CONTROL FINANCIAR PREVENTIV

REFERAT DE APRECIERE
a lucrării de licenţă

1. Numele şi prenumele absolventului:

______________________________________________________________

2. Domeniul de studii:
______________________________________________________________

3. Programul de studii universitare de licenţă:

______________________________________________________________

4. Tema lucrării de licenţă:

______________________________________________________________
______________________________________________________________

5. Aprecieri asupra conţinutului teoretic al lucrării de licenţă (se marchează cu

X):

Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului

minim mediu ridicat excelent
Identificarea stadiului actual al
cercetării în domeniu
Gradul de relevanță a conținutului
teoretic în raport cu tema abordată
Capacitatea analitică și spiritul critic în
raport cu suportul teoretic
Construcția logică a argumentației
teoretice
Capacitatea de orientare în selecția
bibliografiei (relevanță, actualitate)
Citarea corectă a ideilor și a
conceptelor preluate din alți autori,
evitarea plagiatului

2
6. Aprecieri privind redactarea lucrării de licență ( se marchează cu X):

Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului

minim mediu ridicat excelent
Corectitudinea și claritatea exprimării,
utilizarea limbajului de specialitate
Formularea corectă a obiectivelor
Calitatea grafică a lucrării
Respectarea exigențelor de redactare
conform Ghidului metodologic

7. Consideraţii finale:
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________

Apreciez lucrarea de licenţă cu nota _____________ şi o recomand

pentru a fi susţinută în prezenţa comisiei examenului de licenţă.

Data Conducător ştiinţific

3
 CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................................................................6
CAPITOLUL I........................................................................................................................................9
CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV- COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE FINANŢE
PUBLICE................................................................................................................................................9
1.1. Definirea conceptului de control..............................................................................................9
1.2. Dimensiunile şi principiile controlului..................................................................................10
1.3. Conceptul de control financiar preventiv...............................................................................12
1.3.1.Apariţia şi caracteristicile controlului financiar....................................................................12
1.3.2. Rolul controlului financiar..................................................................................................14
1.3.3. Funcţiile controlului financiar.............................................................................................15
1.4. Obiectul controlului financiar preventiv................................................................................16
1.5. Formele controlului financiar preventiv................................................................................16
CAPITOLUL II.....................................................................................................................................18
ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV.......................18
2.1. Procedee şi tehnici de control financiar......................................................................................18
2.2. Obiectivele controlului financiar preventiv................................................................................24
2.3. Organizarea controlului financiar preventiv..............................................................................26
2.3.1. Organizarea controlului financiar preventiv propriu............................................................29
2.3.2.Organizarea controlului financiar preventiv delegat.............................................................29
CAPITOLUL III....................................................................................................................................34
CONDIŢII ŞI CRITERII DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV.........34
3.1. Condiţiile şi criteriile de selecţionare a persoanelor care exercită controlul financiar preventiv34
3.2.1 Viza de control preventiv propriu.........................................................................................39
3.2.2. Viza de control financiar delegat.........................................................................................40
3.3. Metodologia soluţionării refuzului de viză................................................................................41
3.3.1. Regimul refuzului de viză....................................................................................................41
3.3.2. Regimul refuzului de viză al controlului delegat.................................................................42
3.4. Întocmirea şi valorificarea actelor de control..............................................................................43
CAPITOLUL IV...................................................................................................................................48
RĂSPUNDEREA- MODALITATE DE FINALIZARE A CONTROLULUI PREVENTIV................48

4
 4.1. Stabilirea răspunderii..................................................................................................................48
4.1.1 Răspunderea patrimonială....................................................................................................48
4.1.2.Răspunderea disciplinară......................................................................................................58
4.1.2. Răspunderea contravenţională (administrativă)...................................................................59
4.1.4. Răspunderea penală.............................................................................................................60
4.2. Contravenţii şi sancţiuni în legătură cu controlul financiar preventiv.........................................61
4.2.1.  Sancţionarea şi constatarea contravenţiilor........................................................................62
CONCLUZII.........................................................................................................................................63
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................65
ANEXE………………………………………………………………………….………………….…..70

5
 INTRODUCERE

Controlul reprezintă activitatea de supraveghere permanentă sau periodică

a unei activităţi sau situaţii şi este desfăşurat în diferite domenii. Prin această
activitate se asigură onestitatea persoanelor însărcinate cu gestionarea banilor
publici, precum şi evidenţa clară a veniturilor şi cheltuielilor. Astfel controlul
protejează fondurile publice împotriva pierderilor lor cauzate de erori, risipă, şi
fraudă, dezvoltă şi întreţine un sistem de colectare, stocare, prelucrare,
actualizare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere.
În prezent România a trecut la o economie de piaţă, bazată pe proprietatea
privată, al cărui mecanism presupune colaborarea şi îmbinarea organică a legilor
pieţei cu acţiunea statului. Acest proces este complex, are implicaţii largi, este
dificil şi de durată. Economia de piaţă nu este lipsită de abuzuri, dar în acelaşi
timp este evident faptul că întreprinderea particulară modernă şi spiritul
întreprinzător împreună cu democraţia politică oferă cea mai bună perspectivă de
păstrare a libertăţii pe diferite planuri şi oferă cele mai bune căi de dezvoltare
economică şi prosperitate generală.
Controlul financiar organizat şi exercitat în mod exigent şi competent
asigură cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii acestuia de a genera
profit, a solvenţei comerciale ori de faliment în care se pot afla agenţii economici
la un moment dat. În acest sens controlul este o funcţie eficientă şi necesară a
managementului.
Controlul este o funcţie a managementului care asigură cunoaşterea şi
perfecţionarea modului de gestionare a patrimoniului şi de orientare, organizare
şi desfăşurare a activităţii de producţie, repartiţie şi desfacere. Obiectul
controlului este de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficienţele, pentru a le
remedia şi de a le evita în viitor.
Controlul economic financiar este format din două forme de control:
economic şi financiar, unitatea acestora fiind determinată de interdependenţa
dintre natura economică şi cea financiară a activităţii sociale. Controlul
economic cuprinde în exercitarea sa folosirea eficientă a resurselor materiale şi
umane în activitatea social economică în strânsă concordanţă cu legile şi
regulamentele, iar cel financiar se realizează prin intermediul relaţiilor financiare
şi cuprinde în sfera sa acele fluxuri de valori determinat de operaţiuni care fac
parte din sfera finanţelor.
Decurgând din necesitatea acţiunii controlului în economia de piaţă,
controlul financiar preventiv prin conţinutul său şi momentul executării, asigură
oprirea de la efectuare a tuturor operaţiilor economice sau financiare care nu sunt
legale, reale, economice, oportune şi necesare cu scopul de a preîntâmpina

6
încălcarea dispoziţiilor legale, imobilizarea fondurilor şi păgubirea avutului
public şi privat. Acest control se exercită asupra documentelor care conţin
operaţii de utilizare a fondurilor sau din care derivă drepturi sau obligaţii
patrimoniale, urmărind să preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare
şi producerea de pagube.
Controlul financiar preventiv se desfăşoară la nivelul autorităţilor publice,
instituţiilor publice, regiilor autonome, companiilor, societăţilor naţionale şi se
organizează conform O.G nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul
preventiv şi conform Normelor metodologice de organizare şi desfăşurare a
controlului financiar preventiv propriu cuprinse în O.M.F.P nr 522/2003
modificat prin O.M.F.P nr. 1226/2003. Prin acest tip de control se verifică
legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau
a patrimoniului public.
Am considerat deosebit de necesară studierea acestei teme deoarece
controlul financiar preventive joacă un rol foarte important în ziua de astăzi
efectuându-se asupra documentelor, operaţiunilor, angajamentelor bugetare,
închirierii de bunuri aparţinând domeniului public şi asupra proiectelor de
angajamente legale. Prin intermediul controlului societatea îşi manifestă
exigenţele ei omologând doar activităţile şi practici economice sau de altă natură
care sunt în concordanţă cu normele generale de comportament social, cu
obiectivele şi programele sale prioritare şi numai acele rezultate care îndreptăţesc
eforturile depuse.
În cadrul lucrării, bazându-mă pe cunoștințele acumulate în domeniu, pe
ceea ce am studiat referitor la subiectul abordat și pe reglementările legilor în
vigoare am încercat să ofer o prezentare de ansamblu și ușor de înțeles în
legătură cu aspectele implicate în descrierea controlului financiar preventiv.
Am ales să fac acest lucru deoarece consider că studierea controlului financiar, a
controlului financiar preventive prezintă o importanță practică și teoretică,
raportându-mă la persoana mea, ținând cont că pe viitor aș putea fi interesată de
o implicare mai activă în acest domeniu și de o eventuală carieră într-un
domeniu de drept, fie în justiție militară, fie în cea civilă.
Planul lucrării cuprinde o structură clasică în raport cu modul în care se
studiază în general aspectele legate de controlul financiar preventiv cuprinzând
patru capitole. Deoarece informațiile despre controlul financiar preventiv se
prezintă într-un volum consistent la nivelul opiniilor și studiilor autorilor, este
greu de realizat o sinteză a acestui cumul de date care să fie prezentată, doar la
nivelul numeric strict al paginației unei lucrări de licență. Însă, consider că la
nivelul acestei lucrări am reușit să ating aspectele importante și să le prezint într-
o manieră concretă și detaliată, plecând de la definiția controlului şi ajungând în

