul produsului exportat i preul acestuia de pe piaa rii importatoare, ci relaia ntre preul produsului exportat i valoarea lui normal. Astfel, un produs este considerat a face obiectul unui dumping dac preul su de export, n Comunitate, este mai mic dect preul comparabil, practicat n cadrul operaiunilor comerciale normale, pentru produsul similar n ara exportatoare. Valoarea normal ce urmeaz s fie luat n calcul pentru a determina dac exist dumping, se bazeaz n mod uzual pe preurile pltite sau care urmeaz s fie pltite, n cadrul operaiunilor comerciale normale, de ctre cumprtorii independeni din ara exportatoare. Comparativ cu celelalte definiii ale dumpingului, cea dat de Acordul General pentru Tarife i Comer introduce un element nou, i anume stabilirea unui pre care nu permite recuperarea costurilor de producie plus o marj rezonabil pentru costuri de vnzare i profit. Limitarea utilizrii acestei metode strict la cazurile n care un pre comparabil pentru acelai produs destinat consumului n ara exportatoare nu poate fi determinat nu a putut stvili tendina rilor importatoare de a abuza de aceast metod mult mai arbitrar i care eludeaz elementul central al dumpingului n accepiunea sa originar: discriminarea de pre. Exist dou mari feluri de discriminare a preurilor: n primul rnd, practica folosit de firme de a stabili preuri diferite pentru diferite grupuri de cumprtori; n al doilea rnd, practica de a cere aceluiai consumator preuri diferite pentru cantiti diferite din acelai bun. n primul caz, unde fiecare grup de consumatori are o elasticitate diferit a cererii n raport cu preul, firma poate obine, prin egalizarea venitului marginal provenit de la fiecare grup, profituri mai mari dect dac ar practica un pre uniform. Dar succesul acestui tip de discriminare a preului depinde de existena urmtoarelor condiii: 1. capacitatea firmei de a-i identifica segmentele de pia i mai cu seam ELASTICITATEA CERERII LA PRE pe care o manifest fiecare segment; 2. capacitatea firmei de a combate fenomenul de revnzare a produsului oferit de ctre clienii care l cumpr la preuri mai mici ctre cei care l cumpr la preuri mai mari, pentru c o asemenea form de transfer ar duce la egalizarea preurilor grupurilor de cumprtori.

n cazul celei de-a doua forme de discriminare a preului, succesul nseamn nsuirea de ctre firm a ntregului surplus pe care l-ar obine orice consumator dac ar cumpra la acelai pre. Acest lucru se obine prin fixarea preului fiecrei uniti de produs la o valoare egal cu suma maxim pe care individul ar fi dispus s o plteasc, conform curbei cererii individuale. Astfel firma obine de la cumprtor ntregul surplus al consumatorului din unitile intramarginale de produs. Este clar c aceast form de discriminare a preului necesit cunoaterea exact a curbei cererii pentru fiecare cumprtor, de aceea, n realitate, procesul nu se desfoar exact cum a fost descris mai sus. Mult mai frecvent se ntlnesc tarife duble, percepute de regul de societile furnizoare de gaz sau electricitate, unde cumprarea poate fi fcut numai dup ce se pltete o tax de abonament pentru dreptul de a primi utilitatea respectiv. Acest tip de plat extrage o parte din surplusul consumatorului. Legislaia Uniunii Europene prevede: Dumpingul este o practica neloiala ce se poate ntlni n cadrul relaiilor comerciale externe ale Comunitii Europene. Dumpingul in sine nu este condamnabil, dar daca el cauzeaza prejudicii unui stat importator fie facand dificila supravietuirea unei ramuri de productie nationale, fie intarziind sensibil dezvoltarea ei- acel stat are dreptul sa puna in aplicare masuri de retorsiune (antidumping). Recurgerea pe scar larg la proceduri antidumping este un fenomen de dat relativ recent. Primele manifestri concrete ale unor asemenea instrumente dateaz ns de la sfritul secolului trecut, cnd Marea Britanie a ncercat s combat pe aceast cale practicile cartelului german al oelului. Prima codificare a unor instrumente de natura msurilor antidumping a fost legat tot de industria siderurgic, fiind materializat prin adoptarea n Canada (1903) a unei legi de protejare fa de trusturile americane din industria oelului. Precedentul canadian avea s fie urmat de adoptarea unor reglementri similare n mai multe ri: Australia i Noua Zeeland n 1905, Frana n 1910 i Japonia 1911. n 1916 avea s fie introdus prima legislaie antidumping i n Statele Unite. Rezultat dintr-un compromis ntre un legislativ nclinat spre soluii protecioniste i un executiv orientat ctre prezervarea liberului schimb, aceast lege cerea dovedirea inteniilor anticoncureniale ale exportatorilor strini ca precondiie pentru adoptarea msurii de rspuns. O asemenea condiie avea s se dovedeasc att de limitativ nct, n 1921, legea a fost modificat n sensul eliminrii oricrei sarcini probatorii legate de existena inteniei de distrugere a concurenei pe piaa de import. Textul legii americane din 1921 avea s constituie baza legislaiei antidumping adoptate ulterior de majoritatea rilor dezvoltate i, totodat, elementul de referin principal avut n vedere cu ocazia reglementrii pe plan internaional a aciunilor antidumping, ntreprins n cadrul redactrii texului Acordului General pentru Tarife i Comer. Msurile de retorsiune (antidumping i compensatorii)

