ANTREPRENORIATUL RURAL

OBIECTIVELE GENERALE ALE DISCIPLINEI

CUNOŞTINŢE:

- noţiunea de antreprenoriat, tipurile de activitate antreprenorială;

- necesitatea dezvoltării antreprenoriatului rural în Republica Moldova;
- formele organizatorico-juridice ale antreorenoriatului rural, baza legislativă, etapele de creare a
unei întreprinderi;
- structura, etapele de elaborare ale unui plan de afaceri, necesitatea lui în iniţierea unei activităţi
antreprenoriale;
- existenţa programelor de susţinere şi dezvoltare ale antreprenoriatului rural, modul de atragere şi
utilizare a alocaţiilor primite;
- specificul contabilităţii, modului de impozitare în CAI;
- necesitatea unui marketing eficient în activitatea de antreprenoriat,metodele de extindere şi
cercetare a pieţei;
- tipurile şi metodele de formare a preţurilor la produsele agricole, influenţa lor asupra rezultatelor
financiare;
- infrastructura activităţii de antreprenoriat şi influenţa elementelor ei.

CAPACITĂŢI:

- evaluarea diferitor tipuri de activitate antreprenorială;

- întocmirea unui plan de afaceri şi evaluarea calităţii lui;
- colaborarea cu programele de susţinere şi dezvoltare a antreprenoriatului rural;
- organizarea corectă a contabilităţii şi gestiunii unei activităţi de antreprenoriat;
- organizarea unei activităţi de marketing eficient;
- elaborarea unei politici eficiente de preţuri;
- analiza activităţii financiare şi rezultatelor ei;
- stabilirea unui mediu cultural adecvat în colectivul de muncă.
 OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ CONŢINUTUL MATERIEI DE STUDIU

Cunoştinţe: TEMA 1. Obiectivul de studiu şi conţinutul

- specificul economic al dezvoltării disciplinei “Antreprenoriatul rural”
societăţii;
- conceptul de antreprenoriat, necesitatea 1.1. Istoria apariţiei şi esenţa activităţii de
lui; antreprenoriat.
- premizele şi factorii apariţiei activităţii de 1.2. Condiţiile economice şi sociale de
antreprenoriat; dezvoltare.
- infrastructura activităţii de 1.3. Rolul antreprenoriatului în economia ţării.
antreprenoriat.
Capacităţi:
- evaluarea oricărui tip de activitate
antreprenorială;
- determinarea specificului apariţiei unei
activităţi de antreprenoriat.
Cunoştinţe: TEMA 2. Tipurile de activitate antreprenorială
- tipurile şi specificul activităţilor de
antreprenoriat; 2.1. Antreprenoriatul de producere şi
- corelaţia dintre activităţi; prelucrare a producţiei agricole
- direcţiile de dezvoltare a diferitor tipuri 2.2. Antreprenoriatul comercial.
de activitate antreprenorială; 2.3. Antreprenoriatul financiar.
- rolul antreprenoriatului consultativ în 2.4. Antreprenoriatul consultativ.
gestionarea celorlalte tipuri de activitate.
Capacităţi:
- determinarea specificului activităţii unei
întreprinderi;
- analiza posibilităţilor de activare într-un
domeniu de antreprenoriat;
- selectarea, generalizarea informaţiei
necesare pentru tipul de activitate ales.

Cunoştinţe: TEMA 3. Formele organizatorico-juridice ale

- baza legislativă şi modul de constituire şi antreprenoriatului rural
lichidare a S.A., G.ţ., cooperativelor;
- specificul S.A., G.ţ., cooperativelor; 3.1. S.A.
- avantajele şi dezavantajele diferitor 3.2. G.ţ., cooperativele.
forme organizatorico-juridice ale
antreprenoriatului rural.
Capacităţi:
- identificarea tipurilor de S.A. şi hîrtiilor
de valori emise;
- analiza deosebirii statutului persoanelor
juridice de cele fizice,
modului de organizare a activităţii;

- determinarea priorităţii unei forme

organizatorico-juridice în dependenţă de
activitate;
- întocmirea pachetului de documente
pentru constituirea şi înregistrarea S.A.,
G.ţ., cooperativelor.
Cunoştinţe: TEMA 4. Organizarea şi dezvoltarea afacerii
- etapele de creare a unei întreprinderi;
- modul de elaborare a unui plan de 4.1. Etapele de creare a unei întreprinderi.
afaceri. 4.2. Elaborarea planului de afaceri.
Capacităţi:
- estimarea importanţei şi necesităţii unui
plan de afaceri;
- identificarea principalelor compartimente
ale unui plan de afaceri;
- întocmirea unui plan de afaceri pentru o
activitate concretă;
- evaluarea calităţii fiecărui compartiment
al planului de afaceri.
Cunoştinţe: TEMA 5. Sistema de susţinere şi dezvoltare a
- necesitatea şi importanţa susţinerii antreprenoriatului rural de către stat
activităţii antreprenoriatului rural de
către stat; 5.1. Mediul juridic de activitate.
- actele legislative şi normative a mediului 5.2. Programele de susţinere şi dezvoltare ale
de activitate; antreprenoriatului rural
- principalele programe de susţinere şi
dezvoltare ale antreprenoriatului rural.
Capacităţi:
- determinarea modalităţii de atragere a
unei susţineri din partea programelor;
- gestionarea cu fondurile finaciare primite.
Cunoştinţe: TEMA 6. Elemente de contabilitate în
- noţiunile de bază ale contabilităţii ; activitatea de antreprenoriat
- formele dărilor de seamă a activităţii
întreprinderilor agricole; 6.1. Contabilitatea în întreprinderile agricole.
- specificul evidenţei contabile în 6.2. Darea de seamă a întreprinderilor.
întreprinderile agricole;
- Standardul Naţional de Contabilitate în
agricultură;
Capacităţi:
- analiza şi aplicarea SNC în agricultură;
- întocmirea dărilor de seamă pe baza
documentelor primare;
- evaluarea rezultatelor activităţii de
antreprenoriat în baza dărilor de seamă.

Cunoştinţe: TEMA 7. Impozitarea activităţii de

- subiecţii sistemei de impozitare a antreprenoriat
Republicii Moldova;
- cadrul legislativ al sistemei de impozitare; 7.1. Caracteristica generală a sistemei de
- modul şi tipurile de impozite în Republica impozitare a Republicii Moldova.
Moldova; 7.2. Impozitarea în CAI.
- modul de repartizare a impozitelor de stat
şi locale;
- specificul impozitelor în CAI.
Capacităţi:
- identificarea impozitelor specifice pentru
genul de activitate;
- calcularea impozitelor în cazuri concrete;
- reflectarea impozitului respectiv în
documente.
Cunoştinţe: TEMA 8. Conceptul, rolul şi funcţiile
- esenţa şi conţinutul marketingului; marketingului în activitatea de
- necesitatea unui marketing eficient în antreprenoriat
activitatea de antreprenoriat;
- principalele elemente şi funcţia 8.1. Esenţa şi conţinutul marketingului.
marketingului; 8.2. Funcţiile marketingului (cercetarea pieţei,
- mediul extern şi intern al întreprinderii. clientului,
Capacităţi: concurenţilor).
- determinarea strategiei de marketing;
- formarea mixului propriu şi aplicarea lui
pentru activitatea de antreprenoriat;
- determinarea potenţialilor clienţi şi
concurenţi ai activităţii respective;
- stabilirea direcţiilor de bază de extindere
a pieţei;
- cercetarea, segmentarea pieţei şi
elementelor ei.
Cunoştinţe: TEMA 9. Preţurile produselor agricole şi
- obiectivele politicii de preţuri; agroalimentare
- tipurile de preţuri şi principiile de
formare a lor; 9.1. Determinarea scopului politicii de preţuri.
- modul de reflectare a consumurilor în 9.2. Analiza factorilor ce influenţează formarea
preţuri; preţurilor.
- factorii ce stau la baza fluctuaţiei 9.3. Analiza consumurilor de producţie.
preţurilor; 9.4. Metodele de formare a preţurilor.
- ciclul de viaţă a preţurilor.
Capacităţi:
- specificarea tipurilor de preţuri;
- analiza factorilor ce influenţează asupra
preţurilor;
- calcularea preţurilor, ţinînd cont de cost
şi de marja de profit;
- determinarea strategiei pe termen lung şi
scurt a politicii de preţuri pentru un caz
concret.
Cunoştinţe: TEMA 10. Analiza financiară a activităţii de
- esenţa, scopul şi metodele de analiză antreprenoriat
financiară;
- noţiunile de capacitate de plată şi 10.1. Esenţa, scopul şi metodele de analiză
stabilitate financiară şi factorii ce stau la financiară.
baza analizei lor; 10.2. Analiza capacităţii de plată şi stabilităţii
- modul de analiză şi evaluare a financiare.
rezultatelor financiare. 10.3. Analiza rezultatelor financiare.
Capacităţi:
- analiza stabilităţii financiare şi capacităţii
de plată a activităţii de antreprenoriat;
- analiza rezultatelor financiare ale
activităţii de antreprenoriat;
- elaborarea concluziilor în baza analizei
efectuate a rezultatelor financiare;
- stabilirea metodelor de optimizare a
rezultatelor financiare în baza analizei
efectuate.
Cunoştinţe: TEMA 11. Infrastructura activităţii de
- noţiunea de infrastructură şi antreprenoriat
caracteristica elementelor componente;
- modul de interdependenţă a elementelor 11.1. Scopul şi structura infrastructurii
 infrastructurii şi necesitatea gestionării (asigurarea tehnico-materială, gospodăriile de
lor eficiente; transport, organizare, realizării producerii,
- modul de influenţă a infrastructurii gospodăriei de reparaţie).
asupra rezultatelor de antreprenoriat; 11.2. Băncile şi activitatea bancară.
- rolul băncilor în activitatea de
antreprenoriat;
- direcţiile activităţii bancare.
Capacităţi:
- analiza infrastructurii cu elementele ei
componente;
- beneficierea de serviciile bancare.
Cunoştinţe: TEMA 12. Rolul culturii în activitatea de
- tipurile principale ale menegerilor; antreprenoriat
- metodele de motivare, comunicare şi
dirijare a personalului;
- rolul planificării şi tipurile ei.
Capacităţi:
- aplicarea regulilor eticii într-o activitate
de antreprenoriat;
- folosirea metodelor eficiente în dirijarea
colectivului de muncă;
- stabilirea relaţiilor eficiente de
comunicare între subiecţii activităţii de
antreprenoriat.
 Tema 3. Formele organizatorico-juridice ale antreprenoriatului rural

3.1. Societăţi pe acţiuni (S. A).

3.2. Gospodării ţărăneşti (G. Ţ).

3.1. Întreprinderea ce se ocupă cu activitatea de antreprenoriat şi capitalul statutar al

căreiea este împărţit pe acţiuni reprezintă societatea pe acţiuni.
S. A. - persoana juridică, independentă din punct de vedere juridic, financiar, economic,
organizatoric. La baza activităţii S. A. stau documentele de constituire şi legislaţia în
vigoare.
Societăţile pe acţiuni pot fi:
1. de tip deschis – acţionar poate fi orice doritor
2. de tip închis – acţionari pot deveni numai membrii colectivului de muncă a
întreprinderii date.
Denumirea (S. A) trebuie să conţină:
- cuvintele „societatea pe acţiuni” sau abreviatura „S. A”, indicînd astfel forma
organizatorico-juridică a întreprinderii;
- denumirea concretă sau alte date prin care societatea se deosebeşte de alte
întreprinderi şi organizaţii;
- indicaţia privind principalul gen de activitate al societăţii.
Organizarea S.A.

Pentru a înţelege principiile de organizare a S.A. îndepliniţi următoarele sarcini:

- - studiaţi Legea Republicii Moldova cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII
- din 02.04.97. (vezi Cadastrul bunurilor imobile. Vol. 4. Chişinău 2000);
- identifică întreprinderea ca persoană fizică şi persoană juridică.

Drepturile şi S. A. e în drept să creeze filiale şi reprezentanţe în afara sediului ei. Crearea lor în
obligaţiile S.A. alte state se efectuiază în baza legislaţiei acestor state. Filialele şi reperezentanţele S. A.
nu sînt persoane juridice.
S. A. poartă răspundere pentru îndeplinirea obligaţiunilor sale cu valoarea patrimoniului
deţinut.
S. A. trebuie să îndeplinească următoarele obligaţiuni:
- să obţină în fiecare an licenţa de stat privind modul de activitate;
- să se achite la timp cu toate impozitele ce sînt prevătute în lege;
- să creeze condiţii normale de muncă, să respecte protecţia muncii şi protecţia mediului
ambiant;
- să remunereze la timp munca lucrătorilor. Salariul lunar nu trebuie să fie mai mic decît
salariul minim stabilit în ţară;
- să se achite la timp cu furnizorii;
- să fabrice producţie calitativă şi să respecte regulile de comportare pe piaţă.

Drepturile S. A.
- stabilirea în mod independent a planului de producere si asortimentului producţiei;
- stabilirea independentă a preţurilor la producţia finită;
- să angajeze lucrătorii prin diferite forme, să aleagă independent formele retribuirii
muncii, să concedieze lucrătorii în limita legii;
- să dispună liber de profitul ce rămîne la întreprindere, după achitarea tuturor plăţilor
obligatorii.
Hîrtia de valoare care confirmă faptul că acţionarului îi aparţine o parte din capitalul
statutar şi oferă dreptul de a participa la conducerea societăţii reprezintă acţiunea.
Valoarea minimă, nominală a acţiunii este fixată.
 S. A. emit:
- acţiuni simple
- acţiuni priveligiate.
Acţiunile simple oferă posesorului dreptul la un singur vot la soluţionarea problemelor în
cadrul adunării generale a acţionarilor, dreptul de a participa la distribuirea beneficiului
societăţii inclusiv la primirea devidentelor şi la distribuirea bunurilor în cazul lichidării
acesteia.
Acţiunile privelegiate acordă drepturi suplimentare (privelegii) stabilite în documentaţia
de constituire, la primirea devidentelor. Posesorul acţiunii privelegiate nu are drept la vot,
dacă statutul nu prevede, are drept garantat de a primi în mod prioritar devidentul şi bunuri
în cazul lichidării S. A.
Costul nominal al acţiunilor privelegiate nu pot depăşi 10% din capitalul statutar al S. A.

Cum credeţi, în ce caz pachetul de acţiuni al unei S.A. poate fi controlat de 1,2 sau 3
? persoane?

Statutul S.A.

Sarcina practică nr.1 Dictare: „S.A. Repartizarea profitului S.A. şi a devidentelor pe

acţiuni”

1. Capiatalul statutar al S.A se formează pe baza....

2. Membrii societăţii pe acţiuni se numesc....
3. Acţiunea, în care e înscris numele proprietarului, se numeşte....
4. Organul suprem al S.A este....
5. Proprietarul cărei acţiuni primeşte devedente indiferent de rezultatele activităţii
întreprinderi....
6. S.A în care acţionări sînt numai lucrătorii întreprinderii, se numeşte....
7. Capitalul statutar al S.A. nu poate fi mai mare ca....
8. Acţiunea, ce dă dreptul la un vot la adunarea generală a acţionarilor se numeşte....
9. În S.A. de tip deschis se folosesc acţiuni....
10. Documentul ce adevereşte, că persoanei îi aparţine o parte din proprietatea sa se
numeşte....
11. Profitul primit de la deţinerea acţiunilor se numeşte....
12. Acţiunea în care nu se indică numele proprietarului se numeşte....
13. În S.A. de tip închis se folosesc acţiuni....
14. S.A. în care acţionarii pot deveni toţi doritorii se numeşte....
15. Proprietarul cărei acţiuni primeşte devidente în dependenţă de rezultatele
activităţii întreprinderii....

Sarcina practică nr.2

 Date iniţiale. Repartizaţi profitul S.A. „Franzeluţa” şi calculaţi devidentele pe
acţiunile simple şi priveligiate dacă:

Nr. Indicatorii Unitatea de măsură Suma

1 Capitalul statutar mii lei 7191
2 A fost emise acţiuni în sumă de mii lei 6550
3 Au fost emise acţiuni priveligiate cu mii lei
devidendul fixat 10% în suma de
4 Costul nominal al unei acţiuni lei 100
5 Numărul de acţiuni emise bucăţi
a) simple 65500
b) priveligiate 6400
6 Profitul primit la realizarea mărfurilor mii lei 5474
şi serviciilor
7 Plăţile în buget mii lei 825
8 Plata procentelor pentru credit mii lei 195
9 Alte plăţi obligatorii mii lei 26,5
10 Profitul curat rămas la întreprindere mii lei
11 Decontări în fondul de rezervă mii lei 221,3
12 Decontările pentru maximalizarea mii lei 885,1
producţiei
13 Decontări pentru dezvoltarea socială mii lei 350,7
14 Profitul curat ce va fi repartizat pe
acţiuni în total: mii lei
a) priveligiate (r.9x10%)/100% mii lei
b) simple (r.14-r.14a) mii lei
15 Devedentul primit pe o acţiune
a) priveligiată lei
b) simplă lei

3.2. G. Ţ. – este forma organizatorico - juridică a activităţii de antreprenoriat cu statut de

persoană fizică care în rezultatul folosirii terenurilor şi altor bunuri de proprietate privată
sau de arendă, produce, prelucrează şi vinde producţie agricolă.
Relaţiile G. Ţ. cu statul şi cetăţenii se stabilesc în bază de contracte şi se realizează prin
decontări în numerar şi în virament. Constituirea G. Ţ. are loc pe principii binevole la
organele de autoadministrare locală, după ce a fost legalizat contractul de luare în arendă a
terenului.
Membrii G. Ţ. au dreptul:
- să gospodărească de sine stătător terenul;
- să dispună de producţia obţinută şi de veniturile dobîndite în urma vînzării ei;
- să efectueze lucrări de irigare, desecare privind ocrotirea naturii;
- să schimbe terenul cu autorizaţia organelor administrării loc
- să dee în arendă o parte sau tot terenul în caz de incapacitate de muncă, temporar.
Membrii G. Ţ. sînt obligaţi:
- să folosească eficient terenul conform destinaţiei lui speciale;
- să achite la timp impozitul funciar, arenda pentru terenuri;
- să nu încalce dreptul altor proprietari;
- să recupereze în mod stabilit paguba pentru scăderea fertilităţii solului admisă din vina
lui.
 În baza căror principii are loc întocmirea contractelor de colaborare a G.Ţ. şi statul?
?
Drepturile şi
obligaţiile Dacă obligaţiile fixate nu se îndeplinesc conducătorul G. Ţ. este pedepsit în baza legislaţiei
G.Ţ. în vigoare.
Terenurile G. Ţ. se transmit prin moştenire.
G. Ţ. se pot uni sau intra pe principii binevole în asociaţii pentru producerea,
prelucrarea şi realizarea producţiei agricole, aprovizionarea tehnico-materială, lucrări de
construcţie, deservire tehnică, veterinară, agrochimică, asistenţă consultativă ş.a. Aceste
asociaţii activează în baza statutului, aprobat de membrii ei, au drept de persoană juridică
şi urmează a fi înregistrată de organul autoadministrării locale. G. Ţ. ce fac parte din
asociaţii îşi păstrează independenţa, drepturile asupra terenului disponibil şi dreptul de a
ieşi din componenţa asociaţiei cu partea ei de coproprietate.
Averea G. Ţ. o constituie: terenul, semănăturile, plantaţiile multianuale de pe teren, casa de
locuit, construcţiile gospodăreşti, instalaţiile de ameliorare, vite productive şi de muncă,
păsări, maşini agricole, utilaje, mijloace de transport, inventar gospodăresc.
Sursele de dobîndire:
- venituri obţinute;
- mijloace băneşti şi materiale a membrilor gospodăriei;
- cîştiguri (devidente);
- investiţii, dotaţii şi alte surse neinterzise de lege.

Pentru a înţelege principiile de activitate a gospodăriei ţărăneşti cu privire la activitatea

de antreprenoriat îndeplineşte următoarele sarcini:
- studiază legea Republicii Moldova cu privire la gospodăria ţărănească (de fermier) nr.
841 – XII din 03.01.92
- analizează principalele de deosebire ai activităţii acestui gen de întreprindere

Activitatea de antreprenoriat în gospodăria ţărănească se desfăşoară în baza LEGII

REPUBLICII MOLDOVA cu privire la gospodăria ţărănească (de fermier) nr. 841 – XII
din 03.01.92
Această lege conţine 18 articole:
Articolul 1. Noţiunea de gospodărie ţărănească (de fermier). Dispoziţii generale

1. Gospodăria ţărănească (de fermier) este în sistemul economic al republicii un subiect

independent cu statut de persoană fizică, care, ca rezultat a folosirii terenurilor şi a altor
bunuri, aflate în proprietate privată sau luate în arendă, produce, prelucrează şi vinde
producţia agricolă.
[Pct. 7 art. 1 modificat prin Legea nr. 1592-XII din 27.02.98]
2. Gospodăria ţărănească reprezintă o formă de activitate liberă de antreprenor, ce se
realizează pe principiile avantajului economic.
3. Membri ai gospodăriei ţărăneşti sînt consideraţi membrii familiei.
4. Conducător al gospodăriei ţărăneşti poate fi oricare dintre cetăţenii Republicii Moldova
care a împlinit 18 ani.
5. La organizarea producţiei şi la stăpînirea mijloacelor sale de producţie şi a produselor
obţinute gospodăria ţărănească beneficiază de aceleaşi drepturi, ca şi alte forme de
gospodărire în agricultură.
6. Relaţiile gospodăriei ţărăneşti cu organele administraţiei de stat, cu întreprinderile,
instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii se stabilesc pe baze de contracte şi se realizează prin
decontări în numerar şi prin virament.
7. Conducătorii gospodăriei ţărăneşti reprezintă interesele acesteia în relaţiile cu organele
administraţiei de stat, cu întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii.
8. Imixtiunea organelor de stat, obşteşti şi cooperatiste în activitatea economică sau de alt
gen a gospodăriei ţărăneşti este interzisă.

Articolul 2. Înfiinţarea gospodăriei ţărăneşti

Gospodăria ţărănească se înfiinţează pe principii benevole. Pentru ţinerea gospodăriei

ţărăneşti cetăţenilor Republicii Moldova li se atribuie terenuri în proprietate privată sau li
se dau în arendă în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 3. Înregistrarea gospodăriei ţărăneşti

1. Gospodăria ţărănească se înregistrează de către organele auto-administrării locale după

ce i-a fost eliberat titlu de stat de proprietate asupra terenului sau după ce a fost legalizat
contractul de luare în arendă a terenului.
2. După înregistrare, gospodăria ţărănească, ca producător independent, deschide cont de
decontare şi alte conturi la bancă, îşi face sigiliu, stabileşte relaţii de afaceri cu alte
întreprinderi, instituţii, organizaţii şi cetăţeni.

Articolul 4. Drepturile membrilor gospodăriei ţărăneşti

Membrii gospodăriei ţărăneşti au dreptul:

să gospodărească de sine stătător terenul;
să dispună de producţia obţinută şi de veniturile dobîndite de pe urma vînzării ei;
să efectueze lucrări de irigare, desecare, lucrări tehnice pentru culturile agricole şi alte
lucrări de ameliorare, să construiască iazuri în corespundere cu legislaţia privind ocrotirea
naturii;
să schimbe terenul cu autorizaţia organului autoadministrării locale;
să dea în arendă terenul sau o parte din el în caz de incapacitate temporară de muncă, de
înscriere la o instituţie de învăţămînt sau încorporare;
să primească, în cazul înstrăinării terenului pentru nevoile statului şi ale societăţii, un alt
teren echivalent, compensarea cheltuielilor şi a pierderilor, inclusiv cîştigul nerealizat.

Articolul 5. Obligaţiile membrilor gospodăriei ţărăneşti

Membrii gospodăriei ţărăneşti sînt obligaţi:

să folosească eficient terenul conform destinaţiei lui speciale, să-i sporească fertilitatea, să
înfăptuiască în complex măsuri pentru protecţia solului, să nu admită, ca urmare a
activităţii sale economice, înrăutăţirea stării ecologice, atît pe terenul propriu cît şi pe
terenurile altor proprietari;
să achite la timp impozitul funciar şi arenda pentru teren;
să nu încalce drepturile altor proprietari, posesori funciari sau arendaşi;
să prezinte la timp organelor autoadministrării locale, în conformitate cu legislaţia
funciară, informaţii privind starea terenului şi folosirea lui, inclusiv informaţii necesare
pentru ţinerea cadastrului funciar;
să rezolve, în modul stabilit, paguba pentru scăderea fertilităţii terenului, admisă din vina
lui;
să păstreze bornele de hotar şi obiectele reţelei geodezice de stat aflate pe terenul lui;
să respecte organizarea teritoriului în regimul proprietăţii funciare stabilit.
În cazul în care obligaţiile fixate în acest articol se încalcă, conducătorii gospodăriei
ţărăneşti poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 6. Moştenirea şi înstrăinarea terenurilor gospodăriei ţărăneşti

Terenurile gospodăriei ţărăneşti se transmit prin moştenire şi se înstrăinează în folosul

cetăţenilor Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 7. Bunurile gospodăriei ţărăneşti şu sursele dobîndirii lor

1. Bunurile gospodăriei ţărăneşti le constituie:

terenul, semănăturile şi plantaţiile multianuale de pe el, casa de locuit, construcţiile
gospodăreşti, instalaţiile de ameliorare şi cu altă destinaţie, vitele productive şi de muncă,
păsările, maşinile agricole şi altă tehnică, utilajele, mijloacele de transport, inventarul şi
alte bunuri necesare pentru activitatea gospodărească şi de altă natură.
2. Sursele de dobîndire a bunurilor gospodăriei ţărăneşti sînt: mijloacele băneşti şi
materiale ale membrilor gospodăriei ţărăneşti; veniturile obţinute de pe urma realizării
producţiei (executării lucrărilor, prestării serviciilor), precum şi ca rezultat al altor
activităţi; cîştigurile pe care le aduc hîrtiile de valoare; creditele băncilor şi altor creditori;
investiţiile capitale şi dotaţiile de la bugetul de stat; alte surse neinterzise de legislaţia în
vigoare.

Articolul 8. Apartenenţa bunurilor gospodăriei ţărăneşti şi asigurarea lor

1. Bunurile gospodăriei ţărăneşti aparţin tuturor membrilor ei cu drept de proprietate

comună sau în diviziune.
2. Bunurile gospodăriei ţărăneşti se asigură pe principii benevole în conformitate cu
legislaţia în vigoare.

Articolul 9. Munca în gospodăria ţărănească

1. La baza activităţii gospodăriei ţărăneşti stă munca individuală a membrilor ei. Din
necesităţi de producţie pentru executarea lucrărilor în gospodărie pot fi angajaţi pe baza de
contract şi alţi cetăţeni.
2. Remunerarea muncii cetăţenilor care au încheiat contracte de folosire a muncii lor se
face cu prioritate, fără a fi pusă în dependenţă de rezultatele activităţii gospodăriei
ţărăneşti; ea nu trebuie să fie mai mică decît plata stabilită pentru lucrătorii cu aceleaşi
profesii de la întreprinderile de stat, dacă nu se prevede altfel în contract.
3. Conducătorul gospodăriei ţărăneşti este obligat să asigure securitatea muncii membrilor
gospodăriei sale şi a cetăţenilor care au încheiat contracte de folosire a muncii lor.
4. Relaţiile de muncă în gospodăria ţărănească se stabilesc de către membrii gospodăriei.
5. Înscrierile privind activitatea de muncă a membrilor gospodăriei ţărăneşti şi a cetăţenilor
care au încheiat contracte de folosire a muncii lor se fac în carnetele de muncă de către
conducătorul gospodăriei ţărăneşti şi se autentifică de către organul autoadministrării
locale.
6. Litigiile de muncă dintre conducătorul gospodăriei ţărăneşti, membrii ei şi cetăţenii care
au încheiat contracte de folosire a muncii lor se soluţionează de instanţa judecătorească.

