Sunteți pe pagina 1din 21

1.

Active circulante si imobilizate


Activele reprezinta resurse controlate de firma obtinute din beneficii trecute si de la care se asteapta sa genereze
beneficii economice viitoare fie sub forma intrarilor de numerar (sau echivalente numerar), fie prin reducerea
iesirilor de numerar.
Exista doua tipuri de active:
 active circulante (curente)
 active imobilizate
Active circulante
Activele circulante (curente) sunt bunuri si valori care participa la un singur circuit economic, fiind detinute pe
termen scurt (mai mic de un an) de catre societate. Aceasta categorie de active este importanta pentru finantarea
curenta a activitatii unei companii.
Din punct de vedere al structurii, activele circulante se impart in: stocuri, creante, investitii pe termen scurt,
casa si conturi la banci.
Stocurile reprezinta bunurile materiale aflate in proprietatea societatii detinute cu scopul de a fi vandute
(marfuri) sau pentru a fi folosite in procesul de productie (materii prime, materiale consumabile). In structura
acestora sunt incluse: materiile prime si materialele consumabile (destinate procesului de productie care se
regasesc in produsul final integral sau partial - materii prime - sau nu se regasesc de obiecei in produsul final-
materialele consumabile); productia in curs de executie; produsele finite si marfurile (cumparate de societate in
vederea revanzarii); avansuri pentru cumparari de stocuri.
Creantele se mai numesc si valori in curs de decontare si reprezinta valori economice avansate temporar de
societate catre alte persoane fizice sau juridice pentru care societatea urmeaza sa primeasca un echivalent valoric
reprezentat de o suma de bani sau un serviciu. Acest post bilantier reflecta datoriile asupra carora societatea are
drepturi. Creantele pot fi impartite in: creante comerciale (fata de clienti); creante in cadrul grupului (intre
societatea-mama si filiale); creante din interese de participare (generate de relatiile dintre societate si alte
societati la care aceasta detine titluri de particpare); creante privind capitalul subscris si nevarsat (subscrieri de
capital social efectuate si nedepuse); alte creante.
Investitiile termen scurt reprezinta sumele investite de societate cu scopul de a obtine un castig pe termen scurt
(ex: actiuni, obligatiuni, actiuni proprii rascumparate temporar).
Casa si conturi la banci reprezinta valori sub forma de bani (casa, conturi curente la banci, avansuri de
trezorerie).
Ajustari de valoare privind activele circulante
Aceste cheltuieli reprezinta sume care sunt alocate de companie in urma constatarii unor scaderi de valoare
pentru creante, stocuri sau investitii pe termen scurt.
Ajustarile in minus (cheltuielile) sunt facute in cazul in care se constata pierderi din creante si debitori diversi
sau se constituie provizioane pentru deprecierea activelor circulante (daca se constata o valoarea mai mica decat
costul de achizitie).
Ajustarile in plus (veniturile) se constituie atunci cand exista venituri din creante reactivate si debitori diversi
sau reluarea (reversarea) provizioanelor constituite pentru deprecierea activelor circulante.
Active imobilizate
Activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile cu o durata de utilizare mai mare de un an si care nu se
consuma la prima utilizare, acestea fiind impartite in trei categorii: imobilizari necorporale, imobilizari
corporale si imobilizari financiare.
Imobilizarile necorporale (numite si active intangibile sau nemateriale) reprezinta active fara suport material
(identificabile nemonetar) detinute cu scopul de a fi utilizate in procesul de productie sau pentru furnizarea de
servicii (ex: brevete, licente, marci). Imobilizarile necorporale cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de
dezvoltare, concesiuni, licente, brevete, marci comerciale, fondul comercial.
Imobilizarile corporale (numite si active tangibile sau fixe) sunt reprezentate de bunurile cu continut material
utilizate de societate in procesul de productie de bunuri sau prestare de servicii (ex: terenuri si constructii, masini,
utilaje, mijloace de transport etc).
Imobilizarile financiare reprezinta sumele financiare investite de societate pe termen lung sub forma de titluri si
creante, cu scopul de a obtine venituri din dividende si dobanzi (ex: actiuni, imprumuturi acordate pe termen
lung).
Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale si necorporale
Acestea reprezinta o categorie aparte de cheltuieli, care reflecta pierderile de valoare ale activelor imobilizate,
corporale si necorporale, pierderi de valoare incluse esalonat in Contul de profit si Pierdere pe o durata fixa de
timp (ani). Pentru a fi incluse in categoria imobilizarilor care sunt depreciate/amortizate, activele trebuie sa
1
indeplineasca anumite conditii (o valoare minima, reglementata prin lege si o durata de utilizare minima, de
asemenea reglementata.
2. In tarile cu economie de piata, la nivelul unei intreprinderi sau societati pe actiuni, capitalul este
constituit de suma totala subscrisa pentru a participa atat la sansele cat si la riscurile unei initiavtive.
Capitalul apartine intreprinzatorilor sau actionarilor (societate pe actiuni).
Capitalul propriu este reprezentat mai intai de capitalul adus la inceput de intreprinzatori sau actionari, la care se
adauga beneficiile nedistribuite si trecute la rezerva, precum si din suma dobandita din beneficial anului pentru
amortizare. Capitalul se inscrie in pasivul unui bilant, intrucat constituie o datorie a intreprinzatorului sau a unei
societati pe actiuni fata de intreprinzatorii si actionarii care au participat la formarea lor. Formarea materiala a
capitalului se gaseste in activul bilantului sub forma cladirilor in care se desfasoara activitatile economice
(masini, utilaje, instalatii) adica bunurile destinate activitatilor economice din care obtin alte bunuri.
Dupa modelul de participare la activitatea economica in care se consuma si se inlocuiesc componentele
capitalului, acesta se imparte in capital fix si capital circulant.
Capitalul fix este format din bunuri (cladiri, utilaje, instalatii) care participa la mai multe cicluri de productie, se
uzeaza treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare.
Capitalul circulant este format din materii prime, combustibil, energie, care sunt consumate intr-un singur ciclu
de productie si inlocuite la fiecare ciclu.
Componentele capitalului sunt in permanenta supuse perfectionarii, actionand asupra acestora, pe o parte
cerintele pietei, iar pe de alta parte posibilitatile oferite de realizarile cunoasterii umane.

3. Capital propriu
Capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al proprietarilor in activele unei firme dupa deducerea tuturor
datoriilor sale.
Acesta se constituie pe baza a doua surse:
1. Fondurile investite initial (la momentul constituirii) in companie impreuna cu sumele aditionale furnizate
ulterior de proprietari (majorari de capital).
2. Profiturile reinvestite.
Capitalurile proprii reprezinta surse de finantare stabile la dispozitia companiei, care impreuna cu datoriile pe
termen lung formeaza capitalurile permanente.
In structura capitalurilor proprii sunt incluse:
 aporturi de capital
 prime de capital
 rezerve
 rezerve din reevaluare
 rezultatul reportat
 rezultatul exercitiului financiar
Aporturi de capital
Capitalul reprezinta aportul in bani sau in natura al actionarilor sau asociatilor (proprietarilor). Aportul de
capital se poate constitui sub forma capitalului social sau patrimoniul regiei in functie de forma de organizare
juridica a entitatii.
Capitalul se imparte in doua categorii:
- capital subscris varsat (capitalul care a fost fizic depus de catre actionari/asociati la dispozitia firmei)
- capital subscris nevarsat (capitalul pe care proprietarii s-au angajat sa il puna la dispozitia firmei, urmand ca
acesta sa fie varsat la un anumit moment)
Capitalul se constituie la infiintarea firmei, pe parcursul desfasurarii activitatii acesta putand suferi cresteri
(majorari) sau diminuari (micsorari) repetate.
Capitalul social se poate majora prin emisiune de noi actiuni (in cazul societatilor pe actiuni) sau prin
incorporarea elementelor de capital propriu (ex: rezerve). In cazul in care capitalul social se majoreaza prin
incorporarea elementelor de capital propriu, societatea va emite actiuni ce revin actionarilor in mod gratuit
deoarece elementele de capital propriu sunt surse proprii de finantare care reprezinta drepturile actionarilor.
Prime de capital
Primele de emisiune reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune a actiunilor si valoarea nominala a acestora
rezultata in urma emiterii de actiuni ca urmare a: aportului actionarilor la capitalul social, fuziunii cu o alta
societate sau conversiei obligatiunilor emise/datoriilor. Diferenta rezultata intre cele doua valori (nominala si de
emisiune) se inregistreaza la aceasta pozitie deoarece actiunile trebuie sa aiba aceiasi valoare nominala indiferent
de momentul emiterii lor intrucat ofera aceleasi drepturi detinatorilor lor (actionarilor).

2
Rezerve
Rezervele sunt surse constituite anual din profitul societatii conform reglementarilor in vigoare (rezerve legale),
conform statutului (rezerve statutare) sau potrivit hotararilor AGA (alte rezerve). Scopul constituirii acestor
rezerve este de a capitaliza o parte din profitul obtinut in vederea asigurarii stabilitatii financiare a companiei.
Rezerve din reevaluare
Rezervele din reevaluare se constituie pentru a acoperi diferenta rezultata in urma reevaluarii activelor
imobilizate, suma rezultata putand fi utilizata pentru o eventuala majorare a capitalului social.
Rezultatul reportat
Rezultatul reportat reprezinta un profit nedistribuit sau o pierdere neacoperita la sfarsitul exercitiului financiar,
repartizarea acestuia fiind amanata de Adunarea Generala a Actionarilor.