Acest tip de bariere netarifare se aplic, de regul, numai ca msuri de rspuns fa de o politic comercial considerat ca neloial (de dumping i de subvenionare a exporturilor). Dar, pentru ca aceste msuri s poat fi instituite, potrivit celor dou coduri de conduit adoptate la Runda Tokio, i revizuite la Runda Uruguay, trebuie declanat o procedur de anchet prin care s se fac dovada c aceste politici au cauzat rii importatoare un prejudiciu grav. n perioada ct dureaz aceast anchet sunt sistate practic relaiile comerciale cu firmele acuzate de astfel de politici neloiale. Experiena a artat c au fost foarte frecvente cazurile cnd rile dezvoltate au acuzat de practici de dumping (i de subvenionare a exporturilor) o serie de ri n curs de dezvoltare sau cu economie n tranziie care n-au putut fi dovedite dar, perioada ct a durat procedura de ancheta, aceasta s-a constituit ntr-o adevrat barier n calea schimburilor comerciale. Fenomenul practicrii msurilor de retorsiune a cunoscut o larg rspndire pe plan internaional, devenind una dintre barierele netarifare cu efecte negative semnificative asupra comerului internaional. In vederea contracararii actiunilor de dumping s-au instituit o serie de actiuni de protejare, actiuni care se practica in situatiile in care importurile sunt in asemenea cantitati si in asemenea conditii, incat afecteaza serios piata interna. Pentru a fi considerate drept practici de dumping importurile trebuie sa poata fi apreciate drept incorecte si intr-atat de ieftine incat sa determine avantaje comparative. Persoanele juridice sau sectoarele industriale, care se considera ca fiind afectate de practicarea de catre un comerciant a unei vanzari in conditii de dumping, au posibilitatea de a introduce o actiune scrisa la Comisia Comunitatii Europene in continutul careia sa arate clar dovezile pe care le detine in legatura cu practica de dumping, precum si dovezile din care sa reiasa ca respectivele practici le-au produs prejudicii materiale. O actiune de acest gen trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele: in numele cui este inaintata plangerea, descrierea produsului sub aspect tehnic si destinatia finala a acestuia, tara de origine si tara de export a produsului respectiv cu numele si adresa producatorilor in tara de origine, datele de identificare a importatorilor in tara de primire sau a exportatorilor in tara de destinatie, valoarea nominala a produsului, pretul de export la care produsul a fost vandut in tara partii care se considera vatamata sau in Comisia Europeana, marja de dumping (diferenta dintre valoarea nominala si pretul de export). Aceste plangeri ajung direct la Comisia Comunitatii Europene, care inainte de a le prezenta tarilor membre este obligata sa parcurga o etapa de examinare prealabila, in sensul de a stabili daca actiunea este menita a fi admisa ca fiind bine fundamentata sau returnata, ca fiind nefondata, ori in vederea efectuarii unor completari. Comisia Comunitatii Europene are urmatoarele alternative: sa initieze ancheta antidumping; sa stabileasca existenta unui prejudiciu; sa impuna modificari de pret; sa impuna obligatii suplimentare exportatorului cu caracter provizoriu sau definitiv; sa anuleze ancheta sau sa decida asupra returnarii penalitatilor impuse in mod gresit exportatorului parat. Dumpingul si masurile antidumping sunt reglementate intr-un acord distinct (acordul antidumping) adoptat in cadrul rundei Kennedy si revizuit ulterior. Conform acordului antidumping- partea lezata de un dumping rebuie sa demonstreze 3 elemente: existenta pretului de dumping, existenta unui prejudiciu suferit de o ramura a productiei nationale si in al 3 lea rand legatura de cauzalitate intre pretul de dumping si

