Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing.

Augustin Purnuş

Cursul 5
ORGANIZAREA ŞI NORMAREA MUNCII
ÎN CONSTRUCŢII

1. GENERALITĂȚI

Studiul muncii reprezintă ansamblul activităților și procedeelor de cercetare analitică a proceselor

de muncă, în scopul de a stabili cantitățile de muncă necesare pentru îndeplinirea unor sarcini în
condiții de optim economic.
Măsurarea timpului de muncă urmărește stabilirea consumului de muncă pentru efectuarea unor
operații determinate, după o anumită metodă de muncă, de către un executant care are calificarea
corespunzătoare şi lucrează în ritm normal. Prin măsurarea timpului de muncă se evidențiază
pierderile de timp şi cauzele acestora, se pot compara diverse metode de muncă în vederea
stabilirii celei mai eficiente, se stabilesc normele de muncă.
Procesul de producție constă în totalitatea activităților care se desfășoară de către oameni
asupra obiectelor muncii, cu ajutorul uneltelor şi mijloacelor de muncă, în vederea obținerii de
bunuri materiale. El are două laturi care se intercondiționează şi anume: procesul de muncă şi
procesul tehnologic.
Procesul de muncă reprezintă activitatea depusă de executant pentru realizarea bunurilor
materiale sau îndeplinirea unei funcții.
Procesul tehnologic reprezintă modul de transformare directă, cantitativă şi calitativă a
obiectelor muncii pentru realizarea produsului.
Activitatea de construcții-montaj cuprinde în general următoarele tipuri de procese:
 procese de pregătire şi/sau preparare;
 procese de transport;
 procese de punere în operă;
 procese de încercare, testare şi recepție.
Varietatea şi complexitatea proceselor de producție permite clasificarea acestora după diferite
criterii:
1. După sursa de energie, procesul de producție poate fi: manual, manual-mecanic,
mecanizat sau automatizat.
2. După nivelul de continuitate, avem procese de producție cu cicluri identice, cu
cicluri neidentice, cu ritm liber sau cu ritm reglementat.
3. După cooperarea între muncitori, se disting procese executate individual şi procese
cu executant colectiv.

1
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4. După gradul de ocupare al muncitorului, poate fi cu ocupare completă a timpului

de lucru sau, atunci când condițiile tehnologice şi/sau organizatorice o impun, cu ocupare
parțială a timpului de lucru.

2. ORGANIZAREA MUNCII ÎN CONSTRUCŢII

Pentru buna desfășurare a proceselor de producție şi pentru a asigura o utilizare eficientă a

forței de muncă, este necesar ca muncitorii să fie organizați în formații de muncă.
Cea mai simplă formație de muncă este formația minimă, definită ca cea mai mică reuniune
organizatorică de muncitori care poate executa, în mod independent, un proces elementar de
producție. Alcătuirea numerică şi calitativă a formației minime este caracteristică fiecărui proces
de producție.
Echipa, care grupează mai multe formații minime de același specific şi cu aceeași alcătuire,
reprezintă formația de bază în activitatea de construcții.
Pentru a obține rezultate așteptate în procesul de producție, respectiv pentru a utiliza în mod
eficient forța de muncă, se recomandă să se aibă în vedere următoarele:

 executarea lucrărilor se realizează numai cu colective organizate de muncitori;

 fiecare formație de muncitori se organizează pe principiul diviziunii muncii: fiecare

echipă va executa un anumit proces simplu din cadrul procesului complex;

 dimensionarea numerică a formațiilor de muncitori trebuie să urmărească realizarea

echilibrului de capacitate productivă a subformaţiilor;

 antrenarea forței de muncă în procesul de producție să aibă loc în condiții de

cointeresare materială a muncitorilor, atât prin recompense - în cazul rezultatelor
pozitive - precum şi prin sancțiuni - în cazul neîndeplinirii sarcinilor asumate.
În cadrul organizării muncii o importanță deosebită revine organizării locului de muncă care
reprezintă spațiul - înzestrat cu tot ce este necesar (unelte, dispozitive, utilaje, etc.) - pentru
efectuarea unei activități productive de către un executant individual sau colectiv.
Organizarea rațională a locului de muncă este determinată de elementele care participă la
desfășurarea procesului de producție pe locul respectiv de muncă şi anume:

 mijloacele de muncă (unelte, mijloace de transport, utilaje, etc.);

 obiectele muncii (materii prime, materiale, semifabricate, prefabricate, etc.);

 forța de muncă.
În cazul proceselor de producție manuale sau manual-mecanice factorul determinant este
muncitorul, căruia trebuie să i se asigure condiții optime de lucru. La organizarea locului de
muncă se va ține seama de următoarele principii:

 locul de muncă trebuie dimensionat astfel încât să permită depozitarea materialelor, a

uneltelor şi utilajelor necesare în procesul de producție, precum şi lucrul şi deplasarea
nestingherite ale muncitorilor, utilajelor şi mijloacelor de transport implicate în activitate;