Articolul 10. Evidenţa şi sistemul dărilor de seamă în gospodăria ţărănească

1. Conducătorul gospodăriei ţărăneşti ţine evidenţa activităţii gospodăriei sale.

2. Organele de stat exercită controlul asupra activităţii gospodăriei ţărăneşti în domeniul
folosirii terenului, utilizării creditelor de stat, achitării impozitelor, protecţiei muncii,
profilaxiei bolilor de vite, a bolilor şi dăunătorilor plantelor, respectării legislaţiei privind
ocrotirea naturii.
Articolul 11. Realizarea producţiei de către gospodăria ţărănească

1. Gospodăria ţărănească are dreptul exclusiv de a dispune de producţia sa şi de a o realiza

după cum crede de cuviinţă.
2. Gospodăria ţărănească îşi poate realiza producţia la preţuri achiziţie, contractuale, de
piaţă şi la alte preţuri.
3. Gospodăria ţărănească poate livra producţia la export. Operaţiile de decontare cu
partenerii de peste hotare se efectuează în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 12. Asigurarea tehnico-materială a gospodăriei ţărăneşti

1. Gospodăria ţărănească îşi procură mijloacele tehnico-materiale necesare unei activităţi

normale prin intermediul sistemului organizaţiilor de aprovizionare de stat, inclusiv din
contul fondurilor repartizate special gospodăriilor ţărăneşti. Totodată ea îşi poate procura
mijloace tehnico-materiale la orice întreprindere, organizaţie de stat sau cooperatistă, la
piaţă, la persoanele particulare, precum şi în reţeaua de comerţ cu amănuntul de stat şi
cooperatistă.
2. Repararea şi deservirea tehnică a tractoarelor, tehnicii agricole şi utilajelor, camioanelor
din posesia gospodăriei ţărăneşti se efectuează de către întreprinderile şi organizaţiile de
stat, cooperatiste, pe acţiuni, de arendă pentru prestarea serviciilor.

Articolul 13. Mijloacele băneşti, finanţarea şi creditarea gospodăriei ţărăneşti

1. Mijloacele băneşti ale gospodăriei ţărăneşti se formează din incasarea de pe urma

realizării producţiei (executării lucrărilor şi prestării serviciilor), din credite, alocaţii
bugetare şi din alte venituri.
2. Pentru a-şi păstra mijloacele băneşti şi a efectua toate felurile de operaţii de decontare,
creditare şi de casă, gospodăria ţărănească deschide conturi de decontare şi alte conturi,
inclusiv valutar, la orice bancă la locul de înregistrare a gospodăriei.
3. Băncile acordă gospodăriei ţărăneşti, pe bază de contract, împrumuturi pe termen lung şi
pe termen scurt.
4. Gospodăria ţărănească poate livra producţie, executa lucrări, presta servicii, beneficiarii
(consumatorii) achitînd plata în credit, inclusiv procentele prevăzute pentru folosirea
mijloacelor de împrumut. Gospodăria ţărănească are dreptul să procure producţie, să
beneficieze de lucrările şi serviciile acordate, de întreprinderi, instituţii, organizaţii şi de
cetăţeni, în credit.

Articolul 14. Impozitul pe venitul gospodăriei ţărăneşti

Impozitul pe venitul gospodăriei ţărăneşti este perceput în conformitate cu legislaţia

fiscală.

Articolul 15. Activitatea în comun a gospodăriilor ţărăneşti

1. Gospodăriile ţărăneşti se pot uni (intra), pe principii benevole, pe bază de contract în

cooperative şi în alte organizaţii pentru producerea, prelucrarea şi realizarea producţiei
agricole, aprovizionarea tehnico-materială, pentru lucrările de construcţie, deservire
tehnică, veterinară, agrochimică, asigurarea cu apă, asistenţa consultativă şi creditar-
financiară.
2. Asociaţiile gospodăriilor ţărăneşti se pot constitui fie prin unirea gospodăriilor ţărăneşti
de sine stătătoare, fie în cazul reorganizării colhozurilor şi sovhozurilor.
3. Asociaţia gospodăriilor ţărăneşti activează conform statutului aprobat de membrii ei, are
drept de persoană juridică şi urmează a fi înregistrată la organele autoadministrării locale
în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
 4. Gospodăriile ţărăneşti care fac parte din asociaţie îşi păstrează independenţa, drepturile
asupra terenurilor.
[Pct.4 art. 15 modificat prin Legea nr.1592-XI! din 27.02.98]
5. Gospodăria ţărănească are dreptul să iasă din componenţa oricărei organizaţii. La ieşirea
din componenţa întreprinderii sau a organizaţiei gospodăria ţărănească are dreptul la partea
ei din coproprietate.

Articolul 16. Apărarea socială a gospodăriei ţărăneşti

1. Statul garantează apărarea terenurilor şi a celorlalte bunuri, transmise în proprietate sau

date în arendă gospodăriei ţărăneşti, de acţiunile ilicite din partea întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor şi a cetăţenilor şi poartă răspundere pentru pagubele cauzate
gospodăriei în legătură cu limitarea activităţii ei economice, în aceste cazuri gospodăriei
ţărăneşti i se compensează pagubele pricinuite (cheltuielile, beneficiul incomplet, valoarea
bunurilor pierdute sau deteriorate).
2. Membrii gospodăriei ţărăneşti, precum şi cetăţenii care au încheiat contracte de folosire
a muncii lor beneficiază de asigurare socială şi de asistenţă socială în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
3. Gospodăria ţărănească poartă răspundere materială în conformitate cu legislaţia în
vigoare faţă de membrii săi şi faţă de cetăţenii care au încheiat contracte de folosire a
muncii lor, pentru prejudiciul cauzat acestora prin mutilarea sau zdruncinarea sănătăţii lor
în procesul executării obligaţiilor de muncă.
4. Deservirea socială şi culturală a membrilor gospodăriei ţărăneşti este asigurată din
contul mijloacelor proprii şi a mijloacelor fondurilor sociale de consum.
5. Perioada de muncă în gospodăria ţărănească a membrilor şi a cetăţenilor angajaţi prin
contracte de folosire a muncii lor se ia în considerare la stabilirea vechimii totale de muncă
şi documentelor ce confirmă achitarea plăţii lor pentru asigurarea socială.
6. Ajutoarele de stat de asigurare socială şi pensiile pentru membrii gospodăriei ţărăneşti şi
cetăţenii care au încheiat contracte de folosire a muncii lor se fixează şi se plătesc în modul
şi în condiţiile stabilite de legislaţie.
7. Membrilor gospodăriei ţărăneşti şi cetăţenilor care au încheiat contracte de folosire a
muncii lor li se acordă ajutor pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă, alte
indemnizaţii sau servicii specifice asigurării sociale de stat în conformitate cu legislaţia în
vigoare. Femeilor, membri ai gospodăriei ţărăneşti, şi femeilor care au încheiat contracte
de folosire a muncii lor li se acordă concedii de maternitate, alte concedii şi înlesniri,
prevăzute pentru femeile care lucrează.

1. Care sint masurile de protectie sociala ai G.T.?

? 2. Ce inlesniri au femeile, ca membre ai G.T. ?
3. În baza căror principii are loc plătirea pensiilor şi salariilor pentru gospodăriile
ţărăneşti.

Articolul 17. Condiţiile de încetare a activităţii gospodăriei ţărăneşti

Gospodăria ţărănească îşi încetează activitatea în cazurile în care:

membrii gospodăriei hotărăsc încetarea ei;
terenul nu este folosit în scopuri agricole fără motive întemeiate în decursul a doi ani de la
data înregistrării gospodăriei ţărăneşti;
nu rămîne nici un membru al gospodăriei ţărăneşti sau nici un moştenitor, care ar dori să
continue activitatea gospodăriei; terenul este înstrăinat m modul stabilit de lege pentru
nevoile statului şi ale societăţii;
gospodăria se reorganizează (are loc comasarea, absorbţia, divizarea separarea);
gospodăria dă faliment.
 Articolul 18. Modul de încetare a activităţii gospodăriei ţărăneşti

1. Hotărîrea privind încetarea activităţii gospodăriei ţărăneşti se adoptă de către organul

autoadministrării locale, iar în cazul falimentului - de către instanţa judecătorească.
Litigiile privind încetarea activităţii gospodăriei ţărăneşti se soluţionează de către instanţa
judecătorească.
2. Retragerea în modul stabilit de lege din posesia gospodăriei ţărăneşti a terenului pentru
nevoile statului şi a societăţii se face cu consimţămîntul ei după ce organul
autoadministrării locale i-a repartizat, la dorinţa ei, un teren echivalent.
3. În cazul în care gospodăria ţărănească îşi încetează activitatea pînă la expirarea
termenului de acordare a înlesnirilor fiscale, gospodăria achită suma totală a impozitului.
Prevederile în cauză nu se extind asupra înlesnirilor la impozitul pe venit şi taxa pe
valoarea adăugată prevăzute de Codul fiscal. [Pct.3 art. 18 completat prin Legea nr.493-
XIV din 09.07.99] [Pct.3 art. 18 completat prin Legea nr. 1592-XII din 27.02.98]
4. După încetarea activităţii gospodăriei ţărăneşti, bunurile ei sînt folosite pentru retribuirea
muncii cetăţenilor angajaţi prin contracte de folosire a muncii lor, pentru achitarea
vărsămintelorîn bugetul de stat, restituirea împrumuturilor bancare şi achitarea cu ceilalţi
creditori.

Analizînd şi generalizînd materia studiată încercaţi să răspundeţi la intrebarile:

1. Explicaţi noţiunea şi tipurile societăţilor pe acţiuni.

2. Caracterizaţi statutul juridic al societăţii pe acţiuni.
3. Enumeraţi cerinţele faţă de de denumirea societăţii pe acţiuni.
4. Clasificaţi organele de conducere a S.A. după nivele manageriale.
5. Care sunt cerinţele faţă de înfiinţarea gospodăriei ţărăneşti?
6. Cum se duce evidenţa şi sistemul dărilor de seamă în gospodăriile ţărăneşti?
7. În ce caz gospodăria ţărănească îşi încetează activitatea de antreprenoriat?

Bibliografie:

1. Cadastru bunurilor imobile. Vol. 4. Chişinău. 2000.

- Legea Republicii Moldova cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din
02.04.97.
- Legea Republicii Moldova cu privire la gospodăria ţărănească (de fermier) nr.
841-XII din 03.01.92.
 Tema 4. Organizarea şi dezvoltarea afacerii

4.1. Etapele de creare a unei întreprinderi noi.

4.2. Elaborarea planului de afaceri.

4.1. Întreprinderea poate fi constituită:

- de către titularul patrimoniului, din propria iniţiativă ori de persoanele împuternicite de
a-l reprezenta.
Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte prin Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi.
Documentele de constituire sînt:
- decizia privind înfiinţarea întreprinderii pentru întreprinderile individuale;
- contractul de constituire – pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile
încomăndite;
- contractul de constituire şi statutul pentru S.A, S.R.L, şi COOP.
Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data
constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile
întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, numele de familie şi
sediul fondatorilor.
Caracteristica
întreprinderii
Pentru ca să înţelegeţi principiile de organizare a întreprinderilor noi înfăptuiţi
următoarele sarcini:
- studiaţi legea Republicii Moldova cu privire la activitatea de antreprenoriat şi
întreprinderi, vezi Cadastrul Bunurilor mobile (vol.4) Chişinău 2000.
- identificaţi cerinţele referitor la documentele de constituire a întreprinderii
- specificaţi informaţia ce necesită să se conţină în documentele de constituire.

Înregistrarea întreprinderilor
Înregistrarea Intreprinderea se înregistrează la sediul Camerei Înregistrări de stat de pe lîngă
întreprinderii Ministerul Justiţiei.
Pentru înregistrare trebuie prezentate următoarele acte:
1. cererea pentru înscrierea în Registrul de stat al Comerţului semnată de către
fondatorul (rii) întreprinderii.
Cererea trebuie să conţină: denumirea completă şi prescurtată a firmei, forma
organizatorico – juridică a întreprinderii, termenul planificat de activitate, adresa juridică,
principalele genuri de activitate, numele persoanelor împuternicite să administreze
întreprinderea.
2. documente de constituire a întreprinderii;
3. documentul ce confirmă achitarea taxei de timbru pentru întreprinderile cu capital
social.
În termen de 15 zile se ia decizia cu privire la înregistrarea întreprinderii.
Întreprinderii i se atribuie un număr de înregistrare.
Data înregistrării, numărul de înregistrare şi datele din cerere se introduc în Registrul de
stat al Comerţului.
Deci dacă v-aţi hotărît să înfiinţaţi o întreprindere este necesar:
1. Şedinţa de constituire, şi o copie a procesului verbal.
2. Stabilirea denumirii firmei (efectuînd preventiv o verificare pentru a evita coincidenţa).
3. Pregătirea documentelor de constituire:
- copia procesului verbal al şedinţei de constituire;
- cererea de înregistrare;
- contractul de constituire;
- statutul.
 4. Deschiderea contului temporar în bancă (fără taxe).
5. Achitarea taxei de înregistrare a întreprinderii şi de timbru.
6. Depunerea documentelor la Camera Înregistrării de Stat:
- certificat de la bancă;
- dovadă a adresei juridice;
- chitanţe de achitare a taxei pentru înregistrarea întreprinderii;
- copii a documentelor de constituire a fondatorilor persoane juridice sau paşapoartele
fondatorilor persoane fizice.
7. Întocmirea documentului pentru primirea codurilor statisticii de stat.
8. Înregistrarea fiscală.
9. Deschiderea contului bancar.
10. Confecţionarea ştampilelor.
11. Procurarea documentelor financiar – contabile.
- deschiderea registrelor contabile;
Ideea de - obţinerea avizelor de funcţionare după GAZ, APA-CANAL, Reţele electrice etc.
afaceri
Încercaţi să alegeţi o idee de afaceri, să vă caracterizaţi afacerea, să stabiliţi denumirea
? firmei (efectuînd preventiv o verificare pentru a evita coincidenţa).
Caracterizati genul de activitate.

4.2. Planul de afaceri este prezentarea scrisă a ceea ce doriţi să realizaţi cu afacerea dvs.,
precum şi a
modului în care intenţionaţi să vă folosiţi resursele pentru a atinge scopurile.

Un plan de afaceri asigură:

- o imagine în ansamblu a întregii afaceri;
- evaluarea a unei noi idei de afaceri;
- dirijarea mai eficientă cu afacerea;
- comunicarea ideilor de afaceri pentru o eventuală finanţare.

Conţinutul Planului de Afaceri

- firma
Afacerea - domeniul de activitate
- obiectivele

- clienţii
Piaţa - produsul / serviciul
- segmentul de piaţă
- concurenţa

- organizarea
Conducerea - conducerea
- personalul

- venituri
Finanţe - cheltuieli
- surse de utilizare a fondurilor
- previziuni financiare

Elaborarea planului de afaceri conţine răspunsul la o serie de întrebări. Fiecare

compartiment al planului de afaceri trebuie să conţină informaţia necesară.

1. Sinteza planului de afaceri.

Elementele esenţiale ale planului de afaceri.
- o scurtă descriere a firmei;
- o scurtă descriere a produsului/serviciului şi caracteristicile sale unice;
- o succintă descriere a segmentului de piaţă pentru afacerea dată;
- o scurtă prezentare a echipei de conducere;
- sumarul previziunilor financiare;
- obiectivele generale şi specifice ale afacerii.

2. Afacerea
Conţine informaţia ce ne caracterizează:
A. Firma:
- cum şi cînd a fost înfiinţată;
- ce fel de activitate desfăşoară (producţie, servicii, comerţ);
- ce produse / servicii oferă;
- de ce credeţi că aciastă afacere are şanse de succes?
- care sînt perspectivele de dezvoltare a afacerii dvs.?

B. Domeniul de activitate
- în care domeniu de activitate veţi intra în concurenţă;
- în ce stadiu de „viaţă” se află domeniul dvs. de activitate.

C. Obiectivele
- ce strategie veţi adapta?
- care sînt obiectivele de scurtă şi lungă durată?

3. Piaţa. (o scurtă descriere a pieţei, analiza conurenţei analiza clienţilor)

A. Clienţii
- cine sînt clienţii (vîrsta, starea materială, nivelul social etc.)
- ce îi determină să cumpere produsul / serviciul?
- cît de des cumpăra de obicei?
- cîţi bani se cheltuiesc?
- ce caracteristici noi îi interesează?
- ce preţ sînt dispuşi să plătească?
- de ce credeţi că vor cumpăra de la dvs?

B. Produsul / serviciul
- identificaţi produsul /serviciul
a) ce produs / serviciu oferiţi concret?
b) ce necesitate satisface această (nevoie vitală, modă.);
c) în ce mod este vîndut;
d) cum află consumatorul de produsul / serviciul dvs. (reclama, promovarea);
- care sînt parametrii economici ai produsului / serviciului dvs?
a) la ce preţuri va fi vîndut?
b) ce costuri va implica?
c) cît de profitabil şi competitiv va fi?

C. Segmentul de piaţă
- unde este situată piaţa dvs.?
- cît de mare este piaţa dvs.?
- este o piaţă de dezvoltare?
- care sînt tendinţele pieţii dvs.?
- există caracteristici specifice ale pieţii dvs.?
D. Concurenţa
- care sînt principalii concurenţi?
- ce calitate au produsele / serviciile lor?
- ce reputaţie au acestea?
- le sînt clienţii fideli?
- cum îşi distribuie produsele / serviciile?
- cît de mare este segmentul lor de piaţă?
- ce avantaje au ei / aveţi dvs.?
- determinarea pieţii ţintă pentru clienţi.

4. Organizare şi conducere
Descrierea modului în care veţi structura şi conduce afacerea.

A. Procesul de producere
- descrieţi procesul de producere şi etapele de bază;
- descrieţi cerinţele producţiei materii prime, furnizori procedeuri de control al calităţii;
- ce utilaj veţi folosi?
- cum veţi organiza distribuţia produsului?

B. Conducerea
- care este structura organizatorică a firmei?
- cine va conduce afacerea?
- care este aria de responsabilitate a conducătorilor?
- cum veţi supraveghea materialul?

C. Personalul
- de cîţi angajaţi aveţi nevoie?
- ce calificare le este necesară?
- unde veţi găsi angajaţii necesari?
- cum îi veţi instrui?
- cum îi veţi remunera?
- ce consultanţi externi vă vor fi necesari?

5. Informaţii financiare
O evaluare a viabilităţii şi profitabilităţii afacerii dvs.
- de cîţi bani aveţi nevoie pentru uz personal în primul an?
- care este venitul estimat în primul an?
- cît va costa înfiinţarea firmei?
- care vor fi necesităţile dvs. financiare totale?
- care va fi profitul previzionat pentru următorii 3 ani?
- ce active, pasive şi capital propriu prevedeţi?
- care va fi pragul dvs. de rentabilitate?

Pentru acest capitol este necesar ca pentru primii 1-2 ani estimaţiile financiare să fie
lunare, iar pentru următorii anuale.
Situaţia profiturilor şi perderilor arată dacă afacerea respectivă este vitabilă, dacă este
suficient profitabilă.

6. Anexe - documente şi informaţii suplimentare în spriginul planului dvs. de afaceri

(planul de afaceri a S.A. „LACTIS”).
 Elaborarea unui plan de afaceri bun cere efort de gîndire şi timp. Avantajele pe care le
aduce folosirea lui în realităţile de afaceri şi în conducerea propriu – zisă a afacerii vor
compensa însă pe deplin aaceste eforturi.
Studierea
planului de
afaceri Avînd drept exemplu planul de afaceri a S.A. „Lactis” încercaţi:
- să întocmiţi un plan de afaceri concret pentru afacerea D-vs;
- analizaţi modificările consumurilor şi cheltuielilor;
- demonstraţi eficienţa afacerii D-vs.

Verificarea Analizînd şi generalizînd materialul studiat încercaţi să răspundeţi la următoarele

cunoştinţelor întrebări:
1. Care sunt etapele de creare a unei întreprinderi?
2. Ce acte sînt necesare pentru înregistrarea întreprindeii?
3. Ce forme organizatorico-juridice ale activităţii de antreprenoriat cunoaşteţi?
4. Caracterizaţi societatea pe acţiuni ca formă organizatorico-juridică, ca formă de
antreprenoriat?
5. În ce caz are loc lichidarea întreprinderii?
6. enumeraţi compartimentele de bază a planului de afaceri.
7. Motivaţi eficienţa planificării în afaceri.
8. Caracterizaţi compartimentul financiar al planului de afaceri.

Bibliografie:
1. Ghidul întreprinzătorului particular. Chşinău. 2000.
2. M. Мескон «Основы менеджемента». Москва.« Дело». 1996.
3. Cadastrul bunurilor imobile.Chşinău. 20
 Tema 6. Elemente de contabilitate în activitatea de antreprenoriat

6.1. Bazele contabilităţii

6.1.1. Obiectul de studiu al contabilităţii.
6.1.2. Elemente patrimoniale, caracteristica şi clasificarea acestora.
6.1.3. Noţiuni privind consumurile, cheltuielile şi veniturile întreprinderii.
6.1.4. Operaţiile şi procesele economice.
6.1.5. Metoda contabilitîţii şi procedeele ei.
6.1.6. Bilanţul contabil- procedeu de bază al metodei contabilităţii.
6.1.7. Sistemul de conturi şi dubla înregistrare.
6.1.8. Balanţa de verificare.

6.1.1. Obiectul de studiu al contabilităţii

Obiectul contabilităţii a fost definit în urma evoluţiei ştiinţei despre contabilitate şi s-a
conturat definitiv ca patrimoniul întreprinderii. Prin patrimoniu se înţelege totalitatea
bunurilor care aparţin unei persoane juridice sau fizice, dobîndite în cadrul relaţiilor de
drepturi şi obligaţii.
Formarea patrimoniului este condiţionată de două elemente:
- subiectul de patrimoniu – persoana fizică sau juridică care este titular de patrimoniu şi
are drepturi şi obligaţii aferente;
- averea (bunuri concrete) – valori materiale şi băneşti care formează patrimoniul ca
obiecte de drepturi şi obligaţii determinate fizic şi economic.
Determinarea economică a bunurilor rezultă din două condiţii:
1. Valoarea de utilizare – adică ele sînt destinate pentru un anumit scop de a satisface anumite
nevoi.
2. Valoarea – adică sînt evaluate în bani, ceea ce permite de a le contabiliza.

Bunurile care exprimă patrimoniul au un conţinut concret, pot fi determinate nu numai din
punct de vedere economic, dar şi fizic. Ele sînt mijloace materiale (clădiri, maşini, utilaje,
materiale, mărfuri); mijloace nemateriale (licenţe, brevete, drepturi), mijloace băneşti.
Pentru analiza financiară ele se subdivizează după termenul de utilitate:
- active pe termen lung
- active pe termen scurt (curente).

În ceea ce priveşte aspectul juridic la procurarea patrimoniului apar relaţii de drepturi şi

oblgaţii.

Relaţiile de drept – au în vedere situaţia în care titularul de patrimoniu (proprietarul) îşi

procură o parte din avere din resurse proprii, bunurile respective îi aparţin de drept, iar partea
respectivă din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu sau capital propriu.
Relaţii de obligaţii – au în vedere situaţia în care titularul de patrimoniu îşi procură o parte
din avere din resurse aparţinînd altor persoane fizice sau juridice, bunurile respective nu îi
aparţin în drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarilor, fapt pentru care
partea corespunzătoare din patrimoniu poartă denumirea de capital străin.
 Structura patrimoniului

Patrimoniu

Patrimoniu propriu
Averea (drepturi)

(bunuri economice) Patrimoniul străin

(obligaţii)

Această echivalare exprimă obiectul contabilităţii. Din definiţia contabilităţii se poate

constitui următoarea echilibrare a contabilităţii:

Bunurile economice = Drepturi + Obligaţii (1)

Patrimoniul trebuie considerat a fi o etnitate care cuprinde elemente materiale şi

nemateriale care se pot exprima valoric şi alcătuiesc o unitate indivizibilă.
Reeşind din 1 formulă se poate determina mărimea patrimoniului propriu:

Patrimoniu propriu = Bunurile economice - Patrimoniul străin ( 2 )

Analogic se determină şi patrimoniul împrumutat:

Patrimoniul străin (obligaţii) = Bunuri economice - Patrimoniu propriu ( 3 )

Se socoate favorabil coraportul care ar asigura independenţa financiară a întreprinderii:

Drepturi  Obligaţii
sau

Patrimoniul propriu  Patrimoniul străin

Contabilitatea nu se limitează numai la studierea stării generale a patrimoniului. Orice

subiect economic este simultan şi utilizator de bunuri. Consumul bunurilor economice
atrage asupra sa veniturile şi apariţia rezultatelor financiare. Deacea contabilitatea studiază
încă şi procesele interne a activităţii economice a întreprinderii care provoacă modificările
patrimoniului. Deci contabilitatea are ca obiect şi studierea veniturilor şi cheltuielilor.

R = B sau P B = V  Ch P = V  Ch V = Ch + R

Ch - cheltuielile sînt eforul efectuat

V - veniturile sînt efectul obţinut
R - rezultatul financiar
B - profitul
P - pierderi.
Prin compararea acestor două mărimi se stabileşte rezultatul care poate fi profit sau
pierderi.
Echilibrarea totală a patrimoniului este următoarea:

BE = PP + PS
După o perioadă de timp (un an) această situaţie se schimbă sub influienţa rezultatului
financiar:

a) BE = PP + PS + B în caz de obţinere a profitului

b) BE = PP + PS – P în caz de pierderi.

Deci în contabilitate se generalizează patrimoniul întreprinderii ca sistem de indicatori,

care reflectă starea acestuia:
- bunri economice pe feluri
- surse de procurare
- veniturile
- cheltuielile
- rezultatele activităţii întreprinderii.
Toate ele sînt obiectele principale ale contabilităţii.

6.1.2. Elementele patrimoniale, caracteristica şi clasificarea acestora

Pentru cunoaşterea şi gestionarea patrimoniului contabilitatea foloseşte o serie de categorii

propriu obiectului ei de studiu:
- activul
- pasivul
- cheltuielile
- veniturile.
Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice ca avere concretă şi drepturile de
creanţă, iar pasivul patrimonial cuprinde sursele acestor mijloace - proprii şi străine.
Mijloacele economice reflectă bunurile economice privite sub aspectul utilităţii şi
funcţionalităţii, valorificării lor în activitatea întreprinderii.
Sursele de finanţare evidenţiază raporturile de proprietate în cadrul cărora se dobîndesc
bunurile economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii.
Conţinutul activului unităţii patrimoniale a întreprnderii este stabilit în baza a 2 criterii:
1. Modul de valorificare care se referă la felul în care mijloacele economice participă
la procesul de producţie, în care se consumă şi îşi transmit valoarea asupra
produselor obţinute.
2. Criteriul lichidităţii care are în vedere capacitatea fiecărui mijloc economic de a
parcurge calea normală a ciclului de expluatare pînă la transformarea lui în bani.
Ţinînd cont de aceste criterii mijloacele economice se împart:
- active pe termen lung (active fixe)
- active curente (active circulante).
Activele pe termen lung numite şi imobilizări cuprind acele categorii de bunuri care au o
existenţă durabilă în întreprindere şi nu se consumă la prima utilizare. În cadrul lor avem:
- active nemateriale ( imobilizări necorporale )
- active materiale ( imobilizări corporale)
- investiţii financiare (imobilizări financiare).