7
final la analiza formelor de răspundere, ca modalitate de finalizare a controlului
şi la concluziile de rigoare.
În primul capitol am considerat necesar să prezint aspecte teoretice cu
privire la o eventuală definiție a controlului financiar preventiv, rolul, scopul,
funcţiile şi formele controlului financiar.
Cel de-al doilea capitol cuprinde un complex de chestiuni teoretice care au
ca nucleu, ideea analizei organizării, procedeelor şi tehnicilor de control
financiar preventiv.
În cel de-al treilea capitol am încercat să analizez condiţiile şi criteriile de
exercitare a controlului, metodologia de acordare a vizei de control financiar
preventiv şi a refuzului de viză, precum şi actele de control întocmite pentru
consemnarea constatărilor desprinse în urma controlului.
Ultimul capitol surprinde modalitatea de finalizare a controlului, respectiv
răspunderea, contravenţiile şi sancţiunile aplicate în legătură cu controlul
financiar preventiv.
În finalul lucrării, respectând structura clasică amintită mai sus am
încercat să prezint unele concluzii practice și de altfel bine cunoscute de cei ce
cunosc acest domeniu, în legătură cu acest tip de control.

8
 CAPITOLUL I
CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV- COMPONENTĂ A
SISTEMULUI DE FINANŢE PUBLICE

1.1. Definirea conceptului de control

Termenul „control” provine din expresia „contra rolus” care înseamnă

verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop
unei persoane. Astfel reprezintă acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor
materiale, care se efectuează anticipat, concomitent sau la un interval scurt de la
momentul desfăşurării operaţiunilor.
Literatura de specialitate defineşte controlul astfel:1
a) - analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a
urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.
- supravegherea continuă (morală şi materială); stăpânire, dominaţie;
- putere de dirijare a propriilor gesturi şi mişcări;
- instituţie sau grup de persoane care supraveghează anumite activităţi;
b) procesul de măsurare, de monitorizare a performanţei şi de luare a acţiuni
coercitive necesare pentru asigurarea obţinerii rezultatelor dorite.
c) un sistem conceput pentru a oferi o asigurare rezonabilă privind atingerea
obiectivelor managementului;2
d) ansamblul formelor de control existente la nivelul entităţilor, inclusiv
auditul intern, stabilite de conducere în vederea atingerii obiectivelor.
Controlul intern include structurile organizatorice, metodele şi procedurile
implementate pentru atingerea obiectivelor;3
e) funcţia finalizatoare a procesului de conducere, cât şi funcţia care
furnizează elementele necesare pentru realizarea, celorlalte atribuite ale
conducerii.4
Controlul este o componentă importantă a conducerii și se concretizează
prin verificarea modului în care se execută deciziile administrative ale
conducătorilor publici și trebuie să fie continuu, eficient, corectiv, operativ și să
aibe finalitate.

1
Emil Mare, Florin Petre Oanţă, Control financiar, audit şi expertize contabile, Sibiu, Editura
Academiei Forţelor Terestre, 2007, p.18.
2
A. Loebbecke, Audit, o abordare integrată, Chişinău, Editura ARC, 2003, p.365.
3
M. Ghiţă, Auditul intern, Bucureşti, Editura Economică, 2004, p.30.
4
I. Oprean, Control şi audit financiar-contabil, Deva, Editura Intelcredo, 2002, p.6.
9
 1.2. Dimensiunile şi principiile controlului

Controlul se caracterizează prin trei dimensiuni:5

Dimensiunea culturală apare din necesitatea adaptării controlului la
specificul cultural al organizaţiei, permițându-i acesteia să gestioneze riscurile
asociate proceselor, fenomenelor, operaţiunilor şi activităţilor desfăşurate în
vederea îndeplinirii obiectivelor fixate.
Dimensiunea universală a controlului presupune exercitarea acestuia
asupra tuturor activităţilor organizaţiei, construcţia acestuia cu aceleaşi
dispozitive, aprecierea acestuia cu aceleaşi instrumente şi exercitarea lui cu
aceeaşi metodă, în toate domeniile de activitate.
Universalitatea în timp se asigură prin organizarea şi exercitarea continuă
a acestuia asupra tuturor perioadelor de gestiune, înţelegând prin aceasta
perioada cuprinsă între ultima verificare şi până la zi.
Universalitatea în spaţiu se realizează prin aceea că toate nivelurile
ierarhice şi toate posturile de lucru sunt supuse controlului.
Dimensiunea relativă rezultă din relativitatea manifestării dimensiunii
universale a controlului. Controlul nu este un scop în sine, ceea ce înseamnă că
nu se controlează doar de dragul controlului fără a urmări şi realiza atingerea
unei finalităţi benefice pentru organizaţie.
Aspectele cele mai importante ale controlului se află sub forma unor
principii care reflectă scopul, natura, structura şi procesul controlului. Printre
cele mai importante se enumeră: 6
1. Principiul integrării controlului financiar în structura organizatorică și
de conducere a economiei naționale. Desfășurarea activității economice și
sociale în mod rațional presupune organizarea în mod științific a instituțiilor și
organismelor din competența autorităților și instituțiilor publice și din afara
acestora, care să corespundă mai bine suprastructurii generate de baza
economică. Principiul asigură organizarea și exercitarea unui control suplu,
operativ și eficient, de la bază până la nivelul economiei naționale. Prin
organizarea controlului se urmărește realizarea obiectivului acestuia, adică
apărarea, dezvoltarea și întărirea proprietății unităților administrativ teritoriale.
2. Principiul asigurării rezonabile presupune verificarea, în cadrul
activităţilor de control, a modului de corelare a rezultatelor cu standardele de
performanţă fixate, detectarea abaterilor de la acestea şi asigurarea bazei pentru
realizarea unor interveniţii de corectare, controlul oferind astfel o garanţie
rezonabilă că obiectivele organizaţiei vor fi îndeplinite.
5
Emil Mare, Florin Petre Oanţă, op.cit, p. 20.
6
Ibidem.
10
 3. Principiul controlului anticipativ şi preventiv implică deplasarea centrului
de greutate de pe controlul de tip constatativ ulterior, pe cel anticipativ ce
presupune realizarea unor activităţi de control care să determine prevenirea unor
abateri semnificative de la standardele fixate.
4. Principiul responsabilităţii controlului priveşte controlul ca un proces
continuu, ce vizează absolut toate posturile de lucru şi toate nivelurile ierarhice
şi toate activităţile, astfel că de controlul sau autocontrolul fiecărei activităţi
răspunde o singură persoană.
5. Principiul adaptării controlului presupune ca formele, metodele,
procedeele de control să fie adaptate specificului proceselor, operaţiunilor,
activităţilor controlate precum şi nivelului riscurilor asociate acestora.
6. Principiul controlului indirect presupune reducerea ponderii şi a
necesităţii controalelor directe printr-o atitudine managerială proactivă,
imaginativă şi anticipativă.
7. Principiul reflectării previziunilor presupune realitatea potrivit căreia
controlul trebuie să pornească întotdeauna de la previziuni şi să se raporteze
permanent la acestea.
8. Principiul adecvării organizaţionale cere identificarea responsabilităţilor
la nivelul posturilor din structura organizatorică în urma desfăşurării activităţilor
de control.
9. Principiul personalizării controalelor presupune adecvarea controlului la
nevoile specifice fiecărui manager în funcţie de poziţia acestuia în structura
organizatorică, dar şi în funcţie de capacitatea de înţelegere a acestuia.
10.Principiul definirii standardelor presupune stabilirea, definirea şi existenţa
unor standarde clare pentru efectuarea unui control efectiv gândite astfel încât să
reducă posibilitatea intervenţiei subiectivităţii.
11. Principiul analizei riscului în efectuarea controlului consacră adevărul
potrivit căruia controlul eficace trebuie orientat, dimensionat şi desfăşurat în
funcţie de rezultatele analizei riscurilor asociate operaţiunilor activităţilor
desfăşurate.
12. Principiul controlului excepţiilor accentuează concentrarea preponderentă
a controlului eficient şi eficace asupra excepţiilor şi mai puţin asupra situaţiilor
de normalitate.
13. Principiul flexibilităţii controlului presupune plierea permanentă şi rapidă
a controlului pe toate modificările de obiective, strategii, politici şi activităţi
apărute.
14. Principiul asigurării finalităţii controlului consacră adevărul potrivit
căruia controlul este eficace numai dacă se finalizează prin măsuri de corecţie
adecvate.
1.3. Conceptul de control financiar preventiv