2
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

 amplasarea materialelor la locul de muncă trebuie făcută astfel încât manipularea

acestora să solicite din partea executantului minimum de efort;

 se vor lua toate măsurile necesare pentru asigurarea protecției muncitorilor pe parcursul
desfășurării procesului de muncă;

 condițiile naturale de mediu (temperatură, umiditate, iluminat, etc.) trebuie îmbunătățite

în vederea asigurării unui climat optim pentru desfășurarea activității.
Ținând seama de particularitățile activității de construcții-montaj şi în primul rând de faptul că în
construcții produsul este fix şi procesul de producție este mobil, trebuie să subliniem încă o dată
necesitatea unei analize riguroase a proceselor tehnologice, a dimensionării - din punct de
vedere al componenței pe meserii, dar şi din punct de vedere numeric - a formației de muncitori,
precum şi a dimensionării şi amenajării locurilor de muncă, astfel încât activitatea să devină
eficientă din punct de vedere economic.

3. NORMAREA TEHNICÅ ÎN CONSTRUCŢII

Pentru realizarea procesului de producție este nevoie de muncă, materii prime şi materiale, unelte
şi utilaje. Calitatea procesului de producție este determinată atât de consumul de muncă vie, cât
şi de consumul de resurse materiale. Cu cât consumurile - pentru realizarea aceluiași produs, la
același nivel de calitate - sunt mai reduse, procesul de producție este mai eficient.
Norma este definită ca o specificație tehnico-economică prin care se stabilește raportul
dintre un produs şi factorii umani şi materiali care concură la realizarea respectivului
produs.
Activitatea de normare reprezintă ansamblul studiilor, măsurătorilor şi calculelor prin care se
stabilește consumul de resurse - umane şi materiale - necesare realizării unității de produs.
Consumul de muncă efectuat la realizarea produsului este definit prin cantitatea de muncă:
 număr de executanți;
 timp de muncă utilizat;
şi calitatea muncii:
 meseriile executanților;
 gradul de calificare.
Consumul de factori materiali (materii prime, materiale, semifabricate, prefabricate, etc.) este
definit prin:
 sortiment;
 calitate;
 cantitate.

3
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Elementele care contribuie la realizarea unui produs sunt:

Produs

Consum de muncă Consum de factori

materiali

Calitatea Cantitatea Sortiment Calitate Cantitate

muncii muncii
executanților

executanților

executanții
Calificarea

Număr de
Meseriile

folosit
Timp

Prin conținutul lor, normele tehnice sunt instrumente de lucru în procesul de organizare şi
conducere a producției, întrucât ele stau la baza determinării necesarului de forţă de muncă,
materiale şi utilaje, ale organizării şi retribuirii muncii, furnizează elemente privind costul lucrărilor
şi servesc la planificarea execuţiei lucrărilor
Clasificarea normelor se poate face după mai multe criterii şi anume:
După modul de realizare a producţiei:
 norme de muncă
o norma de timp
o norma de producţie
o norma de personal
o norma de deservire
 norme de folosire a utilajului
o norma de timp a utilajului
o norma de producţie a utilajului
După modul de întocmire:
 norme sumare
 norme tehnice
După complexitatea procesului de producţia:
 norme elementare
 norme operative