prejudiciu. In caz de proba a celor trei elemente, masurile antidumping pot sa constea in taxe antidumping (taxe vamale care se aplica peste cele din tariful vamal),angajamente de crestere a pretului pana la nivelul valorii normale sau angajamente de limitare a cantitatii exportate. Masurile compensatorii(antisubventie) sunt reglementate in Acordul privind subventiile si masurile compensatorii si ele vizeaza subventiile din domeniul produselor industriale. Potrivit acordului- subventia este considerata situatia in care unei ramuri de productie nationale ii este conferit un avantaj urmare a: -unui transfer direct de la fondurile publice; -unei scutiri de taxe ce ar fi trebuit platite; -unei furnizari sau achizitii de bunuri sau servicii la preturi preferentiale. Acordul identifica 3 categorii de subventii si anume: Subventii interzise( lista rosie); acestea sunt considerate a produce efecte de distorsiune asupra comertului international si in consecinta trebuie eliminate din practica tarilor membre.Se includ in aceasta categorie subventiile subordonate rezultatelor la export( prime de export, credite la export cu dobanda subvebntionata, reducerea sau exceptarea de la impozitul pe profit) precum si cele care favorizeza utilizarea cu preferinta a produselor nationale fata de cele importate. Subventii actionabile (lista galbena) care pot declansa masuri de raspuns. Aceste subventii, ca si cele interzise, pot provoca prejudicii altor parti cum ar fi prejudicii ale producatorilor interni din tara importatoare, sau prejudicii ale exportatorilor care doresc sa vinda pe piata unde se vinde produsul subventionat. Subventii permise (lista verde) sunt subventii pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, ajutoare pentru regiuni defavorizate, subventii care vizeaza programe de protectie a mediului etc.Acestea nu sunt susceptibile sa declanseze masuri de aparare. Daca un stat decide sa reactioneze la o politica de subventioanre a altui stat mecanismul este urmatorul:cazul este supus OMC si daca se confirma existenta unei subventii interzise sau existenta unui prejudiciu ( lista galbena) masura va trebui retrasa imediat sau, in caz contrar, tara afectata este indreptatita sa instituie masuri de retorsiune constand in taxe compensatorii. Acordul contine reguli detaliate pentru a decide daca un produs a fost subventionat, criterii de determinare a prejudiciilor cauzate de subventii, proceduri de initiere si desfasurare a investigatiei. Tarile cel mai putin dezvoltate( PNB sub1000$/loc)sunt exceptate de la normele prevazute de acord. Masurile de salvgardare ( reglementate intr-un acord distinct) permit statelor sa se protejeze in cazul unei cresteri imprevizibile a importului unui produs de natura a aduce un prejudiciu grav producatorilor nationali. Acordul defineste criteriile pe care autoritatile trebuie sa le ia in considerare pentru a determina existenta unui prejudiciu si stabileste regulile de procedura pentru desfasurarea investigatiei. Atunci cand sunt intrunite conditiile de prejudiciu, statul afectat poate sa aplice masuri provizorii (taxe vamale sau restrictii cantitative) pentru a permite reorganizarea sectorului de productie amenintat. Acordul prevede ca masurile in cauza trebuie aplicate nediscriminatoriu, deci sa vizeze ansamblul exportatorilor produsului in cauza . Aceasta conditie de non-selectivitate complica situatia tarii care intentioneaza sa utilizeze salvgardarea pentru ca ea trebuie sa-si asume o obligatie de compensatie sau sa faca fata