4. Cheltuielile de exploatare
Cheltuielile de exploatare reprezinta reflectarea in contabilitate a costurilor inregistrate de companie ca urmare
a derularii activitatilor conform obiectului sau de activitate.
Ele sunt scazute din veniturile din exploatare pentru a se obtine Rezultatul din exploatare (Profit operational).
Principalele componente ale cheltuielilor de exploatare sunt redate mai jos.
Cheltuielile cu materii prime si materiale consumabile
Acestea inregistreaza consumul de materii prime si materiale consumabile, cum sunt materialele auxiliare,
piesele de schimb, semintele, furajele si alte materiale consumabile.
Cheltuieli privind marfurile
Inregistreaza astfel de cheltuieli firmele care realizeaza activitati de comert, cumparand si apoi re-vanzand un
produs. Se mai numesc si costul bunurilor vandute (engl, Cost of Goods Sold, sau COGS) si includ: pretul de
cumparare, la care se adauga taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport si aprovizionare facute in legatura cu
acestea si alte cheltuieli legate de achizitia lor.
Alte cheltuieli materiale
Acestea includ costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate (uzura acestora), cheltuieli privind
baracamentele si amenajarile provizorii, costul de achzitie pentru materiale nestocate, al animalelor si pasarilor.
Cheltuieli cu energia si apa
Aceste cheltuieli sunt cele aferente costului de achizitie al energiei si apei consumate.
Cheltuieli cu personalul
Includ atat salariile si indemnizatiile platite personalului (in suma bruta), alte cheltuieli de personal suportate de
unitate, cat si cheltuielile cu asigurarile si protectia sociala (contirbutiile la asigurarile sociale si constituirea
fondului pentru ajutorul de somaj).
Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale si necorporale
Reprezinta o categorie aparte de cheltuieli, care reflecta pierderile de valoare ale activelor imobilizate, corporale
si necorporale, pierderi de valoare incluse esalonat in Contul de profit si Pierdere pe o durata fixa de timp (ani).
Pentru a fi incluse in categoria imobilizarilor care sunt depreciate/amortizate, activele trebuie sa indeplineasca
anumite conditii (o valoare minima, reglementata prin lege si o durata de utilizare minima, de asemenea
reglementata).
Ajustari de valoare privind activele circulante
Aceste cheltuieli reprezinta sume care sunt alocate de companie in urma constatarii unor scaderi de valoare
pentru creante, stocuri sau investitii pe termen scurt. Ajustarile in minus (cheltuielile) sunt facute in cazul in care
se constata pierderi din creante si debitori diversi sau se constituie provizioane pentru deprecierea activelor
circulante (daca se constata o valoarea mai mica decat costul de achizitie). Ajustarile in plus (veniturile) se
constituie atunci cand exista venituri din creante reactivate si debitori diversi sau reluarea (reversarea)
provizioanelor constituite pentru deprecierea activelor circulante.
Cheltuieli privind prestatiile externe
Cuprind cheltuieli cu intretinerea, reparatiile, redevente platite, locatii de gestiune si chirii, sumele platite pentru
obtinerea de studii si cercetari, cheltuielile cu primele de asigurare, sumele platite colaboratorilor – sub forma de
comisioane si onorarii – cheltuielile de protocol, reclama si publicitate, transport de bunuri (cand aceasta nu face
obiectul activitatii firmei) si personal, cheltuielile facute cu detasari, transferari, deplasari, posta si
telecomunicatii, servicii bancare si altele.
Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate
Includ taxele si impozitele suportate de intreprindere indiferent de rezultatul exercitiului (cum ar fi impozitul pe
cladiri, taxa pe mijloace de transport).
3
Ajustari privind provizioanele
Reflecta diferenta intre provizioanele nou-constutuite pentru riscuri si cheltuieli legate de activitatea de
exploatare si financiara sau cresterea sumei celor deja constituite, pe de o parte, si reluarile din provizioane
pentru riscuri si cheltuieli (descresterea acestora) pe de alta parte. Cele doua operatii sunt prezentate in CPP ca si
cheltuieli, respectiv venituri.

5. Cheltuieli extraordinare
Despre cheltuielile extraordinare
Cheltuielile extraordinare sau exceptionale reprezinta cheltuieli generate de situatii care au o frecventa redusa
in cursul activitatii si/sau care se datoreaza unor situatii neobisnuite. In aceasta categorie intra castigurile sau
pierderile din vanzarile de active (cand vanzarea acestor active nu face parte din obiectul de activitate al
societatii) sau costurile de tip "one-off" (presupuse a nu se mai repeta) de tipul deprecierilor semnificative de
active, costurile de restructurare. Evenimentele sau tranzactiile ce au ca rezultat cheltuieli extraordinare se
diferentiaza clar de activitatile curente si pot fi legate de:
Cheltuieli exceptionale efectuate in legatura cu activitatea curenta
Aici sunt incluse pierderi datorate calamitatilor, pierderi din debite prescrise sau debitori insolvabili si scosi din
evidenta, despagubiri, amenzi sau penalitati datorate ori platite, donatii si subventii acordate sub forma de active
circulante.
Operatii de capital
Acestea sunt cheltuieli facute cu iesirea din patrimoniu a activelor imobilizate corporale, necorporale si
financiare, cuprinzand de exemplu: valoarea neamortizata a activelor corporale si necorporale respective,
valoarea contabila a imobilizarilor financiare iesite din patrimoniu.
Amortizari si provizioane
Cheltuieli extraordinare efectuate ca urmare a amortizarilor si provizioanelor cu caracter exceptional (exemplu:
constutuirea de provizioane reglementate, provizioane pentru riscuri si cheltuieli cu caracter exceptional,
cheltuieli extraordinare in legatura cu amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale).

6. Despre cheltuielile financiare


Cheltuielile financiare se refera la acele cheltuieli suportate de o companie in legatura cu deciziile de finantare,
de investire, expunerea la fluctuatiile cursului valutar sau provizioane.
Cheltuielile financiare includ:
Pierderi din creante legate de participatii
Reprezinta pierderile din creantele imobilizate ale intreprinderii. Creantele legate de participatii reprezinta valori
de incasat specifice imprumuturilor pe termen lung (acordate entitatilor afiliate sau tertilor, pentru care se percep
dobanzi), garantiilor platite, depozitelor(sume de bani sau titluri varsate de companie in vederea garantarii bunei
executii a unor obligatii).
Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate
Reprezinta pierderea neta din vanzarea titlurilor de plasament (diferenta negativa dintre valoarea contabila a
titlurilor sau costul de achizitie si pretul lor de cesiune sau vanzare.
Cheltuieli din diferente de curs valutar
Sunt reprezentate de diferente de curs valutar rezultate in urma lichidarii creantelor si datoriilor in valuta,
diferente nefavorabile de curs valutar aferente disponibilitatilor in devize existente in conturi bancare si in
casierie, ori existentului din conturile de acreditive in devize.
Cheltuieli privind dobanzile
Constau in dobanzi datorate sau platite.
Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele
(sau Ajustari de valoare privind imobilizarile financiare si investitiile detinute ca active circulante). Aceste
cheltuieli se refera la constituirea de provizioane legate de activitatea financiara: provizioane pentru riscuri si
cheltuieli, provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare si a titlurilor de plasament dar si cheltuielile
cu amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor.

7. Datoriile pe termen scurt (numite si datorii curente) reprezinta surse de finantare externe puse la
dispozitia societatii si care trebuiesc achitate intr-un termen de maxim 12 luni.
Datoriile curente includ:
4
 imprumuturi din emisiunea de obligatiuni
 sume datorate institutiilor de credit
 avansuri incasate in contul comenzilor
 datorii comerciale (furnizori)
 efecte de comert de platit (cambii, bilete la ordin, cecuri)
 sume datorate entitatilor afiliate
 etc

8. Enterprise value (EV)


Enterprise Value (EV) este o masura a valorii unei companii, alternativa capitalizarii de piata. Formula de
calcul este "capitalizare de piata" + "datorii" - "numerar si echivalente de numerar".
Se pleaca practic de la premisa ca valoarea de piata, capitalizarea, este valoarea de piata a capitalului propriu,
dupa ce se scad datoriile si se aduna sumele care nu sunt incluse in procesul operational, ceea ce inseamna ca
valoarea afacerii in sine (EV), fara sa fie influentata de modul de finantare (prin capital propriu sau prin datorii),
este obtinuta prin efectuarea operatiilor inverse, adica prin formula de mai sus.

Enterprise value (EV) / EBIT sau Enterprise value (EV) / EBITDA


EBIT este profitul inainte de deducerea cheltuielilor financiare si a celor cu impozitul pe profit iar EBITDA este
EBIT la care se adauga cheltuielile cu amortizarea. Comparatia cu EBIT sau EBITDA este cea mai fireasca de
altfel pentru Enterprise Value, avand in vedere ca aceasta ia in calcul procesul operational in sine.
Un raport EV/Profit net nu si-ar avea rostul, pentru ca profitul net include si venituri si cheltuieli de alta natura
decat cele operationale. EV/EBIT sau EV/EBITDA pot fi vazute, asadar, ca un fel de PER insa la nivel strict
operational.
Exista mai multe moduri de a calcula acest indicator, in functie de EBIT ori EBITDA luate in considerare. O
varianta este includerea ultimelor rezultate anuale (LFY - last fiscal year), o alta varianta, ceva mai rar intalnita,
este utilizarea rezultatelor medii pe ultimele 4-7 exercitii financiare anuale, foarte populara fiind si metoda ce are
in vedere EBIT ori EBITDA pe ultimele patru trimestre consecutive, adica pe ultimele 12 luni (LTM - last twelve
months, sau TTM - trailing twelve months).

Enterprise value (EV) / Sales


Raportul EV/Sales poate fi vazut ca un fel de P/S, la nivel operational.