11
 Controlul financiar preventiv reprezintă activitatea prin care se verifică
legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau
a patrimoniului înainte de aprobarea acestora.7
Din perspectiva rolului preventiv, controlul financiar este definit ca:8
- un instrument specific al acţiunii de preîntâmpinare a deficienţelor, a
operaţiilor nelegale, nereale şi neeconomice, a neregulilor, a imobilizării
fondurilor şi a păgubirii patrimoniului administrat;
- control specializat care implica verificarea şi analiza activităţii economice
şi financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii şi economicităţii
operaţiilor, folosirii raţionale a mijloacelor materiale şi băneşti şi al
apărării integrităţii proprietăţii;
- control anticipat, ceea ce-l distinge de celelalte forme de control: ierarhic
operativ-curent, controlul ulterior, controlul gestionar. Fiind un control
prealabil, el este preventiv prin excelenţa, în totalitatea sa;
- control documentar, operaţiile supuse verificării se verifică pe baza
documentelor primare.
Este de remarcat faptul că rolul preventiv al controlului financiar este
foarte important în bunul mers al activităţii unei firme. Modul în care se
desfăşoară acest control financiar trebuie şi el evaluat, deoarece controlul
financiar reprezintă un element important în gestiunea unei organizaţii din
perspectiva funcţionării corecte a acesteia.

1.3.1. Apariţia şi caracteristicile controlului financiar

Pentru prima dată la noi în ţară, controlul preventiv a fost reglementat prin
Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi
patrimoniului public din 31 iulie 1929.9 La baza reglementării a stat principiul
după care controlul preventiv trebuie să fie exercitat de către un personal
specializat din afara unităţilor.
Potrivit acestui act normativ, controlul preventiv se efectua de Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, organ suprem de control preventiv şi de gestiune asupra
veniturilor şi cheltuielilor publice fiind exercitat de către consilieri-controlori ai
angajării de publică comercială, aşezăminte de binefacere şi asistenţă publică,
precum şi pe lângă toate celelalte servicii şi întreprinderi publice ale căror bugete
erau sau nu votate de Adunarea deputaţilor.
Organele care exercitau controlul preventiv se pronunţau asupra legalităţii
7
O.G nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 martie 2003, art. 2.                                
8
http://www.contzilla.ro/controlul-financiar-preventiv accesat în data de 13.05.2016;
9
Lege publicată în Monitorul Oficial nr. 167 din 31 iulie 1929.
12
angajării de cheltuieli şi a ordonanţelor de plată, asupra întrebuinţării creditelor
în limitele alocaţiilor sau a fondurilor şi creditelor aprobate cât şi asupra
recuperării pagubelor, aplicând viza de control preventiv pe angajamentele sau
ordonanţele de plată. Începând din anul 1948, controlul financiar a fost organizat
în conformitate cu structura şi organizarea economiei în cadrul unităţilor, cu
menirea de a asigura respectarea legilor, suferind în decursul timpului noi
modificări. 10
Definiţia controlului intern în România, este stipulată la art. 2 lit. d) din
Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, astfel controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de
conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în
vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace;
acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile.
Controlul financiar preventiv prezintă unele caracteristici faţă de
celelalte forme de control organizate şi exercitate la nivelul unităţilor
economice:11
 are un caracter patrimonial. Această caracteristică rezidă în sfera
oarecum limitată de exercitare, totalitatea operaţiilor care generează sau
sting drepturi sau obligaţii patrimoniale ale unităţii faţă de alte unităţi sau
persoane fizice.
 efectuarea operaţiilor economice şi financiare şi oprind de la efectuare
acele operaţii nelegale, controlul financiar preventiv preîntâmpină
imobilizarea de fonduri, păgubirea avutului public şi privat;
 este un control propriu al unităţilor patrimoniale întrucât exercitarea lui
constituie un atribut al organelor financiar contabile din interiorul acestora;
 este un control documentar întrucât operaţiile economice şi financiare
supuse controlului preventiv se verifică pe baza documentelor în
care sunt consemnate;
 are un caracter total în sensul cuprinderii în sfera sa de exercitare a
tuturor documentelor în care sunt consemnate operaţiuni din care se nasc
sau prin care se sting drepturi şi obligaţii patrimoniale;
 este un control al formei de prezentare al documentelor şi al condiţiilor
de fond ale operaţiilor consemnate în ele.
Atât teoria cat şi practica dovedesc şi demonstrează existenţa pe de o
parte a bazei economice, iar pe de alta parte a suprastructurii generate de baza
10
https://www.academia.edu/18345698/Control_financiar_si_audit_public_2015 accesat în
data de 13.05. 2016.
11
http://documents.tips/documents/organizarea-si-exercitarea-controlului-financiar-preventiv-
la-sc-ramfi-instal-srl.html accesat în data de 13.05.2016.
13
economică care explică că indiferent de voinţa oamenilor aceştia intra în relaţii
de producţie şi totodată în relaţii de schimb într-un sistem de concurenţă.
În concluzie există necesitatea condiţiilor economice şi financiare, în
raport cu cerinţele şi legităţile pieţei în care se derulează activitatea agenţilor
economici.

1.3.2. Rolul controlului financiar

Ca activitate de sine stătătoare controlul este omniprezent în toate
domeniile de activitate, se bazează pe previziunea desfăşurării activităţii şi a
posibilităţilor apariţiei deficienţelor. Astfel el are rolul de a constitui o mai bună
organizare a muncii, de a întăriri ordinea şi disciplina în desfăşurarea activităţilor
economice, de a eficientiza mijloacele materiale şi financiare, de a respecta
legislaţia ţării de către toţi membrii societăţii şi de a transforma decizia în
acţiune şi acţiunea în rezultate eficiente.
Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de
operaţiuni care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi, după caz, de
încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament, prin a
căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public sau fondurile publice. 12 Prin
control, conducerea își asigură informarea reală, dinamică și preventivă care
ridică valoarea concluziilor și calitatea deciziilor. Acesta pătrunde în esența
fenomenelor, sesizează aspecte negative în momentele în care acestea apar și
intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor. Controlul se
manifestă ca forma de perfecţionare a modului de gestiune a patrimoniului, de
organizare şi conducere a activităţii unităţilor  patrimoniale.
Astfel controlul devine o necesitate atunci când prin instituțiile sale este și
principalul sau unicul coordonator sau realizator al activității economice care se
desfășoară la nivel național, regional sau sectorial, având în vedere că
implicațiile unei eventuale gestiuni defectuoase capătă dimensiuni deosebite prin
consecințele pe care această stare ar avea-o asupra întregului sistem economico-
social ca urmare a introducerii în interiorul său a unor elemente eronate cu efect
perturbator.