Activele nemateriale (imobilizările necorporale) sînt activele ce nu se concretizează în

bunuri, într-un document juridic sau comercial care atestă drepturi ale întreprinderii. În
mod concret aici se includ:
- cheltuielile de construire
- concesiunile
- brevetele
- licenţele
- mărcile de fabrică
- programele informatice
- fondul comercial
- drepturi de folosinţă.
 Activele materiale (imobilizările corporale) cuprind acele bunuri care participă la procesul
muncii cu întreaga lor valoare de utilitate, au o formă materială concretă, se consumă şi îşi
transmit în mod treptat valoarea asupra costurilor noilor produse. Ele participă la mai multe
cicluri de expluatare fără a se integra în conţinutul material al noilor produse. Ceia ce se
transmite este numai valoarea. Deci valorificarea se realizează pe calea amortizării, adică
prin includerea în consumuri şi cheltuieli unor cote-părţi din valoarea lor.
Ca valori de utilitate ele se împart:
- Active materiale în curs de execuţie – reprezintă cheltuielile privind achiziţionarea şi
crearea activelor pe termen lung ( utilaj ce necesită montaj, construirea clădirilor şi
construcţiilor, plantarea şi cultivarea plantaţiilor perene ).
- Terenuri – un gen special de imobil care are o durată de utilizare nelimitată
(neuzurabile - agricole, silvice, pentru construcţii, amenajări de terenuri). Dacă sînt
destinate vînzării se includ în alte categorii (mărfuri).
- Mijloace fixe sînt mijloacele de muncă cu valoarea unitară 1000 lei şi teremen de
utilitate  de 1 an (clădiri, construcţii speciale, maşini, utilaje, instalaţii, aparate de
măsură, control şi reglare, mijloace de transport, animale reproductive şi de muncă,
plantaţii perene, unelte, accesorii de producţie şi inventar gospodăresc).
- Resurse naturale – partea activelor pe termen lung care au o formă naturală concretă
de rezerve de petrol, gaze, piatră, material lemnos, nisip, argilă etc. şi care pot fi extrase
în cursul unei perioade îndelungate.
Investiţiile financiare (imobilizările financiare) – cuprind valorile patrimoniale sub formă
de participaţie la capitalul permanent al altor societăţi ( întreprinderi ), titlurile de credit pe
termen lung cu scopul de a obţine un venit.
La aceste valori se referă:
- titlurile de valoare şi participaţie (acţiunile, părţi sociale)
- titlurile de credit (obligaţii)
- depozitele.
Activele curente (activele pe termen scurt) sînt acele bunuri care se caracterizează prin
faptul că participă la procesul de producţie cu întreaga lor valoare de utilitate, care se
consumă şi îşi transmit dintr-o dată valoarea de utilitate şi valoarea asupra produsului nou
creat.
Din punct de vedere economic şi financiar, activele curente se caracterizează prin aceea că
se află într-o continuă fluenţă valorică, îşi schimbă forma naturală şi funcţională în cadrul
stadiilor circuitului economic (aprovizionare, producţie, desfacere). Cu ocazia finalizării
fiecărui ciclu de expluatare, diferite forme concrete de mijloace circulante sînt înlocuite
continuu cu exemplare noi de acelaşi fel.
Sub aspectul lichidităţii, caracteristica de bază a activelor curente este aceea că durata
ciclului de expluatare este mai mică de un an.
În funcţie de forma concretă pe care o îmbracă şi de funcţia pe care o îndeplinesc activele
circulante se împart în:
1. Stocuri
2. Investiţii financiare
3. Mijloace băneşti (la ele se ataşează şi creanţele care au un termen mai mic de un
an), şi alte valori.

1. În componenţa stocurilor intră următoarele bunuri:

- materia primă şi materialele
- producţia în curs de execuţie
- animale tinere şi la îngrăşat
- produse finite
- mărfurile
- obiecte de mică valoare şi scurtă durată (OMV şi SD).
Ele intervin în ciclul de expluatare al întreprinderii pentru a fi consumte în primele faze de
fabricaţie ca materii prime şi materiale sau pentru a fi vîndute în situaţia în care au starea
de mărfuri, produse finite sau produse în curs de execuţie.
O grupă specifică o constituie OMV şi SD – care deşi fiind mijloace de muncă după
conţinutul economic totuşi se includ în grupa obiectelor de muncă din cauza valorii scăzute
mai  1000 lei sau a duratei de funcţionare mai mică de un an. La ele se atribuie:
echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, accesoriile de
pat, sculele, instrumentele, mecanismele şi verificatoarele cu destinaţie specială, mobila de
birou.

2. Investiţiile financiare pe termen scurt sînt titlurile de valoare (acţiunile, obligaţiunile)

care au un termen mai mic de un an, depozitele şi alte valori financiare, care pot aduce
întreprinderii un venit în formă de dividende sau dobîndă.
3.Mijloacele băneşti sînt mijloacele economice care îmbracă efectiv forma de bani, fiind
delimitate în: numerar în casierie, disponibil în conturi curente şi de decontare, disponibil
în valută, acreditive, carnete de cecuri cu limită de sumă, cartele de credit şi magnetice.

Alte valori – delimitează acele active existente în casieria întreprinderii care îmbracă
forma concretă de timbre poştale şi fiscale, tichete de călătorie, bilete de tratament şi
odihnă.
Tot la această grupă se referă: creanţele întreprindrii care reprezintă valori economice
avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice, pentru care
trebuie să primească în timp mai mic de un an echivalent valoric.
Persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoare avansată urmînd să dea
echivalentul corespunzător sînt denumite debitori. Ei apar în I rînd prin relaţiile de
procurare a mărfurilor sau de primire a serviciilor. Aceasta poate avea loc prin facturi
comerciale obişnuite, sau prin intermediul cambiilor de primit.
Cambiile sînt titluri de valoare care fac dovadă unei creanţe într-o sumă determinată
plătibilă într-un termen scurt.
În componenţa creanţelor mai intră:
- avansuri aferente clienţilor
- taxa pe valoarea adăugată de recuperat
- supraplăţi la buget
- supraplăţi organelor de asigurare
- supraplăţi personalului întreprinderii
- avansuri gestionarilor întreprinderii.

Pasivul prin componenţa sa reflectă modul de finanţare a mijloacelor economice şi

gradul de exigibilitate,(se referă la termenul de decontare, achitare al surselor de
finanţare).

Finanţarea mijloacelor economice se referă la modul de dobîndire economică şi susţinere

financiară a activului titularului de patrimoniu. Pentru procurarea mijloacelor economice
o întreprindere foloseşte finanţarea proprie şi finanţarea străină.

Finanţarea proprie a unei întreprinderi este făcută de proprietarul ei, care aduce
contribuţia sa materială sub formă de capital personal – în cazul întreprinderilor private
sau capital statutar – în cazul societăţilor, la care se mai adaugă:
- rezervele
- fondurile
- profitul

Finanţarea străină este asigurată de terţa persoană în raport cu titularul de patrimoniu,

care îi împrumută capitalurile sub diferite forme juridice:
 - credite bancare
- împrumuturi
- datorii în curs de decontare

Corespunzător celor 2 categorii de finanţări sursele de finanţare se împart în:

- surse proprii
- surse străine
În funcţie de termenul de decontare (achitare) sursele de finanţare se împart în:
- surse permanente
- surse curente.

Sursele permanente se formează din sursele proprii şi sursele străine pe termen lung.
Sursele curente sînt formate din datorii pe termen scurt.
Sursele proprii – corespund finanţării proprii a mijloacelor aflate în circuitul patrimonial
al întreprinderii. Din ele fac parte:
Capitalul statutar – se constituie la înfiinţarea întreprinderii şi este o condiţie obligatorie
de existenţă şi funcţionare a acesteea. El reprezinţă suma mijloacelor sub formă de bani sau
în natură alocate de către fondatori la crearea întreprinderii. Mărimea lui se stabileşte în
statut şi nu poate fi mai mică decît:
- 300 salarii minimale pentru întreprinderi individuale şi S.R.L.
- 10000 mii lei societăţi pe acţiuni de tip închis;
- 20000 mii lei societăţi pe acţiuni de tip deschis;
- 2500 salarii minimale pentru fondurile de investiţii;
- 8 mln. lei pentru băncile comerciale.

Capital suplimentar – se formează din diferenţele de curs pozitive privind depunerile în

valută a fondatorilor şi diferenţele pozitive dintre valoarea nominală a acţiunilor şi preţul
de vînzare a acestora.

Capital de rezervă - se constituie prin autofinanţare din profit şi sunt acumulările

destinate compensării anumitor pierderi, cheltuieli şi riscuri. Se deosebesc:
- rezerve legale – ele se constituie la unele întreprinderi conform legislaţiei în vigoare
(bănci, fonduri investiţionale);
- rezerve statutare – prevăzute de statutul întreprinderii (de ex: pentru plata
dividendelor pe acţiunile privilegiate).
Profitul – este rezultatul financiar al activităţii economico-financiare a întreprinderii,
reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli şi este o sursă provizorie care se transformă
în rezerve, se utilizează pentru plata dividendelor sau pentru acoperirea pierderilor anilor
precedenţi. În contabilitate se evidenţiază profitul nerepartizat al anilor precedenţi şi
profitul net al perioadei de gestiune.
Subvenţiile de stat – reprezintă asistenţa acordată întreprinderii de către Guvern sau de
alte organe de stat pentru finanţarea activităţii de producţie şi financiare a acesteea. Ele pot
fi primite sub formă bănească şi materială scopul fiind finanţarea unor investiţii sau măsuri
de care este interesat şi statul.
Diferenţele din reevaluare – constituie un element al capitalului propriu cînd sînt
prezentate sub formă de ecart. Ele se consideră ca venit şi trebuie să fie supuse impozitării
conform legislaţiei.
Sursele străine denumite şi datorii, obligaţii sau capital străin, exprimă fondurile sau
capitalurile furnizate de terţi pentru care unitatea patrimonială trebuie să restituie
echivalentul valoric sau să acorde o prestaţie.
Acestea cuprind:
- creditele bancare
- împrumuturile pe bază de titluri
- datorii comerciale
- datorii fscale
 - datorii salariale
- datorii sociale
- datorii faţă de asociaţi şi acţionari.

Toate obligaţiile cu termaen de scadenţă mai mare de un an sînt purtătoare de dobînzi, iar
creditele indiferent de termenul de rambursare sînt purtătoare de dobînzi.
După termenul de stingere se deosebesc:
- Datorii pe termen lung (durată de achitare  de 1 an)
- Datorii pe termen scurt (durata de achitare  de 1 an)
După conţinutul economic ele se împart în:
Datorii financiare (credite bancare şi împrumuturi)
Datorii calculate (datorii pentru activele primite în arendă, avansurile primite, plăţi
anticipate, datorii comerciale)
Datorii salariale – angajamentele întreprinderii faţă de personal privind retribuirea
muncii.
Datorii fiscale. (Obligaţiile întreprinderii faţă de buget pentru impozitele şi plăţile
prevăzute de legislaţie (impozitul pe venit, TVA, impozitul pe imobil, taxe vamale).
Întreprinderea plăteşte aceste impozite o dată pe lună. Atîta timp cît ele sînt calculate şi
neachitate – se consideră ca o datorie faţă de buget.
Datoriile sociale – sînt angajamentele întreprinderii faţă de fondul social, organizaţiile
sindicale, asigurările sociale şi alte plăţi, precum şi datoriile faţă de personal privind
indemnizaţiile şi plăţile sociale.

6.1.3. Noţiuni privind consumurile, cheltuielile şi veniturile întreprinderii

Consumul este specific utilizării factorilor de producţie în scopul satisfacerii unor nevoi
productive sau neproductive. Consumurile sînt efectuate pentru a produce şi vinde bunuri
materiale, lucrări şi servicii în scopul obţinerii unui venit. Ele sînt nemijlocit legate de
procesul de producţie, îşi găsesc întruchipare materială în stocurile producţiei finite şi
produselor în curs de execuţie, la sfîrşitul perioadei de gestiune se reflectă în bilanţul
contabil ca active şi nu se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar al
întreprinderii.
Consumurile incluse în costul produselor, lucrărilor şi serviciilor cuprind următoarele
articole:
- consumuri de materiale
- consumuri privind retribuirea muncii
- consumuri indirecte de producţie care sînt legate de deservirea şi gestiunea
subdiviziunilor de producţie.
Ele se împart:
a) consumuri variabile
b) consumuri constante
În consumurile indirecte se includ:
- uzura mijloacelor fixe.
- amortizarea activelor nemateriale.
- întreţinerea aparatului de conducere administrativ şi de deservire al subdiviziunilor
de producţie.
- protecţia muncii.
- întreţinerea pazei şi cheltuieli privind securitatea antiincendiară.
- reparaţia şi întreţinerea mijloacelor fixe utilizate în producţie.
- cheltuieli privind deplasările aparatului de producţie.

După locul de apariţie a consumurilor şi obiectul de calculaţie ele divizează în:

1. Consumuri ale activităţii de bază.
2. Consumuri ale activităţii auxiliare.
3. Consumuri indirecte de producţie.
 Clasificarea consumurilor de producţie
Consumuri de producţie

Producţia de bază Activităţi auxiliare Consumuri indirecte

de producţie

 Consumuri directe  Consumuri de  Uzura şi cheltuieli

materiale. materiale. privind repararea şi
 Consumuri directe  Consumuri privind întreţinerea
privind retribuirea retribuirea muncii. mijloacelor fixe
muncii.  Contriduţii pentru utilizate în
 Contribuţii pentru asigurările şi producţie.
asigurările şi protecţia socială.  Amortizarea
protecţia socială.  Consumuri activelor
 Consumuri indirecte de nemateriale
indirecte de producţie. utilizate în
producţie. producţie.
 Întreţinerea
personalului
administrativ şi de
deservire al
subdiviziuni-
lor de producţie.
 Protecţia muncii şi
tehnica securităţii.
 Pierderi din
întreruperi în
producţie.
 Întreţinerea pazei
şi cheltuieli privind
asigurarea
securităţii
antiincendiare din
subdiviziunile de
producţie.
 Cheltuieli cu
deplasările
personalului de
producţie.
 Alte consumuri
indirecte de
producţie.
 Clasificarea cheltuielilor

Cheltuieli

Cheltuieli ale Cheltuieli ale Cheltuieli

activităţii activităţii (economii) privind
operaţionale. neoperaţionale. impozitul pe venit.

Cheltuieli ale Cheltuieli ale Cheltuieli

Costul vînzărilor Cheltuieli Cheltuieli generale Alte cheltuieli activităţii de activităţii Pierderi (economii) privind
comerciale şi administrative operaţionale investiţii financiare excepţionale impozitul pe venit

Costul produselor Cheltuieli privind Cheltuieli privind Cheltuieli privind Cheltuieli privind Cheltuieli privind Pierderi din
finite vîndute. operaţiile de uzura, repararea şi realizatrea altor ieşirea activelor plata redevenţilor. calamităţi naturale.
Costul mărfurilor marketing. întreţinerea active curente. nemateriale. Cheltuieli privind Pierderi din
vîndute. Cheltuieli privind mijloacelor fixe cu Cheltuieli privind Cheltuieli privind arenda finanţată a perturbări politice.
Costul serviciilor ambalajele şi destinaţie generală agenda curentă. ieşirea activelor activelor materiale Pirderi din
prestate. ambalarea Cheltuieli privind Cheltuieli privind materiale pe ter- în curs de execuţie modificarea
produselor şi amortizarea amenzilie, pena- men lung. Cheltuielile legislaţiei ţării.
mărfurilor. activelor nema- lităţile, despăgu- Cheltuieli privind privind diferenţele
Cheltuieli de teriale. birile. ieşirea activelor de curs valutar.
transport privind Cheltuieli de Cheltuieli din financiare pe Alte cheltuieli ale
desfacerea. între-ţinerea a modificarea meto- termen lung. activităţii
Cheltuieli privind perso-nalului delor de evaluare a Cheltuieli din financiare.
reclama. admini-strativ şi de activelor curente. revaluarea acti-
Cheltuieli privind con-ducere. Cheltuieli privind velor pe termen
reparaţiile garan- Impozite taxe şi dobînzile pentru lung la ieşirea
tate şi deservirile plăţi, cu excepţia credite şi împru- acestora.
cu garanţie. impozitului de muturi. Cheltuieli aferente
Cheltuielile pri- venit. Cheltuieli de participaţiilor în
vind datoriile Cheltuieli în producţie indire- alte întreprinderi.
dubioase. scopul de bine- cte nerepartizate. Cheltuieli privind
Cheltuielile pri- facere, şi sponso- Lipsuri şi operaţiile cu plă-
vind returnarea şi rizare. pierderi din ţile legate.
reducerea pre- Cheltuieli privind deteriorarea Alte cheltuieli ale
ţurilor la măr- protecţia muncii. valorilor. activităţii de
furile vîndute. Cheltuieli de re- Cheltuieli aferente investiţii.
Alte cheltuieli prezentare. producţiei rebutate
comerciale. Cheltuieli de Alte cheltuieli
deplasare. operaţionale.
Alte cheltuieli
generale şi
administrative.

Venituri din activitatea operaţională
Venituri din vînzări
Venituri din vînzarea
produselor.
Venituri din vînzarea
mărfurilor.
Venituri din servicii
prestate.
Venituri din contracte de
construcţie.
Clasificarea veniturilor
Alte venituri operaţionale
Venituri din realizarea
altor active curente.
Venituri din arenda
curentă.
Venituri din amenzi,
penalităţi şi despăgubiri.
Venituri mdin modificarea
metodelor de evaluare a
activelor curente.
Venituri din recuperarea
daunei materiale.
Alte venituri operaţionale.
Venituri
Venituri din activitatea neoperaţionale
Venituri din activitatea
de investiţii
Venituri din ieşirea
activelor nemateriale.
Venituri din ieşirea
activelor materiale pe
termen lung.
Venituri din ieşirea
activelor financiare pe
termen lung.
Venituri din dividente.
Venituri din dobînzi.
Venituri din ecartul de
reevaluare a activelor pe
termen lung ieşite.
Venituri din participaţiile
în alte întreprinderi.
Venituri din operaţiile cu
părţile legate.
Alte venituri din activi-
tatea de investiţii.
Venituri din activitatea Venituri excepţionale
financiară
Venituri din redevenţe. Compensaţii primite
Venituri din arenda pentru recuperarea
finanţată a activelor pierderilor din calami-
materiale pe termen lung. tăţi naturale.
Venituri din diferenţe Alte venituri excep-
din curs valutar. ţionale.
Venituri din active
intrate cu titlul gratuit.
Venituri din subvenţii de
stat, prime, premii şi
sume sponsorizate.
Venituri din contracte de
neantrenare în concu-
renţă.
Alte venituri din
activitatea financiară.
Cheltuielile reprezintă pierderi, daune, valori avansate care apar în rezultatul activităţii
economico-financiare şi nu sînt legate nemijlocit de procesul de producţie. Spre deosebire
de consumuri, cheltuielile nu se includ în costul produselor şi serviciilor, se reflectă în
„Raportul privind rezultatele financiare” şi se scad din venituri la determinarea profitului
(pierderii) al perioadei de gestiune.
Cheltuielile sunt grupate după forma de activitate în felul următor:
Cheltuieli ale activităţii operaţionale – cuprind cheltuielile aferente activităţii de bază a
întreprinderii. Ele se împart în:
a) costul vînzărilor ( costul produselor, mărfurilor vîndute, serviciilor prestate,
lucrărilor efectuate),
b) cheltuielile perioadei:
1. cheltuieli comerciale (legate de desfacerea producţiei, transport, comisioane)
2. cheltuieli generale şi administrative (cheltuieli aferente conducerii şi deservirii
întreprinderii în ansamblu, cheltuieli legate de taxe şi impozite ).
3. alte cheltuieli operaţionale -pierderi din rebut, din întreruperi de muncă, valoarea
activelor curente vîndute, pierderi în rezultatul inventarierii);

Cheltuieli ale activităţii de investiţii – sunt cheltuieli generate de ieşirea activelor pe

termen lung (scoaterea din uz, vînzarea, transmiterea gratuită), ele cuprind valoarea de
bilanţ a activelor pe termen lung ieşite din întreprindere şi cheltuielile aferente ieşirilor
(transport, demolare, demontare)
Aici se incud:
- cheltuieli privind ieşirea activelor nemateriale,
- cheltuieli privind ieşirea activelor materiale pe termen lung,
- cheltuieli privind ieşirea activelor financiare pe termen lung,
- cheltuieli din reevaluarea activelor pe termen lung,
- cheltuieli aferente participaţiilor în alte întreprinderi,
- cheltuieli privind operaţiile în părţi legate,
- alte cheltuieli.

Cheltuieli ale activităţii financiare – sunt generate de modificarea mărimii şi structurii

capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii.
Aici se includ:
a) plata arendei finanţate a activelor materiale pe termen lung,
b) diferenţa de curs valutar negativă,
c) plata redevenţelor (dobînda plătită pentru utilizarea activelor nemateriale a terţelor
persoane)
d) alte cheltuieli ale activităţii financiare.

Cheltuieli excepţionale (pierderi) – apar ca rezultat al evenimentelor excepţionale netipice

şi nelegate de activitatea economico-financiară a întreprinderii:
a) calamităţilor naturale,
b) conflictelor militare,
c) perturbărilor politice,
d) modificării legislaţiei Republicii Moldova.
 Venitul reprezintă fluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune
rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii, sub formă de majorare a activelor sau
de micşorare a datoriilor, care conduc la creşterea capitalului propriu. (Cu excepţia sumelor
încasate în numele terţilor, TVA şi accize). În funcţie de sursele de intrare veniturile se
subdivizează în două grupe:
1. venituri din activitatea operaţională
2. venituri din activitatea neoperaţională

Veniturile din activitatea operaţională - cuprind sumele rezultate din activitatea de bază
a întreprinderii.
Ele se împart în:
- veniturile din vînzări (încasări din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea
serviciilor, operaţiile de barter, contractele de construire).
- alte venituri operaţionale (din arenda curentă, ceea ce dăm în arendă sub formă de
amenzi, despăgubiri, penalităţi din realizarea materialelor, obiecte de mică valoare şi
scurtă durată, investiţiile).

Din veniturile din activitatea neoperaţională fac parte sumele primite sau de primit din
alte feluri de activităţi ale ăntreprinderii:
a) Venituri din activitatea de investiţii veniturile rezultate din ieşirea şi reevaluarea
activelor pe termen lung sub formă de dividende, dobînzi, diferenţe de reevaluare
pozitive sumele încasate din vînzarea mijloacelor fixe, terenurilor, activelor
nemateriale etc.)
b) Venituri din activitatea financiară – venituri din transmiterea:
- în folosinţă altor persoane pe un termen  de 1 an a activelor materiale pe termen lung
(sumele încasate din darea în arendă pe termen lung a activelor materiale pe termen
lung, sume sponsorizate).
- din redevenţe (venituri din darea în folosinţă a activelor nemateriale)
- din intrarea gratuită a activelor întreprinderii, în unele cazuri şi statul poate acorda
unele subvenţii.
- diferenţele favorabile de curs valutar.
c) Venituri excepţionale – veniturile obţinute din evenimente neordinare la care se
referă sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurări sub formă de
recuperări a pierderilor din calamităţi, perturbări politice.

Dividendul este venitul rezultat din repartizarea profitului net după impozitare între
acţionari, în conformitate cu cota de participaţie depusă în capitalul statutar.
Redevenţă înseamnă venitul obţinut în urma utilizării de către alte persoane a activelor
nemateriale.
Dobînda este o formă de venit de la utilizarea de către alte persoane a mijloacelor băneşti.

Calculul rezultatului financiar

1. Se adună algebric rezultatele din fiecare activitate (operaţională, de investiţii,

financiară şi excepţională) şi se determină rezultatul contabil. (Rezultatul activităţii
contabile)
2. Se calculează impozitul pe profit.
3. Se determină profitul (pierderile nete) net.

Rezultatul din activitatea operaţională se determină în două etape:

1. Profit brut = Venitul din vînzări – Costul vînzărilor
2. Profitul brut – Celelalte cheltuieli operaţionale = Rezultatul activităţii operaţionale
ale perioadei
Impozitul pe profit (venit) se calculează din regulile fiscale, adică în baza Codului fiscal.
Ele nu coincid cu regulile contabile de recunoaştere a veniturilor şi cheltuielilor, deacea apar
diferenţe cu „+” sau cu „-”.

Impozit pe venit = Profitul contabil + diferenţele apărute

Suma impozitului pe venit se scade din profitul contabil şi se află rezultatul net: (profit sau
pierderi).
Deci şi impozitul pe venit este o cheltuială care micşorează profitul.

Rez. activ. fin. = Vact. fin. – Ch. act. fin. poate fi Profit sau Pierderi
Rez. activ. invest. = Vact. invest. – Ch. act. inv.
Rez. excep. = Vexcept. – Ch. excep.

6.1.4. Oeraţiile şi procesele economice

Activitatea economică provoacă mişcări permanente a bunurilor economice, care participă

în diverse procese economice. Astfel de mişcări au loc prin intermediul operaţiilor
economice, care se reflectă în contabilitate şi de aceea se consideră obiectul ei.
Exemple de operaţii economice:
- primirea numeralului din bancă în casieria întreprinderii
- plata salariului lucrătorilor din casierie
- eliberarea producţiei finite din producţie
- livrarea mărfurilor cumpărătorilor.
Contabilitatea nu numai măsoară, fixează datele privind operaţiile economice, dar şi observă
în ele două fapte legate reciproc. Operaţiile de mai sus conţin următoarele evenimente pare:
- Majorarea mijloacelor băneşti în casierie şi micşorarea lor la contul de decontare.
- Micşorarea numeralului în casierie şi micşorarea datoriei faţă de salariaţi.
- Micşorarea consumurilor şi majorarea stocurilor.
- Micşorarea stocurilor la depozit şi majorarea cheltuielilor întreprindrii (costul
vînzărilor).

Operaţiile economice se reflectă în contabilitate în intervalul dintre datele, cînd se fixează

starea bunurilor economice şi a surselor acestora. În aşa mod operaţiile economice
influenţează asupra bunurilor şi surselor, însă această influienţă nu este similară.
I caz cînd ele modifică componenţa bunurilor şi surselor neafectînd suma totală a acestora.
Astfel de operaţii sînt de caracter intern care se reflectă în sistemul informaţional ale unei
întreprinderi. La ele se referă:
- calculul uzurii mijloacelor fixe
- crearea rezervelor din contul profitului
- eliberarea materialelor în producţie.