9. Indicatori de evaluare a companiilor cotate la Bursa


Price earnings ratio (PER)
Price earnings ratio (PER) este cel mai des utilizat multiplu de evaluare a companiilor cotate la Bursa. Motivul
este simplu: scopul final al oricarei firme este obtinerea de profit, iar dimensiunea acestuia da, in ultima instanta,
valoarea firmei.
Formula de calcul a PER este simpla, pretul de piata al actiunii fiind impartit la profitul pe actiune obtinut de
firma. Rezultatul reprezinta numarul de ani necesari pentru ca pretul platit in prezent pentru o actiune sa fie
recuperat din profiturile acesteia, in cazul in care profitul ramane la un nivel constant.
Indicatorul poate fi calculat si impartind valoarea totala de piata a companiei la profitul total. Exista mai multe
posibilitati de a calcula PER-ul, in functie de profitul utilizat: PER pe ultimele 12 luni, cu profitul cumulat pe
ultimele patru trimestre, PER pe ultimul an fiscal, cu profitul pe ultimul an fiscal incheiat, sau chiar pe un singur
trimestru. Bineinteles, comparatiile intre doua sau mai multe firme sau intre perioade de timp diferite pentru
aceeasi firma nu se pot face decat cu PER-uri calculate folosind acelasi tip de profit. O alta modalitate este
folosirea unor estimari de profit pentru acea companie, ceea ce poate arata daca pretul actual este convenabil,
avand in vedere perspectivele viitoare.
Teoretic, pentru un investitor un PER mai mic este mai convenabil, pentru ca inseamna o recuperare mai rapida
prin intermediul profitului a investitiei facute initial. In practica, PER-ul depinde mult de pretul actiunii, iar
acesta la randul sau depinde de asteptarile pietei in privinta companiei sau a sectorului de activitate. Un pret de
piata mic poate insemna ca investitorii in general se asteapta ca in viitor compania sa aiba rezultate mai proaste,
iar daca asta se intampla pretul ar putea cobori si mai mult. Pe de alta parte, un PER mare poate insemna fie o
supraevaluare a companiei, fie asteptari foarte optimiste din partea pietei.
In general, companiile din sectoare de perspectiva, cum ar fi IT, biotehnologie etc. au PER-uri mai mari, in
vreme ce companiile din sectoare cu perspective mediocre au PER-uri mai mici. De aceea e bine ca atunci cand
se face o comparatie a PER-urilor mai multor companii, acestea sa fie din acelasi sector de activitate.
5
Formula de calcul PER:
Pret / EPS*,
sau
Capitalizare / Profit Net
*Profitul pe actiune (EPS) masoara partea din profit ce revine pentru fiecare actiune detinuta. Este un indicator
util mai ales din punctul de vedere al actionarului individual, interesat de ceea ce ii revine personal si poate mai
putin de rezultatul la nivelul intregii companii. In afara de calculul PER profitul pe actiune mai poate fi folosit si
pentru comparatii a dinamicii rezultatelor companiei, avand in vedere ca el ia in considerare efectul la nivel de
actiune si, ca atare, nu face abstractie de eventuala diluare prin noi emisiuni de actiuni.
Formula de calcul EPS: Profit net / Numar de actiuni
Pret / Vanzari (P/S - price to sales)
Pret / Vanzari (P/S) - asemanator PER-ului, numai ca in locul profitului net apare cifra de afaceri. In multe
cazuri este mai util sa raportam pretul la cifra de afaceri, mai ales atunci cand valoarea profitului este influentata,
in sus sau in jos, de elemente care nu tin de mersul obisnuit al afacerii.
De exemplu, in cazul unei companii al carei profit este afectat de investitii majore efectuate, poate fi mai bine sa
luam in calcul cifra de afaceri, pentru ca PER-ul ar fi unul foarte mare si mai ales unul nerelevant. La fel se poate
intampla si in cazul unei companii care a inregistrat un profit din activitati exceptionale si pe care este probabil
ca nu il va mai repeta.
Cifra de afaceri este indicatorul din contul de profit si pierdere cel mai greu de influntat de catre politicile
contabile, si de aceea ea este in unele cazuri cea mai indicata pentru a fi folosita in multipli de evaluare.
O alta situatie in care P/S nu numai ca este mai indicat, dar este chiar singura varianta aplicabila, este aceea in
care compania inregistreaza o pierdere neta.
Formula de calcul P/S:
Pret / Cifra de afaceri pe actiune,
Sau
Capitalizare / Cifra de afaceri
Pret / Valoarea contabila (P/BV - price to book value)
Pret / Valoarea contabila (P/BV) este raportul dintre pretul de piata al actiunilor si valoarea contabila a
acestora. Valoarea contabila, sau activul net, reprezinta diferenta dintre activele totale ale unei companii si
datoriile totale, fiind practic suma pe care actionarii ar primi-o, dupa plata tuturor datoriilor catre entitati
exterioare, in cazul in care afacerea s-ar inchide.
In bilant, valoarea contabila este identificata prin capitalurile proprii. In aceste conditii, se poate spune ca daca
P/BV este supraunitar compania a creat valoare pentru actionari, deoarece suma pe care ar fi dispusi sa o
plateasca investitorii din piata este mai mare decat suma pe care ar primi-o oricum acestia din lichidarea
activelor, in timp ce daca P/BV este subunitar aceasta a distrus o parte din valoarea pe care au adus-o actionarii.
In functie de caracteristicile domeniului de activitate si ale companiei in particular, indicatorul poate lua valori
mai mari sau mai mici. In sectoarele caracterizate de investitii mari in active imobilizate, P/BV este de obicei mai
mic, in timp ce in sectorul bancar, de exemplu, caracterizat de un raport mare intre active si capitalul propriu,
P/BV este mai mare.
Formula de calcul P/BV
Pret / Valoare contabila pe actiune
sau
Capitalizare / Capitaluri proprii
Preț / Cash flow (P/CF - price to cash flow)
Prat / Cash flow (P/CF) este un indicator asemanator cu P/E si P/S, avand insa la numitor un element considerat
de multi drept mai important decat profitul si cifra de afaceri, si anume fluxul de numerar, sau cash flow-ul.
Scopul final al oricarei afaceri este generarea de profit, dar scopul generarii de profit este obtinerea de bani, asa
ca, prin extindere, se poate spune ca scopul unei afaceri poate fi la fel de bine maximizarea, mai ales pe termen
lung, a cash flow-ului.
In afara de asta, raportul privind fluxurile de numerar este considerat mai transparent decat bilantul si contul de
profit si pierdere, fiind mai greu de ascuns eventualele probleme pe care le-ar putea avea firma.
Punctul slab al indicatorului P/CF este insa ca fluxul de numerar este mai volatil decat alti indicatori, chiar si
decat profitul. O investitie realizata intr-o perioada se reflecta mult mai puternic aici decat la profit.
Formula de calcul P/CF
Pret / Flux de trezorerie (cash flow)

6
10. Indicatori de evaluare a companiilor cotate la Bursa
Price earnings ratio (PER)
Price earnings ratio (PER) este cel mai des utilizat multiplu de evaluare a companiilor cotate la Bursa. Motivul
este simplu: scopul final al oricarei firme este obtinerea de profit, iar dimensiunea acestuia da, in ultima instanta,
valoarea firmei.
Formula de calcul a PER este simpla, pretul de piata al actiunii fiind impartit la profitul pe actiune obtinut de
firma. Rezultatul reprezinta numarul de ani necesari pentru ca pretul platit in prezent pentru o actiune sa fie
recuperat din profiturile acesteia, in cazul in care profitul ramane la un nivel constant.
Indicatorul poate fi calculat si impartind valoarea totala de piata a companiei la profitul total. Exista mai multe
posibilitati de a calcula PER-ul, in functie de profitul utilizat: PER pe ultimele 12 luni, cu profitul cumulat pe
ultimele patru trimestre, PER pe ultimul an fiscal, cu profitul pe ultimul an fiscal incheiat, sau chiar pe un singur
trimestru. Bineinteles, comparatiile intre doua sau mai multe firme sau intre perioade de timp diferite pentru
aceeasi firma nu se pot face decat cu PER-uri calculate folosind acelasi tip de profit. O alta modalitate este
folosirea unor estimari de profit pentru acea companie, ceea ce poate arata daca pretul actual este convenabil,
avand in vedere perspectivele viitoare.
Teoretic, pentru un investitor un PER mai mic este mai convenabil, pentru ca inseamna o recuperare mai rapida
prin intermediul profitului a investitiei facute initial. In practica, PER-ul depinde mult de pretul actiunii, iar
acesta la randul sau depinde de asteptarile pietei in privinta companiei sau a sectorului de activitate. Un pret de
piata mic poate insemna ca investitorii in general se asteapta ca in viitor compania sa aiba rezultate mai proaste,
iar daca asta se intampla pretul ar putea cobori si mai mult. Pe de alta parte, un PER mare poate insemna fie o
supraevaluare a companiei, fie asteptari foarte optimiste din partea pietei.
In general, companiile din sectoare de perspectiva, cum ar fi IT, biotehnologie etc. au PER-uri mai mari, in
vreme ce companiile din sectoare cu perspective mediocre au PER-uri mai mici. De aceea e bine ca atunci cand
se face o comparatie a PER-urilor mai multor companii, acestea sa fie din acelasi sector de activitate.
Formula de calcul PER:
Pret / EPS*,
sau
Capitalizare / Profit Net
*Profitul pe actiune (EPS) masoara partea din profit ce revine pentru fiecare actiune detinuta. Este un indicator
util mai ales din punctul de vedere al actionarului individual, interesat de ceea ce ii revine personal si poate mai
putin de rezultatul la nivelul intregii companii. In afara de calculul PER profitul pe actiune mai poate fi folosit si
pentru comparatii a dinamicii rezultatelor companiei, avand in vedere ca el ia in considerare efectul la nivel de
actiune si, ca atare, nu face abstractie de eventuala diluare prin noi emisiuni de actiuni.
Formula de calcul EPS: Profit net / Numar de actiuni
Pret / Vanzari (P/S - price to sales)
Pret / Vanzari (P/S) - asemanator PER-ului, numai ca in locul profitului net apare cifra de afaceri. In multe
cazuri este mai util sa raportam pretul la cifra de afaceri, mai ales atunci cand valoarea profitului este influentata,
in sus sau in jos, de elemente care nu tin de mersul obisnuit al afacerii.
De exemplu, in cazul unei companii al carei profit este afectat de investitii majore efectuate, poate fi mai bine sa
luam in calcul cifra de afaceri, pentru ca PER-ul ar fi unul foarte mare si mai ales unul nerelevant. La fel se poate
intampla si in cazul unei companii care a inregistrat un profit din activitati exceptionale si pe care este probabil
ca nu il va mai repeta.
Cifra de afaceri este indicatorul din contul de profit si pierdere cel mai greu de influntat de catre politicile
contabile, si de aceea ea este in unele cazuri cea mai indicata pentru a fi folosita in multipli de evaluare.
O alta situatie in care P/S nu numai ca este mai indicat, dar este chiar singura varianta aplicabila, este aceea in
care compania inregistreaza o pierdere neta.
Formula de calcul P/S:
Pret / Cifra de afaceri pe actiune,
Sau
Capitalizare / Cifra de afaceri
Pret / Valoarea contabila (P/BV - price to book value)
Pret / Valoarea contabila (P/BV) este raportul dintre pretul de piata al actiunilor si valoarea contabila a
acestora. Valoarea contabila, sau activul net, reprezinta diferenta dintre activele totale ale unei companii si
datoriile totale, fiind practic suma pe care actionarii ar primi-o, dupa plata tuturor datoriilor catre entitati
exterioare, in cazul in care afacerea s-ar inchide.