4
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

 norme compuse
 norme complexe
După sfera de aplicabilitate:
 norme locale
 norme unificate
După condiţiile de aplicare:
 norme provizorii
 norme definitive
Norma este formată din două elemente constituente şi anume:
Normativul lucrării care cuprinde:

 descrierea completă a lucrării;

 condiţiile tehnice şi organizatorice de execuţie;
 condiţiile de lucru;
 structura procesului de lucru;
 formaţia de lucru normată;
 unitatea de măsură a produsului;
 condiţiile de măsurat;
Consumurile normate care reprezintă cantitatea şi calitatea resurselor materiale şi umane
care sunt necesare pentru realizarea unităţii de produs.
Norma de timp (NT) reprezintă timpul de muncă necesar unui executant individual sau colectiv,
de calificare corespunzătoare, pentru realizarea unităţii de produs, în condiţii tehnico-
organizatorice stabilite. Ea se exprimă în om-ore.
Norma de producţie (NP ) este cantitatea de lucrare ce se realizează în unitatea de timp de către
un executant, în condiţii tehnico-organizatorice date. Se măsoară în unităţi fizice de produs/oră.
Norma de personal (NL) indică componenţa formaţiei minime de lucru necesară desfăşurării
procesului de producţie în condiţiile tehnico-organizatorice date, din punct de vedere al meseriei
şi gradului de calificare.
Norma de deservire (ND) reprezintă delimitarea spaţiului de lucru în care executantul trebuie să-
şi desfăşoare activitatea, respectiv numărul şi felul utilajelor care deservesc executantul
respectiv.
Norma de timp a utilajului (NTU) reprezintă timpul necesar utilajului pentru realizarea cantităţii
unitare de lucrare.
Norma de producţie a utilajului (NPU) reprezintă cantitatea de produs ce revine ca sarcină utilajului
pentru unitatea de timp.
Normele sumare se elaborează fără a avea la bază o documentare ştiinţifică; ele se stabilesc pe
baza experienţei, prin analogie sau pe baza unor observaţii directe în şantier.

5
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Normele tehnice se realizează pe baza studiului amănunţit al procesului de producţie, ţinând

seama de aplicarea riguroasă a tehnologiei propuse şi de condiţii organizatorice raţionale.
Normele elementare se întocmesc pentru operaţiile componente ale procesului de lucru şi
constitue valori de calcul în studiile de normare tehnică.
Normele operative se stabilesc pentru procesele de lucru simple şi sunt folosite în activităţile
curente de normare, organizare şi planificare a producţiei.
Normele compuse se elaborează pentru procese complexe de lucru, utilizând două sau mai multe
norme operative, fiind utilizate la organizarea şi planificare activităţii de construcţii.
Normele complexe se elaborează pentru elemente sau părţi ale obiectului de construcţii, fiind
utilizate la planificarea execuţiei obiectelor de investiţie la nivel de macroactivităţi.
Normele locale se stabilesc pentru condiţii tehnico-organizatorice specifice unui proces de
producţie ce se realizează în mod punctual într-un singur şantier sau la o singură lucrare.
Normele provizorii se stabilesc pentru o perioadă de aplicabilitate determinată, în cadrul unor
tehnologii noi, sau în cazul schimbării condiţiilor organizatorice, determinate de factori externi.
Normele definitive se stabilesc pentru procesele şi metodele de muncă însuşite de executanţi, a
căror tehnologie este bine precizată.
Exemplu de normă:
Turnarea betonului armat în elementele construcțiilor, exclusiv cele executate în
cofraje glisante, beton marca B200 la construcții cu înălțimea până la 35 m inclusiv în
pereți și diafragme cu grosimea până la 30 cm inclusiv.
U.M. m3

Consum
Nr. crt. Denumire resursă U/M
specific
Materiale
1 Beton marca mc (1,008)
2 Apa mc 0,200
Forță de muncă
3 Betonist 4.2 ore 0,52
4 Betonist 3.2 ore 0,52
5 Betonist 2.2 ore 0,52
6 Dulgher construcții 2.1 ore 0,23
7 Fierar 3.1 ore 0,22
8 Muncitor deservire 3.1 ore 1,46
9 Muncitor deservire 2.1 ore 0,57
Utilaje
Vibrator de adâncime pentru beton
10 ore 0,50
acționat electric

6
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4. STRUCTURA TIMPULUI DE MUNCĂ

