TEMA: NORMAREA MUNCII, CRONOMETRAREA ŞI FOTOGRAFIEREA

ZILEI DE LUCRU A MUNCITORILOR

LA ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIEI ALIMENTARE.

1. Esenţa particularităţile şi sarcinile normării muncii de conducere.

2. Metodele de normare a locului de conducere.
3. Tipurile de norme.
4. Clasificarea cheltuielilor timpului de lucru a executantului şi a utilajului.
5. Cronometrarea. Scopul cronometrării. Ordinea de petrecere a cronometrării.
6. Fotografia zilei de lucru, destinaţia ei şi ordinea de petrecere.

1. Esenţa, particularităţile şi sarcinile normării muncii de conducere.

Esenţa normării muncii de conducere este legată de particularităţile muncii

de conducere, care se deosebeşte radical de munca fizică.
Deosebirile principale:
- lipseşte ordinea strictă de îndeplinirea a lucrărilor;
- în munca managerială există posibilitatea de utilizare a diferitor metode,
procedee, variante;
- la lucrările de conducere cheltuielile de timp sunt mai mari pentru însuşirea
funcţiilor de conducere;
- însărcinarea neechivalentă a lucrărilor de conducere în timpul zilei, săptămânii,
lunii;
- complicitatea aprecierii calităţii lucrului de conducere;
- intrarea permanentă a informaţiei noi ce influenţează asupra greutăţii şi vitezei
de îndeplinire a lucrului.
Normarea are scopurile proprii în organizarea activităţii manageriale:
1. se formează corect aparatul de conducere (numărul lucrătorilor şi
caracteristicile lor);
2. se distribuie raţional obligaţiile şi responsabilitatea;
3. se repartizează corect cadrele de conducere pe treptele ierarhice ale sistemului
de conducere;
4. se determină sarcinile optimale şi se creează condiţiile favorabile pentru lucrul
efectiv al aparatului.

2. Metodele de normare a locului de conducere

Printre metodele principale de normare a activităţii manageriale se deosebesc:
1. metodele statistice şi matematice;
2. metodele normării directe;
3. metodele cercetării.
Metodele statistice şi matematice au apărut în anii 1965-1966. Aceste metode
prevăd calculele fixe a normativelor pe baza datelor statistice obiective. Esenţa
acestor metode constă în faptul că din mulţimea de întreprinderi agricole pentru
care se elaborează normativele au fost alese datele medii, datele întreprinderilor
care erau mai bine organizate şi ca rezultat aveau indici economici mai reuşiţi, Cu
ajutorul metodelor de evaluare a colectivului se determinau dependenţele
1
 numărului lucrătorilor de conducere de caracteristicile lor şi de alţi factori ce
influenţează asupra normativelor.
Metodele normării directe se consideră mai precis pentru stabilirea normelor
de timp în efectuarea activităţilor manageriale. Esenţa acestor metode constă în
următoarele: activitatea managerială se împarte în funcţii, funcţiile în lucrări,
lucrările în operaţii, apoi se studiază timpul pentru îndeplinirea operaţiilor.
Esenţa metodelor de cercetare constă în faptul că prin intermediul fotografiei
zilei de muncă se analizează cheltuielile de timp.

3. Tipurile de norme.

Normarea muncii este activitatea de studiere şi raţionalizare a procesului de

muncă şi ca urmare stabilirea normelor fundamentale:
Norma de muncă reprezintă sarcinile de producţie ce urmează să fie îndeplinite
într-o unitate de timp, în ritm normal de către unul sau mai multe persoane de o
calificare corespunzătoare.
Tipurile de norme:
1. Norma de timp – reprezintă timpul-limită stabilit pentru îndeplinirea unei
lucrări sau pentru fabricarea unei unităţi de producţie. Se exprimă în unităţi de
timp - secunde, minute, ore (exemplu: 5min/piesă).
2. Norma de producţie – reprezintă cantitatea de producţie sau volumul de lucru,
ce trebuie să fie executată într-o unitate de timp. Se exprimă în unităţi de
producţie (exemplu: 5 piese/h).
3. Norma de deservire – reprezintă numărul de maşini, aparate, agregate ce
trebuie deservite de un executant într-o unitate de timp. Se exprimă în unităţi
de maşini, aparate, agregate (exemplu: norma de deservire pentru un operator
este 5 aparate în schimb).
4. Norma de personal – reprezintă numărul de lucrători necesari la îndeplinirea
unei lucrări sau la deservirea unei unităţi de utilaj. Se exprimă în unităţi de
personal (exemplu: norma de personal pentru deservirea dezodoratorului este
de 3 oameni în schimb).
5. Norma tehnică a productivităţii utilajului – este productivitatea maşinilor după
paşaport tehnic.