7
In bilant, valoarea contabila este identificata prin capitalurile proprii. In aceste conditii, se poate spune ca daca
P/BV este supraunitar compania a creat valoare pentru actionari, deoarece suma pe care ar fi dispusi sa o
plateasca investitorii din piata este mai mare decat suma pe care ar primi-o oricum acestia din lichidarea
activelor, in timp ce daca P/BV este subunitar aceasta a distrus o parte din valoarea pe care au adus-o actionarii.
In functie de caracteristicile domeniului de activitate si ale companiei in particular, indicatorul poate lua valori
mai mari sau mai mici. In sectoarele caracterizate de investitii mari in active imobilizate, P/BV este de obicei mai
mic, in timp ce in sectorul bancar, de exemplu, caracterizat de un raport mare intre active si capitalul propriu,
P/BV este mai mare.
Formula de calcul P/BV
Pret / Valoare contabila pe actiune
sau
Capitalizare / Capitaluri proprii
Pret / Cash flow (P/CF - price to cash flow)
Pret / Cash flow (P/CF) este un indicator asemanator cu P/E si P/S, avand insa la numitor un element considerat
de multi drept mai important decat profitul si cifra de afaceri, si anume fluxul de numerar, sau cash flow-ul.
Scopul final al oricarei afaceri este generarea de profit, dar scopul generarii de profit este obtinerea de bani, asa
ca, prin extindere, se poate spune ca scopul unei afaceri poate fi la fel de bine maximizarea, mai ales pe termen
lung, a cash flow-ului.
In afara de asta, raportul privind fluxurile de numerar este considerat mai transparent decat bilantul si contul de
profit si pierdere, fiind mai greu de ascuns eventualele probleme pe care le-ar putea avea firma.
Punctul slab al indicatorului P/CF este insa ca fluxul de numerar este mai volatil decat alti indicatori, chiar si
decat profitul. O investitie realizata intr-o perioada se reflecta mult mai puternic aici decat la profit.
Formula de calcul P/CF
Pret / Flux de trezorerie (cash flow)

11. Indicatori de rentabilitate / eficienta a companiilor


 Rentabilitatea activelor (ROA - return on assets)
 Rentabilitatea capitalului angajat (ROCE - return on capital employed)
 Rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE - return on equity)
 Rotatia activelor imobilizate (fixed assets turnover)
 Rotatia activului total (total asset turnover)
 Rotatia capitalului de lucru (working capital turnover)
 Rotatia creantelor (receivables turnover)
 Rotatia datoriilor catre furnizori (payables turnover)
 Rotatia stocurilor (inventory turnover)
Rentabilitatea activelor (ROA - return on assets)
Rentabilitatea activelor este unul dintre indicatorii principali de rentabilitate ai unei companii, si masoara
eficienta utilizarii activelor, din punctul de vedere al profitului obtinut.
Daca in cazul rotatiei activelor totale este vorba de cati lei de vanzari se obtin de pe urma unui leu de active,
rentabilitatea activelor arata cati lei aduce sub forma de profit un leu investit in active.
Se poate spune ca este un indicator mai important si mai complet, pentru ca scopul final al oricarei afaceri este
obtinerea de profit. De altfel, plecand de la formula sa, "profit net" / "active totale", rentabilitatea activelor se
poate descompune, rezultand formula ROA = "rotatia activelor" * "marja neta" ((cifra de afaceri / active totale) *
(profit net / cifra de afaceri), unde cifra de afaceri se simplifica si rezulta chiar formula initiala a ROA).
Folosind aceasta descompunere se pot trage concluzii si se pot lua masuri atunci cand se doreste maximizarea
rentabilitatii activelor.
Formula de calcul rentabilitatea activelor:
Profit net / Active totale
Rentabilitatea capitalului angajat (ROCE - return on capital employed)
Rentabilitatea capitalului angajat masoara rentabilitatea adusa de fondurile pe termen lung ale companiei.
Capitalul angajat reprezinta suma pasivelor pe termen lung, mai exact datoriile pe termen lung plus capitalurile
proprii. Avand in vedere ca este vorba de fonduri destinate dezvoltarii afacerii pe termen lung, se poate spune ca
este o masura a eficientei cu care este urmarit acest aspect al activitatii firmei.
O rentabilitate a capitalului angajat mai mica decat costul capitalului atras de firma inseamna ca orice leu atras
pentru dezvoltarea acesteia va genera un profit mai mic decat costul pe care l-a presupus atragerea lui. O situatie
care, evident, nu ar putea fi de natura sa ii bucure pe actionari.
8
Formula de calcul pentru rentabilitatea capitalului angajat:
Rezultat operational (EBIT)* / (Datorii pe termen lung + Capitaluri proprii)
*de regula se ajusteaza pentru a elimina costul pasivelor pe termen scurt
Rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE - return on equity)
In opinia multor economisti, ROE este cel mai important indicator de masurare a performantelor unei companii.
Indicatorul este calculat ca raport intre profitul net obtinut de companie si capitalurile proprii, acestea din urma
reprezentand practic contributia actionarilor la finantarea afacerii.
O rentabilitate mare a capitalurilor proprii inseamna ca o investitie materiala mica a actionarilor a fost
transformata intr-un profit mare, iar asta este cel mai important pentru o afacere: sa maximizeze rezultatele
resimtite de actionari ca urmare a investitiei pe care au facut-o.
Privind la formula indicatorului, ne putem da seama usor ca cele doua metode prin care ROE poate fi crescuta
sunt marirea profitului in conditiile pastrarii aceluiasi capital propriu sau micsorarea capitalului propriu in
conditiile aceluiasi profit net. In cea de-a doua situatie nu este vorba neaparat de micsorarea in termeni nominali
a capitalului propriu, ci de micsorarea ponderii acestuia in activul total.
O companie cu un grad mare de indatorare si cu un grad mic de finantare din banii actionarilor va avea, in
general, o rentabilitate mai mare a capitalurilor proprii decat una care se finanteaza mai mult de la actionari.
Avantajul este obtinerea unui profit mai mare pe seama aceleiasi investitii din partea actionarilor, insa
dezavantajul este riscul mai mare pe care il da o dependenta ridicata de datorii.
Formula de calcul pentru rentabilitatea capitalurilor proprii:
Rezultat net / Capitaluri proprii
Rotatia activelor imobilizate (fixed assets turnover)
Masoara eficienta utilizarii activelor fixe (imobilizate), si este asemanatoare cu rotatia activului total. In acest caz
este insa vorba de raportul dintre cifra de afaceri neta si activele imobilizate.
Este un indicator extrem de util, pentru ca arata care este rezultatul, privit prin prisma cifrei de afaceri, al banilor
investiti in active pe termen lung (fabrici, utilaje, cladiri si terenuri, etc.).
Daca rata de rotatie este una ridicata, inseamna ca activele fixe sunt folosite eficient si ca fiecare leu investit in
acestea are ca rezultat o suma convenabila obtinuta din vanzari.
Formula de calcul pentru rotatia activelor imobilizate:
Cifra de afaceri / Active imobilizate
Rotatia activului total (total asset turnover)
Rotatia activului total este o masura a eficientei utilizarii activelor. Rotatia activului total se masoara ca raport
intre cifra de afaceri neta si totalul activelor companiei, si inseamna de cate ori sunt transformate activele in
vanzari pe parcursul unui an, sau mai simplu cati bani rezulta intr-un an din utilizarea unor active de o anumita
valoare (sau cati lei de vanzari rezulta dintr-un leu de active).
Formula de calcul pentru rotatia activului total:
Cifra de afaceri / Total activ
Rotatia capitalului de lucru (working capital turnover)
Rotatia capitalului de lucru masoara eficienta utilizarii capitalului de lucru, si se calculeaza ca raport intre cifra
de afaceri neta si capitalul de lucru. Acesta din urma este egal cu diferenta dintre activele circulante si datoriile
pe termen scurt, fiind o expresie a necesarului de finantare pe termen scurt pe care afacerea il are.
Intr-o companie obisnuita, activele pe termen scurt sunt mai mari decat pasivele pe termen scurt, fiind astfel
finantate partial din resurse pe termen scurt (datorii catre banci, furnizori etc.) si partial din resursele pe termen
lung.
Partea care este finantata din resursele pe termen lung poarta numele de capital de lucru, sau capital circulant.
Bineinteles, acesta poate sa fie si negativ in cazuri exceptionale, iar in acel caz rotatia capitalului de lucru nu mai
are relevanta. In mod normal, cu cat rata de rotatie este mai mare cu atat este mai bine, dar aceasta interpretare
trebuie privita in contextul mai larg al afacerii respective (ex. in cazul in care capitalul de lucru este mic datorita
structurii deficitare a finantarii conotatia pozitiva este cel putin indoielnica).
Formula de calcul pentru rotatia capitalului de lucru:
Cifra de afaceri / (Active circulante-Datorii curente)
Rotatia creantelor (receivables turnover)
Rotatia creantelor este o masura a eficientei cu care compania isi utilizeaza activele, in acest caz creantele catre
clienti.
O valoare mai mare a acestui indicator semnifica fie ca firma in cauza foloseste foarte putin vanzarile pe credit,
majoritatea clientilor facand plata pe loc, fie ca reuseste sa isi colecteze creantele cu o eficienta crescuta.