Însă majoritatea operaţiilor sînt legate de activitatea mai multor unităţi economice şi ca
regulă ele modifică simultan volumul bunurilor economice şi surselor acestora. Astfel de
operaţii sînt:
- procurarea materialelor de la furnizori
- achitatrea datoriilor faţă de furnizori cu mijloace băneşti de la contul de decontare
- primirea creditului bancar.

Oeraţiile economice aparţin unui oarecare proces. La întreprinderile de producţie de ex.

oiectul contabilităţii îl constituie mişcarea bunurilor economice condiţionate de operaţiile
econmice care participă în procesele de aprovizionare, producţie şi desfacere. În acest caz se
adună informaţia privind:
 - aprovizionarea cu bunuri materiale
- consumuri de producţie
- costul produselor finite şi realizate.

În întreprinderile comerciale însă ca obiect de studiu al contabilităţii sînt:

- costul mărfurilor procurate
- costul mărfurilor vîndute
- cheltuielile comerciale.

Operaţiile economice reprezintă fapte a activităţii economice, evenimente

economice care au loc la întreprindere şi sînt legate de mişcarea şi modificarea
bunurilor economice, a capitalului propriu şi străin.

Această mişcare are loc în cadrul efectuării proceselor economice care stau la baza
funcţionării întreprinderii. Procesul economic în general reprezintă interacţiunea a trei
factori:
- mijloace de muncă (maşini, utilaje)
- obiectul muncii (materii prime, materiale)
- munca vie (forţa de muncă).

Procesele economice: aprovizionarea, producţia, desfacerea constau din operaţii economice

caracteristice lor şi care asigură circuitul capitalului.

VMM
B---------------------M VOM …… P …… M1 --------------------B1
VFM

Procesul aprovizionării Procesul de producţie Procesul de desfacere

B – este suma iniţială a capitalului avansat reprezentat valoric la începutul activităţii
întreprinderii
VMM – valoarea mijloacelor de muncă
VOM – valoarea obiectului muncii
VFM – valoarea forţei de muncă sub forma salariului plătit personalului întreprinderii

B-------M I stadiu al circuitului mijloacelor economice se numeşte procesul de

aprovizionare în cadrul acestui proces întreprinderea procură valori materiale, se asigură cu
forţă de muncă. În cadrul acestui proces contabilitatea are ca sarcină să reflecte nu numai
valoarea de cumpărare a bunurilor ci şi cheltuielile de transport, încărcare, descărcare,
depozitare, taxe vamale, comisioane. Aici se stabileşte costul efectiv de achiziţie.

.......P........ În stadiul al
II-lea are loc: consumul mijloacelor de muncă care se reflectă
prin uzură, amortizare, consumul obiectului muncii sub formă de consum de stocuri şi
deasemenea utilizarea forţei de muncă (salarii, contribuţii sociale). În acest stadiu care se
numeşte producţie are loc obţinerea produsului nou creat evaluat la costul efectiv de
producţie M1 – valoarea căruia depăşeşte consumurile curente în mărimea valorii nou
create reprezentate sub forma plusvalorii

M1----B1 În stadiul al III-lea produsul nou creat se realizează cumpărătorilor, clienţilor,

beneficiarilor. Încasările vin în casierie sau la contul de decontare, capitalul iniţial se
compensează ba şi este depăşit de valoarea B1 în mărimea plusprodusului care este
reprezentat prin profit din vînzare. Cu aceasta se termină procesul circulaţiei capitalului şi se
efectuiază premizele pentru reproducţia lărgită. În acest proces contabilitatea reflectă: costul
produselor vîndute, cheltuielile comerciale (transport, reclamă, ambalare, comisioane),
sumele încasate de la cumpărători numite şi venituri din vînzări, precum şi rezultatele
obţinute în urma desfacerii.
În orice moment întreprinderea dispune de mijloace aflate concomitent în toate procesele
economice. Mărimea acestora trebuie să corespundă dimensiunilor întreprinderii,
caracterului ei tehnologic, să asigure condiţii normale pentru desfăşurarea activităţii
economice.

6.1.5. Metoda contabilităţii şi procedeele ei

Contabilitatea avînd un obiect propriu de cercetare are totodată şi o metodă specifică de

lucru pentru realizarea sarcinilor care decurg din obiectul său. Metoda este calea raţională
de urmat în vederea atingerii unui scop, iar procedeul este mijlocul de realizare al scopului
urmărit.

Metoda contabilităţii cuprinde un ansamblu de procedee aflate într-o strînsă corelaţie în

vederea stabilirii normelor şi principiilor cu ajutorul cărora se cercetează starea şi mişcarea
elementelor patrimoniale, legăturile dintre ele ca pe această bază să se calculeze rezultatele
finale, să se analizeze şi controleze activitatea desfăşurată de unitatea respectivă.
În scopul realizării obiectului contabilităţii metoda acesteiea foloseşte o serie de procedee
care permit furnizarea informaţiei cu privire la fenomenele şi procesele economice. Aceste
procedee se împart în trei grupe:
- procedee comune tuturor ştiinţelor (observaţia, raţionamentul, comparaţia,
clasificarea, sinteza, analiza)
- procedee ale metodei contabilităţii utilizate şi de alte discipline economice
(documentaţia, evaluarea, calculaţia, inventarierea)
- procedee specifice metodei contabilităţii (bilanţul, contul, balanţa de verificare).

Documentarea constă în faptul că orice operaţie economică şi financiară referitoare la

existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale trebuie să fie consemnată în acte scrise
(documente) care fac dovada înfăpruirii lor.
Evaluarea este procedeul prin care datele contabilităţii sînt reprezentate printr-o singură
unitate de măsură. Evaluarea constă în transformarea unităţilor naturale în unităţi monetare
cu ajutorul preţurilor.
Calculaţia include toate formele de calcul (rulaj, sold, inventar, cost, rezultat). Este strîns
legată de evaluare deoarece pentru reflectarea cît mai exactă a existenţei şi mişcării
patrimoniului în toate fazele circuitului economic, precum şi rezultatele finale ale activităţii
este necesar să se determine cu cea mai mare exactitate valoarea acestora. Cea mai largă
aplicare o are în calcularea costurilor: de achiziţie, de producţie, de vînzare.
Inventarierea este un procedeu de constatare faptică directă a mărimii patrimoniului în
scopul descoperirii neconcordanţelor dintre datele înregistrate în conturi şi realităţile de pe
teren. Pe baza constatărilor la care se ajunge în urma inventarierii se fac rectificările
necesare în conturi stabilindu-se concordanţa dorită.
Bilanţul este cel mai reprezentativ procedeu al metodei contabilităţii prin care se
înfăptuieşte dubla reprezentare a patrimoniului întreprinderii. Cu ajutorul bilanţului se
prezintă la un moment dat în expresie valorică patrimoniul întreprinderii sub dublu aspect şi
anume: pe de o parte sub aspectul destinaţiei economice şi pe de altă parte, sub aspectul
surselor de procurare.
Contul este un procedeu de bază al metodei contabile care prezintă mişcările succesive în
structura şi mărimea patrimoniului care se produc ca urmare a operaţiilor economice.
Fiecărui element patrimonial îi corespunde un cont de activ sau de pasiv. El grupează,
sistematizează şi calculează starea şi mişcarea elementelor patrimoniale.
 Dubla înregistrare este un procedeu de reflectare a operaţiilor şi fenomenelor economice în
conturi.
Balanţa de verificare este procedeul care asigură corectitudinea efectuării înregistrărilor
contabile, adică a dublei înregistrări a elementelor patrimoniale din cadrul întreprinderii,
dînd prin aceasta garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi. Datele din balanţa
de verificare stau la baza întocmirii bilanţului.

6.1.6. Bilanţul contabil – procedeu de bază al metodei contabilităţii

Cu ajutorul bilanţului se generalizeză şi se sintetizează datele contabilităţii privind
patrimoniul unui titular atît sub aspectul utilităţii, funcţionalităţii şi a valorificării bunurilor
economice care îl compun, cît şi sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul cărora se
dobîndesc aceste bunuri, adică a surselor de finanţare a acestor bunuri. Pentru a obţine acest
lucru este necesară generalizarea tuturor datelor referitoare la situaţia unităţii la un moment
dat cu ajutorul procedeului specific-bilanţul.
În afară de faptul că bilanţul reprezintă patrimoniul la un moment dat, el exprimă în acelaşi
timp rezultatul utilizării şi valorificării acestui patrimoniu în perioada dată, adică furnizează
informaţii generale privitoare la situaţia economică şi finananciară a interprinderii şi la
relaţiile ei economice cu alte unităţi: prezentînd numai informaţii generale, sintetice,
obţinute prin centralizarea datelor contabilităţii curente.
Din mulţimea de calităţi şi funcţii cea mai importanta funcţie constă în explicarea şi
definirea mecanizmului partidei duble.
Graficul bilanţului poate fi reprezentat sub forma de tabel compus din 2 părţi:
partea stinga –activ
partea dreaptă-pasiv
Activul bilanţului cuprinde mijloacele economice ca forme de investire a capitalului
precum şi rezultatul negativ obţinut sub forma pierdirilor.
Pasivul –reflectă sursele de provenientă a mijloacelor economice şi rezultatul pozitiv
obţinut sub forma profitului..
Pierderile –ca element activ exprimă mărimea capitalului consumat în activitatea
economică care nu poate fi acoperit din veniturile proprii.
Profitul – ca element pasiv reprezintă sursa de finanţare proprie a activelor create ca
excedent al veniturilor proprii faţă de cheltueli.

Bilanţul contabil
Activ Pasiv
1.Prezentare în expresie valorică a 1.Prezentare în expresie valorică a
mărimii mijloacelor economice folosite mărimii surselor de finanţare a
în activitatea interprinderii. mijloacelor economice.
2.Pierderi. 2.Profit

Particularitatea bilanţului constă în egalitatea totalurilor valorice ale Activului şi Pasivului. Acestă cerinţă
este obligatorie pentru toate unitaţile economice. Această egalitate reiese din faptul că atît în Activ, cît şi
în Pasiv sînt arătate aceleaşi elemente grupate după diferite criterii. În Activ – după rolul funcţional şi
procesul reproducţiei sociale, în Pasiv – tot aceleşi mijloace se clasifică după surse de provenienţă. Din
identitatea Activului şi Pasivului rezultă şi noţiunea de „Bilanţ” care înseamnă echilibru a două părţi.
După bilanţ se poate determina aparenţa întreprinderii la ramura dată. Forma tuturor bilanţelor e identică
iar elementele de structură diferă. De exemplu în agricultură sînt sînt posturi specifice (animale tinere).

Conţinutul şi structura bilanţului.

Practica mondială cunoaşte două forme de sceme de bilanţ. Una sub formă de tabel cu două părţi alăturate
schema orizontală de bilanţ, şi sub formă de listă verticală denumită chema bilanţului vertical. Indicatorii
bilanţieri prin care sunt grupate şi generalizate elementele de activ şi Pasiv poartă denumirea de posturi de
bilanţ. Fiecare element de Activ Pasiv constituie după caz un post de Activ sau Pasiv. La rîndul lor
posturile sînt grupate şi sistematizate în capitale şi grupe. De exemplu în Activ se conţin următoarele
posturi:
- mijloace fixe;
- materiale;
- creanţe comerciale.

Iar de Pasiv:
- capital statutar;
- credite pe termen lung;
- rezerve.

Ordonarea posturilor de Activ se face în funcţie de criteriul lichidităţii şi de modul de valorificare, iar a
posturilor de Pasiv în funcţie de termenul de achitare. Şi în primul rind funcţie de căile de formare a
surselor de finanţare.
Aşezarea posturilor în Activ este cea inversă lichiditaţii activelor începînd cu cele mai puţin lichide cum
sînt imobilizările şi terminînd cu disponibilităţile băneşti care îmbracă forma de bani lichizi.
Pasivul grupează posturileîn origine inversă termenului de decontare (stingerea). Începînd cu capitalul
propriu şi terminînd cu datoriile curente sau pe termen scurt.
În Republica Moldova bilanţul contabil include 5 capitole, din care primele 2 sunt destinate pentru Activ
iar 3 pentru Pasiv.

Activ Pasiv
1.Active pe termen lung 3.Capital propriu
2.Active curente 4.Datorii pe termen lung
5.Datorii pe termen scurt
Total activ Total pasiv

Bilanţul contabil conţine diverse şi importante informaţii despre mijloacele economice ale interprinderii şi
sursele lor de provenienţă. Putem delimita mai multe tipuri de bilanţuri care pot fi clasificate în
următoarele criterii:
1.Conform statutului juridic al înterprinderii pentru care se întocmesc. Din acest punct de vedere
deosebim - Bilanţ iniţial (se întocmeşte la înfiinţarea înterprinderii)
- Bilanţ curent (se întocmeşte în cursul activitaţii)
- Bilanţ final (se întocmeşte la lichidarea înterprinderii)
2.Conform perioadei legale de întocmire avem:
- Bilanţ anual (conform datelor din conturi + rezultatele inventarierei)
- Bilanţ intermediar (se ţntocmeşte conform datelor din conturi)
3.Conform criteriului de mărire a unităţii patrimoniale bilanţurile curente pot fi:
-Bilanţ contabil în sistem de bază (de unităţile mari)
-Bilanţ simplificat (de unităţile mici)

Din punct de vedere al sferei de cuprindere al elementelor particulare avem:

-Bilanţuri primare (se întocmesc pe baza datelor din conturi)
-Bilanţuri consolidate (se întocmesc la nivelul grupurilor de întreprinderi (întreprinderea
mamă şi filialele ei). Se ţine cont de cea ce se referă la relaţiile dintre
aceste întreprinderi, 50% deţine întreprinderea mamă, iar celelalte 49%
la filiale.
-Bilanţuri centralizatoare (sînt bilanţurile întocmite la nivelul organelor centrale pe ramuri şi
pe economia naţională în baza bilanţurilor primare)
Bilanţul contabil îndeplineşte următoarele 3 funcţii de bază:
1.Funcţia de generalizare.
2.Funcţia de informare.
 3.Funcţia de analiză.
Funcţia de generalizare –se manifestă prin gruparea şi sistematizarea datelor individuale din fiecare cont
în funcţie de natura lor în aşa fel încît se obţin date sintetice care centralizează
şi generalizează întreaga masă a informaţiei economico-financiare care au intrat
în sistemul contabilităţii.
Funcţia de informare -este asigurată de bilanţ datorită informaţiilor extrem de importante pe care le
conţine şi care se referă la mijloacele, sursele, procesele economice şi financiare ale
unitaţii patrimoniale care sunt extrem de necesare conducerii acesteia.
Datele din bilanţ permit o privire de ansamblu asupra situaţiei la un moment dat. Din
citire se obţin informaţii referitore la felul şi mărimea tuturor mijloacelor economice
cu care lucrează înterprinderea, în ce măsură acestea sunt finanţate din sursele proprii
sau străine, ponderea diferitor grupe de mijloace şi surse în totalul acestora, dacă
exerciţiul concret s-a încheiat cu profit sau pierdere.
Obţinînd aceste informaţii conducerile pot înlăturara neajunsurile şi stabili unele
acţiuni eficiente. Funcţia de informare se extinde şi în afara unităţii patrimoniale.
Bilanţul este sursa de date pe baza căruia banca constată ce destinaţie s-a dat
creditelor acordate şi în ce măsură aceste credite sunt garantate, de asemenea datele
din bilanţ sunt hotărîtoare pentru a stabili mărimea profitului care se cuvine statului.
Funcţia de analiză –este o continuare a funcţiei de informare şi are o importanţă în procesul conducerii
unităţii patrimoniale. Se stabilesc toţi indicatorii economici şi financiari efectivi a
factoirilor care au influenţat nivelul lor. Funcţia de analiză prevede stabilirea
corelaţiei între posturi, subcapitole şi capitole ale bilanţului.

Tipurile de modificări privind activul şi pasivul unităţii patrimoniale

Operaţiile economice şi financiare care au loc în legătură cu elementele patrimoniale ,strică echilibru static
dintre mijloacele economice şi sursele lor de finanţare reflectate cu ajutorul bilanţului.
Exemple de operaţii economice:
-Aprovizionarea cu materie primă .
-Plata salariilor angajaţilor.
-Obţinerea produselor finite din procesul de producere.
-Livrarea produselor finite.
-Primirea creditelor de la bănci.
Asemenea operaţii economice şi financiare produc continuu modificări în volumul şi structura elementelor
patrimoniale ale interprinderii, modificînd mărimea posturilor de bilanţ corespunzetoare elementelor
respective.Indiferent cum se numesc elementele patrimoniale, modificările se prezintă sub formă de creşteri
şi micşorări, dar se menţine în permanenţă egalitatea bilanţieră:

Total ACTIV = Total PASIV

În dependenţă de modul de influenţă asupra bilanţului se deosebesc 4 tipuri de operaţii economice:
I.Operaţii economice care produc modificări numai în structura elementelor de Activ adică în
structura mijloacelor economice: în sensul creşterii unui element şi concomitent cu aceaşi sumă se
micşorează alt element, totalul activului rămînînd nemodificat
II.Operaţii economice care produc modificări numai în structura elementelor de pasiv, adică a surselor
de finanţare în sensul creşterii unui element şi concomitent cu aceaşi sumă se micşorează un alt element,
totalul pasivului rămînînd nemodificat
III.Operaţii economice şi financiare care produc modificări concomitent şi cu aceaşi sumă atît în
structură cît şi în volumul elementelor patrimoniale din ACTIVUL şi PASIVUL bilanţului, în sensul
creşterii unui element de activ şi a unui element de pasiv. Totalul bilanţului se modifică şi el în acelaşi sens,
dar se menţine egalitatea bilanţieră.
 Activ Pasiv
Mijloace fixe 5000000 Capital statular 6310000
Materiale 600000 Profit 750000
Casa 10000 Credite 250000
Cont de decont 1500000 Datorii comerciale 300000
Clienţi 500000
Total 761000 7610000

Activ = Pasiv
Operaţia I.Se încasează de la clienţi la contul de decontare suma de 350000. În urma acestei operaţii se
produce o creştere în ACTIV la postul „Disponibil la bancă” cu suma de 350000 lei şi anume: de la
1500000 la 1850000. Concomitent cu această sumă o micşorare tot în activul bilanţului la postul „Clienţi”
de la 500000 la 150000 care reprezintă micşorarea dreptului de creanţă.
Bilanţul contabil întocmit
După înregistrare operaţiei I

Activ Pasiv
Posturi Solduri Modificări Solduri Posturi Solduri Modificări Solduri
Iniţiale finale iniţiale finale
Mij. Fixe 5000000 500000 Capital stat. 6310000 6310000
Materiale 600000 600000 Profit 750000 750000
Casa 10000 10000 Credite 250000 250000
Cont de 1500000 +350000 1850000 Datorii 300000 300000
decontare comerciale
Clienţi 500000 - 350000 150000
Total 7610000 0 7610000 7610000 0 7610000

Din noul bilanţ se observă că faţă de bilanţul precedent operaţia economică a produs modificări numai în
ACTIV. S-a mărit un post şi concomitent şi cu aceaş1 sumă s-a micşorat alt post.Totalul activului şi deci a
bilanţului au rămas neschimbate.
A+x-x = P
7610000+350000- 350000= 7610000

Operaţia II. Se înregistrează majorarea capitalului întreprinderii pe seama profitului obţinut - 500000 lei.
În urma acestei operaţii se produce o creştere în pasivul bilanţului la postul „Capital statutar” cu suma de
500000 lei
6310000 + 500000 = 6810000, reprezentînd creşterea capitalului statutar şi concomitent şi cu aceaşi sumă a
avut loc o scădere la postul profit de la 750000 la 250000.

Bilanţ întocmit după înregistrarea operaţiei II

Activ Sold iniţial Modificări Sold final Pasiv Sold Modificări Sold final
iniţial
Mijloace 5000000 5000000 Capital 6310000 +500000 6810000
fixe statutar
Materiale 600000 600000 Profit 750000 -500000 250000
Casa 10000 10000 Credite 250000 250000
Cont de 1850000 1850000 Datorii 300000 300000
decont comerciale
Clienţi 150000 150000
Total 7610000 0 7610000 Total 7610000 0 7610000

Faţă de bilanţul întocmit anterior operaţia II a produs modificări numai în pasiv adică în structura surselor,
activul rămînd neschimbat. S-a mărit un post, concomitent cu aceaşi sumă s-a micşorat alt post din pasiv.
Totalul pasivului şi a bilanţului a rămas nemodificat.
A= P + x –x
Înlocuind în ecuaţie modificările produse avem: 7610000 = 7610000 + 500000 - 500000

Operaţia III. Se primeşte un credit bancar pe termen scurt în sumă de 1000000 lei. În urma acestei operaţii
se produce o creştere în activul bilanţului la postul „Disponibil la bancă” cu + 1000000 lei. De la 1850000
la 2850000 şi concomitent cu aceaşi sumă o creştere în pasivul bilanţiului la postul „Credite bancare pe
termen scurt” şi anume de la 250000 la 1250000 care reprezintă o creştere a obligaţie faţă de bancă.

Bilanţ întocmit după înregistrarea ooperaţiei III

Activ Sold Modificări Sold final Pasiv Sold Modificări Sold final
iniţial iniţial
Mijloace 5000000 5000000 Capital 6810000 6810000
fixe statutar
Materiale 600000 600000 Profit 250000 250000
Casa 10000 10000 Credite 250000 +1000000 1250000
Cont de 1850000 +1000000 2850000 Datorii 300000 300000
decont comerciale
Clienţi 150000 150000
Total 7610000 1000000 8610000 Total 7610000 1000000 8610000

Se constată că faţă de bilanţul anterior operaţia III a produs modificări în ambele părţi ale bilanţului , adică
atît în activul acestuia cît şi în pasivul său în sensul creşterii concomitent şi cu aceeaşi sumă a unui post de
activ şi a altui post de pasiv. În aceste condiţii totalul ACTIVului şi PASIVului a crescut cu aceeaşi sumă,
deci s-a modificat nu numai structura , dar şi volumul elementelor patrimoniale, egalitatea bilanţieră
menţinîndu-se.
A+x=P+x
7610000 + 1000000 = 7610000 + 10000000
8610000 = 8610000

Operaţia IV. Se plăteşte din disponibilul existent la contul de decontare o obligaţie faţă de furnizori
în suma de 250000 lei.
În urma acestei operaţii se produce o micşorare în ACTIVul bilanţului la postul „Disponibil la bancă” cu
250000 de la 2850000 la 2600000 şi concomitent cu aceeaşi sumă o micşorare în pasivul bilanţuluila postul
„Datorii comerciale” de la 300000 pînă la 50000.
 Bilanţ întocmit dupa operaţia IV

Activ Sold Modificări Sold final Pasiv Sold Modificări Sold final
iniţial niţial
Mijloace 5000000 5000000 Capital 6810000 6810000
fixe statutar
Materiale 600000 600000 Profit 250000 250000
Casa 10000 10000 Credite 1250000 1250000
Cont de 2850000 -250000 2600000 Datorii 300000 -250000 50000
decont comerciale
Clienţi 150000 150000
Total 8610000 - 250000 8360000 Total 8610000 -250000 8360000

Din acest bilanţ reiese că operaţia IV a produs modificări în ambele părţi ale acestuia , dar în sensul scăderii
concomitente şi cu aceeaşi sumă a unui post de activ şi a altuia din pasiv. În aceste condiţii totalul bilanţului
a scăzut cu aceeaşi sumă. Se modifică volumul dar se menţine egalitatea.

A–x=P-x

Substituim 8610000 – 250000 = 8610000 – 250000

A (8360000) = P (8360000)

Sistemul de conturi şi dubla înregistrare

Întrucît bilanţul nu poate să prezinte mişcările succesive care se produc ca urmare a operaţiilor economice
în structura şi mărimea patrimoniului unei întreprinderi, metoda contabilităţii foloseşte pentru aceasta un
alt procedeu specific – contul.
Contul este un procedeu de bază al metodei contabile care prezintă mişcările succesive în structura şi
mărimea patrimoniului care se produc ca urmare a operaţiilor economice. Fiecărui element patrimonial îi
corespunde un cont de activ sau de pasiv. El grupează, sistematizează şi calculează starea şi mişcarea
elementelor patrimoniale.
Spre deosebire de bilanţ care prezintă la un moment dat în expresie valorică situaţia sintetică a tuturor
elementelor de activ şi pasiv, contul serveşte la evidenţierea numai a elementelor concrete modificate de
operaţia economică care a avut loc.
Cu ajutorul contului se înregistrează şi controlează:
- starea iniţială (mărimea)
- modificarea (creşterea sau descreşterea)
- starea finală a elementului patrimonial la sfîrşitul perioadei de gestiune.
În acest scop pentru fiecare fel sau grupă de mijloace economice, surse de finanţare, procese economice
sau rezultate financiare se deschide un cont aparte în contabilitatea curentă, înregistrările în cont făcîndu-
se în bază de documente şi un etalon valoric. Orice cont deschis în contabilitatea curentă are un anumit
conţinut economic al elementului care îl evidenţiază şi care poate să reprezinte:
- mijloc economic
- proces economic
- sursa de finanţare
- rezultat financiar.
Contul trebuie să îmbrace o formă care să permită înregistrarea separată a celor 2 feluri de modificări
(creşteri şi micşorări). Schematic forma lui poate fi imaginată sub forma literei T, care permite de a separa
şi înregistra într-o parte creşterile, iar în alta micşorările.În afară de creşteri şi micşorări forma contului
trebuie să permită determinarea totalului creşterilor şi totalului micşorărilor, ceea ce dă posibilitatea pînă la
urmă a stabili existentul final al elementului pentru care s-a deschis contul.
Fiecare cont este compus din următoarele elemente:
- titlul sau denumirea contului
 - debitul şi creditul contului
- rulajul contului
- totalul sumelor
- soldul contului
- explicaţia operaţiilor înregistrate în cont.
Titlul sau denumirea contului – precizează sau defineşte elementul de activ sau de pasiv pentru care s-a
deschis contul respectiv: Terenuri, Mijloace fixe, Produse. Titlurile sînt însoţite de simboluri stabilite în
planul conturilor.
Debitul şi creditul contului – reprezintă cele 2 părţi ale contului care permit înregistrarea separată a celor 2
sensuri de modificări (creştere şi micşorare) pe care le detrmină operaţiile economice.
Rulajul contului – reprezintă totalul sumelor înregistrate în Dt-ul şi în Ct-ul contului.
Totalul sumelor – se obţine prin însumarea existentului iniţial cu rulajul.
Soldul contului- exprimă valoric la un moment dat al elementului patrimonial care se evedinţiază cu
ajutorul contului respectiv. El se determină ca diferenţa dintre totalul sumei debitoare şi
totalul sumei creditoare.
Dacă Σ Dt > Σ Ct atunci soldul este Dt – or
Dacă Σ Dt < Σ Ct atunci soldul este Ct – or
Dacă Σ Dt = Σ Ct soldul = 0, contul se numeşte „Soldat”
În dependenţă de momentul calculării avem:
solduri iniţiale (arată mărimea elementului la început de exerciţiu);
solduri finale (arată mărimea elementului la sfîrşit de exerciţiu).
Sold final = Sold iniţial + Rul. creşterilor - Rul. micşorărilor
Explicaţia operaţiei înregistrate în cont - se face cu scopul cunoaşterii unor aspecte şi date referitoare la
operaţiile înregistrate în cont. Ea poate fi: descriptivă şi contabilă.
Descriptiva – conţine data, documentul, conţinutul.
Contabilă – contul corespondent.