unor represalii venind din parte a numeraose tari. Din acest motiv, recursul la aceste masuri nu a fost frecvent , tarile dezvoltate preferand fie masurile antidumping, fie acordurile de limitare voluntara a exporturilor. In sfirsit, acordul contine flexibilitati specifice pentru tarile in curs de dezvoltare in cazul aplicarii unor programe de dezvoltare economica. Aciunile antidumping sunt, de departe, instrumentul protecionist cel mai utilizat n prezent la nivelul comerului internaional, att n ce privete numrul de ri care recurg la aceast practic, ct i sub aspectul gamei de produse care intr sub incidena sa i al volumului schimburilor pe care le afecteaz. n plus, contracararea dumpingului este un demers legitimat n mod expres prin Acordul General i prin numeroase instrumente juridice naionale. Dei aceast legitimare i rspndire larg a utilizrii msurilor de retorsiune mpotriva dumpingului ar putea sugera c ne aflm n faa unei practici inacceptabile i n mod cert duntoare, n realitate justificrile teoretice ale aciunilor antidumping sunt extrem de nuanate. Prima definiie i se atribuie, nc din 1923, lui Jacob Viner, practicile de dumping fcnd obiectul analizelor majoritii economitilor acestui secol, ns definiia consacrat n zilele noastre este aceea prevzut de paragraful 1 al capitolului VI din Acordul General pentru Tarife i Comer. Fenomenul de extindere a utilizrii procedurilor antidumping a nceput s se manifeste nc de la debutul anilor 70, ns el a sporit mult n amploare pe parcursul urmtoarelor decenii. Cel mai mare numr de anchete s-a iniiat mpotriva Chinei (278), urmat la o distan considerabil de Korea (145) i SUA (105). Din acest total, numai n 1161 de cazuri s-a ajuns la impunerea de msuri AD definitive. Astfel, n cazul Chinei doar 196 de cazuri s-au dovedit a fi practici de dumping soldate cu msuri definitive, pe cnd n Korea numai jumtate din anchetele iniiate au dus la impunerea de msuri AD. rile care au iniiat cele mai multe anchete AD n aceast perioad au fost SUA cu 279 urmate ndeaproape de India cu 273 i Comunitatea European cu 255. Alte ri care au mai iniiat un numr notabil de anchete au fost Argentina (176), Africa de Sud (157), Australia (142) i Canada (106). Din cele 279 de anchete iniiate de ctre SUA doar n 185 de cazuri sa ajuns la impunerea de msuri AD finale, n timp ce n India numrul lor a fost de 177 . Nu mai puin de 51 de anchete, dintr-un total de 278, ndreptate mpotriva Chinei au fost iniiate de ctre India, 38 provenind din partea CE iar cte 37 din Argentina i SUA. India a reuit s instituie mpotriva exporturilor din China 38 de msuri definitive AD, urmat de SUA cu 32, Argentina cu 25.