9
O rotatie mica a creantelor inseamna in mod normal ca firma are probleme in a le colecta in timp util, iar efectele
sunt ingreunarea activitatii, aparitia unor probleme de lichiditate si un volum al productiei si mai ales al
vanzarilor mai mici decat potentialul. La fel ca si la alti indicatori, valoarea optima depinde de sectorul de
activitate.
Exista sectoare, cum ar fi dezvoltarile imobiliare, unde creantele sunt pastrate mai mult timp, ceea ce duce la o
rotatie scazuta a acestora, fara sa aiba efecte negative asupra activitatii.
Formula de calcul pentru rotatia creantelor:
Cifra de afaceri / Creante
Rotatia datoriilor catre furnizori (payables turnover)
Rotatia datoriilor catre furnizori arata de cate ori isi plateste compania datoriile catre furnizori pe parcursul
unui an. Este greu de spus ca exista o valoare optima a indicatorului.
In functie de specificul fiecarei firme in parte, rotatia datoriilor catre furnizori si mai ales variatia acesteia in timp
poate ajuta la tragerea unor concluzii si la remedierea eventualelor probleme.
De exemplu, daca valoarea indicatorului scade pe parcursul unei perioade inseamna ca firmei ii ia mai mult sa
faca platile catre furnizori. Acest lucru poate insemna ca firma nu mai reuseste sa mentina un ritm bun al platilor
catre furnizori din cauza unui mers mai prost al afacerilor, dar la fel de bine poate insemna ca managementul a
reusit sa negocieze termene mai bune de plata cu furnizorii, iar acest lucru va ajuta la marirea cifrei de afaceri si a
profitului.
Trebuie sa privim asadar si la situatia societatii si la evenimentele prin care trece sau a trecut pentru a trage o
concluzie pertinenta de pe urma rotatiei datoriilor catre furnizori.
Formula de calcul pentru rotatia datoriilor catre furnizori:
(Cheltuieli cu materii prime si materiale + Cheltuieli cu marfuri + Alte cheltuieli operationale)* / Datorii catre
furnizori.
*deoarece nu este tot timpul posibil ca un analist extern sa cunoasca nivelul cheltuielilor cu materii prime si
materiale, marfuri, etc. se pot folosi la numarator si C.O.G.S. („cost of goods sold” – costurile operationale ale
obtinerii bunurilor / serviciilor vandute) sau cifra de afaceri (cel mai frecvent aceasta din urma deoarece este
raportata de mai toate companiile).
Rotatia stocurilor (inventory turnover)
Rotatia stocurilor arata de cate ori este sunt vandute si inlocuite stocurile companiei pe parcursul unui an,
masurand in acest fel eficienta cu care acestea sunt utilizate.
Evident, o valoare mai mare inseamna o eficienta mai mare, iar o valoare mai mica o eficienta mai scazuta.
In functie de sectorul de activitate al companiei si de particulatiratile acestuia, legate mai ales de stocurile mai
mari sau mai mici cu care se lucreaza, indicatorul poate sa ia valori mai mari sau mai mici. In servicii, de
exemplu, valoarea sa va fi maxima, pentru ca stocurile fie nu exista, fie sunt foarte mici. In asemenea cazuri insa,
relevanta acestui indicator este redusa.
Formula de calcul pentru rotatia stocurilor:
(Cheltuieli cu materii prime si materiale + Cheltuieli cu marfuri)* / Stocuri.
*deoarece nu este tot timpul posibil ca un analist extern sa cunoasca nivelul cheltuielilor cu materii prime si
materiale, marfuri, etc. se pot folosi la numarator si C.O.G.S. („cost of goods sold” – costurile operationale ale
obtinerii bunurilor / serviciilor vandute) sau cifra de afaceri (cel mai frecvent aceasta din urma deoarece este
raportata de mai toate companiile).

12. Indicatori economico-financiari


 Introducere
 Indicatori de lichiditate
 Indicatori de risc/datorii
 Indicatori de activitate (gestiune)
 Indicatori de profitabilitate
 Indicatori ai politicii de dividend
 Alti indicatori
 Utilizarea si limitele indicatorilor economico-financiari
Introducere
Ratele financiare sunt indicatori utilizati pentru aprecierea performantei si pozitiei financiare a unei societati. Cea
mai mare parte a acestor indicatori economico-financiari se calculeaza pe baza informatiilor furnizate de
companii in situatiile financiare. Utilitatea acestor indicatori economico-financiari consta atat in evidentierea
unui trend, cat mai ales in posibilitatea ca societatea analizata sa poata fi comparata cu alte companii active in
10
acelasi sector. Totodata, exista indicatori financiari care ajuta la predictia unui eventual faliment in viitor.
Indicatorii economico financiari faciliteaza lucrul cu un volum de date ridicat intr-o maniera organizata.
Principalii indicatori economico-financiari sunt detaliati mai jos.
1.Indicatori de lichiditate
Indicatorii de lichiditate masoara capacitatea societatilor de a-si onora obligatiile pe termen scurt, pentru
realizarea calculelor fiind utilizate activile circulante (cele mai lichide) si datoriile cu o scadenta mai mica de un
an. Datele necesare se regasesc in bilantul contabil.
a. Lichiditatea generala / curenta (Current Ratio) = Active circulante/Datorii curente (<1 an)\
b. Lichiditatea imediata (Indicatorul test acid: Quick Ratio) = (Active circulante Stocuri)/Datorii curente (<1 an)
c. Rata capacitatii de plata (Cash Ratio) = Casa si conturi la banci + Investitii pe termen scurt/Datorii curente
d. Acoperirea cheltuielilor zilnice = (Cash + Investitii pe termen scurt + Creante) / Cheltuieli medii zilnice
e. Ciclul de conversie a numerarului = Durata de rotatie a stocurilor (DIO) + Durata de rotatie a debitelor -
clienti (DSO) - Durata de rotatie a creditelor - furnizor (DPO)
2. Indicatori de risc/datorii
a. Gradul de acoperire al dobanzilor = Profit inainte de plata dobanzilor si a impozitului pe profit (EBIT) /
Cheltuieli cu dobanda\
b. Rata de indatorare globala = Datorii totale / Active totale
c. Levierul = Datorii totale / Active totale
d. Rata solvabilitatii generale = Active totale / Datorii curente
3.Indicatori de activitate (gestiune)
Indicatorii inclusi in acesta categorie releva eficienta cu care o societate isi utilizeaza activele.
a. Rotatia stocurilor = Costul vanzarilor / Stoc mediu (nr. de ori)
b. Durata de rotatie a stocurilor (Days Inventory Outstanding – DIO) = Stoc mediu / Costul vanzarilor * 365 (nr.
de zile)
c. Rotatia debitelor - clienti = Cifra de afaceri / Sold mediu clienti (nr. de ori)
d. Durata de rotatie a debitelor - clienti (Days Sales Outstanding – DSO) = Sold mediu clienti / Cifra de afaceri
* 365 (nr. de zile)
e. Rotatia creditelor - furnizor = Achizitii de bunuri / Sold mediu furnizori (nr. de ori)
f. Durata de rotatie a creditelor - furnizor (Days Payables Outstanding – DPO) = Sold mediu furnizorilor /
Achizitii de bunuri*365 (nr. de zile)
g. Rotatia activelor imobilizate (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Active imobilizate (365/Rotatia
activelor imobilizate)
h. Rotatia activelor circulante (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Active circulante (365/Rotatia
activelor circulante)
i. Rotatia activului total (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Activ total (365/Rotatia activului total)
4.Indicatori de profitabilitate
Ofera informatii despre eficienta cu care o societate isi utilizeaza resursele pentru a genera profit. Obtinerea de
profit pe termen lung este vitala atat pentru supravietuirea companiei, cat si pentru beneficiile aduse actionarilor
sau asociatilor.
a. Rentabilitatea capitalului angajat = Profit inaintea platii dobanzii si a impozitului pe profit (EBIT)/Capital
angajat
b. Marja profitului operational = Profit operational (EBIT)/Cifra de afaceri*100
c. Marja bruta din vanzari = Profit brut din vanzari/Cifra de afaceri*100
d. Marja neta din vanzari = Profit net/Cifra de afaceri*100
e. Rata de impozitare efectiva = Cheltuieli cu impozitul/Profit brut (EBT)*100
f. Rentabilitatea economica = Profit net/Active totale*100
g. Rentabilitatea financiara = Profit net/Capital propriu*100
h. Rata rentabilitatii resurselor consumate = Profit net/Cheltuieli totale
5.Indicatori ai politicii de dividend
a. Randamentul dividendului (Dividend Yield: DIVY) = Dividend pe actiune (DPS) / Pret pe actiune
b. Rata de alocare a dividendelor (Payout Ratio) = Dividende pe actiune (DPS) / Profit pe actiune (EPS)
6.Alti indicatori
Rata autonomiei financiare = Capital propriu / Capital permanent
Rata de finantare a stocurilor = Fond de rulment / Stocuri sau (Capital permantent-Active imobilizate) / Stocuri
Rata capitalului propriu fata de activele imobilizate = Capital propriu / Active imobilizate
Utilizarea si limitele indicatorilor economico-financiari
11
Pentru a se realiza o analiza pertinenta pe baza ratelor financiare trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
- Intodeauna este nevoie de un punct de referinta, indiferent ca este vorba de valori istorice obtinute de companie,
de previziuni sau de valori calculate pentru alte societati cu obiect similar de activitate
- Analiza pe baza unui singur indicator poate conduce la interpretari eronate, fiind recomandata studierea mai
multor rate pentru a se obtine o imagine corecta a pozitiei sau performantei financiare a companiei
- Utilizarea valorilor bilantiere de la sfarsitul anului la calcului indicatorilor-financiari poate conduce la obtinerea
unor erori date de factori sezonieri, de aceea se recomanda utilizarea valorilor medii (ex: Stocuri la sfarsitul
anului - Stocuri la inceputul anului/2)
- Ratele financiare sunt influentate de limitarile contabile existente, fiind posibil ca in cazul realizarii de calcule
pe baza de standarde diferite sa rezulte unele discrepante (ex: calculul pe baza RAS vs IFRS)

13.Lichiditatea curenta (current ratio)


Lichiditatea curenta este una dintre cele mai importante rate financiare ale unei companii si masoara
capacitatea acesteia de a plati datoriile pe termen scurt utilizand activele pe termen scurt din bilant. Se calculeaza
ca raport intre activele circulante si totalul datoriilor pe termen scurt. Cu cat valoarea sa este mai mare, cu atat
compania are o capacitate mai mare de a-si plati datoriile curente fara sa apeleze la resurse pe termen lung sau la
noi imprumuturi.O valoare subunitara inseamna ca firma isi finanteaza o parte din imobilizari prin datorii pe
termen scurt, lucru care ii creste riscul de faliment.
In general, o lichiditate curenta mai mica decat 0.8 e un semnal negativ. Valoarea optima pentru acest indicator
este in jur de 1, insa ea poate varia in functie de sectorul de activitate. Astfel, exista sectoare unde lichiditatea
optima este de 2 sau chiar mai mare, dar si sectoare care functioneaza foarte bine cu 1.5 sau usor sub 1.
Sectoarele unde lichiditatea curenta poate fi ceva mai mica fara ca acest lucru sa aiba un efect negativ asupra
activitatii sunt cele care presupun o pondere foarte mare a activelor fixe si o perioada mai indelungata pentru
valorificarea produselor (cum ar fi santierele care produc vapoare sau avioane, de exemplu), in a caror situatie
datoriile curente sunt platite in general din credite pentru acoperirea capitalului de lucru.
De exemplu, la 30 septembrie 2008, indicatorul lichiditatii curente era de 1.14 la EADS, 1.02 la Lockheed
Martin, 0.9 la SAAB si chiar 0.84 la Boeing. La fel se intampla si in cazul companiilor care au ca obiect de
activitate explorarea si exploatarea de campuri petroliere sau de mine, in cazul carora in anii in care are loc
explorarea activitatea curenta este finantata din credite si din majorari de capital social. Pe de alta parte, in
sectoarele caracterizate de o rotatie mai mare a activelor au nevoie si de o lichiditate curenta mai ridicata pentru
a-si desfasura activitatea in bune conditii. In aceasta situatie se gasesc de exemplu televiziunile sau agentiile de
publicitate, dar si celelalte companii ale caror cheltuieli cu resursele umane sunt predominante in contul de profit
si pierdere, cum ar fi serviciile financiare.
Formula de calcul lichiditate curenta:
Active circulante/Datorii pe termen scurt.