2. Clasificarea cheltuielilor timpului de lucru a executantului şi a utilajului.

Procesul de producţie va decurge mai efectiv dacă concomitent cu efectuarea

operaţiilor de producere va avea loc studierea cheltuielilor timpului de muncă a
executantului.
Timpul de lucru a executantului se clasifică în dependenţă de 2 categorii:
1. Timp de lucru productiv:
- timp de pregătire încheiere – este timpul cheltuit pentru pregătirea personală a
locului de lucru, a utilajului la începutul şi la sfârşitul schimbului de lucru;
- timpul de bază – este timpul cheltuit pentru îndeplinirea datoriilor directe a
executantului;

2
 - timpul ajutător – este timpul cheltuit pentru acţiunile ce creează condiţiile
îndeplinirii normale a lucrului de bază;
- timp de îngrijire a locului de muncă – este timpul legat de întreţinerea
curăţeniei la locul de lucru şi îngrijirea utilajului;
- timp de lucru întâmplător – este timpul care e cheltuit pentru îndeplinirea
lucrului ce nu intră în datoriile executantului;

2. Timp de lucru neproductiv:

- timp pentru odihnă – este timpul cheltuit pentru reproducerea capacităţii de
muncă şi întreruperea ei pe parcursul schimbului;
- timp pentru necesităţi fireşti – este timpul cheltuit pentru igiena personală;
- timpul întreruperilor organizatorice – sunt cauzate de neajunsuri în
organizarea producerii: aşteptarea transportului şi a lucrătorilor care efectuează
reparaţia utilajului;
- întreruperi de prisos – sunt legate de încălcarea disciplinei de muncă,
întârzierea şi plecarea înainte de timp de la lucru, discuţii telefonice, discuţii
care nu sunt legate de lucru;
- întreruperi tehnologice – apar atunci când construcţia utilajului sau tehnologia
nu cere participarea executantului;
- întreruperi tehnice – apar ca rezultat al defectării utilajului sau a avariilor, lisă
de lumină, apă, aburi, timpul în care se repară conducte.

Clasificarea cheltuielilor timpului de lucru a utilajului:

1. Timp de lucru a utilajului:
- lucrul în gol – maşina lucrează dar în obiectul muncii nu se produc schimbări,
are loc la începutul schimbului sau la schimbarea asortimentului;
- lucrul productiv – au loc aşa acţiuni, care introduc schimbări în obiectul
muncii;
- lucru de prisos – este legat de încălcarea regimului tehnologic, de fabricare a
rebutului şi de îndreptarea lui.
2. Staţionări:
- tehnologice – sunt cauzate de construcţia maşinii cu lucrul periodic sau de
regimul tehnologic;
- organizatorice
a) legate de întreţinerea utilajului şi de pauză în lucrul executantului;
b) legate de organizarea necalitativă a producerii, aşteptarea materialelor,
transportului;
- tehnice – sunt legate de defectarea utilajului sau de avarii.

3. Cronometrarea. Scopul cronometrării.

Ordinea de petrecere a cronometrării.

Cronometrarea este o metodă de studiere a cheltuielilor timpului de lucru pe calea

măsurării duratei părţilor componente ale procesului de muncă ce se repetă periodic.
Cronometrarea se petrece în următoarele etape:
3
 1. Pregătirea către cronometrare.
Pregătirea către observaţie cuprinde:
- împărţirea operaţiei ce trebuie studiată în elemente;
- alegerea punctului de fixaţie. Punctul de fixaţie este un semnal ce arată
observatorului începutul sau sfârşitul operaţiei;
- alegerea executantului, lucrul căruia trebuie cronometrat;
- pregătirea instrumentelor necesare cronometrării.

2. Deservirea (cronometrarea).

3. Prelucrarea datelor observării.

A treia etapă a cronometrării reprezintă prelucrarea datelor care cuprinde:
a) stabilirea duratei fiecărui element;
b) înlăturarea observărilor incorecte;
c) calcularea cheltuielilor de timp pentru fiecare element;
d) determinarea duratei medii a fiecărui element
e) se calculează norma de timp necesară pentru îndeplinirea operaţiei
analizate (Nt = d1+d2+d3+d4)

4. Fotografia zilei de lucru, destinaţia ei şi ordinea de petrecere.

Fotografierea zilei de lucru este metoda de studiere a cheltuielilor timpului de lucru

pe parcursul întregii zile.
Fotografierea este petrecută în trei etape:
1. Pregătirea pentru efectuarea fotografierii.
2. Observarea şi înscrierea rezultatelor.
3. Prelucrarea datelor obţinute.
Prelucrarea datelor fotografierii cuprinde:
a) calculul duratei cheltuielilor de timp;
b) indexarea cheltuielilor de timp;
c) alcătuirea balanţei timpului de lucru folosit;
d) calculul coeficienţilor folosirii timpului de lucru:
- coeficientul folosirii timpului de lucru;
Coeficientul folosirii timpului de lucru se calculează ca raportul procentual dintre
cheltuielile de timp ce trebuie să fie efectuate către timpul total a schimbului:
TPI  TB  TA  Tpers  tod  TNF
CFTL  100%
Tschimb
- coeficientul timpului de bază.
Coeficientul timpului de bază ne arată ponderea timpului de bază în timpul total al
schimbului:
TB
CTB  100%
TS
e) se proiectează balanţa reală şi normată a folosirii timpului de muncă.