Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. NOŢIUNI GENERALE
Normarea muncii este o activitate de cercetare analitică a procesului de muncă
cu ajutorul unor metode şi procedee adecvate şi de
stabilire a cantităţii de muncă real necesară pentru
efectuarea în condiţii normale de lucru şi cu respectarea
condiţiior de calitate prescrise, a unor operaţii, lucrări,
servicii sau alte activităţi utile.
2. STUDIUL METODELOR
Urmăreşte:
3
- stabilirea metodelor raţionale de muncă, în concordanţă cu
procesul tehnologic precizat;
- amplasarea şi organizarea raţională a locurilor de muncă
corespunzător proceselor de muncă şi tehnologice stabilite;
- înzestrarea locurilor de muncă cu mijloacele necesare executării
sarcinilor;
- organizarea unui sistem raţional de deservire a locurilor de
muncă.
Tipuri de studiu:
4
2.2. analiza activităţii executant – maşină: are ca scop reducerea
ciclului total al operaţiei, prin îmbunătăţirea
gradului de utilizare a maşinilor şi a gradului
de ocupare a executantului, prin stabilirea
celor mai bune dependenţe între intervenţiile
executantului şi funcţionarea maşinilor;
5
efortul financiar cerut de aplicarea metodei noi.
5. aplicarea metodei îmbunătăţite. Constă în asigurarea condiţiilor
tehnice, materiale şi umane necesare aplicării metodei îmbunătăţite
şi verificarea şi punerea în aplicare a metodei.
6. definitivarea metodei îmbunătăţite, aprobarea şi aplicarea acesteia.
Se verifică dacă se realizează indicatorii cantitativi şi calitativi
scontaţi pentru nouă metodă, se efectuează calculul eficienţei economice, se
supune aprobării împreună cu norma de muncă corespunzătoare, în vederea
aplicării generalizate în producţie.
Elementele componente:
6
Complex de reprezintă gruparea de mânuiri făcută în scopul sintetizării şi
mânuire: raţionalizării activităţii executantului în cadrul procesului de
muncă.
7
utilajului la lucrări prin care nu se realizează
modificări cantitative şi calitative ale obiectului
muncii, dar sunt impuse de tehnologia de lucru,
acestea condiţionând direct lucrările care se execută
în cadrul timpului de bază.
8
reglementate.
9
c2. timp de = utilajul nu se află în funcţiune datorită încălcării
întreruperi disciplinei în muncă de către executant sau a unor cauze
nereglementate (tîn) tehnice şi organizatorice care nu ţin de utilaj.
10
4. NORMELE DE MUNCǍ
11
Clasificarea normelor
de muncă:
- după complexitate: Norme pe elemente – se referă la efectuarea unei singure
operaţii sau lucrări şi pot fi:
- de timp
- de producţie
- sferă de atribuţii
- de deservire
- de personal
12
5. METODE DE MǍSURARE
A TIMPULUI DE MUNCǍ
13
este mai mică de 3 secunde.
c) selectiv – grupată şi constă în măsurarea şi înregistrarea
duratelor elementelor de muncă ale unei operaţii, grupate
variabil de la un ciclu la altul; durata fiecărui element în parte
rezultă din diferenţa dintre durata ciclului complet şi durata
grupului de elemente ce nu conţine elementul de muncă căruia
urmează să i se stabilească durata; este recomandată pentru
studierea elementelor cu durata sub 3 secunde şi pentru care,
din motive obiective, nu se pot stabili timpii pe baza sistemelor
de normare de timp pe mişcări.
14
5.2.4. FOTOCRO - = metoda de măsurare şi înregistrare a duratei
NOMETRAREA elementelor unui proces de muncă şi a timpului de
folosire a utilajului prin combinarea fotografierii cu
cronometrarea, în anumite perioade de timp. Se
utilizează în procesele de muncă care au elemente cu
durată mare. Observaţiile cronometrice se fac prin
procedeul de cronometrare continuă. Se realizează de
regulă asupra muncii unui executant individual şi
numai în cazuri deosebite asupra unui executant
colectiv de până la 3 persoane, atunci când operaţiile
nu se pot executa decât prin cooperarea acestora.
15
- stabilirea normelor de personal, în special în
activitatea de întreţinere şi reparaţie şi pentru
personalul administrativ;
- determinarea valorilor de timp ale elementelor cu
caracter repetativ din cadrul normei de muncă;
- verificarea calităţii normei de muncă;
- stabilirea locurilor înguste;
- determinarea timpilor neproductivi în cadrul
procesului de muncă.