Dt Simbol + Titlul Ct

Sold iniţial Sold iniţial

Explicaţia operaţiei Explicaţia operaţiei

Rulaj Dt-or Rulaj Ct-or

Total Σ Dt-oare Total Σ Ct-oare

Regulile de funcţionare a conturilor

Regulile de funcţionare a conturilor au ca punct de plecare bilanţul care constituie modul dublei
reprezentări a patrimoniului.
Toate conturile deschise pe baza elementelor sau posturilor din „Activ” sunt conturi de „Activ” iar cele
care se deschid pe baza posturilor de pasiv sunt conturi de pasiv . Existenţele iniţiale de activ s-au înscris
în Dt conturilor de activ iar existenţele iniţiale de pasiv s-au înscris în Ct contului de pasiv.
 Regulile de funcţionare a conturilor de ACTIV
1. Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existenţele iniţiale de
activ.
2. Conturile de activ se debitează cu majorările creşterile elementelor de activ.
3. Conturile de activ se creditează cu micşorările sau diminuările elementelor de activ.
4. Conturile de activ au sold final debitor sau nu prezintă sold.

Dt Cont de activ Ct

Sold iniţial

Creşteri (+) Micşorări (-)

Rul. Dt-or Rul. Ct-or

Sold final

Regulile de funcţionare a conturilor de PASIV

1. Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita şi se creditează cu existenţe iniţiale de
pasiv.
2. Conturile de pasiv se creditează cu majorările, creşterile elementelor de pasiv.
3. Conturile de pasiv se debitează cu micşorările sau diminuările elementelor de pasiv.
4. Conturile de pasiv au sold final Ct – or sau nu prezintă sold.

Dt Cont de pasiv Ct

Sold iniţial

Micşorări (-) Creşteri (+)

Rul. Dt-or Rul. Ct-or

Sold final

În activitatea practică există şi conturi care au un comportament variabil în ceea ce priveşte soldul final.
După soldul pe care îl prezintă la sfîrşitul perioadelor de gestiune conturile pot fi de 2 feluri:
-conturi monofuncţionale
-conturi bifuncţionale.
Conturi monofuncţionale sunt cele care la sfîrşitul perioadei de gestiune prezintă un singur fir de sold
debitor sau creditor. Aceasta înseamnă că funcţionează numai după regula de funcţionare a conturilor de
activ sau numai după regula de funcţionare a conturilor de pasiv.
Conturi bifuncţionale sunt celea care la sfîrşitul perioadelor de gestiune prezintă fie sold debitor, fie sold
creditor, ceea ce înseamnă că aceste conturi funcţionează în anumite cazuri după regula conturilor de activ,
iar în anumite cazuri după regula conturilor de pasiv (conturi de decontări).

Ex. 1. Sold iniţial al contului de decont „242” 12000.

1. S-a încasat de la cumpărători - 35000 lei.
2. S-a achitat datoria faţă de furnizori - 8000 lei.
3. S-a transferat în casa pentru plata sol - 1500 lei.
4. S-a primit un credit bancar - 23000 lei.

Ex. 2. Sold iniţial al contului 521 „datorii comerciale” este de 24000 lei.
 1. S-au primit materiale de la furnizori - 9000 lei.
2. Din Cd s-a achitat datoria faţă de furnizori - 13000 lei.
3. S-au primit piese de schimb - 5000 lei.
4. S-a achitat datoria faţă de furnizori din contul creditului bancar - 7000 lei.

Dubla înregistrare şi importanţa ei de control

Modelul dublei reprezentări a patrimoniului derivă aplicarea unei alte trăsături de bază şi anume dubla
înregistrare potrivit căreia are loc înregistrarea tuturor operaţiilor economice şi financiare în conturi.
Orice operaţiie economică sau financiară produce modificări simultante şi cu aceeaşi sumă a cel puţin 2
posturi de bilanţ. În funcţie de conţinutul economic şi natura operaţiei, schimbările se pot produce numai
într-o parte a bilanţului (ACTIV sau PASIV) sau în ambele părţi.aceste modificări se reflectă în
contabilitate printr-o dublă înregistrare în conturi.

Definiţie. Dubla înregistrare reprezintă un procedeu de reflectare concomitentă şi cu aceeaşi sumă a unei
operaţii economice în Debitul unui cont şi Creditul altui cont.

Acest procedeu este specific numai metodei contabilităţii. Deci orice operaţie economică producînd o
dublă modificare în bilanţ se va concretiza în contabilitate printr-o dublă înregistrare în conturi.
Necesitatea folosirii dublei înregistrări este condiţionată de schimbarea formei valorii mijloacelor
economice în procesul circuitului lor. Orice operaţie duce la trecerea valorii dintr-o formă în alta.

Exemplu. În procesul de aprovizionare avem forma iniţială a valorii – banii care se transformă în resurse
materiale. În procesul de producţie stocurile de materii prime şi materiale capătă forma de produse finite.
În procesul de realizare, la produsele finite forma naturală a valorii se schimbă în mijloace băneşti.
În rezultatul acestor operaţii mărimea valorii nu se schimbă, de aceea şi sumele reflectate în conturi trebuie
să fie identice. Pe un cont se înregistrează forma iniţială a valorii, iar pe alt cont – forma finală a acesteia.
Dubla înregistrare are o mare însemnătate pentru control. Ea permite verificarea înregistrărilor în conturi,
asigură egalitatea totalurilor rulajelor debitoare şi creditoare, precum şi identitatea permanentă dintre
activul şi pasivul bilanţului contabil.
Legătura stabilită între cele 2 conturi în care se înregistrează o operaţie economică poartă
denumirea de corespondenţa conturilor, iar conturile între care intervine această legătură se numesc conturi
corespondente .
Corespondenţa conturilor se stabileşte de către Normele Metodologice de utilizare a conturilor
contabile aprobate de către Ministerul de Finanţe. Ea este unică şi obligatorie pentru toţi agenţii economici.
În dependenţă de modificările bilanţiere corespondenţa conturilor se poate stabili:
- numai între conturi de activ (în cazul cînd schimbările se produc numai în activul bilanţului
contabil);
- numai între conturi de pasiv (în cazul cînd schimbările se produc numai în pasivul
bilanţului);
- între conturi de activ şi pasiv în cazul cînd operaţiile economice produc concomitent
modificări cu aceeaşi sumă în ambele părţi ale bilanţului.
Fomula contabilă este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii economice în conturile
corespondente, pe baza dublei înregistrări sub formă de egalitate valorică. Ea este compusă din
următoarele părţi:
- denumirea contului corespondent Dt – or;
- denumirea contului corespondent Ct – or;
- suma care face obiectul înregistrării.

În formulă contul de Dt – or se arată în partea stîngă, contul Ct – or în partea dreaptă.

a) Dt „casa” Ct „cont de dec.” – 1000 lei.
b) Dt „casa”
Ct „cont de dec.” - 1000
Formulele contabile se întocmesc în baza documentelor justificative pentru fiecare operaţie economică sau
pentru o grupă de operaţii economice omogene.

I. După sfera de cuprindere a informaţiei înregistrările contabile pot fi:

sintetice (se fac în conturi sintetice numai etalon valoric)
analitice(se fac în conturi analitice şi se mai utilizează şi etalonul natural)
II. În funcţie de numărul conturilor corespondente:
formula contabilă simplă (un singur cont Dt-or şi un singur cont Ct-or)
formula contabilă compusă (un singur cont Dt-or şi mai multe conturi Ct-oare sau un
singur cont Ct-or şi mai multe conturi Dt-oare).
Exemplu: La CD s-au încasat de la cumpărători pentru produsele vîndute 3000 lei.

Dt 521 s-au întreprinderea primeşte materiale de la furnizori şi de la fondatori

Dt 534 Ct 242. Dt 211 Ct 521
Dt 533 Ct 313

III. În funcţie de scopul pentru care se întocmesc sînt de 2 feluri:

- de înregistrarea curentă;
- de stornare (negru sau roşu).

Formule contabile de înregistrare curentă se utilizează pentru reflectarea operaţiilor economice efectuate
într-o perioadă de gestiune în mod obişnuit. În aceste formule sumele se înscriu în negru, sumele se adună
între ele în atît Dt cît şi în Ct conturi.

Formule contabile de stornare reprezintă o modalitate specifică a contabilităţii de corectare a unor erori
săvîrşite anterior cu ocazia înregistrării în conturi a sumelor din operaţiile economice şi financiare care au
avut loc în activitatea întreprinderii. Necesitatea efectuării a unor asemenea formule contabile decurge din
faptul că în conturi nu se admit corectări de sume prin ştergerea sau tăierea lor şi înscrierea apoi a sumelor
corecte. După modul de înscriere a sumei în formulele contabile de stornare acestea pot fi de 2 feluri:
1. forma contului de stornare în negru;
2. forma contului de stornare în roşu.

Stornare în negru constă în anularea unei formule contabile efectuate interior greşit prin inversarea ei,
înscriind suma tot în negru, apoi se întocmeşte formula corectă.
Exemplu: Operaţia de procurare de la furnizori a fost reflectată astfel:
Dt 213 Ct 539 – 450 lei.

(creditori diverşi)
Dt 539 Ct 239 – 450 lei
apoi se înscrie formula corect
Dt 213 Ct 521 – 450 lei.
Stornarea în roşu constă în anularea unei formule contabile efectuate anterior greşit prin repetarea ei, dar
cu suma înscrisă în roşu şi apoi întocmirea formulei contabile corecte în negru.
Dt 213 Ct 539 – 450 lei

Dt 213 Ct 539 – 450 lei

Dt 231 Ct 521 – 450 lei

Formulele contabile se înregistrază pe documente sau în registre. Operaţia de înregistrare a formulei
contabile pe documente poartă denumirea de contare. Fiecărei operaţii i se atribuie un număr cu care ea se
reflectă ulterior în contabilitatea curentă.
Formulele contabile înregistrate în documente se grupează în ordine cronologică şi în mod sistematic.
Înregistrarea cronologică prevede reflectarea operaţiilor economice în ordinea efectuării acestora.
În practica de evidenţă reflectarea cronologică a operaţiilor se efectuiază întru-n registru special „jurnal de
înregistrare a operaţiilor economice” care au următoarea formă:

N Explicaţia operaţiei Suma Coresp. Cont

d/o Dt Ct

Înregistrarea sistematică se caracterizează prin gruparea formulelor contabile după conţinutul economic
indiferent de la data efectuării lor. Această grupare se efectuiază în „situaţii”, „jurnale”, „Cartea mare”. Şi
se foloseşte pentru calcularea indicatorilor activităţii economico-financiare a întreprinderii. Înregistrarea
cronologică şi sistematică se pot efectua separat sau la un loc într-un registru mixt.

Funcţiile contului

Conturile îndeplinesc un complect de funcţii între care mai importante sînt:

A. Funcţia de înregistrare, gruparea ordonarea şi sistematizarea informaţiilor.
B. Funcţia de control.
C. Funcţia contabilă.
D. Funcţia de informare.
E. Funcţia de calcul şi evaluare.

I. Funcţia de înregistrare – grupare ordonare şi sistematizare.

Conturile ajută la realizarea în practică a principiilor contabilităţii în partida dublă.
Exemplu:
Toate operaţiile privind materiile prime întreprinderi se înregistrează în contul 2111 „Materii
prime” iar cele privind transformarea materiilor prime în produse finite în cadrul activităţii de producţie a
întreprinderii în contul 811 „Produse de bază”.
De asemenea în conturi se separă operaţiile privind creşterea şi descreşterea elementului patrimonial astfel
se realizează funcţia de sistematizare a informaţiilor privind dinamica elementelor descrise în conturi.
Înregistrarea generalizată a obiectelor şi fenomenelor cu însuşiri comune începînd de la conturile analitice
şi pînă la cele sintetice realizează funcţia de grupare şi ordonare. Iar cadrul conturilor sintetice pe grupe
mari în funcţie de elementele de bază ale obiectului contabilităţii.
B. Funcţia de control constă în ceea că datele înregistrate în conturi, permite efectuarea controlului
privind respectarea integrităţii unităţii patrimoniale. Prin funcţia de control conturile asigură
respectarea disciplinei financiare.
C. Funcţia contabilă constă în faptul că toate conturile deschise în contabilitatea curentă aparţin
ACTIVULUI şi PASIVULUI unităţii patrimoniale, cărora în funcţie de conţinutul lor economic li sau
stabilit anumite reguli precise de folosire care permit înregistrarea corectă a operaţiilor economice în
conturi, astfel ca informaţia din conturi să reflecte realitatea.
D. Funcţia de informare constă în ceea că datele din conturi formează sursa specifică de date şi informaţii
pentru cunoaşterea mijloacelor activităţii şi rezultatele unităţii din punc de vedere contabil – financiar.
E. Funcţie de calcul şi evaluare constă în ceea că prin specificul înregistrării informaţiilor în contul se
crează premize pentru determinarea, demensionarea şi aprecierea mărimii diferitor obiecte şi fenomene
ce se cuprind în obiectul contabilităţii.
De exemplu conturile de mijloace şi procese care conţin datele necesare, pentru determinarea costului
producţiei şi rezultatele obţinute de aceasta.

Balanţa de verificare este procedeul care asigură corectitudinea efectuării înregistrărilor contabile, adică a
dublei înregistrări a elementelor patrimoniale din cadrul întreprinderii, dînd prin aceasta garanţia exactităţii
înregistrărilor efectuate în conturi. Datele din balanţa de verificare stau la baza întocmirii bilanţului
6.2.
Contabilitatea procesului de aprovizionare

Procesul de aprovizionare reprezintă totalitatea operaţiilor legate de procurarea valorilor materiale.

Pentru evidenţa procesului de aprovizionare sînt destinate conturile de activ:
211 „Materiale”
213 „Obiectele de mică valoare şi SD”.
În Dt acestor conturi se înregistrează valoarea de procurare a materialelor primite la întreprindere şi
cheltuielile de transport aprovizionare (încărcare – descărcare, păstrare, transport, taxe nerecuperabile,
asigurarea încărcăturii pe drum). În Ct se reflectă ieşirea valorilor materiale / consumul, realizarea
deteriorarea, transmiterea gratuită. Soldurile conturilor 211 „Materiale” şi 213 „OMV şi SD” se
înregistrează în cap. II a bilanţului contabil.
La procurarea valorilor materiale se întocmesc formulele contabile.
Dt 211; 213 – la valoarea de procurare a materialelor şi obiectelor de inventar.
Ct 521 – la datoria faţă de furnizori aferentă facturilor comerciale.
Dt 211 Ct 123 – materiale obţinute din lichidarea mijloacelor fixe în limita valorii probabile rămase.
Dt 211 Ct 621 – materiale obţinute din lichidarea peste limita valorii probabile rămase.
Dt 211 Ct 213 – materiale obţinute din lichidarea OMV şi SD în limita valorii probabile rămase.
Dt 211 Ct 612 – materiale obţinute din lichidarea OMV şi SD peste limita valorii probabile rămase.
Dt 211 Ct 227 – materiale primite prin intermediul titularilor de avans.
213
Dt 211 Ct 539 – materiale primite de la alţi creditori persoane fizice.
213

2. Dt 211 213 – la suma totală a cheltuielilor de transport aprovizionare.

Ct 531 – salariul lucrătorilor ocupaţi cu încărcarea -descărcarea.
Ct 533 – la suma cotelor de asigurare socială calculate (31%) la salariilor lucrătorilor ocupaţi cu
încărcarea – descărcarea.
Ct 521 – la rezolvarea serviciilor de transport a organizaţiilor specializate.
Ct 812 – la valoarea serviciilor de transport propriu (unităţi auxiliare).

Ct 539 – taxe vamale calculate

Ct 241 sau în numerar.

Ct 533 – asigurarea încărcăturilor pe drum.

Ct 227 – cheltuielile de aprovizionare acoperite din contul avansurilor persoanelor gestionare.

La sfîrşitul fiecărei perioade de gestiune se calculează costul efectiv al materialelor procurate care se
compune din valoarea de cumpărare a acestora şi cheltuielile de transport – aprovizionare.
Pentru determinarea costului efectiv al valorilor materiale pe sortimente (feluri) se determină % mediu
al cheltuielilor de transport – aprovizionare după următoarele relaţii:

% CTA = Si CTA + Σ CTA_ x 100%

S i. mat. + V mat. intr.

% CTA – procentul mediu al cheltuielilor de transport - aprovizionare

Si CTA – suma cheltuielilor de transport - aprovizionare la începutul perioadei
Σ CTA – suma cheltuielilor de transport - aprovizionare pe perioada curentă..
S i. mat. – valoarea materialelor la începutul perioadei.
V mat.intr. – valoarea materialelor intrate în perioada curentă
Costul efectiv a materialelor procurate se determină prin înmulţirea valorii de intrare sau de procurare a
materialelor cu % CTA.
Contabilitatea procesului de producţie

Procesul de producţie cuprinde totalitatea operaţiilor legate de fabricarea produselor, prestarea

serviciilor, executarea lucrărilor. În procesul de producţie are loc interacţiunea celor 3 factori (mijloacele
de muncă + obiectul muncii + forţa de muncă).
Evidenţa procesului de producţie se organizează pe contul 811 „Producţia de bază”, 812 „Activităţi
auxiliare”, 813 „Consumuri indirecte de producţie”.
Contul 811 – este un cont ce duce evidenţa proceselor economice, are funcţie contabilă de cont activ, după
destinaţie şi structură este un cont de calculaţie. În Dt lui se reflectă valoarea producţiei neterminate la
început de perioadă de gestiune restabilită ca sold iniţial, suma consumurilor de producţie în timpul
perioadei de gestiune curente.
În Ct contului 811 se reflectă costul efectiv al produselor fabricate, serviciilor prestate, lucrărilor executate.
Soldul final Dt-or reprezintă valoarea produselor neterminate adică a produselor care nu au trecut toate
fazele procesului tehnologic şi nu sînt stocate în depozit în stare de produse finite, ci se află în secţie în
faze de fabricaţie şi necesită consumuri adăugătoare de producţie ca să devină în sfărşit produse finite.
Valoarea lor se stabileşte prin inventariere şi se evaluiază la cost efectiv.
În timpul lunii costul 811 „Prod. de bază” se debitează cu creditul conturilor.

Dt 811 „Produse de bază” Ct

Val. prod. net produse finite

211 – materiale stocate la depozit
531 – retribuirea muncii obţinute în urma 216
533 – asigurarea socială procesului de producţie
812 – servicii a unităţii auxiliare
813 – cota consumurilor indirecte

Total consumuri Costul efectiv al producţiei fabricate

Valoarea produselor în curs de execuţie

la sfîrşitul perioadei de gestiune

La sfîrşitul fiecărei perioadei de gestiune contul 811 se închide (se soldează) cu contul 215 „Produse în
curs de execuţie” prin formula contabilă:
Dt 215 Ct 811 (val. prod. în curs de execuţie la sfîrşit de
perioadă gestionară).

La început de perioada gestionară viitoare soldul producţiei neterminate se restabileşte pe contul 811
„Producţia de bază” prin formula contabilă inversă:
Dt 811 Ct 215
Exemplu:
Se presupune că o întreprindere prezintă următoarele informaţii cu privire la produsele finite şi produsele
în curs de execuţie.

Stoc iniţial de produse în curs de execuţie – 62000 lei.

Consumuri materiale la fabricarea producţiei – 166900 lei.
Consumuri privind retribuirea muncii – 10000 lei.
Contribuţii privind asigurările – 3100 lei.
Consumuri de energie în scopuri tehnologice – 15000 lei.
Valoarea produselor fabricate predate la depozit – 210000 lei.
Stoc final de produse în curs de execuţie – 47000 lei.
Costul efectiv al produselor fabricate şi serviciilor prestate se determină după relaţia:

C = Sin prod. în curs de execuţie + Σ Cons. de prod. curente a perioadei – S fin. a prod. în curs de execuţie
Dt 811 Ct 215 – 62000 lei
Dt 811 Ct 211 – 166900 lei
Dt 811 Ct 531 – 10000 lei
Dt 811 Ct 533 – 3100 lei
Dt 811 Ct 621 – 15000 lei
Dt 216 Ct 811 – 210000 lei
Dt 215 Ct 811 – 47000 lei

Dt 811 „Produse de bază” Ct

(215) 62000
211 166900
531 10000 210000 (216)
533 3100
521 15000

257000 210000
Sf. 47000

Contabitatea procesului de desfacere

Procesul de desfacere cuprinde operaţiile legate de expedierea şi realizarea produselor cumpărătorilor.

Conform S.N.C. produsele se constituie realizate din momentul expedierii şi predării drepturilor de
proprietate asupra acestora cumpărătorului. Pentru evidenţa procesului de desfacere sînt destinate conturile
de venituri (clasa 6) şi cheltuieli (clasa 7). Conturile de venituri au funcţie contabilă de conturi de pasiv, iar
conturile de cheltuieli au funcţie contabilă de conturi de activ. În timpul perioadei de gestiune în Ct
conturilor clasei 6 înscriu toate veniturile constatate conform S.N.C. La constatarea veniturilor se
întocmeşte formula contabilă:
cînd momentul plăţii nu coincide cu momentul expedierii producţiei

Dt 221 la suma datoriei debitoare pentru producţia expediată (suma indicată în factură)
Preţ + TVA
Ct 611 la preţ de vînzare

Ct 534 suma impozitului TVA

În conturile clasei 7 în timpul perioadei de gestiune se acumulează cheltuieli constatate conform S.N.C.
№3.
La suma cheltuielilor se întocmeşte formula contabilă:
Dt 711 „Costul vînzărilor”
Ct 216; 217 – la costul efectiv de producţie sau achiziţie a produselor şi mărfurilor
 realizate
Ct 811; 812 – la costul efectiv al serviciilor prestate.
La finele fiecărei perioade de gestiune rulajele conturilor de venituri şi cheltuieli se trec în „Raportul
privind rezultatele financiare” pe rîndurile corespunzătoare.
La sfîrşitul anului conturile de venituri şi cheltuieli se închid cu contul 351 „Rezultat financiar total” prin
formulele contabile:

Dt 351 Ct 351
Ct conturile de cheltuieli Dt conturile de venituri
711; 712; 714; 713 611; 612; 621

După închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli pe contul 351 se calculează rezultatul financiar
(beneficiu sau pierderi) care se înregistrează prin formula:

1) Dt 351 Ct 333 - la suma profitului net obţinut din activitatea economică a întreprinderii

rul Dt 351 < RCt 351

2) Dt 333 Ct 351 – la suma pierderilor nete suportate de întreprindere atunci cînd cheltuielile depăşesc
veniturile.

rul Dt 351 > RCt 351

După această înregistrare contul 351 se soldează şi nu se reflectă în rapoartele financiare.

6.3.
Modul de întocmire şi prezentare a rapoartelor financiare de către persoanele juridice

În conformitate cu art.43 al Legii despre contabilitate nr.426-XIII din 04.04.1995 şi a Hotărârii Guvernului
Republicii Moldova nr. 1187 din 24.12.1997 "Despre reforma contabilităţii" persoanele juridice (cu
excepţia celor bugetare şi financiare şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermieri)) sunt obligate de a întocmi
rapoarte financiare anuale care să conţină:
 Bilanţul contabil (forma nr.l);
 Raportul privind rezultatele financiare (forma nr.2);
 Raportul privind fluxul capitalului propriu (forma nr3);
 Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (forma nr.4);
 Anexe;
 Nota explicativă.