Anchete iniiate vs msuri adoptate n perioada 1995-2002

400 350 300 250 200 150 100 50 0

355 347 243 254 288

224 157

235 162 182 159

111

118 84

Msuri Adoptate Anchete Initiate

119

102

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

Msuri Adoptate 2002

n aceiai perioad, mpotriva exporturilor din ara noastr s-au iniiat 25 de anchete soldate n 15 cazuri cu msuri definitive, cel mai mare numr de msuri nregistrndu-se n anul 2000. rile care au sancionat cel mai des exporturile romneti au fost SUA, care a iniiat 5 anchete n urma crora n 3 cazuri s-a ajuns la msuri AD, i CE care a impus un numr de 3 msuri finale dintr-un total de 3 anchete iniiate. Pe termen lung, se poate observa tendina de scdere a utilizrii practicilor antidumping n relaiile comerciale, tendin mult accentuat n anul 2002. Dac n anul 2001 mai mult de jumtate din anchetele iniiate vizau strict obstrucionarea comerului i a liberei concurene, n anul 2002 se poate constata o scdere drastic att a numrului anchetelor iniiate ct i a diferenei dintre anchetele iniiate i msurile adoptate. Exemplu: Ministerul Economiei din Mexic a impus taxe vamale antidumping cuprinse intre 37% si 69% pentru importurile unor sortimente de produse siderurgice plate (tabla) originare din Romania, Rusia si Ucraina, dupa finalizarea unei investigatii incepute in urma cu trei ani, transmite Mediafax. Oficialitatile mexicane au declarat ca investigatia a vizat importurile de tabla din cele trei state mentionate, in perioada ianuarie-octombrie 2002 comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent. Ancheta a evidentiat ca importurile produselor respective au crescut cu 227% in perioada cercetata, aceasta crestere fiind peste volumul permis prin regulile internationale de comert si avand un impact negativ asupra industriei siderurgice din Mexic. "Importurile au avut loc in conditii de pret discriminatoriu, provocand pierderea ramurii similare din siderugia nationala", au declarat reprezentantii

ministerului mexican, precizand ca preturile locale au scazut cu 2,4%, iar vanzarile producatorilor interni cu 8%, ca urmare a dumpingului. Autoritatile mexicane au constatat ca marjele de dumping sunt de 120,5% pentru Romania, de 36,8% pentru produsele originare din Rusia si de 60,1% in cazul Ucrainei. Au fost introduse suprataxe vamale de protectie de 67,6% pentru importurile provenind din Romania, inclusiv cele distribuite de Mittal Steel Galati (fost Sidex), de 36,8% pentru produsele originare din Rusia si 60,1% pentru Ucraina. Ca pondere, importurile din Rusia, Romania si Ucraina s-au ridicat la 6%, 23%, respectiv 22%, in perioada investigata. Mexicul a mai luat masuri similare impotriva importurilor de produse siderurgice din Rusia si Ucraina in anul 1999. Determinarea existenei dumpingului. Articolul 1 al Acordului cu privire la implementarea Articolului VI al GATT stabilete ca regul de baz, c rile membre nu pot impune msuri antidumping dect dac se constat, n urma unei investigaii, condus n conformitate cu prevederile Acordului, existena unor importuri la preuri de dumping, un prejudiciu material adus industriei interne a rii importatoare, i o legtur cauzal ntre acestea. Conform Articolului 2 al aceluiai acord, existena dumpingului este demonstrat prin calcularea pe baza unei comparaii corecte (fair comparision) a diferenei ntre valoarea normal (preul produsului importat pe piaa intern a exportatorului) i preul de export (preul produsului n ara importatoare). Marja de dumping. Marja de dumping este rezultatul aplicrilor procedurilor de determinare a celor dou mrimi (valoarea normal i preul de export) supuse comparaiei. Dimensiunea calculat a marjei de dumping are dou implicaii imediate: Cu ct este mai mare, cu att mrete ansele constatrii existenei unui prejudiciu;

Reprezint nivelul maxim la care pot fi stabilite taxele de dumping.

Rezult deci, c impactul protecionist al unei marje de dumping al crui nivel rezultat din calcul este nesemnificativ, poate fi considerat minor. n practic, nsi derularea anchetei antidumping este susceptibil a conduce la reducerea semnificativ a fluxurilor comerciale. Din aceast perspectiv, continuarea unei anchete antidumping n condiiile n care marja iniial determinat este aproape neglijabil nu poate dect s indice existena unei intenii de hruire a exportatorilor. Ca regul general n ce privete calcularea marjei de dumping, Acordul Antidumping stabilete, fie compararea valorii normale medii ponderate cu media ponderat a tuturor preurilor de export comparabile, sau o comparaie tranzacie cu tranzacie a valorii normale i a preului de export. O baz diferit de comparaie poate fi folosit dac exist un model de preuri de export diferind semnificativ ntre diveri