1.3.3. Funcţiile controlului financiar

Funcţia de control poate fi definită ca un ansamblu de procese prin care

12
Ordinul Nr. 923 din 11 iulie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme
profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv
propriu, Anexa 1, lit. A, pct. 1.
14
performanţele unei firme sunt măsurate şi comparate cu obiectivele, standardele
stabilite iniţial având ca scop eliminarea deficienţelor constatate.
Astfel putem vorbi de şase funcţii ale controlului:
a) Funcţia de evaluare apreciază în condiţii de realitate şi legalitate,
dificultăţile, abaterile, orientările ce stau la baza factorilor ale căror acţiuni
tind spre rezultate negative. Se au în vedere rezultatele obţinute la sfârşitul
unei perioade şi modul de desfăşurare a activităţilor în condiţii de
normalitate şi eficienţă.
b) Funcţia preventivă se referă la acele măsuri luate de organele de control
în vederea evitării fraudelor prin identificarea cauzelor care le produc sau
favorizează.
c) Prin funcţia de documentare controlul participă la actul de conducere,
furnizează date şi informaţii pentru fundamentarea deciziilor economico-
financiare.
d) Funcţia recuperativă se referă la acţiunea de descoperire, recuperarea
pagubei şi luarea măsurilor împotriva celor vinovaţi.
e) Funcţia pedagogică are caracter formativ, de generalizare a experienţei
pozitive. Astfel controlul favorizează creşterea nivelului de cunoştinţe al
personalului din sferele controlate.
f) Funcţiile particulare ale controlului preventiv sunt:13
- funcţia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor
simptomatice care afectează sau ameninţă activitatea agentului economic;
- funcţia de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare, pe baza
diagnosticului financiar constant;
- funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date, pentru redresarea sau
soluţionarea problemelor instituţiei;
- funcţia de reglementare a activităţii firmei prin asigurarea coerenţei
acţiunii de control în raport cu obiectivele firmei, focalizându-se asupra
activităţilor în curs de desfăşurare;
- funcţia de pregătire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza
rezultatelor controlului; 
- funcţia de învăţare şi autoînvăţare a realităţilor pe care controlul le ridică
în permanenţă, prin acţiunea sa coercitivă asupra pertinenţei cadrului şi a
normelor legale folosite.

1.4. Obiectul controlului financiar preventiv

13
Constantin Cucosel, Theoretical considerations about the financial control, Cluj Napoca,
Editura EuroEconomica, Vol.17, Nr. 2, 2006, p.56.
15
 Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care
vizează, în principal:14
a) angajamente legale şi credite bugetare sau credite de angajament, după caz;
b) deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
c)modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei
bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
d) ordonanţarea cheltuielilor;
e) efectuarea de încasări în numerar;
f) constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor
de încasare;
g) reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
h) constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentând
contribuţia viitoare a României la acest organism;
i) recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite;
j) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul
privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
k) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau
al unităţilor administrativ-teritoriale;
l) alte tipuri de operaţiuni, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Se observă că obiectul controlului este unul destul de larg, punându-şi
amprenta asupra unei game întinse de operaţiuni. Astfel scopul controlului este
atins cu uşurinţă asigurând oprirea de la efectuare operaţiilor economice sau
financiare care nu sunt legale, reale, economice, oportune şi necesare
preîntâmpinând încălcarea dispoziţiilor legale, imobilizarea fondurilor şi
păgubirea avutului public şi privat.

1.5. Formele controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită de autorităţi

competente, în mod unitar, cunoscându-se următoarele forme:
 controlul financiar preventiv propriu, la toate entităţile publice şi asupra
tuturor operaţiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice şi a
patrimoniului public;
 controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai

14
Ordinul Nr. 923 din 11 iulie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme
profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv
propriu, Anexa 1.
16
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi ai bugetului
oricărui fond special, la Fondul naţional şi la agenţiile de implementare a
fondurilor comunitare, precum şi la alte entităţi publice cu risc ridicat, prin
controlori delegaţi ai Ministerului Finanţelor Publice.
Consider benefică structurarea controlului financiar preventiv în cele două
forme, având în vedere volumul mare de muncă a societăților și instituțiilor
publice precum și dinamica schimbării legislației în domeniu.

CAPITOLUL II

17
 ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR
PREVENTIV

2.1. Procedee şi tehnici de control financiar

Exercitarea controlului presupune o serie de procedee adecvate a căror

autorizare duce la realizarea scopului controlului. Fiind un proces de cunoaştere
şi de informare se exercită printr-o metodologie proprie. Această activitate de
control stabileşte dacă activitatea economică şi financiară este organizată şi se
desfăşoară conform situaţiilor prestabilite (a programelor, a sarcinilor, normelor,
scopurilor, prevederilor legale, previziunilor).
Aspectele structural organizatorice, luate în considerente, vor uşura cu
mult munca ulterioară a organului de control, desfăşurată în contextul detalierii
fenomenelor ce se vor analiza în scopul ajungerii la o finalitate. Studierea
generala prealabil a perimetrului faptic, economic si legislativ ajuta organul de
control sa-si îndrepte atenția către acele diviziuni organizatorice în care se
desfășoară fenomene negative.
Metodologia controlului cuprinde două etape:15
a) Momentele controlului
- Cunoaşterea situaţiei prestabilite;
- Cunoaşterea situaţiei reale;
- Cunoaşterea situaţiei prestabilite cu situaţia reală;
- Concluzii, propuneri, măsuri;
b) Procedee de acţiune
1. Controlul documentar contabil constă în examinarea documentelor
Primare, a celor de prelucrare înregistrate şi de sinteză contabilă.
Organul de control poate cunoaşte din verificarea formei şi fondului
documentelor primare realitatea, necesitatea şi oportunitatea operaţiilor
economico-financiare. Deoarece documentaţia primară şi registrele contabile
sunt expresia consemnării unor operaţii economico-financiare efectuate,
controlul are un caracter posterior cu toate că documentele se supun şi unui
control financiar preventiv cu rol de a evita derularea operaţiilor ce pot
prejudicia întreprinderea.
Acesta utilizează următoarele modalităţi:16
 Controlul cronologic – este efectuat în ordinea datelor de întocmire,
înregistrare şi îndosariere a documentelor. Este o modalitate simplă de
15
https://www.academia.edu/18345698/Control_financiar_si_audit_public_2015 accesat în
data de 15.05.2016.
16
Ibidem.
18
 control, dar necesită atenţia organului de control asupra unui mare număr
de operaţiuni, implică folosirea  în acelaşi timp a unui material legislativ
bogat şi duce la îngreunarea studierii succesive şi aprofundate a fiecărui
fel de operaţiune. Se efectuează uşor însă nu permite urmărirea unei
anumite situaţii pas cu pas.
 Controlul formal - urmăreşte stabilirea autenticităţii documentelor,
verificându-se dacă semnăturile aparţin persoanelor autorizate să dispună
efectuarea operaţiei, precum şi dacă formularele sunt cele desemnate prin
acte normative, dacă au fost completate toate rubricile continuate.
 Controlul sistematic - constă în gruparea documentelor pe probleme
(operații de casă, aprovizionare, salarizare, etc) şi verificarea lor în ordine
cronologică. Acest control dă posibilitatea să se urmărească cu mai multă
atenţie un obiectiv, eventualitatea omisiunilor fiind mai redusă se pot
stabili concluzii cu privire la fiecare problemă în parte.
 Controlul calculelor -  are ca scop stabilirea utilizării corecte a unor
indicatori cuprinşi în calcule precum şi descoperirea erorilor de calcul.
 Controlul invers cronologic - este efectuat de la sfârșitul spre începutul
perioadei de control. Această modalitate de control se foloseşte atunci
când se constată o neregulă şi trebuie stabilit momentul producerii ei sau
trebuie să se urmărească procesul dezvoltării operaţiilor precedente şi cele
care au legătură cu abaterea respectivă. Apare în momentul în care se
constată erori de înregistrare pentru identificarea cărora este necesară
verificarea document cu document a lucrărilor întocmite anterior.
 Controlul încrucișat - este cel ce consta în confruntarea tuturor
exemplarelor unui document, aflate la unitatea controlată cât şi la alte
unităţi cu care aceasta a avut relaţii comerciale. Se confruntă originalul
facturii aflat la client cu copia rămasă la furnizor, copia chitanţei rămasă la
chitanţier cu originalul aflat la plătitor, datele din conturile Clienţi şi
Debitori din cadrul agentului economic verificat cu cel din conturile
Furnizori şi Creditori ale altor agenţi economici şi invers.
 Controlul reciproc - presupune confruntarea unor documente  diferite ca
formă, dar cu conţinut identic, pentru aceleaşi operaţii sau operaţii diferite
însă legate reciproc: înregistrările din registrul de casă cu cele din extrasul
de cont al băncii, documentele de transport cu factura furnizorului, date
privind cantitatea, localitatea de expediţie.
 Investigaţia -  reprezintă suplimentul de informaţii obţinut de organul de
control din partea celor controlate, atunci când anumite situaţii nu reies cu
claritate din documentele şi registrele avute la dispoziţie.
 Comparaţia - constă în obţinerea aceloraşi date dar din surse diferite, de
exemplu: se compară soldul contului sintetic cu totalul soldurilor