Rapoartele financiare reprezintă un sistem de indici interdependenţi, care caracterizează activitatea

economică a întreprinderilor, desfăşurată în cursul perioadei de gestiune. Indicii din rapoarte reprezintă un
ansamblu de date comparabile şi veridice privind situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii,
veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii acesteia, structura şi modificările în capitalul propriu, fluxul
mijloacelor băneşti. Această informaţie este necesară unui cerc larg de utilizatori atât interni, cât şi externi
în vederea promovării mai multor activităţi, cum ar fi:
• luarea deciziilor de gestiune;
• evaluarea rezultatelor activităţii desfăşurate în perioada de gestiune precedentă şi curentă;
• analiza situaţiei financiare a întreprinderii.
Rapoartele financiare şi anexele la ele se întocmesc după formulare-tip unice, aprobate de Ministerul
Finanţelor, se prezintă pe parcursul perioadei de 25 ianuarie până la 15 martie anul următor, după cel de
raportare:
 > Organelor teritoriale de statistică raionale, orăşeneşti (în conformitate cu locul înregistrării
> Proprietarilor şi potenţialilor proprietari - în conformitate cu documentele de fondare;
> Conducerii întreprinderii;
> Partenerilor comerciali;
> Consultanţilor şi analiticilor financiari.
Rapoartele financiare pot fi prezentate şi altor organe publice de autofinanţare, băncilor ce acordă credite
altor agenţi economici.
În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, toate întreprinderile, indiferent de formele
organizatorico-juridice, prezintă rapoartele financiare în termenii strict stabiliţi de către proprietari şi
organele teritoriale ale statisticii de stat la locul de înregistrare, conform actelor de constituire.
Prezentarea rapoartelor financiare altor organe de gestiune, băncilor şi diferitelor organizaţii cointeresate
se efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Rapoartele financiare anuale privind rezultatele activităţii economice, situaţia patrimonială şi financiară a
întreprinderii pot fi date publicităţii pentru utilizatorii cointeresaţi (furnizori, cumpărători, investitori etc.).
În cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, întreprinderile publică rapoartele financiare în curs de şase
luni.
Pentru toate întreprinderile, anul de gestiune cuprinde perioada de la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie
inclusiv. Prima perioadă de gestiune pentru întreprinderea nou creată se consideră perioada de la data
dobândirii a drepturilor de persoană juridică (ziua de înregistrare la Camera înregistrării de Stat) până la 31
decembrie inclusiv, întreprinderile lichidate (reorganizate) prezintă rapoarte financiare în cursul perioadei
de la începutul anului pînă la momentul lichidării (reorganizării).
Întreprinderile, care transmit ori primesc (achiziţionează) noi subdiviziuni pe parcursul anului de
gestiune, explică acest fapt în nota explicativă.
Întreprinderea întocmeşte rapoartele financiare ce reflectă structura patrimoniului şi sursele de finanţare a
acestuia, inclusiv patrimoniul unităţilor de producţie şi economice, filialelor, reprezentanţilor, sucursalelor
şi altor subdiviziuni separate evidenţiate într-un bilanţ autonom.
Rapoartele financiare trebuie să conţină indicii corespunzători pentru perioada gestionară şi precedentă.
Pentru aceste perioade, indicii trebuie să fie calculaţi conform unei metodologii unice, cu excepţia
cazurilor de efectuare a anumitor modificări în politica de evidenţă.
Rapoartele financiare anuale ale întreprinderilor urmează să fie examinate şi aprobate la Consiliul
fondatorilor (comitetul de conducere, adunarea acţionarilor) ori la şedinţa altor organe care sunt prevăzute
în statut şi sunt împuternicite de a examina şi aproba rapoartele financiare. Pe lângă acestea, în cazurile
când este prevăzut de legislaţie, rapoartele financiare trebuie confirmate şi însoţite de concluziile
auditorilor.
Corectarea datelor curente se acceptă până la aprobarea rapoartelor financiare. Este necesar ca
modificările operate în rapoartele financiare să fie justificate şi confirmate de persoanele care au semnat
raportul financiar, indicîndu-se data corectării, în cazurile cînd după aprobarea rapoartelor financiare
pentru anii precedenţi sunt constatate subevaluări (supraevaluări) la venituri şi cheltuieli, corectările nu se
includ în rapoarte, dar diferenţa depistată se indică în anul viitor la contul 331 "Corectarea rezultatelor
perioadei precedente" în conformitate cu contul unde a fost admisă greşeala.
Informaţia conţinută în rapoartele financiare se obţine în urma prelucrării datelor din registrele contabile
şi trebuie să corespundă integral. Datele din bilanţul iniţial trebuie să corespundă datelor din bilanţul de
închidere, aprobat pe perioada precedentă perioadei de raportare. Dacă au fost operate modificări în
bilanţul iniţial la l ianuarie al anului de gestiune, cauzele trebuie să fie expuse în nota explicativă anexată la
raportul anual.
Formularele rapoartelor financiare şi anexele la ele, incluse în rapoartele anuale urmează să fie
numerotate şi cusute într-o mapă separată. Rapoartele financiare se întocmesc şi se aprobă în modul stabilit
de actele de constituire. Toate formularele rapoartelor trebuie să fie semnate de către conducătorul şi
contabilul şef al întreprinderii. Responsabilitatea pentru veridicitatea şi oportunitatea prezentării
rapoartelor financiare o poartă conducătorul întreprinderii.
Autentificarea rapoartelor financiare publicate este confirmată de avizul experţilor-contabili în cazul în
care rapoartele financiare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, sunt supuse obligatoriu unui control de
audit.
La rapoartele financiare nu se referă:
1. Rapoartele Consiliului de directori sau ale organului similar de conducere;
2. Rapoartele conducătorului întreprinderii;
3. Materialele de dezbateri şi analiză şi rapoartele financiare pregătite de conducerea întreprinderii.
La prezentarea şi verificarea rapoartelor financiare se verifică respectarea termenilor de prezentare, toate
formularele şi indicii realizaţi în perioada curentă şi precedentă, corectitudinea completării acestora,
semnăturile necesare, precum şi corespunderea evaluării posturilor din bilanţ cu cerinţele standardelor
naţionale de contabilitate (Conform Standardelor Naţionale Contabile S.C.N. 5 "Prezentarea rapoartelor
financiare" paragraful 5). La verificare trebuie să se stabilească dacă datele de la începutul perioade de
gestiune identice cu datele de la sfârşitul perioadei precedente. Aceste date trebuie să fie calculate conform
metode unice, cu excepţia cazurilor prevăzute de S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei de
gestionare, erorile şi modificările în politica de contabilitate". Este necesar să se determine, de asemenea,
concordanţa indicilor diferitor formulare ale rapoartelor şi indicilor fiecărui formular aparte.
De exemplu "profitul net" din bilanţul contabil (formularul 1) trebuie să corespundă indicelui similar
"profit net" al "raportului privind rezultatele financiare" (formularul nr.2), cu "profitul net" al "raportului
privind fluxul capitalului propriu" (formularul nr.3), trebuie să coreleze cu postul bilanţului respectiv,
datele privind capitalul statutar la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune prezentate în raport trebuie să
corespundă datelor din bilanţ.
Nota explicativă la raportul financiar anual, în conformitate cu S.N.C. l "Politica de contabilitate", trebuie
să conţină, în primul rând, date privind dezvăluirea politicii de contabilitate a întreprinderii, în care sunt
descrise metodele adoptate pentru evaluarea activelor şi datoriilor, constatarea veniturilor şi cheltuielile
care sunt importate pentru prezentarea obiectivă a rapoartelor financiare.
În nota explicativă vor fi indicate, de asemenea, măsurile luate pentru respectarea disciplinei de decontare
şi plata şi soluţionarea altor probleme privind ameliorarea ulterioară a activităţii întreprinderii. Nota
explicativă este o parte componentă a rapoartelor financiare care trebuie să fie dată publicităţii, adică să fie
adusă la cunoştinţa tuturor categoriilor de utilizatori ai rapoartelor financiare. Nota explicativă conţine trei
părţi de bază:
I. Elaborarea politicii de contabilitate
II. Gradul de corespundere a rapoartelor financiare standardelor naţionale
III. Analiza patrimoniului şi a situaţiei financiare a întreprinderii.

Anexele la rapoartele financiare anuale trebuie să conţină informaţii care le completează şi le dezvăluie,
precum şi date de analiză a indicilor economici ai activităţii întreprinderii, indicându-se factorii principali
care influenţează rezultatele economice şi financiare ale activităţii întreprinderii în anul de gestiune.

Lucrările premărgătoare la întocmirea rapoartelor financiare

Pentru întocmirea unor rapoarte financiare veridice din punct de vedere economic, la întreprinderi se
desfăşoară o activitate amplă de pregătire, care constă în reflectarea oportună, integrală şi obiectivă a
datelor incluse în rapoartele financiare, în aceste scopuri se determină succesiunea îndeplinirii procedurii
contabile finale, care cuprinde următoarele etape:
I. Analiza operaţiunilor economice şi reflectarea acestora în registrele contabile.
II. Completarea Cărţii mari şi întocmirea balanţei de verificare.
III. Inventarierea totală a patrimoniului şi datoriilor.
IV. Închiderea conturilor.
V. Întocmirea rapoartelor financiare.

La etapa I se verifică corectitudinea reflectării în bilanţul contabil a tuturor operaţiilor economice şi

corespondenţa conturilor conform datelor din documentele primare, în acest caz, trebuie să se ţină cont de
faptul că Planul de conturi este constituit după principiul unei reglementări stricte a conturilor de activ şi
pasiv. Se verifică identitatea datelor din contabilitatea analitică cu rulajele şi soldurile conturilor sintetice.

La etapa II datele registrelor contabile se trec în Cartea mare, unde se calculează rulajele şi soldul fiecărui
cont. După determinarea soldurilor conturilor, acestea se compară cu datele contabilităţii analitice şi se
întocmeşte balanţa de verificare.
Balanţa de verificare, în primul rând, are drept scop verificarea corelaţiei dintre elementele conturilor
sintetice şi analitice, în conformitate cu principiul dublei înregistrări, iar, în al doilea rînd, realizează
legătura dintre acestea şi rapoartele financiare.

La etapa a III o mare importanţă are inventarierea activelor şi pasivelor întreprinderii şi reflectarea
rezultatelor acesteia în contabilitate, în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii, inventarierea
integrală se efectuează o dată pe an, în scopul verificării şi confirmării datelor contabile cu existenţa
efectivă a mijloacelor întreprinderii. Inventarierea mijloacelor fixe, activelor nemateriale, stocurilor de
mărfuri şi materiale şi mijloacelor băneşti la data îndeplinirii acesteia se efectuează pe locuri de aflare şi pe
gestionări, la care se păstrează bunurile, prin înregistrarea soldurilor acestora în natură în lista de
inventariere, în baza listei de inventariere şi datelor contabile se stabilesc situaţii comparative în care se
confruntă soldurile efective cu soldurile conform datelor contabilităţii şi se determină rezultatele
inventarierii. Inventarierea decontărilor de comun cu debitorii şi creditorii constă în verificarea situaţiei
decontărilor conform documentelor. Verificarea decontărilor se efectuează prin expedierea în adresa
tuturor debitorilor a extraselor din conturile analitice. Debitorii le confirmă sau comunică obiecţiile ce le
au. Rezultatele verificării se înregistrează într-un act.
Un loc deosebit la inventarierea creanţelor îl ocupă analiza plăţilor expirate pentru mărfuri, servicii,
lucrări, în conformitate cu politica de contabilitate, întreprinderea poate să creeze pe seama cheltuielilor
comerciale o rezervă pentru recuperarea pierderilor probabile aferente datoriilor dubioase. Creanţele se
corectează şi se aduc la mărimea reală. Dacă în urma confruntării decontărilor s-a constatat că creanţele
sunt ireale (întreprinderea-cumpărător este lichidată şi nu are succesor, a expirat termenul de prescripţie,
debitorul nu recunoaşte datoriile etc.), la contabilitate se întocmesc liste privind creanţele compromise.
Listele nominalizate se prezintă la comisia de inventariere pentru a fi examinate, în baza avizului comisiei
datoriile la care a expirat termenul de prescripţie, precum şi cele adjudecate de judecată, dar ne încasate în
legătură cu insolvabilitatea debitorului, cheltuielile comerciale se anulează pe seama corecţiilor la datoriile
dubioase.
Creanţele şi datoriile pe termen lung, de asemenea, trebuie supuse analizei. Datoriile nereclamate se
înregistrează în componenţa venitului întreprinderii.
Rezultatele inventarierii se examinează de comisia de inventariere, luându-se decizia pe seama cui trebuie
să fie raportate lipsurile constatate cu ocazia inventarierii sau vor fi înregistrate plusurile. Se întocmesc
procese-verbale în baza cărora se fac înregistrările contabile.

Etapa a IV-a de desfăşurare a lucrărilor de pregătire privind întocmirea rapoartelor financiare o constituie
închiderea conturilor. Închiderea conturilor e un proces care se referă la întocmirea rapoartelor anuale care
include pregătirea conturilor pentru înregistrarea operaţiilor perioadei de gestiune următoare.

Bilanţul contabil

Bilanţul contabil reprezintă un raport financiar în care se reflectă patrimoniul şi situaţia economico-
financiară a întreprinderii la un anumit moment. Bilanţul se întocmeşte la anumite termene, care de regulă,
coincid cu sfîrşitul perioadei de gestiune.
După conţinutul economic, patrimoniul poate fi definit ca totalitate a valorilor corporale, concretizate sub
formă de bunuri materiale, nemateriale ori financiare, de avere circulantă, de trezorerie şi creanţe numite
active, care aparţin întreprinderii.
Din punct de vedere al caracterului juridic, patrimoniul este definit ca totalitate a drepturilor şi obligaţiile
în expresie bănească, numite pasive, aparţinând unei persoane fizice sau juridice. Trebuie de menţionat că
între conţinutul economic şi conţinutul juridic există o egalitate matematică care se specifică în bilanţ, de
asemenea sub forma unei egalităţi între activul şi pasivul bilanţului.
Exigenţile conţinutului informaţional al bilanţului sunt foarte mari, iar regulile de întocmire foarte
precise, astfel că pentru finalizarea lui este obligatorie parcurgea unor lucrări premergătoare a căror
executări desfăşoară succesiv într-o ordine logică şi anume:
> Verificarea înregistrărilor din conturi a tuturor operaţiilor economice şi financiare în timpul
anului sau în perioada pentru care se întocmeşte bilanţul;
> Întocmirea primei balanţe de verificare (a rulajelor şi a soldurilor) înaintea inventarierii;
> Inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, componente ale patrimoniului administrativ,precum şi a
 resurselor de provenienţă a capitalului, drepturilor de creanţă şi datoriilor;
>Verificarea concordanţei dintre datele înregistrate în conturi şi realitatea constatată la inventarierea,
stabilirea diferenţelor de inventar;
> Înregistrarea în conturi a diferenţelor constatate şi executarea tuturor regularizărilor: a amortizărilor, a
delimitării în timp a cheltuielilor şi veniturilor;
> Stabilirea rezultatelor financiare;
> Întocmirea bilanţului contabil şi a anexelor la bilanţ.
Întocmirea şi prezentarea bilanţului contabil

1.Bilanţul contabil se întocmeşte potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova.
2. În bilanţ se compară rezultatele anului de gestiune precedent şi curent.
3. Posturile bilanţiere sunt grupate după destinaţie.
4. Nu se admit compensări reciproce între posturile de activ şi pasiv.
5. Posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă datelor înregistrate în contabilitate, acordate cu
situaţia reală de la inventar.
6. Evaluarea în bilanţ a elementelor patrimoniale se efectuează în conformitate cu prevederile standardelor
naţionale de contabilitate.
Lucrările de completare a bilanţului reprezintă, prin conţinutul lor, în cea mai mare parte, operaţii de
prelucrare şi transmitere a datelor din bilanţul precedent şi din balanţa conturilor. Prin structura lor,
operaţiile de prelucrare a datelor privind exerciţiul curent constau din selectarea, gruparea şi însumarea
soldurilor din balanţa conturilor.
Conform standardelor naţionale de contabilitate bilanţul contabil cuprinde trei elemente principale, legate
nemijlocit de evaluarea situaţiei financiare a întreprinderii, şi anume:
1. Active
2. Capitalul propriu
3. Datorii
Echilibrul global al acestor elemente patrimoniale pot fi prezentate prin intermediul ecuaţiilor. Ecuaţiile
bilanţului contabil permit compararea capitalului propriu cu datoriile titularului de patrimoniu, ca rezultat
determinându-se gradul de asigurare a independenţei financiare a întreprinderii. Analizată din acest punct
de vedere, ecuaţia relevă capacitatea întreprinderii de a putea face faţă achitării obligaţiilor şi de a asigura
reproducţia lărgită a patrimoniului, prin sursele proprii, inclusiv rezultatul net. În condiţiile în care se au în
vedere cele trei părţi componente ale bilanţului activele, capitalul propriu şi datoriile, formula generală a
bilanţului devine:

Activ - Datorii = Capitalul propriu

Unul din principalele obiective urmărite pe calea bilanţurilor anuale constă în furnizarea informaţiei în
domeniul situaţiei financiare, a evoluţiei acesteia, care este utilă pentru întreaga serie de utilizatori
(investitori, salariaţii, împrumutători, furnizori şi diverşi creditori, clienţi, guvern şi diverşii lui
reprezentanţi) în luarea de decizii pentru strategii prezente şi de perspectivă. Reflectarea detaliată a
indicatorilor privind activitatea desfăşurată şi situaţia economico-financiară se efectuează în anexele la
bilanţ, care cuprinde mai multe formulare.

Formularul bilanţului contabil este prezentat în anexa l.

Raportul privind rezultatele financiare

Raportul privind rezultatele financiare se consideră drept unul dintre cele mai importante şi esenţiale
părţi ale rapoartelor financiare, care prezintă un interes primordial atât pentru conducerea întreprinderii, cât
şi pentru alţi utilizatori de informaţii.
 Dacă bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a întreprinderii la un anumit moment de timp, atunci
raportul privind rezultatele financiare generalizează operaţiunile economic efectuate într-un interval de
timp concret, numit perioadă de gestiune.
În prezent, raportul privind rezultatele financiare se întocmeşte trimestrial cu total cumulativ de la
începutul anului de gestiune.
Totalitatea indicilor specificaţi în raportul privind rezultatele financiare pot fi subdivizaţi în trei grupe:
> venituri;
> cheltuieli;
> rezultatele financiare (profit sau pierderi) care reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.
Raportul privind rezultatele financiare este bazat pe o serie de calcule intermediare ale profitului
(pierderilor) sub aspectul unor feluri distincte de activităţi ale întreprinderii (operaţională, de investiţii,
financiară) şi ca urmare a evenimentelor excepţionale. Actualmente această formă de întocmire a
rapoartelor privind rezultatele financiare este adoptată în ţara noastră.

Modul de întocmire şi prezentare a raportului privind rezultatele financiare

În conformitate cu S.N.C 5 " Prezentarea rapoartelor financiare" raportul privind rezultatele financiare
cuprinde 15 indici care reflectă veniturile, cheltuielile şi profitul (pierderile), realizate în cursul perioadei
de gestiune şi perioadei corespunzătoare a anului precedent. Primii opt indici componenţi ai raportului
nominalizat caracterizează rezultatele din activitatea operaţională a întreprinderii, determinată de statutul
acesteia, care reprezintă în fond o activitate curentă, se reînnoieşte continuu.
De asemenea, în raport sunt indicate rezultatele financiare aferente activităţii întreprinderii, care nu
constituie pentru ea o activitate de bază. în special, se reflectă rezultatul din operaţiunile efectuate în
domeniile suplimentare ale activităţii de afaceri a întreprinderii, cum sunt activitatea de investiţii şi cea
financiară, în afară de aceasta, separat se înregistrează rezultatul apărut ca urmare a evenimentelor şi
operaţiilor excepţionale.
Tehnica de întocmire a raportului privind rezultatele financiare constă în completarea fiecărui rând în
baza rulajelor aferente conturilor de venituri şi cheltuieli. În procesul completării raportului nominalizat,
rezultatele financiare pozitive (profiturile) se înregistrează cu cifre obişnuite, fără paranteze, iar cele
negative (pierderile) în paranteză.
Formularul raportului privind rezultatele financiare este prezentat în anexa 2.

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti este unul dintre formularele principale ale rapoartelor
financiare, în care se reflectă toate modificările intervenite în resursele financiare ale întreprinderii, din
punct de vedere al încasării şi plăţii mijloacelor băneşti, în cursul perioadei de gestiune respective.
Necesitatea întocmirii raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este generată de utilizarea principiului
specializării exerciţiilor în baza cărui se întocmesc alte rapoarte financiare. Conform acestui principiu,
veniturile se contabilizează în momentul efectuării operaţiilor care conduc la obţinerea acestora (livrarea
produselor, prestarea serviciilor) indiferent de momentul plăţii. Cheltuielile cuprind valoarea
consumurilor] şi cheltuielile efective ale perioadei, fără a ţine cont de termenul de achitare. Astfel, profitul
realizat în cursul perioadei determinate nu se află în legătură directă cu fluxul mijloacelor băneşti.
Existenţa profitului în cadrul întreprinderii încă nu înseamnă disponibilitatea mijloacelor băneşti.
Deseori, conducătorul nu ştie cum au fost utilizate mijloacele băneşti ale întreprinderii, întrucât mijloacele
băneşti constituie o resursă limitată a întreprinderilor în condiţiile tranzacţiei la economia de piaţă,
succesul acestora este determinat, în majoritatea cazurilor, de capacitatea conducătorului de a repartiza şi a
utiliza raţional banii. Din această cauză, informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti în condiţiile actuale
devine deosebit de importantă, ceea ce condiţionează necesitatea întocmirii raportului privind fluxul
mijloacelor băneşti.
Informaţia conţinută în acest raport permite a aprecia capacitatea întreprinderii de a atrage şi utiliza
mijloacele băneşti, de a determina necesităţile întreprinderii în cursul unei perioade determinate.
Cu ajutorul acestor date este posibilă compararea rapoartelor privind activitatea întreprinderilor care
utilizează diverse metode de contabilizare a operaţiunilor.
 Datele din rapoartele privind fluxul mijloacelor băneşti ale perioadei precedente se utilizează frecvent
pentru a previziona volumul producţiei, întocmirea graficelor provizorii ale fluxului ulterior al mijloacelor
băneşti.

Modul de întocmire şi prezentare a raportului privind fluxul mijloacelor băneşti

Modul de întocmire şi prezentare a raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este reglementat de
prevederile S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare şi S.N.C. "Raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti". Conform cerinţelor S.N.C.7 mijloacele băneşti, în scopul includerii în raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti, inclusiv cele legate, cuprind:

•numerarul care se află la dispoziţia întreprinderii (monede, bancnote, valută);

•depuneri în conturile de decontare şi valutar la bănci;
•depuneri în conturi curente, speciale la bănci;
•mijloace în acreditive, carnete de cecuri, cartele (cârduri) de credit şi magnetice.
În scopul includerii în raportul cu privire la fluxul mijloacelor băneşti, mijloacele băneşti cuprind, de
asemenea, şi echivalentul acestora - transferuri băneşti în expediţie şi documente băneşti (mărci poştale
aflate în casieria întreprinderii, cecuri de voiaj, timbrele taxei de stat, cecurile companiilor şi băncilor
străine, bilete de călătorie achitate, si altele cu excepţia acţiunilor proprii răscumpărate de la acţionari).
Spre deosebire de alte formulare a rapoartelor financiare, întocmirea în baza metodei specializării
exerciţiilor, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se întocmeşte în baza metodei de casă. Toate
încasările şi plăţile mijloacelor băneşti şi a echivalentelor acestora se contabilizează în sumele încasate
efectiv în casierii sau înregistrate în conturile contabile. Plăţile mijloacelor băneşti se referă la sumele
plătite efectiv din casierie sau virate din conturile bancare, în atare schemă operaţiunile se consideră
finalizate în ziua când au fost suportate cheltuielile efective sau au fost primite sume reale de bani în
casierii sau în conturile bancare.
Întrucât operaţiunile de barter, amortizarea, uzura activelor pe termen lung, impozitele amînate şi alte
operaţiuni nebăneşti, care influenţează mărimea profitului net, nu cuprind faptul de deplasare a mijloacelor
băneşti, acestea nu se contabilizează la întocmirea raportului privind fluxul mijloacelor băneşti.
Conform cerinţelor S.N.C. 7, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se întocmeşte prin metoda
directă care permite generalizarea tuturor încasărilor şi plăţilor reale ale mijloacelor băneşti în baza
registrelor contabile şi documentelor primare.
Încasările şi plăţile mijloacelor băneşti se generalizează în raport cu genurile de activităţi ale
întreprinderii, care se evidenţiază în capitole distincte.
Fluxul mijloacelor băneşti se generalizează în cadrul a trei capitole principale corespunzătoare în raport
cu genurile de activităţi ale întreprinderii:
• operaţională (de bază), pentru care este creată întreprinderea şi care, în majoritatea cazurilor,
aduce venitul de bază;
• de investiţii, care cuprinde procurarea şi vînzarea activelor nemateriale, materiale şi financiare
pe termen lung;
• financiară, care este menită să asigure pentru primele două feluri de activitate cu mijloace
necesare.

Separat, se reflectă încasările şi plăţile de mijloace băneşti aferente situaţiilor excepţionale, precum şi
diferenţele favorabile şi nefavorabile de curs valutar, rezultate din modificările în rate de schimb al valutei
străine.
Gruparea fluxului de mijloace băneşti pe capitole, care corespund direcţiilor activităţii
întreprinderii, permite reflectarea influenţei fiecăreia din ele asupra situaţiei mijloacelor băneşti.

Formularul raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este prezentat în anexa 3.

 Raportul privind fluxul capitalului propriu

Raportul privind fluxul capitalului propriu constituie o parte componentă a rapoartelor financiare
obligatorii. Evidenţierea indicilor privind fluxul capitalului propriu într-un formular separat este legată de
importanţa acestei informaţii pentru diferiţi utilizatori şi, în special, pentru proprietarii întreprinderii.
Drepturile proprietarilor sunt multiple şi diverse, însă pentru contabilitate şi pentru întocmirea rapoartelor
financiare un mai mare interes prezintă numai acele drepturi care vizează repartizarea activelor (în special
îi cazul lichidării), precum şi drepturile de proprietate asupra întreprinderii în funcţie, în cazul vînzării,
întocmirii documentelor pentru gaj. Una dintre cele mai importante sarcini ale raportului privind fluxul
capitalului propriu o constituie dezvăluirea acestor drepturi.
Sub aspect general, raportul în cauză caracterizează acea parte a activelor care, constituie proprietatea
întreprinderii. Aceasta reprezintă o garanţie pentru creditori privind achitarea datoriilor în cazul lichidării
întreprinderii. Anume la această parte a activelor au dreptul să pretindă proprietarii (acţionarii, asociaţii)
după satisfacerea pretenţiilor patrimoniale ale creditorilor. Astfel, proprietarii sînt expuşi unui risc
maximal specific activităţii întreprinderii, ei au dreptul la tot patrimoniul rămas.
Pentru întocmirea raportului privind fluxul capitalului propriu o mare importanţă are delimitarea corectă
a surselor de finanţare a activelor în surse proprii şi împrumutate (atrase), în acest caz apar o serie de
întrebări privind gruparea surselor de formarea activelor.

 Pot oare fi incluse finanţările şi încasările cu destinaţie specială în componenţa capitalului

propriu?
 În ce grupă de surse - proprii sau împrumutate trebuie sa fie incluse dividendele calculate
acţionarilor conform rezultatelor anului?

De răspunsul la aceste întrebări depinde mărimea capitalului propriu reflectat în rapoartele financiare. La
rîndul său, de corelaţia dintre sursele proprii şi împrumutate de finanţare depinde aprecierea stabilităţii
financiare a întreprinderii, gradului de risc legat de investirea mijloacelor in activitatea acesteia.

Modul de întocmire a raportului privind fluxul de capitalul propriu

În conformitate cu S.N.C. "Prezentarea rapoartelor financiare", raportul privind fluxul capitalului propriu
constă din 4 capitole, care cuprinde date privind modificările părţilor componente ale capitalului propriu
sub aspectul grupării prevăzute de capitolul III al bilanţului contabil:
1) Capitalul statutar şi suplimentar;
2) Rezerve;
3) Profit nerepartizat (pierderi neacoperite);
4) Capitalul secundar.
Raportul privind fluxul capitalului propriu este constituit astfel, încît modificarea fiecărui element
component al capitalului se reflectă după principiul "formulei de bilanţ":

Soldul la finele încasat consumat soldul la finele

anului de gestiune + (calculat) - (virat) = perioadei de
precedent gestiune curente

Spre deosebire de bilanţul contabil, raportul privind capitalului propriu conţine nu numai date la o
anumită, ci şi informaţii referitoare la fluxul (majorarea şi diminuarea) elementelor componente ale
capitalului propriu în cursul unul interval determinat de timp.

Tehnica întocmirii raportului privind fluxul capitalului propriu constă în completarea fiecărui rând de
bază a soldurilor şi rulajelor din conturile clasei a 3-a a Planului de conturi contabile.

Întrebări de control:

1. Daţi definiţia obiectului contabilităţii.

2. Ce elemente condiţionează formarea patrimoniului?
3. Care este structura patrimoniului?
4. Care este echilibrul contabilităţii?
5. Caracterizaţi categoriile ce se folosesc pentru gestionarea patrimoniului?
6. Repartizaţi formula echilibrului global al patrimoniului dacă:

- Total elemente patrimoniale – 1600000 lei.

- Drepturile întrec obligaţiile de 2 ori.

7. Repartizaţi formula echilibrului global al patrimoniului în momentul înfiinţării întreprinderii şi

după 10 zile dacă:

- Fondatorii au depus:
- Mijloace băneşti în sumă de 20000 lei.
- Mijloce fixe în suma de 15000 lei.
- Materiale în sumă de 10000 lei.

După zece zile întreprinderea a procurat active nemateriale în sumă de 7000 lei fără achitare şi a
luat un credit bancar în sumă de 15000 lei.

8. Se dă momentul de timp - to
bunuri economice = 2500 lei
drepturi = 17000 lei
obligaţii = 8000 lei
Reprezentaţi situaţia patrimonială a întreprinderii în momentul t1 dacă în decursul perioadei s-au
făcut cheltuieli în sumă de 5000 lei şi s-au obţinut în sumă de 8000 lei.

9. Categoria de patrimoniu exprimă:

a) bunurile economice acumulate de o persoană fizică sau juridică;
b) drepturile şi obligaţiile subiectului de drept;
c) atît bunurile economice acumulate de o persoană fizică sau juridică cît şi drepturile şi
obligaţiile subiectului de drept.

10. Mulţimea elementelor patrimoniale de pasiv se grupează în funcţie de modul de funcţionare sau
procurare ale elementelor patrimoniale de activ în:
- surse proprii (capitaluri proprii)
- surse străine (capital străin sau datorii)

Ţinînd seama de cele prezentate, precizaţi dacă următoarele elmente patrimoniale au fost încadrate
corect:
1. capital social (surse străine)
2. rezerve (surse proprii)
3. numerar în caserie (surse proprii)
4. avansuri primite de la clienţi (surse străine)
5. credite bancare (surse străine).