14. Marja neta (net margin)


Marja neta (net margin), la fel ca si marja operationala, este o masura a procentului din cifra de afaceri
reprezentat de profit, insa de data aceasta este vorba de profitul net.
Spre deosebire de marja operationala, ia in calcul si cheltuieli care nu tin de mersul in sine al afacerii, dar care
pot fi in unele cazuri mai importante si pot determina succesul sau esecul unei companii, cum ar fi cheltuielile cu
dobanzile sau impozitul pe profit.
Este o masura mai complexa decat marja profitului operational, pentru ca inglobeaza toate aspectele care
influenteaza activitatea firmei: partea operationala, partea de finantare, cea de fiscalitate, si asa mai departe.
Oricare dintre acestea poate avea un impact decisiv asupra dezvoltarii companiei.
Bineinteles, cu cat marja este mai mare cu atat este mai bine.
Formula de calcul*:
 Formula pentru companiile din productie si servicii: Rezultat net / Cifra de afaceri
 Formula pentru societatile de asigurari:
 Rezultat net / Venituri din prime, nete de reasigurare
 Formula pentru banci:
 Rezultat net / (Venituri din dobanzi + Venituri din comisioane)
 Formula pentru societati de investitii:
 Rezultat net / Venituri din investitii
*Exista mai multe moduri de a calcula acest indicator, in functie de profitul operational si de cifra de
afaceri/veniturile din prime/veniturile din dobanzi si comisioane/veniturile din investitii luate in considerare. O

12
varianta este includerea rezultatelor pe ultimul an (LFY – last fiscal year), o alta varianta, destul de rar utilizata,
este utilizarea rezultatelor pe ultimul trimestru (LFI – last fiscal interval), iar cea mai des folosita metoda are in
vedere cifrele aferente ultimelor patru trimestre consecutive, adica pe ultimele 12 luni (LTM – last twelve
months, sau TTM – trailing twelve months).
Marja neta din dobanzi (net interest margin)
Arata cat de eficient au fost utilizate activele aducatoare de dobanzi din portofoliul unei banci. Indicatorul trebuie
sa aiba o valoare pozitiva pentru a se putea vorbi despre o utilizare eficienta a resurselor atrase de banca.
In cazuri speciale, daca este vorba despre o perioada de expansiune agresiva a bancii sau daca politica acesteia se
bazeaza pe dobanzi mai mici si comisioane mai mari, marja neta din dobanzi poate sa fie si negativa, insa este de
preferat ca pe termen lung ea sa revina peste 0, si de preferat sa ajunga la o valoare cat mai ridicata.
Formula de calcul marja neta din dobanzi:
(Venituri din dobanzi - Cheltuieli cu dobanzile) / (Creante catre institutiile de credit + Creante catre clientela)

15. Marja operationala


Marja operationala arata cat din cifra de afaceri a companiei reprezinta profitul operational. Este una dintre cele
mai importante rate financiare, pentru ca ne spune ce capacitate are compania de a genera o valoare adaugata
pentru actionari.
O marja de 10%, de exemplu, inseamna ca de pe urma unor produse, sau servicii de 100 de lei vandute a fost
obtinut un profit operational de 10 lei. Sau, poate chiar mai important, ca firma a reusit ca in schimbul a 90 de lei
cheltuiti sa incaseze 100.
Particularitatea marjei operationale este ca arata care este profitabilitatea afacerii in sine, fara sa ia in calcul
cheltuieli care nu tin de aceasta. Este un aspect extrem de util atunci cand incerci sa iti dai seama daca afacerea
are potential sau nu.
Rezultatul operational poate fi nu numai profit, ci si pierdere, caz in care marja operationala este mai putin
relevanta. La fel ca in cazul majoritatii indicatorilor, valorile considerate normale pentru marja operationala
depind de sectorul de activitate.
Formula* de calcul marja operationala:
Rezultat operational / Cifra de afaceri
* Exista mai multe moduri de a calcula acest indicator, in functie de profitul operational si de cifra de afaceri
luate in considerare. O varianta este includerea cifrei de afaceri si profitului pe ultimul an (LFY – last fiscal
year), o alta varianta, mai rar utilizata, este folosirea cifrei de afaceri si profitului pe ultimul trimestru (LFI – last
fiscal interval), iar cea mai des folosita metoda are in vedere cifra de afaceri si profitul pe ultimele patru trimestre
consecutive, adica pe ultimele 12 luni (LTM – last twelve months, sau TTM – trailing twelve months).

16. Obligatiuni
Obligatiunile sunt valori mobiliare care dau dreptul detinatorului lor la primirea unei dobanzi regulate
(cupon) precum si la rambursarea principalului la scadenta. Detinatorii de obligatiuni sunt creditori
pentru compania emitenta, spre deosebire de detinatorii de actiuni (actionari) care sunt proprietari ai unei
parti din aceasta (in functie de detinere).
Obligatiunile pot fi emise atat de companii cat si de autoritati ale statului (Trezorerii, municipalitati, alte
autoritati), unele din acestea beneficiind de garantia statului sau avand garantia acoperirii prin venituri specifice
ce se vor realiza de pe urma finantarii unor proiecte.
Riscul asociat obligatiunilor
Obligatiunile sunt incadrate in categoria titlurilor financiare cu risc scazut deoarece prezinta un grad mai ridicat
de recuperare a investitiei facute daca emitentul intampina probleme financiare. Detinatorii de obligatiuni sunt
creditorii emitentului si au prioritate la rambursarea sumelor obtinute printr-o eventuala lichidare. Cele mai
sigure obligatiuni sunt considerate a fi obligatiunile guvernamentale, care pot fi emise de trezoreria statului (asa
numitele obligatiuni de stat) sau de autoritati locale (obligatiuni municipale). Totalitatea obligatiunilor emise de
autoritatile statului, impreuna cu garantiile acordate de acestea pentru imprumuturile contractate de sectorul
privat constituie datoria publica. Scadentele acestor titluri difera, in cele mai multe cazuri sunt emise pentru
termene indelugate, ajungand la zeci de ani.
Remunerarea detinatorilor de obligatiuni
Veniturile aduse de obligatiuni pot fi fixe, de unde si numele, dar pot la fel de bine varia conform unei formule.
Venitul adus de o obligatiune se numeste dobanda sau cupon. Cuponul poate fi anual, semianual sau lunar, dupa
cum decide emitentul. Obligatiunile pot fi emise la valoarea nominala ,la preturi mai mici sau mai mari decat
aceasta valoare (caz in care spunem ca se emit cu discount si respectiv cu prima). In cazul obligatiunilor emise cu
13
discount, nu se plateste cupon, detinatorul urmand a primi la scadenta valoarea nominala (valoarea asociata
titlului) in timp ce obligatiunile emise la aceasta valoare platesc cupon. Obligatiunile emise la un pret peste
valoarea nominala platesc de asemenea cupon si sunt rascumparate la valoarea nominala, in ziua scadentei.
Aceste variante de emitere a obligatiunilor exista datorita dobanzilor pe care le platesc: daca rata cuponului este
la acelasi nivel ca cea de referinta (a pietei) atunci titlul este vandut la valoarea nominala. Daca dobanzile sunt
peste medie, se justifica plata unei prime, in timp ce discountul este aplicat cand dobanzile oferite sunt mai putin
atractive decat cele din piata.
Tipuri de obligatiuni
Entitatile publice pot emite certificate de trezorerie (engl. treasury bonds, notes), destinate acoperirii unor deficite
de finantare a cheltuielilor publice, avand diferite scadente (in general de peste 1 an). Unele state emit obligatiuni
de stat si cu scadente de sub 1 an (engl. treasury bills).
In ceea ce priveste obligatiunile emise de sectorul privat, se disting mai multe tipuri de titluri. Obligatiunile
garantate (sececured bonds) au garantii speciale care ii protejeaza pe detinatori in eventualitatea falimentului.
Cele care nu au o astfel de garantie specifica sunt numite simplu obligatiuni negarantate (debentures).
Obligatiunile pot avea diferite grade de prioritate (seniority) in eventualitatea lichidarii emitentului, ceea ce
inseamna ca unii creditori au intaietate in rambursarea sumelor datorate. Dupa posibilitatea emitentului de a le
rascumpara inainte de scadenta, obligatiunile sunt rascumparabile (callable bonds) sau nerascumparabile
(noncallable bonds).
O forma mai recenta de titluri de credit este reprezentat de obligatiunile ipotecare (mortgage-backed securities).
Acestea sunt garantate cu fluxul de numerar provenit din unul sau mai multe imprumuturi ipotecare si sunt mai
riscante decat obligatiunile obisnuite, fiind emise de institutiile care acorda imprumuturi ipotecare .Daca dreptul
asupra platilor ipotecilor este revandut in piata secundara, atunci si alte entitati pot emite astfel de obligatiuni.
Obligatiuni straine si Euro-obligatiuni
Pentru a obtine fondurile de care are nevoie, orice entitate poate emite obligatiuni pe alta piata decat cea de
origine, titlurile purtand denumirea generica de obligatiuni internationale. Acestea se impart in doua categorii:
obligatiuni straine si Euro-obligatiuni. Obligatiunile straine (engl. foreign bonds) sunt emise de o companie care
are sediul intr-o tara diferita de cea in care sunt vandute titlurile. Obligatiunea este denominata in moneda tarii in
care este vanduta. De exemplu, daca o companie franceza vinde obligatiuni in SUA acestea sunt considerate
straine. In baza pietei in care sunt vandute, ele au primit diferite nume: Yankee bonds (vandute in SUA), Samurai
bonds (cele emise in Japonia de firme non-japoneze) sau bulldog bonds (obligatiuni denominate in lire sterline si
emise pe teritoriul Marii Britanii). Euro-bondurile sunt obligatiuni emise in moneda unei tari dar vandute in afara
ei; spre exemplu, ‘piata Eurodolarilor' se mai refera si la obligatiunile emise in USD si vandute in afara SUA.
Piata londoneza este cea mai mare piata pentru obligatiunile de acest tip. Obligatiunile Euroyen sunt denominate
in yeni dar se vand in afara Japoniei in timp ce obligatiunile Eurosterling sunt euro-bonduri in lire vandute in
afara Marii Britanii.
Pretul si randamentul obligatiunilor
Obligatiunile sunt adesea tranzactionabile prin sistemele burselor de valori sau pe pietele OTC (over-the-counter)
. Dupa emisiune, pretul lor variaza in piata in functie de cerere si oferta. Prezinta unele caracteristici
(obligatiunea este rascumparabila inainte de scadenta sau nu, garantata sau nu etc),. O obligatiune cu un cupon
mai scazut decat rata de referinta a dobanzii va avea un pret mai mic decat o obligatiune care ofera un cupon mai
avantajos. Pretul si cupoanele ce vor fi incasate dar si valoarea ce va fi rascumparata la scadenta intra in calculul
randamentului investitorului (sau rentabilitatea investitiei).
Randamentul curent
Se calculeaza dupa formula: Cupon anual (in valoare absoluta) / Pret *100 si ofera o masura a acoperirii
investitiei prin dobanda.
Randamentul pana la maturitate (engl. yield to maturity, YTM) poate fi aflat ca acea dobanda care egaleaza
pretul platit pentru o obligatiune cu valoarea fluxurilor de numerar pe care investitorul se asteapta sa le
primeasca, fluxuri actualizate cu rata randamentului curent al obligatiunii. YTM este o rata interna de
rentabilitate deoarece prin formula de calcul se presupune existenta posibilitatii de a reinvesti sumele incasate la
o rata cel putin egala cu rata randamentului curent al obligatiunii, lucru care nu este intotdeauna posibil.
Pretul de cotare al obligatiunilor
In general, pretul obligatiunii are o miscare inversa ratei dobanzii de pe piata, iar fluctuatiile acesteia reprezinta
sursa majora de risc a detinatorului de obligatiuni. Acest risc apare datorita faptului ca, daca obligatiunile sunt
rambursate numai la scadenta, banii investitorului sunt imobilizati si prin urmare, cu cat este mai indepartata
maturitatea titlului, cu atat mai mult va reactiona pretul la fluctuatiile ratei dobanzii.
Riscul de neplata si rating-urile
14
Desi obligatiunile, in general, promit plata unor sume cunoscute la cumpararea lor, exista intotdeauna riscul ca
emitentul sa nu isi poata indeplini obligatiile. Obligatiunile guvernamentale pot fi considerate ca fiind lipsite de
risc din acest punct de vedere, acest lucru nu este valabil si pentru obligatiunile corporative. Daca o companie da
faliment, detinatorii obligatiunilor nu mai pot fi siguri ca isi vor recupera investitia. Riscul de neplata in cazul
obligatiunilor (default risk) este masurat de mai multe institutii spcializate insa trei dintre ele detin sisteme de
evaluare recunoscute si acceptate la nivel mondial, si anume: Moody’s Investor Service, Standard and Poor’s
Corporation si Fitch Ratings. Riscul de credit este definit conform unei scale ce cuprinde categorii determinate
prin litere. Cel mai bun rating este AAA sau Aaa. Moody-s adauga fiecarei clase de rating sufixul 1,2 sau 3 (ex.
Aaa1, Aaa2) in timp ce restul agentiilor semnaleaza modificarile prin semnele + (denota o imbunatatire) sau –
(denota degradarea calitatii emitentului). Obligatiunile cu rating BBB (S&P) sau mai bun sunt considerate cu
grad investitional (investment-grade) in timp ce titlurile cu rating mai scazut – de exemplu C sau D - sunt
incadrate la categoria speculativa (speculative-grade sau junk bonds).
Principalii determinanti ai analizei efectuate pentru a determina bonitatea emitentilor sunt o serie de rate
financiare aplicate in analiza financiara:
 rate de acoperire a dobanzii: sunt comparatii intre profituri si costurile fixe cu dobanzile
 rate de indatorare – masoara proportia dintre datorii si active sau datorii si capitaluri proprii
 rate de lichiditate – care compara activele cu pasivele curente
 rate de profitabilitate – masoara magnitudinea profiturilor fata de venituri, active sau capitaluri proprii..