19
 conturilor analitice, soldul final al anului precedent cu soldul iniţial al
anului în curs.
 Balanţa sintetică de control contabil - asigură verificarea respectării
principiului dublei înregistrării şi cu ajutorul căreia se obţine garanţia
exactităţii înregistrările efectuate în conturi şi a întocmirii unor bilanțuri
reale si complete. Această balanţă semnalează înregistrarea greşită a
operaţiilor economice ca urmare a nerespectării principiului dublei
înregistrări.
Acestea sunt:17
a) Omisiunile de înregistrare acele operaţii care nu a fost consemnate în
registre şi se descoperă prin controlul documentelor prin punctare sau în urma
unor reclamaţii primite.
b) Erorile de înregistrare din registrul jurnal se pot datora întocmirii de
formule contabile greşite, înregistrării unei operaţii de două ori atât în debit cât şi
în credit, inversării formulei contabile sau întocmirii unei formule contabile
corecte dar cu sume mai mari sau mai mici, atât la debit cât şi la credit.
c) Erorile de compensaţie  sunt generate de trecerea în Cartea mare din jurnal
a unei sume în plus într-o parte a contului şi a unei alte sume în minus egală cu
cea în plus în aceeaşi parte a altui cont, astfel încât pe total cele două categorii de
erori se compensează.
d) Erorile de imputaţie sunt generate de trecerea unor sume corecte din
Jurnal în cartea Mare, dar în alte conturi decât cele continuate în formula
contabilă. Acestea şi cele de compensaţie se pot identifica cu ajutorul balanţelor
analitice de control iar cele de înregistrare se pot descoperi cu balanţa de control
şah, care pe lângă seriile de egalităţi cuprinde şi corespondenţa conturilor.
2. Controlul faptic se exercită la locul de existenţă a mijloacelor materiale
şi băneşti şi are ca obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor
existente, a stării în care se află, a spaţiului şi modului de prelucrare, a respectării
legislaţiei şi în utilizarea lor.
Principalele modalităţi de control faptic sunt:18
 Inventarierea - reprezintă ansamblul operaţiilor prin care se constată
existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, cantitativ şi valoric sau
numai valoric după caz, existente în patrimoniul unităţii la data la care
aceasta se efectuează.
Inventarierea este necesară, deoarece din cauze obiective sau subiective, în
timpul gestionarii bunurilor, este posibil ca unele operaţii să nu fie consemnate
în documente în momentul producerii lor şi ca atare să nu fie înregistrate în
17
https://www.scribd.com/doc/46828705/PROCEDEE-%C5%9EI-TEHNICI-DE-CONTROL
accesat în data de 15.05.2016.
18
Ibidem.
20
conturi, spre exemplu: unele bunuri îşi depreciază caracteristicile cantitative sau
calitative ca rezultat al influenţei factorilor naturali, neglijenţa gestionarilor poate
duce la dispariţia unor bunuri, fără ca acestea să fie consemnate în documente şi
înregistrate în conturi: ca urmare a greşelilor de calcul şi înregistrare datele
înregistrate în conturi pot să nu concorde cu realitatea.
Pentru înlăturarea posibilităţilor de acoperire a lipsurilor şi pentru
surprinderea realităţilor efective este indicat ca inventarierea să se efectueze
inopinat, concomitent cu controlul asupra documentelor şi evidenţei privind
intrările şi ieşirile de bunuri pe perioada anterioară.
 Expertiza tehnică şi analiza de laborator se efectuează de către specialişti
tehnicieni la solicitarea organelor de control financiar în vederea stabilirii
integrităţii valorilor materiale, realităţii unei operaţii, calităţii unor
produse, conţinutul unor lucrări, volumul manoperei şi cantităţile de
materiale necesare pentru executarea lor.
 Exemplu: prin analiza de laborator se stabileşte dacă în componenţa unui produs
există toate materialele eliberate din depozit iar prin expertiza tehnică se
stabileşte dacă volumul unor lucrări efectuate corespunde manoperei plătite.
 Observarea directă comportă urmărirea la faţa locului a felului cum este
organizată şi efectuată într-un anumit sector: eficienţa măsurilor de pază a
valorilor materiale şi băneşti (din depozite, casierii, etc),  exactitatea
operaţiilor de cântărire şi măsurare a bunurilor intrate şi ieşite, păstrarea şi
mişcarea documentelor cu regim special, cronometrarea timpului de
muncă conform normelor de lucru, etc.
 Inspecţia fizică constă în examinarea activelor şi a altor resurse, de
exemplu controlul banilor în casa, a listelor de inventariere etc.
Controlul faptic se întregeşte cu cel al documentelor.
În acest fel, prin control se stabileşte atât modul de gestionare a
mijloacelor materiale şi băneşti, cât şi calitatea informaţiilor cu privire la
activitatea controlată.
3.  Analiza economico-financiară
Urmăreşte stabilirea modului cum s-a îndeplinit programul de activitate
factorii care l-au influenţat şi care au contribuit la obţinerea rezultatului
financiar. Analiza utilizează date sintetice furnizate de documentele contabile de
sinteză, pentru stabilirea legăturilor cauzale dintre diferite fenomene ale
activităţii controlate. Analiza economico-financiară implică următoarele tehnici
de cercetare a activităţii economico-financiare din punct de vedere calitativ şi
cantitativ după cum urmează: 19
 Diviziunea şi descompunerea - asigură profunzimea studierii activităţii

19
M. Boulescu, M. Ghiţă, Control financiar, Bucureşti, Editura Eficient, 1997, p.60.
21
 economico-financiare, localizarea abaterilor şi cauzelor lor în timp şi
spaţiu.
 Gruparea reprezintă separarea operaţiilor controlate în grupe omogene
după unul sau mai multe criterii în funcţie de scopul urmărit.
 Substituirea în lanţ implică aşezarea factorilor în ordinea de analiză, se
substituie întâi factorul cantitativ şi apoi calitativ, substituirea se face
succesiv: un factor substituit se menţine ca atare în operaţiile ulterioare.
 Balanţa elementelor şi modificărilor se utilizează când între elementele
fenomenului controlat sunt relaţii de sumă şi diferenţă.
Exemplu: volumul producţiei marfa vândute = stocul inițial + volumul producţiei
fabricate-stocul final.
Corelaţia se utilizează în cazul în care factorii şi fenomenul analizat sunt
în relații de tip stokastic,  adică fiecărei valori a factorului determinant îi
corespund mai multe valori ale caracteristicii rezultative, care sunt eşalonate
între mai multe limite. Acesta presupune următoarele etape:
- stabilirea conţinutului economic al fenomenului analizat şi  al factorilor de
influenţă;
- determinarea legăturilor de cauzalitate şi a formei matematice a acestuia;
-  stabilirea valorii parametrilor ecuaţiei;
- calcularea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii de influenţă
cu ajutorul coeficientului de corelaţie;
- evidenţierea influenţei factorilor asupra fenomenului analizat cu ajutorul
coeficienţilor de determinaţie.
Calculul matricial se aplică în cazul existenţei unor relaţii funcţionale de
produs sau raport între fenomenul analizat şi factorii de influenţă. Se poate aplica
de pildă, la analiza cheltuielilor materiale pe unitatea de produs, pentru a obţine
influenţa factorilor (abaterea, cheltuielilor materiale, consumul specific, preţul de
aprovizionare unitar). Cercetarea operaţională se foloseşte cu precădere în
analiza previzională în adoptarea deciziilor în momentul în care intervin
numeroşi factori care trebuie luaţi în consideraţie.
Controlul documentelor contabile şi analiza economico-financiară, nu se
aplică pentru toate obiectivele supuse controlului, ci selectiv în funcţie de natura
surselor, de modul de culegere, înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor
precum şi de formele de control ce se exercită. Tehnicile de control documentar
contabil şi de analiză economico-financiară deşi se presupun reciproc în procesul
de control, pot fi separate atât din punct de vedere teoretic  şi studiate ca domenii
distincte, cât şi practic, în funcţie de limitele obiectivelor de control.
4. Controlul total şi prin sondaj
Controlul financiar se poate exercita total sau prin sondaj.