11. Prezentaţi procedeele metodei contabilităţii.

12. Care dintre relaţiile enumerate redă cît mai complect, echilibrul global al elementelor
patrimoniale.
a) bunuri economice – datorii = capital propriu.
 b) Capital propriu + rezerve = pasiv.
c) Capital propriu + datorii = bunuri economice (activ).
13. Prezentaţi structura:
- veniturilor;
- cheltuielilor;
- rezultatului financiar.
14. Daţi definiţia bilanţului contabil.
15. Din care condiţii se obţine egalitatea bilanţieră.
16. Denumiţi principalele elemente a bilanţuli contabil.
17. Denumiţi tipurile şi funcţiile bilanţului contabil.
18. Descrieţi structura capitolului II al bilanţului contabil.
19. Care este componenţa primului compatiment al bilanţului contabil.
20. Ce înseamnă formulele:
A–C=P–C
A+a–a=P
A=P+d–d
21. Unde se înscriu în bilanţ:
Producţia în curs de execuţie.
Active nemateriale.
Avansuri primite.
Capital statutar.
Creanţe privind impozitele.
22. Componenţa compartimentului V al bilanţului.
23. Ce semnificaţie atribuiţi postului bilanţier 260 „Creanţe aferente factorilor comerciale”.
a) creanţe de încasat pe termen lung.
b) creanţe de încasat pe termen de pînă la 1 an.
c) alte variante

24. Daţi exemplu de operaţii economice în rezultatul cărora se micşorează concomitent şi cu

aceeaşi sumă Activul şi Pasivul patrimonial
25. Daţi definiţia contului contabil.
26. Prezentaţi forma şi structura contului contabil. Care element al contului reprezintă mărimea
modificării elementului patrimonial într-o perioadă de gestiune?
27. Descrieţi regulile de funcţionare a conturilor de activ.
28. Descrieţi regulile de funcţionare a conturilor de pasiv.
29. Caracterizaţi conturile consumurilor.
30. Caracterizaţi conturile de venituri.
31. Caracterizaţi conturile cheltuielilor.
32. Caracterizaţi conturile reglementatoare.
33. Grupaţi conturile în active şi pasive:
- investiţii pe termen lung
- amortizarea activelor nemateriale
- profit (pierderi) a anilor precedenţi
- datorii privind decontările cu bugetul
- cheltuieli comerciale
- creanţe privind facturile comerciale.

34. Daţi definiţia înregistrării duble.

35. Care este diferenţa şi legătura dintre conturile analitice şi sintetice?
36. Descrieţi corelaţia dintre cont şi bilanţ.
37. Cum se formează simbolul contului de gradul I ?
38. Unde se reflectă în debit sau în credit majorarea pierderilor?
39. Care este necesitatea planului de conturi contabile?
40. Descrieţi conţinutul economic al operaţiilor reflectate prin formulele:
 Dt 242 Ct 313
Dt 225 Ct 242
Dt 531 Ct 241
Dt 323 Ct 311
38. Ce semnificaţie atribuiţi rulajului creditor al contului 122 „Terenuri”:
a. valoarea de bilanţ a terenurilor ieşite;
b. valoarea contractuală a terenurilor luate în arendă pe termen lung;
c. valoarea terenurilor predate în arendă pe termen lung?

39. Ce semnifică înregistrarea contabilă Dt 217 Ct 521 – 17200:

- valoarea mărfurilor facturate clienţilor;
- valoarea mărfurilor achiziţionate de la furnizori;
- suma datorată furnizorului pentru mărfurile achiziţionate?

40. Prezentaţi conţinutul economic şi funcţia contabilă a conturilor 217 „Mărfuri” şi 821 „Adaos
comercial”.
41. Care este rolul balanţei de verificare?
42. În baza cărei serii de egalităţi se întocmeşte bilanţul de la sfîrşitul perioadei de gestiune?
43. Caracterizaţi contabilitatea procesului de aprovizionare.
44. Caracterizaţi contabilitatea procesului de producţie.
45. Caracterizaţi contabilitatea procesului de desfacere.
46. Ce lucrări premergătoare se efectuiază pentru întocmirea rapoartelor financiare?
47. Care este modalitatea de întocmire a dărilor de seamă contabile?

Bibliografie:

1. Legea contabilităţii (nr.426-XIII din 4 aprilie 1995);

2. Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II
ale Codului fiscal (nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997);
3. Legea pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului fiscal (nr.l417-XIII din 17 decembrie 1997);
4. Legea nr.841-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la gospodăria ţărănească (de fermieri)(Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 1998 nr.44-46)
5. Codul fiscal nr.H63-XIII din 24 aprilie 1997 (Monitorul Oficial, 1997, nr.62);
6. Legea bugetului pe anul 2000 nr.918-XIV din 11 aprilie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.50-52);
7. Ordin cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Standardelor Naţionale de Contabilitate şi Planul
de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor (nr.174 din 25 decembrie 1997);
8. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reforma contabilităţii (nr.1187 din 24
decembrie 1997);
9. Scrisoarea Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova cu privire la modul de calculare şi achitare
a impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat (nr.05/l-CF,-07/91 din
25 decembrie);
10. Scrisoarea Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova, Departamentului Statisticii al Republicii
Moldova privind volumul, modul de întocmire şi prezentare a dării de seamă financiare anuale a agenţilor
economici pe anul 1997 (nr.05/2-7-425 din 30decembrie 1997, nr.01-11/218 din 30 decembrie 1997);
11. Noul Sistem contabil al agenţilor economici din Republica Moldova (Volumul I, II), MARP, Chişinău
1998.
12.Standardele naţionale de contabilitate. Rev. „Contabilitate şi audit” Nr.1. 1998 şi Nr. 5, 1999.
13.Planul de conturi şi normele de aplicare a conturilor. Rev. Nr.2 şi 3 1998.
14.Bazele contabilităţii (colectiv de autori). Editura intercredo „Deva”. 1996.
15.Octavian Bojian. Bazele contabilităţii. Bucureşti. 1997.
16.Ristea Mihai. Bazele contabilităţii. Universitatea independentă „Titu Maiorescu”. Bucureşti. 1992.
17.Oprea Călin, Mihai Ristea. Bazele contabilităţii. Editura didactică şi pedagogică R.A. Bucureşti. 1995.
18.Талий В.Ф. Теория бухгалтерского учета. «Финансы и статистика». 1998.
19.В. Нилдз. А.Андерсон, Д.Колдуэл. Принципы бухгалтерского учета. Москва. «Финансы н
статистика». 1994.
20.Кирьянова. Tеория бухгалтерского учета. Москва. «Финансы и статистика». 1998.

Aprobat de Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova
pentru rapoartele anuale şi trimestriale

Bilanţul contabil
De la l ianuarie 200__ pînă la
31 decembrie 200__
Formularul nr. l Coduri

Unitatea economică _____________________________conform CRIO

Raionul (oraşul)_______________________________conform SOATO
Ramura (tipul de activitate)______________________ conform CAEM
Organul de administrare economică _______________________conform COCM
Forma de proprietate ____________________________conform CFP
Unitatea de măsură: lei __________________________________
Cod fiscal_____________________________________ conform declaraţiei
suma de control
Adresa____________________________________________ data expedierii
data primirii
_____________________________________________termenul de prezentare
Numele, prenumele, telefonul contabilului-şef
(anexa 1)
Nr.c.s. ACTIV Codul rd. La finele perioadei de La finele anului de
gestiune curente gestiune precedent

1 2 3 4 5

1 ACTIVE PE TERMEN LUNG

1.1 Active nemateriale

Active nemateriale (111, 112) 010

 Amortizare activelor nemateriale (113) 020

Valoarea de bilanţ a activelor nemateriale 030

(rd.010 - rd.020)
1.2 Active materiale pe termen lung
Active materiale în curs de execuţie (121) 040

Terenuri (122) 050

Mijloace fixe (123) 060

Resurse naturale (125) 070

Uzura şi epuizarea activelor materiale pe termen lung 080

(124, 126)
Valoarea de bilanţ a activelor materiale pe 090
termen (rd.040 + rd.050+rd.060+rd.070-rd.080)
1.3 Active financiare pe termen lung
Investiţii pe termen lung în părţi nelegate (131) 100

Investiţii pe termen lung în părţi legate (132) 110

Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung (133) 120

Creanţe pe termen lung (134) 130

Active amînate privind impozitul pe venit (135) 140

Avansuri acordate (136) 150

TOTAL s. 1.3 (rd.lOO+rd.UO+-rd.l20+ 160

rd.l30+rd.l40+rd.50)

1.4 Alte active pe termen lung (141,142) 170

TOTAL capitolul 1 (rd.030+rd.090+ 180

rd.l60+rd.70)

2 ACTIVE CURENTE

2.1 Stocuri de mărfuri şi materiale

Materiale (2 11) 190

Materiale de creştere şi îngrăşat (212) 200

Obiecte de mică valoare şi scurtă durată (213-214) 210

Producţia în curs de execuţie (215) 220

Produse (2 16) 230

Mărfuri (2 17) 240

TOTAL s.2.1 (rd.190+rd.200+rd.210+ 250

rd.220+rd.230+rd.240)

2.2 Creanţă pe termen scurt

Creanţe aferente facturilor comerciale (221) 260

 Corecţii la datorii dubioase (222) 270

Creanţe ale părţilor legate (223) 280

Avansuri acordate (224) 290

Creanţe privind decontări cu bugetul (225) 300

Taxa pe valoarea adăugată de recuperat (226) 310

Creanţe ale personalului (227) 320

Creanţe privind veniturile calculate (228) 330

Alte creanţe pe termen scurt (229) 340

Total s.2.2 (rd.260-rd.270+rd.280+ rd.290+rd 350

300+rd.310+rd.320 +3 20+rd.340)

2.3 Investiţii pe termen scurt

Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate (231) 360

Investiţii pe termen scurt în părţi legate (232) 370

Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt 380

(232)
Total s. 2. 3 (rd.360+rd370-rd-380) 390

2.4 Mijloace băneşti

Casa (241) 400

Cont de decontare (242) 410

Cont valutar(243) 420

Alte mijloace băneşti (244,245,246) 430

Total s.2.4 ( rd.400+rd.410+rd.420+rd.430) 440

2.5 Alte active pe termen scurt (251, 252) 450

TOTAL capitolul 2 (rd.250+rd.350+rd.390+ 460

rd.440+rd.450)
Total General Activ (rd.l80+rd.460) 470

Nr.c.s PASIV Codul rd. La finele perioadei La finele anului de

de gestiune curente gestiune precedent

3 CAPITALUL PROPRIU

3.1 Capitalul statutar şi suplimentar

Capitalul statutar (3 11) 480

Capitalul suplimentar (312) 490

Capitalul nevărsat (313) 500

 Capitalul retras (314) 510

Total s.3.1 (rd.480+rd.490-rd.500-rd.510) 520

3.2 Rezerve

Rezerve stabilite de legislaţie (321) 530

Rezerve prevăzute de statut (322) 540

Alte rezerve (323) 550

Totals .3.2 (rd.530+rd.540+rd.550) 560

3.3 Profit ncrepartizat (pierdere neacoperită)

Corectarea perioadelor precedente (331) 570

Profitul nerepartizat (pierdere neacoperită) 1 anilor 580

precedenţi (332)
Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune (333) 590

Dividente plătite în avans (334) 600

Total s.3.1 (rd.480+rd.490-rd.500-rd.510) 610

3.4 Capital secundar

Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung 620

(341)
Subvenţii (342) 630

Total s.3.4 (+ rd.620+rd.630) 640

Total capitolul 3 (rd.520+rd.560+rd.610+rd.640) 650

4 DATORII PE TERMEN LUNG

4.1 Datorii financiare pe termen lung (411, 412) 660

Credite bancare pe termen lung (413) 670

Alte datorii financiare pe termen lung (414) 680

Total s.4.1 (rd.660+rd.670+rd.680) 690

4.2 Datorii pe termen lung calculate

Datorii de arendă pe termen lung (421) 700

Venituri anticipate pe termen lung (422) 710

Finanţări şi încasări cu destinaţie specială (423) 720

Avansuri primite (424) 730

Datorii amînate privind impozitul pe venit (425) 740

Alte datorii pe termen lung calculate (426) 750

Total s.4.2 (rd.700+rd.710+rd.720+rd.730+ 760

 rd.740+rd.750)

Total capitolul 4 (rd.690+rd.760) 770

5 DATORII PE TERMEN SCURT

5.1 Datorii financiare pe termen scurt

Credite bancare pe termen scurt (511,512) 780

împrumuturi pe termen scurt (513) 790

Cota curentă a datoriilor pe termen lung (514) 800

Alte datorii financiare pe termen scurt (515, 516) 810

Total s.5.1 (rd.780+rd.790+rd.800+rd.810) 820

5.2 Datorii comerciale pe termen scurt

Datorii privind facturile comerciale (521) 830

Datorii faţă de părţile legate (522) 840

Avansuri primite (523) 850

Total s.5.2 (rd.830+rd.840+rd.850) 860

5.3 Datorii pe termen scurt calculate

Datorii privind retribuirea muncii (531) 870

Datorii faţă de personal privind alte operaţii (532) 880

Datorii privind asigurările(533) 890

Datorii privind decontările cu bugetul (534) 900

Taxa pe valoarea adăugată calculată şi accize (535) 910

Datorii privind plăţile extrabugetare(536) 920

Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi (537) 930

Rezerve pentru cheltuieli şi plăţi preliminate (538) 940

Alte datorii pe termen scurt (539) 950

Total s.5.3 960

Total capitolul 5 (rd.820+rd.860+rd.960) 970

Total General - Pasiv (rd.650+rd.770+rd.970) 980

Conducătorul unităţii
Contabilul-şef
 Aprobat de Ministerul
Finanţelor al Republicii
Moldova pentru rapoartele
anuale şi trimestriale

Raportul privind rezultatele financiare

De la l ianuarie 200__ pînă la
31 decembrie 200__
Formularul nr.2 Coduri

Unitatea economică__________________________________________conform CRIO

Raionul (oraşul)_________________________________________conform SOATO
Ramura (tipul de activitate) _____________________________________conform CAEM
Organul de administrare economică ________________________conform COCM
Forma de proprietate______________________________________ conform CF,P
Unitatea de măsură: lei ______________________________________________
Cod fiscal____________________________________________ conform declaraţiei
suma de control
Adresa__________________________________________________ data expedierii
data primirii
_______________________________________________________________termenul de prezentare
Numele, prenumele, telefonul contabilului-şef
(anexa 2)
Indicatorii Codul rd. Perioada Perioada
raportată corespunzătoare
anului precedent
Vînzări nete (611) 010

Costul vînzărilor (711) 020

Profit brut (pierderea globală) (01-02) 030

Alte venituri operaţionale (612) 040

Cheltuieli comerciale (712) 050

Cheltuieli generale şi administrative (713) 060

Alte cheltuieli operaţionale (714) 070

Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere) 080

(03+04-05-06-07)
Rezultatul din activitatea de investiţii: profit (pierdere)(62 1-721) 090

Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere) (622-722) 100

Rezultatul din activitatea economico-financiară:profit (pierdere) 110

(08+09+10)
Rezultatul exepţional: profit (pierdere) (623-723) 120

Profitul (pierderea) perioadei raportate până la impozitare (11+12) 130

Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit (731) 140

Profit net (pierderea netă) (13-14) 150

Conducătorul unităţii
Contabilul şef

Aprobat de Ministerul
Finanţelor al Republicii
Moldova pentru rapoartele
anuale şi trimestriale

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti

De la l ianuarie 200__ pînă la
31 decembrie 200__
Formularul nr.4 Coduri
Unitatea economică_______________________________ conform CRIO
Raionul (oraşul) ________________________________________________conform SOATO
Ramura (tipul de activitate) ____________________________________conform CAEM
Organul de administrare economică __________________________conform COCM
Forma de proprietate_______________________________conform CF,P
Unitatea de măsură: lei____________________________________

(anexa 3)
Fluxul mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi Codul Perioada de
rîndului gestiune

Activitatea operaţională

Încasări băneşti din vânzări 010

Plăţi băneşti furnizorilor şi antreprenorilor 020

Plăţi băneşti salariaţilor şi contribuţii pentru asigurările sociale 030

Plata dobînzilor 040

Plata impozitului pe venit 050

Alte încasări 060

Alte plăţi ale mijloacelor băneşti 070

Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea operaţională (rd. 010- 080
rd.020-rd.030-rd.040-rd.050+rd.060-rd.070)
Activitatea de investiţii

Încasări băneşti din ieşirea activelor pe termen lung 090

Plăţi băneşti pentru procurarea activelor pe termen lung 100

Dobînzi încasate 110

Dividente încasate 120

Alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti 130

Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii (rd.090-rd. 140

100+rd.110+rd.120+rd.130)

Activitatea financiară

Încasări băneşti sub formă de credite şi împrumuturi 150

Plăţi băneşti privind creditele şi împrumuturile 160

Plata dividentelor 170

Îîncasări băneşti din emisiunea de acţiuni proprii 180

Plăţi băneşti la răscumpărarea acţiunilor proprii 190

Alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti 200

Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea financiară (rd.150-rd. 210

160-rd.170+rd.180-rd.190 ± rd.200)
Fluxul net din activitatea economico-financiară pînă la

Articolele exepţionale ( + rd.080 + rd.l40 + rd.210) 220

Încasări (plăţi) exepţionale ale mijloacelor băneşti 230

Fluxul net total (+rd.220+rd.230) 240

Diferenţe de curs favorabile (nefavorabile) 250

Soldul mijloacelor băneşti la începutul anului 260

Soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul perioadei de gestiune (rd. 270

±240±rd.250+rd.260)

Conducătorul unităţii
Contabilul-şef
 Aprobat de Ministerul
Finanţelor al Republicii
Moldova pentru rapoartele
anuale şi trimestriale

Raportul privind fluxul capitalului propriu

De la l ianuarie 200__ pînă la
31 decembrie 200__
Formularul nr.3 Coduri

Unitatea economică ________________________________________________conform CRIO

Raionul (oraşul)_________________________________________________conform SOATO
Ramura (tipul de activitate)________________________________ conform CAEM
Organul de administrare economică _________________________conform COCM
Forma de proprietate ______________________________________ conform CF,P
Unitatea de măsură: lei_____________________________________________
Cod fiscal____________________________________________conform declaraţiei
suma de control
Adresa________________________________________________data expedierii
data primirii
_____________________________________________________________termenul de prezentare
Numele, prenumele, telefonul contabilului-şef
(anexa4)
N d/o Indicatorii cod rd. La finele Încasat Consumat La finele
perioadei de (calculat) (virat) perioadei de
gestiune gestiune

1 2 3 4 5 6 7

1 CAPITALUL PROPRIU

Capitalul statutar şi suplimentar

Capitalul statutar (3 11) 010

Capitalul suplimentar (312) 020

 Capitalul nevărsat (313) 030 ( ) ( )

Capitalul retras (314) 040 ( ) ( )

Total (01+02-03-04) 050

2 Rezerve

Rezerve stabilite de legislaţie (321) 060

Rezerve prevăzute de statut (322) 070

Alte rezerve (B26+B35) 080

Total (06+07+08) 090

3 Profit nerepartizat

Corectarea rezultatelor perioadelor 100

precedente (331)

Profitul nerepartizat (pierderea 110

neacoperită) al anilor precedenţi (332)

Profitul net (pierderea) al perioadei de 120

gestiune (333)

Dividente plătite în avans (334) 130 ( ) ( )

Total (10+11+12-13) 140

4 Capital secundar

Diferenţe din reevaluarea activelor pe 150

termen lung (341)

Subvenţii (342) 160

Total (±15+16) 170

Total general (05+09+14+17) 180

Conducătorul unităţii
Contabilul-şef
 Informaţia referitor la termini de prezentare a rapoartelor financiare şi plăţilor
Nr. Denumirea plăţii
anual
1 2
1. I. Impozitul pe venit:
-declaraţie cu privire la impozitul
pe venit, reţinut la sursa de plată
(DLP)
2. -informaţia privind impozitul
reţinut la sursele de venit, achitate
persoanelor nerezidente (INR)
3. -informaţie: privind impozitul pe
venit reţinut din salariile
lucrătorilor, privind impozitul
reţinut din alte surse decît salariul
achitate persoanelor rezidente
(IAL,IAS)
4. -Declaraţie cu privire la impozitul
pe venit a persoanei ce practică
activitatea de antreprenoriat
(VEN)
5. Declaraţia persoanei fizice
(CET)*
Termenul de plată
trimestrial
lunar
3 4 5 6
+ În termen de 10 zile după
expirarea lunii
+ În termen de 10 zile după
expirarea lunii
+ In termen de 30 zile după
expirarea anului fiscal
+ 3 1 martie, anul următor
după cel declarat
+ 3 1 martie, anul următor
după cel de raportare
(anexa5)
Termenul de prezentare a notă
rapoartelor
7 8
În termen de 10 zile de la Titlul II Codul Fiscal
încheierea lunii declarate "Impozitul pe venit" nr. 11
63XIII din 24.04. 1997
In termen de 10 zile de la Instrucţiune cu privire la
încheierea lunii declarate reţinerea impozitului pe venit
la sursa de plată nr. 05/l -CF,-
06/88 din 23.12.97
3 1 martie, anul următor după Instrucţiune cu privire la
cel declarat modul de calculare şi achitare
a impozitului pe venit de către
persoanele ce practică
activitatea de antreprenoriat
nr.l din 23 octombrie 1998
3 1 martie, anul următor după Instrucţiune cu privire la
cel de raportare modul de calculare şi achitare
a impozitului pe venit de către
persoanele ce practică
activitatea de antreprenoriat
nr. 1 din 23 octombrie 1998
6. *Notă: în cazul schimbării
domiciliului permanent al
cetăţeanului din Republica
Moldova în altă ţară, la fel ca şi în
cazurile plecării din Republica
Moldova de către persoanele
nerezidente.
7. //. Cota de asigurare în
Fondul Social
Pentru agenţi economici
8. Pentru întreprinderi
individuale şi SRL
9. Pentru gospodării ţărăneşti
(de fermier)
10. Pentru persoane fizice ce
obţin venit de la încheierea
contractelor de arendă
11. III. Taxa la Valoarea
Adăugată
(TVA)
12. IV. Accize
+ Pînă în ultima zi de lucru , Pînă în ultima zi de lucru , Instrucţiune cu privire la
anterioară zilei de plecare anterioară zilei de plecare modul de calculare şi
din Republica Moldova din Republica Moldova achitare a impozitului pe
venit de către persoanele ce
practică activitatea de
antreprenori at nr.2 din 23
octombrie 1998
+ Până la data de 10 a lunii Trimestrial, până la data de Legea bugetului asigurărilor
următoare trimestrului de 20 a lunii următoare sociale de Stat pe anul 2000
gestiune, şi la momentul trimestrului de gestiune
achitării salariului
+ + Lunar, pînă la sfîrşitul lunii Trimestrial, până la data de Legea bugetului asigurărilor
în curs , în cuantumul de 16 a lunii următoare sociale de Stat pe anul 2000
1/12 din suma anuală şi trimestrului de gestiune
31% din salariul achitat
+ + Trimestrial, cel tîrziu pînă Trimestrial, cel tîrziu pînă la Legea bugetului asigurărilor
la data de 10 a lunii data de 10 a lunii următoare sociale de Stat pe anul 2000
următoare de gestiune, de gestiune
25% din suma anuală şi 3 1
% din salariile achitate.
+ + Trimestrial, nu mai târziu Trimestrial, nu mai târziu de Legea bugetului asigurărilor
de 15 a lunii celei 15 a lunii celei următoare de sociale de Stat pe anul 2000
următoare de gestiune, prin gestiune, prin intermediul
intermediul arendaşului arendaşului
+ + Ultima zi a lunii după Trimestrial , lunar, ultima zi Titlul III Codul Fiscal "Taxa
perioada de raportare după perioada de raportare la Valoarea Adăugată"
nr.l415-XIII din 17.12.1997
+ După fiecare decadă Lunar -la data de 20 Legea cu privire la Accize
13,23,3 nr.374-XIII din27.12.1994;
instrucţiunea Ministerului
Finanţelornr, 20/ 13. 06.95
13. IV. Impozitul funciar + 15 august, 15 octombrie Pînă la 1 iulie Legea cu privire la impozitul
-de la întreprinderile agricole şi funciar şi modul de
alte persoane juridice cu excepţia impozitare nr.1245-XII din
întovărăşirilor pomicole 22. 12.92

14. -de la întovărăşirile pomicole + 15 august, 15 octombrie Pînă la 1 iulie Legea bugetului pe anul
2000 nr.918-XIV din
1.04.2000

15. -de la persoanele fizice + Se prezintă primăriilor Nu mai tîrziu de data de Regulamentul cu privire la
(gospodării ţărăneşti (de fermieri)) comunilor 15.08 şi 15. 10 anul de modul de calculare şi
raportare percepere a impozitului
funciar de la persoane
juridice şi fizice.