16
cazane, recipienţi etc.);
- lucrări realizate în condiţii de timp nefavorabile
(construcţii), vehicule în mişcare etc;
- lucrări de întreţinere, realizarea de prototipuri sau
muncă experimentală, unde nu se cunosc detalii
anterioare.
17
În raport de tipul producţiei se stabileşte astfel:
- la producţia de masă şi de serie mare stabilirea timpului operativ se
face, de regulă pe mânuiri;
- la producţia de serie mijlocie stabilirea timpului operativ se face,
de regulă, pe complexe de mânuiri;
- la producţia de serie mică şi de unicat stabilirea timpului operativ
se face pe faze sau operaţii.
• Timpul de bază corespunde:
- la procesele manuale şi manual - mecanizate cu timpul de transformare
de către executant a materiei prime, materialelor etc. şi se stabileşte prin
măsurări de timp.
- la procesele mecanizate şi automatizate cu timpul de supraveghere a
funcţionării utile, în sarcină, a utilajului – respectiv timpul util de mers în
sarcină şi uneori cel de intervenţie directă a executantului asupra
obiectului muncii.
• Timpul ajutător poate fi, în funcţie de caracterul muncii: timp ajutător de
muncă manuală, manual – mecanizată, respectiv de supraveghere a
funcţionării utilajului şi se stabileşte prin măsurări de timp.
Top = Tfu – (T’dl + T’îr) + (t”b+ t”a)
Top = timp operativ
Tfu = timp de funcţionare utilă a utilajului
T’dl = timp de deservire a locului de muncă, suprapus cu Tfu
T’îr = timp de întrerupere reglementat, suprapus cu Tfu
t”b = timpul ajutător nesuprapus cu Tfu
t”a = timpul ajutător, suprapus cu Tfu
18
6.1.4. Timp de întreruperi reglementate (Tîr)
19
pentru fiecare unitate de produs (serviciu), cu excepţia timpului de pregătire
şi încheiere care se determină pe un lot de produse similare, a cărei
executare are loc într-o perioadă de timp continuă.
20
6.3.1 Verificarea conţinutului normelor
În cazul în care se constată diferenţe între timpul de muncă consumat efectiv şi cel
calculat pe bază de norme sau între condiţiile tehnice şi organizatorice existente şi
cele prevăzute în normă, este necesar ca acţiunea de verificare să se repete.
Repetarea verificării trebuie să se facă la aceiaşi executanţi şi locuri de muncă la
care s-a făcut prima dată, putându-se lua pentru comparaţie şi alţi executanţi sau
locuri de muncă la care în prealabil s-a făcut instructajul corespunzător. Dacă se
constată diferenţe justificate, în special între timpul de muncă consumat şi cel
determinat pe bază de norme, trebuie, fie să se reproiecteze norma, fie să se
stabilească coeficienţi de corecţie pentru alte condiţii de muncă.
Dacă diferenţele sunt datorate unor condiţii subiective acestea trebuiesc înlăturate
pentru a se putea crea condiţiile tehnice şi organizatorice prevăzute.
21
Normele se aplică o dată cu omologarea tehnologiilor sau a metodelor de muncă
şi după ce s-a demonstrat practic că operaţiile, lucrările şi activităţile se pot realiza
în timpii stabiliţi.
22
• se constată că normele de muncă au fost greşit
fundamentate.
Modificarea normelor de muncă se face pe bază de studii asupra procesului de
producţie, după aceeaşi metodologie ca în cazul elaborării normelor de muncă.
De regulă, când se schimbă condiţiile tehnico - organizatorice are loc
reexaminarea normelor de muncă în scopul punerii de acord a acestora cu noile
condiţii care modifică consumul de muncă.
Q
In = x 100
Np
Q = producţia realizată într-un anumit interval de timp
Np = producţia normată în aceeaşi unitate de măsură în care este exprimat Q
Indicele se calculează numai pe baza normelor de timp şi nu ca raport între fondul
de salarii cuvenit pentru plata în acord şi fondul de salarii de bază a muncitorilor
care lucrează în acord care exprimă nivelul de realizare a salariilor de bază.
23
Dispersia normelor de muncă = intervalul de la indicele minim de îndeplinire a
normelor de muncă până la indicele maxim de îndeplinire a acestora.
Se urmăreşte pe operaţii, meserii, ateliere, sectoare de lucru, echipe, cât şi la nivel
centralizat, de unitate.
7. PRODUCTIVITATEA MUNCII
24
- oferă informaţii asupra cantităţii de muncă necesară pentru
realizarea sarcinilor fizice programate.
Consumul de muncă pe produs, lucrare sau serviciu poate constitui un element de
negociere a salariilor executanţilor.
8. REGISTRUL DE EVIDENŢǍ
a normelor de muncă şi a cotelor procentuale de salarizare
25