cumprtori, regiuni sau perioade de timp. n aceast situaie, dac autoritile care investigheaz furnizeaz o explicaie de ce aceste diferene nu pot fi luate n considerare n efectuarea comparaiilor, valoarea normal medie ponderat poate fi comparat cu preul de export pentru tranzacii izolate. Acordul prevede ca rile semnatare s impun taxe nediscriminatorii pentru toate importurile care se consider a fi fcute la preuri de dumping i care cauzeaz prejudicii, exceptnd cazurile cnd au fost acceptate angajamente de pre. Mai mult, mrimea taxei percepute nu poate depi marja de dumping, ns poate fi mai mic. Acordul furnizeaz doua mecanisme care s creeze premisele pentru utilizarea excesiv a taxelor antidumping. Alegerea mecanismului depinde de natura procesului de colectare a taxelor. Dac un semnatar permite importul i colecteaz o tax antidumping estimat, i numai dup acea calculeaz suma exact a taxei antidumping care trebuie pltit, acordul prevede ca determinarea final a sumei trebuie fcut ct mai curnd posibil pe baza unei cereri de evaluare final. n ambele cazuri, acordul prevede c decizia final a autoritilor trebuie luat n maximum 12 luni pentru o cerere de rambursare sau de evaluare final i c orice rambursare trebuie fcut n 90 de zile. Acordul cere ca atunci cnd sunt impuse taxe antidumping, o marj de dumping trebuie calculat pentru fiecare exportator. Totui, se admite, c aceasta nu este posibil n toate cazurile i de aceea acordul permite autoritilor care investigheaz s limiteze numrul exportatorilor, importatorilor sau produselor respective, i s impun taxe antidumping asupra unor surse neinvestigate pe baza marjei de dumping medii ponderate stabilite de fapt pentru exportatorii sau produsele examinate n realitate. Autoritile care investigheaz sunt prentmpinate s includ n calcularea acestei marje de dumping medii ponderate a oricrei marje de dumping al crei nivel este de minimis (nivel sub care ancheta este nchis), zero, sau care nu sunt bazate pe investigaii complete, ele trebuind sa calculeze marje individuale pentru fiecare exportator sau productor care furnizeaz informaiile necesare pe parcursul investigaiilor. n ceea ce privete relaia dintre marja de dumping determinat i taxa antidumping aplicat, n practicile comerciale moderate marja antidumping este comparat cu marja de sub-cotare (marja cu care preul de export este mai redus dect preurile practicate de productorii interni) i o reine pe cea mai mic dintre ele drept nivel la care se stabilete taxa antidumping. Graie acestei proceduri, n Uniunea European, circa jumtate din investigaiile desfurate n care este determinat existena practicii de dumping se soldeaz cu stabilirea unui nivel al taxei antidumping inferior marjei de dumping constatate. Discriminarea prin pret. PRACTICI ANTICONCURENTIALE BAZATE PE PRET Pretul este principalul instrument utilizat in lupta cu concurentii. Exista insa o serie de practici de restrictionare sau inlaturare a concurentilor