17. Valori mobiliare


Din punctul de vedere al investitorului, valorile mobiliare reprezinta acele active nebancare de capital
negociabile emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrisuri in cont care confera detinatorilor drepturi
egale.
Cele mai des uzitate si cunoscute valori mobiliare sunt actiunile si obligatiunile.
Actiunile sunt fractiuni din capitalul social al unei societati comerciale si desemneaza raporturi juridice intre
detinatorul acestora si societatea emitenta.
Obligatiunile reprezinta fractiuni dintr-un capital de imprumut, care desemneaza raporturi de creanta a
detinatorului asupra emitentului.
Caracteristicile valorilor mobiliare
 Negociabile - acestea pot fi transmise de la o persoana la alta la un pret care va fi stabilit in functie de
raportul cerere-oferta
 Materizalizate sau evidentiate in cont - reprezinta forma in care acestea pot fi emise si tranzactionate
 Drepturile asupra emitentului - patrimoniale, de vot pentru actiuni si de a fi remunerat in cazul
obligatiunilor.
Aceste instrumente financiare sunt concretizate in documente de valoare precum:
- Actiuni emise de societati comerciale, negociate pe piata de capital;
- Obligatiuni corporatiste emise de societati comerciale, emise inclusiv de stat, cu o scadenta ce depaseste un an,
negociabile pe piata de capital;
- Alte titluri negociate pe piata de capital care pot fi achizitionate prin schimb sau subscriere si care implica o
decontare baneasca ( exceptand instrumentele de plata ).
Conform Organizatiei Internationale a Standardelor in ISO 10962, valorile mobiliare sunt grupate pe doua nivele:
- nivelul 1, in functie de natura relatiilor juridice de drepturi si obligatiuni numite categorii;
- nivelul 2, categoriile dupa drepturi si obligatii specifice numite grupe.
La nivelul 1, clasificate pe categorii in ISO 10962, valorile mobiliare se prezinta in acest mod:
Categorii Definitii
Instrumente de Instrumente financiare care reprezinta atat relatia, cat si interesul de proprietate intr-o
1
proprietate unitate economica sau fond comun de active.
Instrumente ale Instrumente financiare prin care se evidentiaza banii datorati de emitent detinatorului, in
2
datoriei conditii specificate.
Instrumente financiare ce ofera detinatorului privilegiul de a subscrie sau de a primi active
3 Drepturi
specifice in conditii specificate.
Contracte care garanteaza detinatorului dreptul de a cumpara sau a vinde active specifice
4 Optiuni
la un pret determinat la sau pana la un moment fixat in viitor.
Contracte care il obliga pe cumparator sa plateasca si pe vanzator sa livreze active
5 Futures
specifice la un pret prestabilit si o data fixa in viitor.
15
6 Altele Instrumente financiare care nu intra in categoriile definite anterior.
Cele 6 categorii de la nivelul 1 sunt detaliate la nivelul 2 pe grupe de valori mobiliare:
- actiuni ordinare;
- actiuni preferentiale;
- actiuni convertibile;
- certificatate de investitii in fonduri;
- altele.

18. Venituri din exploatare


Veniturile din exploatare sunt veniturile obtinute de o companie in cursul activitatii sale; se mai numesc si
venituri din activitatea de baza. Pentru o companie de productie, veniturile din exploatare vor fi cele obtinute in
legatura cu produsele vandute iar pentru institutiile bancare ele se calculeaza insumand veniturile din dobanzi si
cele din comisioane.
Pentru societatile nebancare, veniturile din exploatare se compun din cifra de afaceri neta, la care se adauga
soldul variatiei stocurilor de produse finite si a productiei in curs, productia capitalizata si alte venituri din
exploatare.
Pe langa venituri din exploatare, o societate mai poate obtine venituri financiare si venituri extraordinare.
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri reprezinta cuantumul valoric al vanzarilor efectuate intr-o perioada de timp de catre o societate.
Altfel spus, Cifra de afaceri cuprinde suma totala a veniturilor din operatiunile comerciale efectuate de firma,
respectiv vanzarea de marfuri si produse ori prestarea de servicii intr-o perioadã de timp determinata. In
cuantumul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare si veniturile exceptionale. Cifra de afaceri este
inregistrata la valoarea neta, dupa deducerea eventualelor discounturi, rabaturi acordate clientilor si a pierderilor
probabile cu garantiile.
Cifra de afaceri este alcatuita din urmatoarele componente:
 productia vanduta: include veniturile din vanzarea de produse finite, semifabricate, produse reziduale,
executarea de lucrari, prestari de servicii, venituri si studii si cercetari, venituri din redevente, locatii de
gestiune si chirii, venituri din activitatile anexe. Productia vanduta este evaluata la pret de vanzare,
exclusiv taxa pe valoarea adaugata
 venituri din vanzarea marfurilor: sunt specifice intreprinderilor comerciale dar si intreprinderilor cu
activitate de distributie. Vanzarile de marfuri sunt evaluate la pret de vanzare (pretul pietei), exclusiv taxa
pe valoarea adaugata.
Variatia stocurilor
Variatia stocurilor de produse finite: poate reprezinta un plus (cazul stocajului, cand stocul final este mai mare
decat stocul initial) sau un minus (cazul destocajului, cand stocul final este mai mic decat stocul initial).
Veniturile din variatia stocurilor se calculeazaca diferenta intre valoarea la cost de productie a stocurilor de
produse si productie in curs de executie, de la finele perioadei si valoarea initiala a acestor stocuri, fara a lua in
considerare provizioanele constituite pentru depreciere. Variatiile de productie stocata se determina pentru
fiecare forma de produse stocate (produse finite, semifabricate, produse reziduale) cat si pentru productia in curs
de executie. Ca si productia imobilizata, sunt venituri care nu genereaza incasari monetare intr-o perioada
imediat urmatoare; fiind surse de imbogatire virtuala pentru intreprindere, ele sunt evaluate, din ratiuni de
prudenta, la nivelul costurilor de productie.
Productia capitalizata
Productia capitalizata reprezinta costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de o societate pentru ea insasi, fiind
inregistrate in bilant ca active imobilizate corporale si necorporale. Ca si productia stocata, veniturile din
productia capitalizata sunt venituri care nu genereaza incasari monetare intr-o perioada imediat urmatoare; fiind
surse de posibile de venit pentru intreprindere, ele sunt evaluate, din ratiuni de prudenta, la nivelul costurilor de
productie.
1. SN = AT – DT
SN- situatie neta
AT- active totale
DT- datorii totale

