Salariul ca recompensa a factorului munca si evolutia sa in

economia Romaniei dupa 1990

Managementul salariului este crucial în resursele umane management.

Motivul principal este faptul ca angajații consideră ca salariul este un mod de
evaluare, angajatorii trebuie să răspundă nevoilor angajaților cu un salariu
satisfăcător. Potrivit aticolului “Relationship of job characteristics to job
involvement, satisfaction and intrinsic motivation” (Lawrel and Hall, 1970)
angajații consideră salariul drept al treilea cel mai important factor atunci când
își evaluează locul de muncă. În plus, 27% din cei implicati in cercetare au
raspuns că salariul este cel mai important factor pentru angajați. Rousseau
(1989) a dezvăluit că in cadrul interviurilor de angajare, unul dintre cele mai des
intalnite subiecte de discutie este salariul.
Alți factori care afectează contractul psihologic al angajatului în
managementul resurselor umane propus de Rousseau și Greller (1994) includ
promovări, programe de formare, sisteme de evaluare a performanței și politici
de salariu. Deși contractul psihologic poate fi privit ca reacția generală față de
organizații, satisfacția salarială poate să fie privite ca la politicile salariale.

Luand in cosiderare factorii de producţie, munca reprezintă factorul

fundamental, decisiv al dezvoltării şi progresului social-economic. Omul este
făuritorul tuturor bunurilor materiale şi spirituale de care dispune societatea.
Funcţionarea oricărui sistem de producţie este de neconceput fără prezenţa şi
intervenţia omului. Ştiinţa economică abordează omul nu numai în calitatatea sa
de purtător al unor nevoi de consum tot mai complexe, ci şi în calitatea sa de
posesor al unor abilităţi ce-i permit să acţionezeîn scopul satisfacerii acestor
nevoi. Variatele procese de producţie a bunurilor, respectiv a serviciilor,
capabile să satisfacă nevoi umane din cele mai diverse, au drept element comun
faptul că desfăşurarea lor presupune prestarea de muncă. Într-un anumit sens,
prestarea muncii poate fi indentificată cu însuşi actul de producţie. Munca este
un factor primar; originar, de producţie.
“Munca este o activitate specific umană, fizică şi/sau intelectuală prin care
oamenii îşi folosesc aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa, ajutându-se, în acest
scop, de instrumente corespunzătoare, mobilul ei fiind asigurarea bunurilor
necesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă”
 Salariul reprezintă suma plătită pentru a obține serviciul factorului de
muncă, dar salariul se obține după ce munca s-a consumat și, ca urmare, cele
mai multe teorii consideră că salariul reprezintă un venit însușit prin muncă. Din
punct de vedere al desfășurării activității economice el este pentru producător
un cost, iar din punct de vedere al finalității acesteia este un venit.
Termenul ,,salariu’’ este de origine latină, provenind din cuvîntul ,,salarium’’,
care înseamnă o plată făcută soldaților romani pentru cumpărarea sării. Salariul
nu a existat în toate timpurile, cu toate că factorul muncă a participat permanent
la procesul de producție. Inclusiv până în feudalism, nu era răspândită forma de
muncă salariată, sclavii ori țiganii iobagani nefiind plătiți pentru că nu erau
considerați persoane cu autonomie.
Cea mai cunoscută formă de plată era solda mercenarilor, pentru serviciile
aduse în luptă. Privit ca venit al persoanelor care participă prin munca lor la
procesul de producție, el este o categorie economică ce a apărut numai în
anumite împrejurări social-istorice, ale existenței unor oameni lipsiți de
totalitatea condițiilor necesare desfășurării producției, dar autonomi, exceptând
forța lor de muncă.
În societatea contemporană salariul este forma cea mai frecventă de venit. Ca
urmare, este adesea considerat ca totalitatea veniturilor obținute prin muncă,
fiind extins în mod nepermis și asupra veniturilor producătorilor sau liber
profesioniștilor. Salariul nu reflectă toate tipurile de venituri obținute prin
muncă și nici nu este forma tip a veniturilor

Salariul in Romania post-decembrista

Schimbarea regimului a adus cu ea inclusiv schimbări salariale,  primele

majorări salariale aparand la 1 aprilie 1991, când un român ajungea să
primească 3.150 de lei. O lună mai târziu, primea 4.675 lei, iar în luna mai
primea 5.975 lei. Creșterile au continuat, astfel că la finalul anului, un român
primea un salariu minim de 7.000 de lei. 
Odată cu 1994, se schimbă frecvența măririlor salariale pentru
români. După un apogeu de șase salturi în 1992, salariul crește acum doar de
două ori, la 60.000 și la 65.000 de lei. În iulie 1994, odată cu a doua creștere a
venitului minim din an, dolarul ajungea la 1.686 de lei.
Salariile continuă să crească pe măsură ce ne apropiem și de denominarea
leului. În 2003, venitul minim impus este de 2.500.000 de lei, în 2004 ajunge la
2.800.000 de lei, iar în 2005, la 1 ianuarie, este de 3.100.000 lei. Astfel, salariul
minim în România devine 310 lei, în vreme ce cursul valutar arată astfel: 2,96
lei pentru un dolar și 3,61 lei pentru un euro. Cei mai apropiați ani de prezent
aduc și ei noi schimbări în grilele salariale ale românilor. Salariul minim crește
și în 2016, ajungând la 1.250 RON la 1 mai. Atunci, un euro și un dolar costau
4,49 lei, respectiv 3,98 lei.

În 2017, românii se bucură de o creștere ceva mai consistentă, salariile minime

ajungând la 1.450 RON. În acea vreme, însă, un euro ajungea să coste 4,51 lei,
iar un dolar se tranzacționa pentru 4,24 lei.