prin utilizarea preturilor, care sunt incriminate de Legea Concurentei. Aceste practici anticoncurentiale se regasesc in practicarea: - fixarii concertate a preturilor; - preturilor de revanzare; - preturilor de ruinare; - preturilor de discriminare; - preturilor de dumping. Dumpingul implic n mod tipic discriminarea internaional prin pre.Spre exemplu, un productor vinde produsele sale la preuri mai mici pe piaa interna ional dect pe pia a intern , iar n acest caz dumpingul nseamn vnzarea produselor la preuri sub costurile de producie naionale. n materie de concuren, discriminarea este un termen controversat. n d o i a l a c a re s e p u n e p r i v i n d i n t e r p re t a re a n o i u n i i , i z v o r t e d i n d o u principii diferite: Principiul economiei liberale, conform caruia contractul este predominant fata de reglementari; Principiile ordinii publice economice, conform caruia componentele corecte intrun mediu concurential normal, nu sunt nemijlocit rezultatul firesc al contractului in legatura cu marfa si pretul. Discriminarea preturilor sau diferentierea acestora apare atunci cand vanzarea unor bunuri identice sau servicii se face la preturi diferite, desi avem de a face cu acelasi productor. Pe o piata fictiva cu informatii perfecte, bunuri perfecte substituibile si pe care nu exista costuri de tranzactionare sau interdictia revanzarii, in vederea eliminarii oportunitatilor de arbitraj, discriminarea preturilor caracterizeaza doar piete de tip monopol sau oligopol, unde puterea in piata poate fi exercitata prin pret. Efectele discriminarii preturilor asupra bunastarii societatii sunt ambigue, insa productia poate fi extinsa atunci cand diferentierea preturilor este eficienta, sau poate inregistra un declin cand este orientata catre consumatori care isi permit sa plateasca un pret mai mare, in defavoarea extinderii si vanzarii acesteia catre consumatorul obisnuit. Chiar si in cazul unui output nemodificat, discriminarea preturilor genereaza ineficienta, intrucat output-ul este alocat necorespunzator intre consumatori. Tipuri de discriminare a preturilor( clasificare introdusa de economistul Arthur Cecil Pigou) Discriminarea de primul grad implica faptul ca monopolul este capabil sa-si segmenteze piata in asa fel incat pentru fiecare unitate succesiva de productie vanduta acesta incaseaza pretul maxim pe care este dispus consumatorul sa-l plateasca pentru acea unitate de produs, astfel respectivul monopol putand extrage intregul surplus al consumatorului. Acest tip de piata nu exista de obicei in realitate, intrucat presupune faptul ca producatorul poate determina cu exactitate pretul maxim pe care este dispus sa-l platesca consumatorul, indiferent de elasticitatea sa in functie de pret.

Discriminarea de gradul al II-lea presupune diferentierea pretului in functie de cantitatea vanduta, astfel ca o cantitate mai mare de bunuri este valabila la preturi unitare mai mici, o practica des intalnita la clientii de talie mare, care vor sa beneficieze de discount-uri cantitative. Practicile de discount-uri permit deosebirea clientilor in functie de preferintele acestora, iar acest lucru permite monopolului sa stabileasca preturi diferite, astfel capatand intr-o mare parte surplusul pietei. Discriminarea de gradul al III-lea presupune variatia pretului in functie de criterii cum ar fi zona geografica, segmentul de consumator sau in cazuri extreme chiar identitatea consumatorului, ca referinta pentru disponibilitatea de a plati un anumit pret. Monopolul cunoaste foarte bine clasele de consumatori putand practica un pret mai scazut pentru cei cu constrangeri la buget, astfel putand capta mai mult din surplus pietei. Eficienta acestui tip de discrimare este discutabila intrucat anumite segmente ale pietei pot fi ignorate, reducandu-se astfel bunastarea. CAZ DUMPING Cazul fostului combinat SIDEX Datorita subventiilor, barierelor comerciale si cartelarii pietelor, piata produselor siderurgice este probabil cea mai distorsionata piata din lume. Efectul combinat al acestor masuri este o supraproductie mondiala de produse siderurgice. Continua extindere a capacitatilor de productie ca urmare a cererilor guvernamentale si a cererii de pe piata a dus la depasirea cererii mondiale, tentatiile de dumping fiind mari. Chiar daca UE si Statele Unite si-au redus sprijinul acordat industriei siderurgice, au abolit protectiile tarifare, au interzis cartelarea pietelor, acest trend s-a modificat drastic la inceputul anului 2002, cand SUA si UE s-au antrenat intr-o adevarata cursa protectionista. Fostul combinat SIDEX S. A. este o unitate reprezentativa a siderurgiei romanesti, cu un aport de aproximativ 5% la PIB si cca. 10% din exporturile Romaniei. Pe data de 10 februarie 2000, prin decizia Comisiei nr. 307/2000/ECSC, Comunitatea Europeana a stabilit o taxa provizorie pentru exporturile SIDEX S.A. Galati, ca masura provizorie de protectie impotriva dumpingului la importurile in UE. Procedura antidumping a fost initiata pe data de 13 mai 1999, ca urmare a plangerii inaintate de EUROFER, reprezentanta producatorilor comunitari. Conform Deciziei Comisiei Europene nr. 2277-96-ECSC din data de 28 noiembrie 1996, de protectie impotriva dumpingului la importul din tari care nu sunt membre ale Comunitatii Europene, SIDEX a avut dreptul de a se apara si a dovedi ca acuzatia este nefondata, deci lipsa dumpingului. La audierea orala din 16 martie 2000 SIDEX a respins plangerea EUROFER si a cerut Comisiei sa puna capat acestei investigatii fara sanctiuni impotriva exportatorului roman, subliniind numeroase erori ce au fost comise in procedura de ancheta si calcul al dumpingului, dar si al prejudiciilor materiale pe care producatorii UE sustin ca le-au suferit in urma importurilor din Romania. Punctul de vedere al SIDEX a fost structurat in doua parti, prima referitoare la determinarea dumpingului si al prejudiciilor, a doua parte axandu-se pe interesul comunitar care nu a fost prejudiciat de importurile din Romania: marja de dumping a avut ca baza de calculat date eronate; prejudiciul si amenintarea cu prejudiciu a avut ca baza de calculat date eronate, fiind distorsionate intentionat de producatorii comunitari in defavoarea SIDEX ului;