2. FR = RESURSE PERMANENTE – NEVOI PERMANENTE


16
3. FR = NEVOI TEMPORARE – RESURSE TEMPORARE
4. FR = CAP. PROPRIU + DATORII PE TERMEN LUNG - IMOBILIZARI
FR = fond de rulment

5. NFR = (NEVOI TEMPORARE – ACTIVE DE TREZORERIE) – ( RESURSE TEMPORARE –


PASIVE DE TREZORERIE )

6. NFR = ACTIVE CIRCULANTE EXCLUSIV ACTIVE DE TREZORERIE – DATORII PE


TERMEN SCURT EXCLUSIV PASIVE DE TREZORERIE

7. NFR = STOCURI + CREANTE + CLIENTI - DATORII DE EXPLOATARE


NFR – nevoia de fond de rulment

8. TN = ACTIVE DE TREZORERIE – PASIVE DE TREZORERIE


Sau : FR – NFR
9. CAPITAL PROPRIU = ACTIVE – DATORII

10. FRP = CAP. PROPRIU – IMOBILIZARI NETE


FRP = fond de rulment propriu
11. FRI = FR - FRP
FRI = fond de rulment împrumutat

12. CAF deductiva = EBE + ALTE VENITURI DN EXPLOATARE (FARA VENITURI DIN CEDAREA
ACTIVELOR ) – ALTE CHELTUIELI DIN EXPLOATARE ( FARA CHELTUIELI CU
CEDAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE) + VENITURI FINANCIARE INCASABILE –
CHELTUIELI FINANCIARE PLATIBILE + VENITURI EXTRAORDINARE – CHELTUIELI
EXTRAORDINARE – IMPOZIT PE PROFIT

13. CAF aditiva = PROFIT NET + AMORTIZARI SI PROVIZIOANE CALCULATE – RELUARI


ASUPRA PROVIZIOANELOR + VALOAREA NET CONTABILA ( CHELTUIELI CU
CEDAREA ACTIVELOR ) – VENITURI DIN CESIUNI ( VENITURI DIN CEDAREA
ACTIVELOR )

14. REC = EBIT – IMPOZIT PE PROFIT


ACTIV ECONOMIC ( AE )

15. REC = RFIN * CP/AE + RD * DATORII FINANCIARE/ AE


16. RFIN = PN / CP

17. RFIN = REC + ( REC – RD ) * DATORII FINANCIARE / CP

18. EFECT DE LEVIER = ( REC – RD ) * DATORII FINANCIARE / CP


REC = RENTABILITATE ECONOMICA
RFIN = RENTABILITATE FINANCIARA
CP = CAPITAL PROPRIU
RD = RATA DOBANZII
PN = PROFIT NET

18. PT. RI > 10% avem : RR = RN - RI


1 + RI

PT RI < 10% avem : RR = RN - RI

17
RR = RATA REALA A RENTABILITATII
RI = RATA INFLATIEI
RN = RENTABILITATE NOMINALA

19. REC = RN – in cazul in care apare rata inflatiei


20. RFIN = RN – numai in conditii de inflatie

21. CAPR = CFABSOLUTE / MCV%

22. CA = MCVABSOLUT / MCV%

23. CAPRG = CF + DOBANZI / MCV%

24. CA = QPR * PRET – in cazul intreprinderii monoproductiva

25. QPR = CF/ mcv = CF/ p – V

CA – cifra de afaceri
MCV – marja asupra cursului variabil
CF – cost fix
CApr – cifra de afaceri la prag
CAprG – cifra de afaceri la prag globala

26. CELE = ∆RC / RC


∆CA / CA

27. CELE = MCV / RC = CA – CV / CA – CV – CF

28. KEPC = ∆RI / RI


∆CA/ CA

CELE = coeficientul efectului de levier al exploatarii


RC = rezultat curent
KEPC = coeficientul de elasticitate al profitului curent

29. CFGEST = PN + AMORTIZARI + DOBANZI

30. CFEXPL = EBIT – IMPOZIT PE PROFIT + AMORTIZARI

31. CFDORIGINE = CFGEST – ( ∆ IMOBILIZARI + ∆ NFR )

32. CFDDESTINATIE = CFACTIONARI + CFCREDITORI

33. CFACTIONARI = PN - ∆ CP

34. CFCREDITORI = DOBANZI - ∆ DATORII FINANCIARE


CF – CASH FLOW – DE GESTIUNE
- DE EXPLOATARE
- DISPONIBIL CALCULAT DUPA ORIGINE
- DISPONIBIL CALCULAT DUPA DESTINATIA SA
18
35. MC = VENITURI IN VANZARI DE MARFURI – COSTUL MARFII REVANDUTE

36. PE = VENITURI DIN VANZARI PRODUSE +/- PRODUCTIA STOCATA +/- PRODUCTIA
IMOBILIZATA
MC = marja comerciala
PE = productia exercitiului

37. VALOARE ADAUGATA = MC + PE – CONSUMURI EXTERNE ( DE LA TERTI )

38. IS = CAREALIZATA - CAPR


CAREALIZATA
IS = indicele de securitate

39. POZITIA ABSOLUTA = CAREALIZATA - CAPR

40. FLEXIBILITATEA ABSOLUTA = CAREALIZATA - CAPR


CAPR

41. RATA MARJEI COMERCIALE = MC / VENITURI DIN VANZARI DE MARFURI ( CA )

42. RATA EBE = EBE / CA

43. RATA MARJEI NETE = REZULTATUL NET / CA

44. RATA PROFITULUI NET = PROFIT NET / AE

45. PER = CURS BURSIER


PROFIT / ACTIUNE
PER = coeficient de capitalizare bursiera

46. PROFIT NET/ACTIUNE = PROFIT NET/ NR. ACTIUNI EMISE


47. RATA FR = CAPITAL PERMANENT / ACTIV IMOBILIZAT NET

48. RATA FRP = CAPITAL PROPRIU / ACTIV IMOBILIZAT

49. COEFICIENTUL TOTAL DE INDATORARE = DATORII TOTALE / CAPITAL PROPRIU

50. RATA DATORIILOR FINANCIARE = DATORII FINANCIARE / CAPITAL PERMANENT

51. LG = ACTIV CIRCULANT / DATORII CURENTE


LG = rata de lichiditate generala

52. LR = STOCURI + CREANTE


DATORII CURENTE
LR = rata de lichiditate redusa

53. Limediata = DISPONIBILITATI / DATORII CURENTE


Limediata = rata lichiditatii imediate

54. SOLVABILITATE = ACTIV TOTAL / DATORII TOTALE


55. SOLVABILITATE = CAPITAL PROPRIU + DATORII TOTALE
DATORII TOTALE
19
56. RATA CAPACITATII DE IMPRUMUT = CAP. PROPRIU / DATORII PE TERMEN LUNG

57. RATA CAPACITATII DE RAMBURSARE = DATORII PE TERMEN LUNG/ CAF

58. COSTUL INDATORARII = CHELTUIELI CU DOBANZI/ DATORII TOTALE

59. VITEZA DE ROTATIE = CA/ ELEMENT DE ACTIV,CAPITAL SAU DATORIE

60. DURATA UNEI ROTATII = ( ELEM DE A,C,D / CA ) * 360

-pe baza duratei de rotatie a activelor circulante


61. NFCETRIM = PCCTRIMPL / 90 * DR0 * ( 1- KC )

62. DR0 = ( SACO / PCC0 ) * 360

63. PCC0 = q0 *cc0


NFCE = necesarul de finantat al ciclului de exploatare
PCCTRIMPL = productia in cost complet trimestriala planificata
DR0 = durata de rotatie a activelor circulante
KC = coeficientul de corelare ce evidentiaza accelerarea duratei de rotatie a activelor circulante prin costurile
exploatarii
SACO = soldul activelor circulante din perioada de baza
PCC0 = productia in cost complet din perioada de baza
- pe baza activelor circulante la 1000 unitati productie fabricata
64. NFCE = { ( PCC TRIM. PL. * ACTIV CIRCULANT/1000 * 4 ) / 1000} * ( 1- KC )

65. AC/1000 = ( SACO / PCC0 ) *1000

-pe baza ratei cinetice


66. NFCETRIM = ( CATRIM.PL. / 90 ) * RC0 * ( 1- KCA )
RC0 = rata cinetica
KCA = coeficientul de accelerare activelor circulante prin CA

67. RC0 = ( SAC0 / CA0 ) * 360

68. VAN = -I + CF1/ ( 1+R )1 + CF2 / ( 1+R )2 + … + CFN/ ( 1+R )N

69. IP = VAN / I

70. TR = I / CFACT/AN

71. CFACT/AN = CFT ( 1 + k )-T / n

72. Rmi =PROFIT MEDIU ANUAL / SUMA MEDIE A CAPITALURILOR INVESTITE= VENITURI
– CHELTUIELI / I

73. ETE = EBE - ∆NFR

VAN = VALOARE ACTUALA NETA


IP = INDICE DE PROFITABILITATE
20
TR = TERMEN DE RECUPERARE
R = RATA DE ACTUALIZARE
CFACT/AN = CASH FLOW ACTUALIZAT ANUAL
T = DURATA DE VIATA ECONOMICA A INVESTITIEI
N = NR. DE ANI
K = FACTOR DE ACTUALIZARE
Rmi = RATA MEDIE A INVESTITIEI

74. RATA DIVIDEND = DIVIDEND / VAL. NOMINALA

75. CMPK = CP * RFIN + DATORII * RD


CP + DATORII

76. P0 = D1 / (r – g) – formula lui Gordon- Shapiro

77. RIR = Rmin + ( Rmax –Rmin ) * VANr min / (VANr min – VANr max)
RIR = RATA INTERNA DE RENTABILITATE

FORMUL RIRM

21