22
 Controlul total - cuprinde toate operaţiile din cadrul obiectivelor stabilite
şi pe întreaga perioadă supusă controlului. Ca urmare a faptului că necesită un
volum mare de muncă, nu se poate aplica întotdeauna controlul total şi de aceea
în unele cazuri se utilizează controlul prin sondaj. Eficienţa controlului prin
sondaj depinde de alegerea perioadei, operaţiunilor şi documentelor ce sunt
supuse verificării care dau posibilitatea generalizării concluziilor şi măsurilor ce
se impun. De multe ori rezultatele sondajelor determină extinderea controlului
asupra tuturor operaţiilor ajungându-se astfel la controlul total.20
Eficienţa controlului mai depinde în mare măsură de modul cum sunt alese
reperele  principale şi de proporţia operaţiilor în fiecare reper şi se referă atât la
acele repere din cadrul gestiunilor materiale a căror evidenţă se ţine cantitativ şi
valoric pe fiecare material, produs etc, cât şi la cele din cadrul cheltuielilor. La
gestiunile a căror evidenţă analitică se ţine global valoric, reperele nu se pot
controla prin sondaj.21
Conform acestor principii, inventarierea ca modalitate de control faptic se
poate efectua total sau prin sondaj în funcţie de natura elementelor controlate şi
obiectivele urmărite.
Inventarierea totală - permite cunoaşterea efectivă a realităţii şi obţinerea
unor concluzii exacte dar reclamă timp îndelungat, efort substanţial şi stoparea
operaţiunilor de primire şi eliberare a bunurilor, în schimb inventarierea prin
sondaj este mai operativă dar are o precizie mai scăzută. Gradul de precizie al
inventarierii prin sondaj este asigurat  prin perfecţionarea continuă a tehnicilor
de lucru astfel încât sondajul să satisfacă tot mai mult cerinţele unui control
selectiv.
Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operaţiile şi documentele
dintr-un anumit sector, el se poate limita însă şi la o parte din perioada de timp
supusa controlului.
Modalităţile de control se întrepătrund în forme variate şi multiple cum
22
sunt:
- controlul continuu sau permanent este cel care nu prezintă întreruperi în
durata sau în intensitatea sa şi cuprinde toate actele şi bunurile ce
constituie obiectivul său;
- controlul simultan cel care are loc concomitent, se referă la mai multe
obiective similare care pot fi substituite unul altuia, ca de ex. Controlul

20
Cosmin Flavius Costas, Mircea Ștefan Minea, Drept financiar, București, Editura Universul
Juridic, 2015, p. 50.
21
Ibidem, p.51..
22
http://www.scritub.com/management/lucrare-de-licentaorganizarea175214231.php accesat
în data de 16.05.2016.
23
 efectuat în același timp la toți casierii unităţii sau asupra celor care
gestionează  aceleaşi valori.
- controlul complet atunci când constituie un ansamblu de măsuri legate între
ele cu scopul de a se obţine certitudinea ca justificarea operaţiilor este
exactă şi completă.
- controlul progresiv este în acelaşi timp şi simultan şi se exercită în cursul
executării lucrărilor pe măsura desăvârşirii lor.
- controlul periodic organizat în perioade regulate de timp şi cuprinde
totalitatea obiectivului sau a faptelor de controlat ca de exemplu controlul
anual al stocurilor. Controlul periodic include şi controlul intermitent
excepţional, sporadic, ocazional indicat în cazul când intervine un risc sau
necesită ameninţarea unui pericol.
- controlul direct este un control simultan şi se aplică obiectivului ce se
controlează în timpul executării activităţii respective.
- controlul execuţiei  sau controlul de conducere este considerat ca fiind
organizarea sistematică a supravegherii lucrărilor. Controlul de conducere
revine personalului superior, iar controlul de execuţie este ultimelor  trepte
ierarhice, şefilor subalterni.
Obiectivele controlului de execuţie pot fi: existenţa concordanţei datelor din
jurnale şi registrele contabile cu cele din fişele de conturi, între adunările din
jurnale şi fişe de conturi, examinarea documentelor justificative.
5. Valorificarea constatărilor

2.2. Obiectivele controlului financiar preventiv

Documentele care cuprind operaţiile ce se referă la drepturile şi obligaţiile

patrimoniale ale unităţii, în faza de angajare şi de plată, în raporturile cu alte
persoane juridice sau fizice, operaţiunile urmărite în mod obligatoriu fiind
următoarele:23
- încheierea contractelor cu partenerii interni şi externi;
- încasările şi plăţile în lei şi în valută de orice natură efectuate în numerar şi
prin operaţiuni bancare, cu persoane juridice sau fizice;
- trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la
diminuarea profitului sau a capitalului social;
- gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor;
- deschiderile de credite bugetare, repartizările de credite bugetare la
instituţiile din subordine şi alimentările cu sume din alocaţiile bugetare
pentru finanţarea cheltuielilor de capital;

23
Sorin V. Mihăescu, Controlul financiar şi audit public, Suport de curs., Iași, 2015, p.49.
24
 - propunerile de suplimentare a unor venituri prevăzute a fi suportate pe
schema alocaţiilor bugetare;
- modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
- virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli.
În funcţie de necesităţi, operaţiunile respective vor putea fi adaptate şi
completate de conducătorul unităţii în funcţie de specificul activităţii şi al
structurii ei organizatorice şi că documentele ce conţin operaţiuni supuse
controlului financiar preventiv şi circuitul acestora se stabilesc de conducerile
ministerelor, departamentelor ale altor organe central de stat, ale prefecturilor,
ale regiilor autonome, etc. Aşadar fiecare unitate are posibilitatea de a-şi stabili
cadrul propriu al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv ţinând
seama de specificul şi conţinutul activităţilor desfăşurate.
O operaţiune poate fi necesară în general, dar pentru a putea folosi
scopului urmărit trebuie să se realizeze la momentul potrivit şi în timp util.
Aşadar pentru a nu crea situaţii economico-financiare nedorite şi pentru a nu
bloca inutil mijloacele materiale şi financiare operaţiunea trebuie efectuată la
momentul oportun.
Principalele operaţiuni, documente şi obiective în acţiunea de exercitare a
controlului financiar preventiv sunt:24
- încheierea contractelor cu parteneri interni şi externi;
- încasările şi plăţile în lei şi valută de orice natură, efectuate în numerar şi
prin operaţiuni bancare;
- deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare;
- virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli;
- modificarea repartizării pe trimestru a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
- gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor subunităţilor sau unităţilor
componente;
- trecerea pe cheltuielile bugetare, a unor fonduri, potrivit prevederilor
legale, a pierderilor, daunelor produse de calamităţi ori a altor daune care
nu s-au produs cu vinovăţie;
- eliberarea în consum a materialelor, obiectelor de inventar sau pieselor de
schimb;
- transferurile de mijloace fixe.
În societăţile bancare controlul financiar preventiv prezintă anumite
particularităţi datorate specificului de activitate şi se execută asupra
obligaţiunilor de creditare, finanţare, decontări, precum şi a operaţiunilor şi
documentelor rezultate din obligaţiuni patrimoniale. Cu toate acestea societatea
bancară are posibilitatea de a-şi stabili propriul cadrul al operaţiunilor supuse
controlului financiar preventiv.
24
Ibidem, p. 51.
25
 Astfel controlul financiar preventiv asupra operaţiunilor patrimoniale în
cadrul unei bănci are în vedere obiectivele:25
1. la încheierea contractelor şi comenzilor pentru aprovizionare;
2. la încasarea contravalorii bunurilor valorificate, serviciilor prestate şi
lucrărilor executate şi a altor drepturi;
3. la plata sumelor pentru munca prestată şi a altor drepturi cuvenite
salariaţilor;
4. la bugetul de venituri şi cheltuieli;
5. eliberarea în consum a materialelor şi a unor bunuri din depozite şi
magazii.
Controlul financiar preventiv asupra operaţiunilor de creditare, finanţare,
decontări vizează următoarele activităţi:26
1. la activitatea de acordare, garantare şi rambursare a creditelor persoanelor
juridice;
2. la activitatea de acordare, garantare şi rambursare a creditelor persoanelor
fizice;
3. la activitatea de operaţiuni valutare şi decontări externe;
4. la activitatea de operaţiuni pe bază de carduri şi funcţionarea reţelei de
ATM-uri;
5. la activitatea de operaţiuni de decontare cu şi fără numerar în lei;