importurile romanesti au fost cumulate in mod gresit cu cele ale Chinei si Indiei; procedura violeaza principiul nediscriminarii; nu exista nici o legatura de cauzalitate intre un eventual prejudiciu comunitar si importurile din Romania; SIDEX Galati a avut un comportament normal, fiind de fapt o victima a conjuncturii externe. Criza asiatica, respectiv cea rusa au determinat reorientarea surplusului de export care nu s-a putut vinde in Orientul Extrem spre Orientul Mijlociu, America Centrala si de Sud, Turcia, Africa etc. UE este o piata traditionala, segmentul de piata al SIDEX in perioada anchetata fiind relativconstant (8%); Impunerea de taxe antidumping nu ar sprijini interesul comunitar. Aceste masuri antidumping s-ar opune spiritului si intentiei Acordului European dintre Romania si UE, impietand in primul rand reforma sectorului industrial.

Inainte de 1993 Romania nu era considerata o tara cu economie de piata de catre UE. Drept urmare, Comisia ignora preturile interne atunci cand calcula valoarea normala si, in locul acestora, folosea preturile dintr-o tara terta analoga. Deoarece Romania este acum tratata ca tara cu economie de piata, atat de catre SUA, cat si de UE, valoarea normala a fost calculata pe baza costurilor si preturilor interne, nu cele stabilite prin mecanismul tarii analoge, un alt element usor manipulabil. Implicatiile Deciziei Comisiei Europene asupra economiei romanesti sunt foarte mari. UE incalca angajamentele luate in cadrul Acordului de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana referitoare la sustinerea restructurarii economiei romanesti, lovind in SIDEX, pilonul industriei siderurgice (1700 societati comerciale si 1 milion de oameni depind de SIDEX). Mai mult, ca urmare a masurilor antidumping, exporturile SIDEX (15% din exporturile Romaniei in UE) vor fi reorientate spre clientii traditionali din Extremul Orient, Africa, America Centrala si de Sud. Acuzatia de dumping a Combinatului Siderurgic SIDEX S.A. reprezinta o forma clara de protectionism a UE impotriva concurentei extracomunitare. Prejudiciile suferite de industria comunitara nu sunt cauzate de importurile de la SIDEX, ci de importurile din terte tari, la preturi mai mici decat cele romanesti. Din contra, segmentul de piata al SIDEX a fost preluat de concurenta, noi fiind victima unei asemenea situatii si nicidecum cauza prejudiciului.

Bibliografie 1. Mosteanu Tatiana, coordonator, Preturi si concurenta , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000. 2. www.wikipedia.org 3. www.eur-lex.europa.eu 4. www.dce.gov.ro