În cadrul normei structura timpului de muncă este formată din două categorii şi anume timpul
productiv şi timpul neproductiv.
Timpul productiv reprezintă timpul de muncă în cursul căruia un executant efectuează operaţiile
necesare pentru a se realiza transformările impuse asupra mijloacelor de producţie în vederea
obţinerii produsului. Timpul productiv este compus din timpul de pregătire şi încheiere, timpul
operativ şi timpul de deservire a locului de muncă.
 Timpul de pregătire şi încheiere este timpul consumat de executant înainte de începerea
şi după terminarea lucrului efectiv, pentru crearea condiţiilor de muncă.
 Timpul operativ este timpul consumat efectiv pentru transformarea cantitativă şi calitativă
a obiectului muncii şi este format din timp de bază şi timp ajutător.
 Timpul de deservire a locului de muncă este necesar creării condiţiilor normale de lucru
şi se compune din timpul de deservire tehnică - necesar menţinerii în stare de funcţionare
a uneltelor, sculelor şi utilajelor folosite pe locul de muncă - şi timpul de deservire
organizatorică - necesar întreţinerii, alimentării şi organizării locului de lucru.
Timpul neproductiv este categoria de timp ce se consumă în timpul programului de lucru fără a
influenţa obiectul muncii în sensul realizării produsului. El este compus din timpul de muncă
neproductivă, timpul de întreruperi reglementate şi timpul de întreruperi nereglementate.
 Timpul de muncă neproductivă este timpul în decursul căruia executantul efectuează o
muncă ce nu este necesară desfăşurării normale a procesului de producţie, sau execută
un produs de calitate necorespunzătoare ce trebuie refăcut. Trebuie subliniat faptul că, în
comparaţie cu activitatea industrială în care rebutarea unei piese consumă numai timpul
realizării acesteia, de regulă în construcţii este necesar un timp suplimentar pentru
demolarea şi evacuarea produsului rebutat.
 Timpul de întreruperi reglementate este timpul utilizat în cadrul programului de lucru
pentru odihnă şi necesităţi fiziologice ale executantului precum şi pentru întreruperile
tehnologice şi/sau organizatorice impuse de buna desfăşurare a procesului de producţie.
 Timpul de întreruperi nereglementate este un timp ce nu poate fi luat în calculul de
normare decât pe baze statistice, el fiind provocat de întreruperi accidentale ale activităţii
de factori perturbatori dependenţi sau independenţi de executant.

7
8
Timp de muncă
Timp de

încheiere
pregătire-

manuală
Timp de muncă Timp de
manual-mecanic bază
Timp

Timp de
operativ

Timp
supraveghere
ajutător
utilaj
Timpul productiv

Timp de
deservire
tehnică
Timp de

a locului
deservire

Timp de
de muncă

deservire
organizatorică
Timp de
odihnă
Timpul de muncă

Timp de
întreruperi
condiționate
Timp de
întreruperi

de tehnologie Timp de
reglementate

întreruperi
condiționate
Timp de de organizare
întreruperi
condiționate
de organizare
muncă
Timp de
Timp de
neproductivă
întreruperi
Timpul neproductiv

independente
de executatnt

tate
Timp de
întreruperi
nereglemen-
Timp de
întreruperi
dependente
de executatnt
Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş Note de curs - Management în Construcții
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

5. TIMPUL DE FOLOSIRE A UTILAJULUI

Timpul de folosire a utilajului este compus din timpul de funcţionare utilă, timpul de funcţionare
inutilă şi timpul de nefuncţionare (fig. 26).
Timpul de funcţionare utilă este format din timp util de mers în sarcină şi timp util de mers în
gol.
Timpul de funcţionare inutilă a utilajului este timpul în care utilajul funcţionează fără a acţiona
asupra obiectului muncii sau execută acţiuni care nu sunt necesare în procesul de producţie.
Timpul de nefuncţionare este timpul consumat pentru întreruperi care pot fi întreruperi
reglementate sau întreruperi nereglementate.
 Întreruperile reglementate sunt cele datorate timpului de odihnă şi necesităţi fiziologice
pentru deserventul de utilaj, precum şi cele condiţionate de modul de funcţionare a
utilajului, de tehnologia şi modul de organizare a procesului de producţie adoptate.
 Întreruperile nereglementate pot fi dependente sau independente de utilaj, dependente
sau independente de executant. Ele se iau în calcul la stabilirea normelor pe baze
statistice.

9
 Timpul de folosire
a utilajului

Timpul de funcționare Timpul de funcționare Timpul de

utilă inutilă nefuncționare
Note de curs - Management în Construcții

Timp util de Timp util de Timp de întreruperi Timp de întreruperi

mers în sarcină mers în gol reglementate nereglementate

Timp de
Timp de Timp de
Timp de întreruperi întreruperi întreruperi
odihnă condiționate independente dependente
de tehnologie de utilaj de utilaj
și organizare
Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