2.3. Organizarea controlului financiar preventiv

După cum am precizat şi mai sus rolul controlului este de a contribui la

folosirea cu maximum de eficienţă a resurselor materiale şi băneşti, la întărirea
ordinii în mânuirea fondurilor, creşterea răspunderii tuturor factorilor de decizie
din cadrul entităţilor publice şi private.
Entitățile publice, în înțelesul legii, la care se organizează controlul
financiar preventiv sunt:27
a) autoritățile publice și autoritățile administrative autonome;
b) instituțiile publice aparținând administrației publice centrale și locale și
instituțiile publice din subordinea acestora;
c) regiile autonome de interes național sau local;
d) companiile sau societățile naționale;

25
Constantin Roman, Tatiana Moşteanu, Finanţele instituţiilor publice, Bucureşti, Editura
Economică, 2011, p.234.
26
Ibidem.
27
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/legislatie/norme_%20metodologice
%20.htm accesat în data de 17.05.2016.
26
e) societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială
deține capitalul majoritar;
f) agențiile, cu sau fără personalitate juridică, care gestionează fonduri provenite
din finanțări externe, rambursabile sau nerambursabile, cum ar fi: unitățile de
management al  proiectelor (UMP), unitățile de coordonare a proiectelor (UCP),
Oficiul de plăți și contractare PHARE (OPCP), Agenția SAPARD, Fondul
Național de Preaderare, precum și alte agenții de implementare a fondurilor
comunitare;
g) Ministerul Finanțelor Publice, pentru operațiunile de trezorerie, datorie
publică, realizarea veniturilor statului și a contribuției României la bugetul
Uniunii Europene;
h) autoritățile publice executive ale administrației publice locale, pentru
operațiunile de datorie publică și realizarea veniturilor proprii.
Astfel controlul preventiv este:28
- controlul specializat care implică verificarea şi analiza activităţii
economice şi financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii şi
economicităţii operaţiilor, folosirii raţionale a mijloacelor materiale şi
băneşti şi al apărării integrităţii proprietăţii.
- instrumentul specific al acţiunii de preîntâmpinare a deficienţelor, a
operaţiilor nelegale, nereale şi neeconomice, a neregulilor, a imobilizării
fondurilor şi a păgubirii patrimoniului administrat.
- controlul documentar, operaţiunile supuse verificării se verifică pe baza
documentelor primare.
- control anticipat ceea ce-l disting de celelalte forme de control: ierarhic
operativ-curent, controlul ulterior, controlul gestionar. Fiind un control
prealabil el este preventiv prin excelenţă, în totalitatea sa.
Controlul se organizează unitar, conform structurii de funcţionare
reflectată în organigrama proprie fiecărei entităţi economico-sociale. Se bazează
pe elemente ca: volumul, complexitatea şi diversitatea operaţiunilor supuse
controlului financiar preventiv, numărul persoanelor încadrate în unitate,
amplasarea teritorială a compartimentelor în care se întocmesc documentele.
Participă efectiv toate compartimentele şi sectoarele care au legătură cu acestea,
specialişti şi cadrele din conducerea unităţii la elaborarea proiectului ordinului
privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv.
Ordinul de organizare a controlului financiar preventiv cuprinde:29
- numele şi prenumele conducătorului compartimentului cu atribuţii
financiar-contabile, care exercită acest drept, precum şi cel a persoanei
care-l îl înlocuieşte pe perioada cât acesta lipseşte;
28
Constantin Roman, Tatiana Moşteanu, op.cit., p.236.
29
Sorin V. Mihăescu, op.cit., p. 52.
27
 - numele şi prenumele persoanelor care sunt împuternicite să exercite
controlul, funcţia şi operaţiile, documentele repartizate lor spre verificare;
- numele şi prenumele conducătorului compartimentelor de specialitate sau
înlocuitorilor acestora care semnează documentele ce se prezintă la
control;
- obiectivele ce trebuie urmărite în cadrul exercitării controlului pentru
fiecare operaţie şi categorie de documente în parte şi elementul din
cuprinsul documentelor ce se întocmesc şi se prelucrează cu ajutorul
mijloacelor autorizate asupra cărora urmează să se exercite controlul
financiar preventiv;
- termenele maxime, diferenţiate pe operaţii în cadrul cărora urmează a se
efectua verificarea şi acordarea viza de control financiar preventiv.
Termenele vor fi stabilite astfel încât să se asigure efectuarea operaţiilor în cel
mai scurt timp. Dacă în prealabil nu s-a efectuat acest control asupra lor,
documentele care conţin operaţii supuse controlului financiar preventiv nu pot fi
aprobate şi efectuate. Astfel documentele care cuprind operaţii supuse
controlului financiar preventiv pentru care nu s-a acordat viza nu pot fi
înregistrate în contabilitate fiind evidenţiate distinct.
Organizarea controlului financiar preventiv nu constituie obligaţia şi
atribuţia conducătorului unităţii, ci obligaţia expresă a contabilului şef. La
analiza controlului se are în vedere în ce măsură controlul a constituit un
instrument al conducerii în luarea deciziilor, în cunoaşterea şi urmărirea
permanentă a modului de organizare a bunurilor materiale, băneşti, în
identificarea şi mobilizarea rezervelor, în prevenirea, descoperirea şi recuperarea
pagubelor materiale şi tragerea la răspundere a vinovaţilor.
Un alt aspect analizat este cazul concret de refuz al vizei de control
financiar preventiv, modul de soluţionare al acestuia, consecinţele economico-
financiare, precum şi măsurile luate pentru prevenirea acestei situaţii în viitor.
Prin aceste analize vor fi stabilite măsuri pentru îmbunătăţirea organizării şi
exercitării acestui tip de control, precum şi pentru angajarea răspunderii a celor
care încalcă normele legale.
2.3.1. Organizarea controlului financiar preventiv propriu
Controlul financiar preventiv se organizează de ordonatorii de
credite principali, secundari şi terţiari precum şi de directorii generali ai regiilor
autonome prin compartimentul financiar-contabil.
Ministerul Finanţelor Publice organizează controlul financiar preventiv
propriu pentru operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile
privind datoria publică şi alte operaţiuni specifice Ministerului Finanţelor
Publice.

28
 Controlul financiar preventiv se exercită de şeful compartimentului
financiar-contabil. În funcţie de volumul operaţiilor ce se supun controlului
financiar preventiv conducătorul unităţii, la propunerea contabilului şef
poate împuternici şi alte persoane din compartimentul financiar-contabil care
să exercite controlul financiar preventiv care nu participă la întocmirea şi
contabilizarea documentelor controlate.
Viza de control financiar preventiv cuprinde denumirea entităţii publice,
menţiunea „vizat pentru control preventiv, identificatorul titularului vizei şi
semnătura persoanei desemnate cu exercitarea vizei şi data acordării vizei (an,
luna, zi).
Aceasta se execută olograf sau electronic. Identificatorul titularului vizei
în cazul exercitării olografe este numărul sigiliului deţinut de persoana
desemnată. În celălalt caz viza de control financiar preventiv se exercită prin
semnătura electronică extinsă a persoanei desemnate în acest sens, cu ajutorul
unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, omologat, emis în
condiţiile legii de către un furnizor de servicii de certificare autorizat, dacă
certificatul electronic nu este expirat, suspendat sau revocat la momentul
semnării. Astfel identificatorul titularului vizei este numele şi prenumele
conţinut de certificatul digital calificat.30
2.3.2.Organizarea controlului financiar preventiv delegat
În calitatea sa de organ de specialitate al Guvernului în domeniul
Finanţelor, Ministerul Finanţelor Publice poate exercita controlul financiar
preventiv prin intermediul controlorilor delegaţi numiţi de ministrul finanţelor
publice, asupra unor operaţiuni care pot afecta execuţia în condiţii de echilibru a
bugetelor sau care sunt asociate unor categorii de riscuri determinate.31
Acest tip de control se exercită la nivelul ordonatorilor principali de
credite. Pentru operaţiunile derulate prin bugetul Trezoreriei Statului ministrul
numeşte mai mulţi controlori delegaţi pentru acele operaţiuni privind datoria
publică în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii instituţiei respective.
În temeiul art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, prin ordin, ministrul finanţelor publice
poate decide exercitarea controlului financiar preventiv delegat şi asupra
operaţiunilor finanţate sau cofinanţate din fonduri publice ale unor ordonatori
secundari ori terţiari de credite sau ale unor persoane juridice de drept privat,
dacă prin aceştia se derulează un volum ridicat de credite bugetare şi/sau de

Ibidem.
30

Constantin Roman, Vasile Tabără, Aureliana Geta Roman, Control financiar şi audit public,
31

Bucureşti, Editura Economică, 2011, p.357.

29
angajament ori părţi semnificative din programele aprobate, iar operaţiunile
presupun un grad ridicat de risc.
Prin norme metodologice aprobate de ministrul finanţelor publice se
stabilesc: 32
a) tipurile de operaţiuni ale căror proiecte se supun controlului financiar
preventiv delegat;
b) limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv
delegat, pe tipuri de operaţiuni;
c) documentele justificative care trebuie să însoţească diferitele tipuri de
operaţiuni;
d) modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru
fiecare tip de operaţiune.
Controlorii delegaţi îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiilor publice
în care au fost numiţi. Acestea le pun la dispoziţie spaţiu de lucru, dotat necesar
şi asigură cooperarea personalului desemnat să exercite controlul financiar
preventiv propriu pentru îndeplinirea în bune condiţii a atribuţiilor de control
financiar preventiv delegat.
Dacă un controlor delegat lipseşte temporar, ministrul finanţelor publice
numeşte un alt controlor delegat, prin ordin stabilindu-se care dintre atribuţiile
controlorului delegat înlocuit se exercită de către cel nou.
  Numirea controlorilor delegaţi la entităţile publice se face prin ordin al
ministrului finanţelor publice, la propunerea controlorului financiar şef. Prin
ordinul de numire controlorul delegat se învesteşte cu competenţa de a exercita,
în numele legii, la entitatea publică la care a fost numit.33
În temeiul art. 12 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conducătorul entităţii
publice are obligaţia de a asigura controlorului/controlorilor delegat/delegaţi
spaţiul şi dotarea adecvată, necesare exercitării în bune condiţii a atribuţiilor,
precum şi cooperarea personalului din serviciile de specialitate şi a persoanelor
desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu.
Prin ordinul de numire se stabilesc tipurile de operaţiuni care se supun
controlului financiar preventiv delegat, precum şi limitele de la care acesta se
exercită. Dacă în timpul exercitării mandatului apare necesitatea modificării
listei de operaţiuni şi a limitelor valorice, controlorul financiar şef este

32
O.G nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 martie 2003, art. 12, alin. 3.                
33
Ordinul Nr. 923 din 11 iulie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme
profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv
propriu, Anexa 1, art.9.
30
împuternicit să opereze aceste modificări. Controlorul financiar şef îl informează
pe ministrul finanţelor publice asupra modificărilor aduse şi asupra motivelor
care le-au determinat.
În cazul absenţei temporare de la post a controlorului delegat numit prin
ordin al ministrului finanţelor publice, controlorul financiar şef este împuternicit
să desemneze, de urgenţă, un alt controlor delegat care să îndeplinească
atribuţiile celui dintâi pe durata absenţei acestuia.
Controlorul delegat îşi exercită atribuţiile în mod independent, neputându-
i-se impune, pe nicio cale, acordarea sau refuzul vizei de control financiar
preventiv. Asupra situaţiilor deosebite apărute în activitatea sa, controlorul
delegat îl poate informa direct sau prin controlorul financiar şef pe ministrul
finanţelor publice.
Printre atribuţiile controlorului delegat numărăm:
- supraveghează organizarea, ţinerea, actualizarea şi raportarea evidenţei
angajamentelor;
- exercită controlul asupra proiectelor de operaţiuni ale ordonatorului
principal de credit, în conformitate cu ordinul de numire;
- prin raportarea lunară informează ministrul finanţelor cu privire la situaţia
curentă a angajamentelor efectuate, la vizele acordate şi la situaţiile de
refuz de viză; transmite o copie după raport controlorului financiar-şef şi
ordonatorului principal de credite pe lângă care e numit;
- la solicitarea ordonatorului principal de credite pe lângă care este numit
sau a ministrului finanţelor formulează avize cu caracter consultativ în
privinţa conformităţii şi eficacităţii unor proiecte de acte normative;
- elaborează propuneri şi proiecte privind perfecţiunea controlului financiar
preventiv;
- participă la activităţile corpului controlorilor delegaţi;
- are atribuţii stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.
Controlorul delegat este obligat să păstreze secretul de stat, secretul de
serviciu şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele
de care ia cunoştinţă, exercitându-şi atribuţiile în mod independent, prin raportări
directe la ministrul finanţelor. Lui nu i se poate impune pe nici o cale acordarea
ori refuzul vizei de control financiar preventiv.
Corpul controlorilor delegaţi se organizează ca un compartiment distinct
în structura Ministerului Finanţelor şi asigură aplicarea principiilor şi practicilor
avansate de bună conduită financiară, colaborarea profesională între delegaţi,
precum şi schimburile profesionale cu alte structuri de profil interne, externe şi
internaţionale. În structura Ministerului Finanţelor funcţionează şi un
compartiment al cărui personal nu este constituit din controlori delegaţi şi ale
cărui atribuţii se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor.

31
 2.3.3. Compartimente implicate
Definiția angajamentului legal, cuprinsă în Legea nr. 500/2002 la art. 2
(3), conform căreia acesta este “[...] orice act juridic din care rezultă sau ar putea
rezulta o obligație pe seama fondurilor publice” a extins acțiunea controlului
asupra tuturor actelor administrative, cu excepția acelora care, prin natura lor, nu
produc sau nu pot produce efecte financiare sau patrimoniale. De asemenea, la
art. 53 (3) din Legea nr. 500/2002 se precizează că "operațiunile specifice
angajării [...] sunt în competența ordonatorului de credite și se efectuează pe baza
avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice." 34
Gama largă de acte administrative (dintre care numai o parte sunt acte
administrative de gestiune în care statul acționează ca persoană juridică) a făcut
ca legea să prevadă implicarea compartimentului de specialitate juridică în
controlul, sub forma preventivă, al legalității actelor administrative, prin avizul
consultativ prealabil, atât exclusiv (pentru anumite acte administrative), cât și
premergător exercitării vizei de control financiar preventiv.
Legea nr. 514/2003 privind angajarea și exercitarea profesiei de consilier
juridic: Art. 4 "Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanță și
reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află [...]
avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic." Ordonanța Guvernului nr.
119/1999, cu modificările și completările ulterioare: Art. 14 (6) “În cazurile în
care dispozițiile legale prevăd avizarea operațiunilor de către compartimentul de
specialitate juridică, proiectul de operațiune va fi prezentat pentru control
financiar preventiv propriu cu viza șefului compartimentului juridic. Persoanele
în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu pot cere avizul
compartimentului de specialitate juridică ori de câte ori consideră că necesitățile
o impun.”35
Al doilea compartiment de specialitate din cadrul unei instituții publice,
care nu intra în categoria compartimentelor inițiatoare, este compartimentul
financiar-contabil. Contabilul integrat în serviciile ordonatorului nu îndeplinește
funcțiile contabilului în raport cu care se enunță principiul separării gestiunilor.
Prin urmare, implicarea compartimentului financiar-contabil în exercitarea
controlului financiar preventiv nu încalcă nici unul din principiile separării
agenților, principii respectate dintotdeauna în organizarea de contabilitate
publică din România. Acesta este temeiul în baza căruia actele normative prevăd

34
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/manuale/manual_contr_prev.pdf
accesat în data de 22.06.2016.
35
Ibidem.
32
organizarea controlului financiar preventiv în compartimentul de specialitate
financiar-contabilă integrat în serviciile ordonatorului. 36
Art. 13 (1) din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999, cu modificările și
completările ulterioare, prevede: “Entitățile publice, prin conducătorii acestora,
au obligația de a organiza controlul financiar preventiv propriu și evidența
angajamentelor în compartimentul contabil.” În funcție de natura operațiunilor
și, mai ales, de conținutul concret al operațiunii, compartimentele de specialitate
juridic și financiar-contabil își exercită atribuțiile de control separat sau conjugat,
prin dublu aviz.
Controlul financiar preventiv se bazează în amonte pe instituția certificării
(prin semnătură) a realității, regularității și legalității, care nu este altceva decât
controlul ierarhic exercitat de șefii compartimentelor inițiatoare asupra agenților
de execuție din subordine. Dacă ordonatorul identifică zone de risc în
funcționarea acestei instituții, poate decide exercitarea controlului preventiv și în
aceste zone.

36
Ibidem.
33