10
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

6. METODOLOGIA DE ELABORARE A NORMELOR

Normele prevăd execuţia proceselor în condiţiile unei organizări corecte şi raţionale a producţiei,
precum şi în condiţiile aplicării unor metode eficiente de lucru.
Fiecare normă tehnică este însoţită de o fişă a lucrării care cuprinde:
1) Lista principalelor operaţii care alcătuiesc procesul respectiv de lucru;
2) Unitatea de măsură a produsului realizat;
3) Condiţii tehnice de calitate ale produsului respectiv;
4) Materiale şi utilaje care se folosesc în executarea procesului;
5) Formaţia de lucru de muncitori;
6) Alte elemente ce caracterizează lucrarea.
Elaborarea normelor începe cu definirea normelor elementare care corespund celor mai simple
operaţii ce alcătuiesc procesul respectiv. Fiecare operaţie de lucru se studiază şi se analizează
atât în mod distinct cât şi în legătură cu alte operaţii cu care este legată tehnologic sau
organizatoric.
Pe baza normelor elementare se stabilesc normele operative care se referă la un proces de lucru
întreg.
Pe baza normelor operative se trece la elaborarea normelor compuse, complexe şi de deviz.
Etapele normării tehnice care trebuie parcurse în vederea elaborării normelor sunt:
1. stabilirea tehnologiei procesului de lucru;
2. stabilirea modului de organizare a locului de lucru;
3. efectuarea de studii de teren şi măsurători;
4. analizarea şi interpretarea rezultatelor ;
5. proiectarea normelor;
6. aplicarea şi urmărirea normei.
La stabilirea tehnologiei procesului de lucru se are în vedere ca aceasta să fie concepută rațional
şi să se poată realiza în condițiile unui grad de dotare optim, asigurându-se respectarea
intereselor muncitorilor sub aspectul tehnicii, al efortului şi al securității muncii.
Locul de lucru va fi astfel organizat încât să permită desfășurarea procesului de producție în
condiții cât mai bune, fără a impune deplasări ale muncitorilor pe distanțe mari, având gradul de
dotare cu scule şi dispozitive la nivelul cerut de tehnologia de execuție.
Studiile şi măsurătorile de teren sunt o etapă deosebit de importantă în metodologia de elaborare
a normelor, ele reprezentând baza determinării consumurilor de resurse. Determinarea
consumurilor se poate face prin metode de înregistrare directe - cronometrarea (în cazul
înregistrării consumului de forţă de muncă) - sau metode de înregistrarea indirectă - observarea
instantanee sau fotografierea, precum şi prin metoda mixtă a fotocronometrării.
Indiferent de metoda folosită, în cadrul acţiunii de normare trebuie parcurse următoarele faze:
11
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

a. alegerea metodei de măsurare;

b. pregătirea efectuării măsurătorilor;
c. efectuarea măsurătorilor;
Pentru determinarea timpului de lucru şi a cantităţii de lucrare rezultată, se folosesc următoarele
metode:
a) Metoda cronometrării procesului tehnologic
Se face măsurarea duratelor prin mai multe înregistrări cronometrice pentru fiecare
element în parte şi se admite ca valoare normată media aritmetică a valorilor observate.
b) Metoda fotografierii zilei de lucru
Constă în înregistrarea tuturor duratelor activităţilor de producţie precum şi a tuturor
întreruperilor de muncă, în decursul unei zile de lucru.
c) Metoda observării instantanee
Constă în înregistrarea de moment a unor executanţi sau unui utilaj la intervale de timp
alese arbitrar, în scopul determinării valorii absolute a fiecărei categorii de consum de
timp.
Analizarea şi interpretarea rezultatelor constă în stabilirea de durate medii pentru fiecare operaţie
în parte. Din seria de valori supuse analizei se elimină acelea care sunt considerate eronate,
datorate unor greşeli evidente de înregistrare sau a intervenţiei unor factori perturbatori în
procesul de producţie. Calitatea şirului de valori obţinut depinde în mare măsură de numărul de
înregistrări şi de gradul de dispersie a valorilor din şir.
Proiectarea normelor este etapa de sinteză în care are loc determinarea timpului normat pe baza
valorilor obţinute pe teren, justificate din punct de vedere tehnic.
Aplicarea şi urmărirea normei este ultima etapă în cadrul activităţii de normare tehnică. Ea impune
crearea condiţiilor de desfăşurare a procesului de producţie conform condiţiilor tehnico-
organizatorice avute în vedere la elaborarea normei, precum şi o instruire corespunzătoare a
forţei de muncă ce urmează să utilizeze norma nouă.

12