16. V. Impozitul pe bunuri + Nu mai tîrziu de data de 20 Nu mai tîrziu de data de 20 Legea bugetului pe anul
imobiliare 1 după trimestrul de după trimestrul de raportare 2000 nr.918-XIV din
- persoanele juridice cu excepţie raportare 1.04.2000
întreprinderile producătoare de
producţie agricolă, indiferent de
tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare

17. - persoane fizice Nu se prezintă Nu mai tîrziu de data de

15.08 şi 15. 10 al anului de
raportare

18. VI. Plata pentru apă + + Pînă la 20 iulie anul curent Pînă la 20 iulie anul curent Instrucţiunea Ministerului
Volumul mai mic de 2 mii m3 şi la 20 ianuarie anul şi la 20 ianuarie anul Finanţelor nr.3 1 din
Volumul de la 2 mii la 30 mii m3 următor, pînă la 20 a lunii următor, pînă la 20 a lunii 05.15.1995
volumul de peste 30 mii m3 imediat următoare imediat următoare
trimestrului gestionar, nu trimestrului gestionar, nu
mai tîrziu de data de 20 mai tîrziu de data de 20 luna
luna următoare după cea următoare după cea de
1
Contribuabilii care plătesc pînă la 30 iunie impozitul funciar aferent anului curent beneficiază de o reducere de 15 la sută din suma impozitului plătit.
2
Persoana fizică ce clăteşte pînă la 30 iunie impozitul pe bunurile imobiliare aferente anului curent beneficiază de o reducere de 15 la sută din suma impozitului plătit.
 ANEXA 6
Anexa nr. l la instrucţiunea
Serviciului Fiscal de Stat

SERVICIUL FISCAL DE STATAL REPUBLICII MOLDOVA

DECLARAŢIA
Cu privire la impozitul pe venit a persoanei, ce practică activitatea de antreprenoriat pe anul________
Denumirea persoanei GŢ "Moldovan”
Codul fiscal
Adresa
Rechizite bancare
Tipul întreprinderii agricolă/ neagricolă
Primit
Inspectoratul
Pe mun. (jud.)______________
Data______________________

F.N.P. Lucrătorului serviciului fiscal

Indicatori Cod Suma, lei

Profitul (pierderi) obţinut în perioada gestionară pînă la impozitare (conform Raportului 010 32200
privind rezultatele financiare)
Ajustarea (micşorarea) venitului conform prevederilor legislaţiei fiscale (anexa nr. 1D) 020

Ajustarea (micşorarea) cheltuielilor conform prevederilor legislaţiei fiscale (anexa 030

nr.2D)
Venitul (pierderi) obţinut în perioada gestionară, luînd în consideraţie 040
ajustările (micşorările) (rînd.010+rînd.020-rînd030)
Suma cheltuielilor efective legate cu donaţiile în scopuri filantropice organizaţiilor 050
necomerciale, dar nu mai mult decît limita stabilă, care se determină ca rînd. 040 x 7/107
Suma cheltuielilor efective neconfirmate documentar, dar nu mai mult decît limita 060
stabilită, care se determină ca 040 x 0,1/100,1
Suma venitului impozabil (pierderilor fiscale) fără luarea în calcul a pierderilor fiscale ai 070 32200
anilor precedenţi (rînd. 040-050-060)
Suma pierderilor fiscale raportate din perioadele fiscale precedente permise spre 080
deduceri în perioada fiscală
Suma venitului impozabil (rînd 070-rînd.080) 090 32200

Suma pierderilor fiscale (rezultat negativ din rînd. 070) 100

Cota impozitului pe venit, % (cu excepţia întreprinderilor agricole) 110

Sama impozitului pe venit (rînd. 090x rînd. 110) (pentru întreprinderile agricole, inclusiv 120 3492
gospodăriile ţărăneşti de fermieri, întreprinderile individuale - conform anexe 3 D)
Suma facilităţilor la impozitul pe venit (anexa nr.4D) 130

Suma impozitului pe venit, calculat în rezultatul corectării veniturilor (cheltuielilor) 140

perioadelor precedente depistate în perioada fiscală curentă (anexa nr.SD)
Suma impozitului pe venit, exceptând facilităţile spre calcul (rînd. 120-rînd.l30+rînd. 150
140)
Suma trecerilor în cont -total, inclusiv 160
1
legislaţia fiscală include Codul Fiscal, Legea bugetului pe anul corespunzător şi legea cu privire la administrare impozitului pe venit
şi punerea în aplicare a titlului I şi II al Codului Fiscal
Impozit reţinut la sursa de plată (anexanr.SD) 1603

Impozitul pe venit achitat în rate pe parcursul anului fiscal 170

Total impozit pe venit spre plată (rînd. 1 50-rînd. 1 60-rînd. 1 70) 180

Suma plăţii în plus a impozitului pe venit (rînd. 1 60+rînd. 1 70-rînd. 150) 190

Notă
Suma sancţiunilor pecuniare, calculată pe parcursul perioadei fiscale:
*Pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit pate_________
*pentru neprezentarea în termen a declaraţiei pe impozitul pe venit _________
Declarăm, că informaţia dată este veridică, iar noi sîntem familiarizaţi cu răspunderea pentru încălcarea legislaţiei
fiscale, prevăzute de legislaţie în cazul includerii în ea a informaţiei false sau care induce în eroare.

Primit
Inspectoratul Fiscal de Stat
Conducătorul________________ pe mun.(judeţ)___________
Contabilul-şef________________ Data___________________
Data_______________________ ______________________

F.N.P. lucrătorul serviciului fiscal

 ANEXE
La declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei, ce se ocupă cu activitatea de antreprenoriat
Notă la rîndul 020
Anexa 1D

"Ajustarea (micşorarea) veniturilor conform prevederilor legislaţiei fiscale"

Corectări Cod Constatări în Diferenţa
Col. 3-2
Evidenţa Scopuri
fînanc-ră fiscale

Dividende, primite de la rezidenţi (CF,. Art.20) 0201 0

Dividendele de la agenţii economici-nerezidenţi calculate, dar 0202 0

neprimite (CF„ art.l8(m))
Dividendele de la agenţii economici-nerezidenţi calculate, în 0203 0
perioada fiscală anterioară, dar primite în perioada fiscală curentă
(CF„artl8(m))
Venitul de la primirea donaţiei (CF„ art.20(i)) rînd.2-rînd.3) 0204 X

Venitul sub formă de dobînzi de la depozitele bancare şi de la 0205 0

operaţiile cu hîrtiile de valoare de stat (legea cu privire la
implementarea Titlului I şi II al CF,. art.24 (8)
Venitul de la întocmirea forţată a proprietăţii CF, art.222 0206

Venitul, primit de la modificarea metodei de evidenţă (CF, art.44 0207

(8))3
Venitul obţinut de la realizarea mijloacelor fixe (CF, art.27 alin.2)) 0208

Venitul de la donarea activelor, cu excepţia activelor de capital (CF. 0209 X

art.42 (anexa 1.2D)
Rezultatele de la operaţiunile, legate cu activele de capital 0210
(anexa 1.1 D)
Soldul fondurilor create din contul mijloacelor pînă la impozitare 0211 X
conform situaţiei la 31.12.1997
Altele (de indicat) 0212

TOTAL 020 X X

- în col.2 se fac înscrieri numai primirii compensaţiei la suma venitului efectiv în rezultatul ieşirii
obiectului în mod forţat, iar în col.3 se face înscrieri în cazul neînlocuirii proprietăţii pierdute cu
altă proprietate, indicând suma respectivă a venitului, determinată în anul pierderii proprietăţii şi
primirii compensaţiei în scopuri fiscale sau suma venitului nefolosită la înlocuirea cu altă
proprietate de acelaşi fel conform CF art.22
- col.2 se complectcază numai în anul trecerii la metoda calculării, iar în col.3 în primii 3 ani de
trecere cîte 1/3 din excedent.
 Notă la rîndul 0210

Anexa 1.1D

"Rezultatele de la operaţiunile legate cu activele de capital"

Active de capital Cod. Venit Ieşirea activelor de capital Creşt- Pierderea de Suma Suma Suma Suma pierderii Diferen
(pierdere) de erea de capital în pierderi de creşterii creşterii de de capital, ţa (col.
la realizarea Realizare, (schimb) Donaţie capital perioada capital din de capital, capital, sursa nepermisă spre 11-2)
(ieşirea) fiscală (col.3- perioadele (col.7-8-9) impozitării deducere în
activelor de Baza Suma Baza Preţul de 4)+(col.5-6) precedente (col. 10 x anul fiscal
capital în valorică încasată de la valorică piaţă x 50%) (col.8+9-7)
evid. ajustată realizare ajustată
Financiară (schimb)*

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

1. Acţiunile şi alte 02101

titluri de proprietate
în activitatea de
întreprinzător
2.Titlurile de creanţă 02102

3. Proprietatea 02103
privată, nefolosită în
activitatea de
întreprinzător
4. Terenurile 02104

5. Opţionalul la 02105
procurarea sau
vînzarea activelor
6.Alte active 02106
capitale
TOTAL 0210

* Dacă rezultatul de la operaţiunile efectuate la col.7 este negativ, el se indică în col.8

* Suma primită în rezultatul schimbului este egală cu valoarea de piaţă a activului primit în schimb, ţinînd cont de suma achitată sau primită
 Nota la rîndul 0209

Anexa 1.2D

"Venitul de la donarea activelor cu excepţia activelor de capital şi mijloacelor fixe"

Categoria activelor donate cod Valoarea de bilanţ Preţul de piaţă la Valoarea maximă dintre
(baza valorică momentul donării col. 2 şi 3 (se indică în col. 3
ajustată) rînd 0209)

A 1 2 3 4

Active curente-total. 0209

Inclusiv mărfuri 02091

Mijloace fixe 02092

Nota la rîndul 030

Ajustarea (micşorarea) cheltuielilor conform prevederilor legislaţiei fiscale
Anexa 2D

Cod Constatări în Diferenţa

Corectări col.3-2 '
Evidenţa Sco-puri fiscale
financ-ră

A 1 2 3 4

Cheltuieli personale de familie 0301

Cheltuieli de delegaţie 0302

Cheltuieli de asigurare a persoanelor juridice 0303

Cheltuieli de reprezentanţă 0304

Pierderile obţinute în urma vînzării sau înstrăinării proprietăţii, 0305

efectuate în mod direct sau mijlocit între persoanele
interdependente
Cheltuielile, efectuate în folosul unui membru al familiei 0306
contribuabilului, al unei persoane cu funcţii de răspundere sau al
unui conducător de agent economic, în cazul lipsei justificării
acestei plăţi
Cheltuieli efectuate pînă la momentul plăţii, dacă contribuabilii au 0307
obligaţii faţă de persoana interdependentă, ce aplică metoda de
casă
Cheltuieli, achitate persoane interdependente, care folosesc metoda 0308
de casă.
Cheltuieli, legate de procurarea, administrarea sau întreţinerea 0309
oricărei proprietăţi, venitul de pe urma căreia este scutit de impozit

Cheltuielile, legate cu dobînzile calculate sau achitate 0310

acţionarilor (fondatorilor, asociaţilor), în cazul cînd majoritatea lor
sînt persoane străine sau scutite de impozit
Cheltuielile, legate de reparaţie şi reconstrucţie proprietăţii 0311

Suma uzurii mijloacelor fixe 0312

Cheltuielile, legate de investiţii şi cercetări ştiinţifice 0313

Defalcările în fondurile de rezervă 0314

Deducerea datoriilor compromise 0315

Alte cheltuieli, legate cu activitatea de întreprinzător, deduse în 0316

evidenţa contribuabilului din fondurile de rezervă create pe
parcursul anului fiscal
Defalcări în fondurile de risc 0317

Cheltuieli, legate de formarea rezervelor asigurărilor pe termen 0318

lung şi a fondurilor de asigurare a pensiilor
Penalităţile, amenzile şi alte sancţiuni, aferente tuturor 0319
impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii la buget
Pierderi de la realizarea mijloacelor fixe, inclusiv în cazul 0320
efectuării donaţiei şi ieşirii forţate
Pierderi de la alte ieşiri a mijloacelor fixe, decît cele indicate în 0321
rînd.0320
Amortizarea proprietăţii nemateriale 0322

A l 2 3 4

Cheltuielile, legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile 0323

Cheltuielile, legate cu achitarea procentelor pentru datoriile, 0324

necesare cu locuinţă sau automobilul contribuabilului
Suma contribuţiilor efective efectuate în scopuri filantropice şi de 0325
sponsorizare conform datelor evidenţei financiare
Suma cheltuielilor efective neconfirmate documentar reflectate în 0326
evidenţa financiară
Alte 0327
0328
TOTAL 030 X X
 Notă la rîndul 0304
*Cheltuieli de reprezentanţă

Anexa 2. l D
Indicatori Cod Suma Cota limită a Suma
lei cheltuielilor de cheltuielilor de
reprezentanţă reprezentanţă,lei
%
A 1 2 3 4
Venitul conform datelor evidenţei fmanciare-total fără 03041 X X
TVA şi accize
Suma ajustărilor (micşorări) veniturilor rînd.020 03042 x x
Suma venitului brut - total (rînd.03041+03042) 03043 x X
inclusiv
De la realizarea mărfurilor 030431 0,5

Alte venituri (rînd.03043-030431) 030432 1,0

În total suma limită a cheltuielilor de reprezentanţă (rînd 03044 X X

03043 1+030432)
Suma cheltuielilor efective de reprezentanţă (se înscrie 03045 X x
în anexa 2 rînd. 0304, col 2D)
Cheltuielile de reprezentanţă, permise spre 0304 x x
deducere(rînd.03045, dar nu mai mult decît rînd.03044
se înscrie în anexa2D rînd.0304, col. 3)

Notă la rînd 0324

Cheltuielile, legate cu achitarea procentelor pentru datoriile neasigurate cu locuinţă sau automobil
contribuabilului (Cf art. 36 (4) p.b)
Anexa 2.21
Indicatori Cod Suma, lei

Venitul din investiţii-total (rînd 032411-032414), inclusiv 03241

Creşterea de capital (rînd 0210 col 10 anexa 1.2 D) 032411

Royalty 032412

Venitul de la arenda financiară a activelor materiale pe termin lung 032413

Venitul sub formă de dobîndă 032414

Cheltuielile, legate cu achitarea dobînzii pentru datoriile 03242

neasigurate cu locuinţă sau automobilul contribuabilului
Sursa cheltuielilor pentru achitarea dobînzii, recunoscută spre 0324
deducere (rînd. 03242, dar nu mai mult decît 03241) se
reflectă în anexa 2D col.

Notă la rîndul 120

Suma impozitului pe venit pentru întreprinderile agricole, inclusiv gospodăriile ţărăneşti(de fermieri),
întreprinderile individuale.
Anexa 3D
 Venitul impozabil Cod Suma, lei Cota Suma Impozitul pe venit Total suma
impozitului impozitului calculat se reduce impozitului pe
pe venit, % pe venit, lei cu____ %, venit, lei
(col.2x3) (col.4x5/100),lei (col.4-5)

A 1 2 3 4

Pînă la 1080 lei 1201 10800 10 1080

De la 10801 la 1500 1202 4200 15 630

Mai mult decît 1203 14680 28 4816

1501
Total 120 29680 6526 2610 3916

Nota rîndului 130

Suma facilităţilor la impozit pe venit
Anexa 4D
Categoria Cod Suma Termenul Legea în Suma impozitului Suma
înlesnirilor venitului acordării baza căreia pe ;venit supus înlesnirii de
supusă înlesnirii se acordă înlesnirii în la începutul
înlesnirii, înlesnirea perioada fiscală, lei acordării, lei
lei

1301

1303

1304

1305

130
 Notă la rîndul 140
Suma impozitului pe venit, calculată în rezultatul corectării veniturilor (cheltuielilor) perioadelor precedente
Depistate în perioada fiscală curentă
Anexa 5D
Tipul venitului (cheltuielilor) Cod Suma venitului anul Cota impozitului Suma
perioadelor, fiscale (cheltuielilor) impozitului
precedente depistate în perioada lei
curentă, lei
1401

1402

1403

Total 140

Notă la rîndul 1601

Impozit pe venit achitat în străinătate
Anexa 6D
Indicatori cod Suma, lei

Suma impozitului pe venit achitat peste hotare 16011

Venitul de la activitatea financiară şi investiţională de peste hotare 16012

Cheltuieli, legate de obţinerea venitului din rînd. 16012 16013

Venitul impozabil din activitatea financiară şi investiţională de peste 16014

hotare (rînd.16012-16013)
Cota impozitului pe venit stabilită în Moldova conform legislaţiei 16015
fiscale
Suma impozitului pe venit exceptând facilităţile rînd 150 16016
din Declaraţie
Suma impozitului pe venit (rînd 16015xl6014), calculată la cota 16017
stabilită conform legislaţiei
Suma impozitului pe venit , ce urmează a fi trecut în cont (suma 1601
cea mai mică indicată în rînd. 16011 , 16016 şi 16017)
 Notă la rînd 1602
Impozit pe venit reţinut prealabil la plata dividendelor
Anexa 7D
Indicatori cod Suma, lei

A 1 2

Suma impozitului pe venit exceptând facilităţile rînd 150 din 16021

Declaraţie
Suma depăşirii impozitului pe venit la plata dividendelor din anul 16022
fiscal precedent
Suma impozitului pe venit, reţinut la plata dividendelor în anul fiscal 16023
curent
Suma totală a impozitului pe venit, calculată la plata dividendelor 16024
(rînd 16022+ 16023)
Suma impozitului pe venit, calculată la plata dividendelor, ce se trece 16025
pe următorul an fiscal (rînd 16024- 16021)
Suma impozitului pe venit reţinut la achitarea dividendelor, ce 1602
urmează a fi trecute în cont (rînd 16024, dar nu mai mult decît
16021)

Notălarîndul l603
Impozitul pe venit, reţinut la sursa de plată
Anexa 8D
Indicatori Cod Suma, lei

A 1 2

Impozitul pe venit, reţinut la plata dobînzii 16031

Impozitul pe venit, reţinut la plata royalty 16032

Impozitul pe venit, reţinut la sursa de plată din serviciile acordate, 16033

inclusiv arenda
Impozitul pe venit, ce urmează a fi trecut în cont (suma rînd 16031- 1603
16033)
Tema 8. Conceptul, rolul şi funcţiile marketingului în activitatea de antreprenoriat

8.1. Esenţa şi conţinutul marketingului.

8.2. Funcţiile marketingului ( cercetarea pieţei, clienţilor, concurenţilor).

8.1.Marketingul este activitatea de studiere a pieţei îndreptată spre satisfacerea necesităţilor

cumpărătorului şi producătorului.
Funcţionarea unei întreprinderi presupune coordonarea mai multor componente: vînzări,
aprovizionarea producţiei, finanţe, investiţii ş.a. Marketingul ia în consideraţie toate aceste componente
în contextul evoluţiei prezente şi viitoare a pieţei.
Resursele întreprinderii sînt organizate şi folosite astfel încît să asigure maximalizarea profitului
obţinut de investitor în condiţiile acestor tendinţe ale pieţei.
În acest scop, marketingul presupune o analiză aprofundată a:
- resurselor şi obiectivelor firmei;
- pieţei (clienţii şi nevoile lor);
- concurenţilor;
- strategiilor de marketing;
- rezultatelor obţinute comparate cu cele planificate (valoarea produselor, vînzări,
profituri, penetrarea nişelor de piaţă ş.a).
Crearea pieţei este factorul optim în activitatea firmei, deoarece nici o afacere n-are sens dacă nu este
cerere pentru ea. Deaceea trebuie analizate modificările în timp a cererii:
- concurenţa;
- apariţia unor produse noi;
- tehnologii noi;
- dezvoltarea infrastructurii.
Marketingul este un proces dinamic, care implică un mod de gîndire flexibil şi secţiuni adaptate permanent
la condiţiile existente pe piaţă, condiţii ce generează atît ocazii favorabile cît şi obstacole.
Obiectivele de marketing ale firmei:
- scopul personal pe care îl urmăriţi în afaceri;
- tipul de produse sau servicii oferite;
- zona geografică de acţiune;
- tipurile de clienţi la care se adresează firma;
- obiectivele financiare.

8. 2. Funcţiile serviciului de marketing:

1. Cercetarea pieţei şi culegerea informaţiei necesare .
- studierea pieţei consumatorilor, necesităţi, păreri, preţuri.
2. Planificarea asortimentului de producţie.
3. Realizarea producţiei fabricate.
- metode de realizare: a) cu amănuntul
b) în angro
- depozitarea şi transportarea mărfii;
4. Reclama şi stimularea vînzărilor.
- reclamarea produselor;
- stimularea vînzărilor prin diferite metode.

Cercetarea pieţei este culegerea de date, analiza lor şi oformarea rezultatelor analizei, ce sînt necesare în
legătură cu situaţia concretă de marketing.
Direcţiile cercetării de marketing:
- studierea reacţiei la o marfă nouă;
- studierea necesităţii consumatorului în direcţia dată;
- studierea eficienţei avizului de reclamă
- studierea mărfurilor concurenţilor;
- analiza realizării mărfurilor;
 - studierea problemelor ambalării produselor.

Cercetarea de marketing a pieţei clienţilor are loc prin 2 metode:

1. O întreprindere mică se adresează la o organizaţie specializată în prestarea serviciilor de marketing.
2. O întreprindere mare dispune de serviciul propriu de marketing.

Pentru a petrece cercetarea de marketing este necesar de cules şi sistematizat informaţia. Se cunosc 3
metode de culegere a informaţiei:
- observarea, atunci cînd observatorul observă singur comportarea clienţilor;
- experienţa, pe baza experienţei proprii observatorul ia cîteva decizii;
- chestionarea, interogarea clienţilor, atunci cînd pe baza unei întrebări concrete cu
ajutorul anchetelor orale sau scrise se soluţionează problema.

Realizarea produsului finit are loc după aprecierea diferită de diverse grupe de clienţi în funcţie de
propriele lor nevoi. Divizarea pieţei în astfel de grupe constituie procesul de segmentare a pieţei, iar
grupurile individuale se numesc segmente de piaţă. Segmentarea are loc după criteriile:

Criteriile de segmentare a pieţei

Criteriul Parametrii de segmentare

Geografic Împărţirea clienţilor în grupe după ţări, regiuni, raioane, oraşe, sate.
Demografic Împărţirea clienţilor după gen, vîrstă, studii, naţionalitate, religie, profesie,
număr de copii în familie, stare familiară.
Economic Împărţirea clienţilor după nivelul de venituri.
Psihologic Împărţirea clienţilor după atitudinea faţă de nou, reclamă şi mărfuri de
prestij.

Un criteriu unic de segmentare a pieţei nu există. Fiecare întreprindere segmentează piaţa în corespundere
cu specificul mărfii sale.
Analiza concurenţilor
Cea mai bună metodă de a învinge concurenţii este să ştim:
- cine sînt;
- ce oferă din punct de vedere a produsului, preţului, promovării şi distribuţiei;
- care sunt strategiile lor;
- care sunt punctele lor slabe şi tari;
- cum reacţionează aceştia la schimbările impuse de noi.

Promovarea produsului pe piaţă are loc prin reclama lui. Reclama produsului, serviciilor reprezintă forme
de comunicare nepersonală prin intermediul mijloacelor de răspîndire a informaţiilor. Pentru a publica un
aviz de reclamă este necesar de soluţionat problemele:
1. alegerea tipului de reclamă;
2. alcătuirea avizului de reclamă.
Avizul de reclamă cuprinde următoarele etape:
- formarea ideei de adresare (o frază sau o îmbinare de cuvinte ce se memorizează uşor şi se asociază
cu marfa dată);
- alegerea ideei de adresare (scurt, clar şi cuprinzător);
- realizarea variantei de adresare (folosind anturaj obişnuit, în formă de cîntec, prin date ştiinţifice,
folosirea unui personaj simbolic, folosirea unui anturaj fantastic).

3. Alegerea mijloacelor de răspîndire a informaţiei (televiziune, presă, radiou)

 Tipuri de reclama

Tipul reclamei Scopul ei

Informativă Informează despre o marfă nouă sau despre schimbări în marfa existentă
De îndemînare Convinge consumatorii de a procura marfa dată într-un timp cît mai scurt
De amintire Aminteşte consumatorilor despre existenţa mărfii şi locul unde poate fi
procurată

Întrebări de control:

1. În ce constă esenţa marketingului?

2. Care sunt funcţiile serviciului de marketing?
3. Ce metode de culegere a informaţiei cunoaşteţi?
4. După ce criterii are loc segmentarea pieţei?
5. Cum se efectuiază analiza concurenţilor?
6. Ce tipuri de reclamă cunoaşteţi? Exemple.

Bibliografie :

1. M.Meскон, M.Aлберт, Ф.Хедоури. «Основы менеджмента». Москва. Издательство „Дело”.

1996.
2. Котлер. «Oсновы маркетинга»ю Moсква. Издательство “Дело”. 1998.
3. Cadastrul bunurilor imobile. Chişinău. 2000.
4. Ghidul întreprinzătorului particular. Chişinău. 2000.
Tema 9. Preţurile produselor agricole şi agroalimentare

9.1. Determinarea scopului politicii de preţuri.

9.2. Analiza factorilor ce influenţiază formarea preţurilor.
9.3. Analiza cheltuielilor de producere.
9.4. Metodele de formare a preţurilor.

9.1. Principiul general al economiei de piaţă constă în stabilirea liberă a preţului produsului de către
întreprindere. Politica de preţuri poate regla diferite scopuri pe piaţă care permanent se schimbă în
dependenţă de tipul pieţei. Deaceea întreprinderilor le este necesar o metodică mai detailată de
definitivare a preţului la produsul său. Metodica calculării preţului se compune din 6 etape
caracteristice, care sînt dependente una faţă de alta.
Etapele definitivării preţului final al produsului

Formularea Determinarea Evaluarea Analiza Alegerea Definitivarea

obiectivelor în cererii cheltuielilor de preţurilor şi metodei de preţului final
politica de preţ producere produsului stabilire a
concurenţilor preţurilor
Formularea obiectivelor în politica de preţ
Primar intreprinderea trebuie să determine obiectivele ce trebuie realizate pentru un tip de produs şi poziţia
acestuia pe piaţă. Cu cît obiectivele sînt mai clare, cu atît este mai uşor de definitivat preţul, de exemplu:
- maximalizarea profitului;
- asigurarea competitivităţii produsului pe piaţă;
- cucerirea pieţei după indicatorii cotei de piaţă şi calităţii produsului.
Determinarea cererii
Orice preţ direct sau indirect influienţează nivelul cererii produsului. Dependenţa dintre preţ şi cerere se
analizează:
- pentru majoritatea mărfurilor;
- pentru mărfurile de prestij.
Pentru majoritatea mărfurilor cu cît preţul creşte Pentru mărfurile de prestij
volumul realizat de producţie se micşorează.

P3 
P2 

P2 

P1 
P1 

K2 K1 K1 K2

Aprecierea cheltuielilor de producţie

Cererea ca regulă determină preţul maxim al produsului pe care întreprinderea poate să-l ceară pe piaţă, iar
preţul minim este dictat de preţul de cost al produsului; deci preţul de piaţă al produsului trebuie analizat în
aşa fel ca el să recupereze preţul de cost.
Analiza preţurilor şi produselor concurenţilor
Deşi preţul maxim pentru produs este apreciat prin cerere iar preţul minim prin preţul de cost al produsului
la definitivarea preţului mediu influienţează preţul concurenţilor şi reacţia de piaţă a acestora.
Întreprinderea trebuie să cunoască calitatea produsului firmelor concurente şi fluiditatea preţului. Deseori
se folosesc metode:
- cercetarea pieţei concurenţilor;
- compararea produsului;
- aprecierea preferinţelor consumatorilor;
- aprecierea calităţii produsului.
Alegerea metodei de stabilire a preţului
Cunoscînd graficul cererii, preţul de cost şi preţul concurenţilor întreprinderea trebuie să-şi stabilească
preţul la produsul său. Acest preţ o să fie între foarte mic şi foarte mare. Preţul foarte mic se determină de
preţul de cost al produsului, iar preţul foarte mare de careva performanţe în calitatea produsului, deci poate
fi determinat preţul mediu care reprezintă un punct de reper în definitivarea preţului.

Preţ foarte Preţ foarte

mic Preţ posibil înalt
Preţ de cost Preţul Performanţele în
Profitul al produsului concurenţilor calitatea produsului Cerere nu se
lipseşte formează

Definitivarea preţului final

Scopul metodelor de calculare a preţurilor este minimalizarea segmentului preţului pînă la o valoare
optimă definitivată.

9.2.
Competitivitatea produselor pe piaţă sporeşte odată cu preferinţele consumatorilor dependente de calitate.
Produsele calitative, ale cărui preţuri sînt accesibile îşi găsesc uşor clasament, pe cînd cele necalitative nu
se pot vinde şi conduc la pierderi esenţiale. Pentru a calcula preţul mediu la o unitate de produs se
calculează raportul dintre sumele incasate şi volumul fizic de producţii.
La modificarea preţului mediu influienţează factorii:
- sumele incasate;
- volumul fizic de producţie;

9.4. Metodele de formare a preţurilor

Stabilirea preţului la produsele sau serviciile întreprinderii este una dintre cele mai importante şi
complicate decizii manageriale. Decizia privind formarea preţurilor reprezintă procesul de determinare
a preţului de vînzare rezonabil şi competitiv, care va genera creşterea vînzărilor şi majorarea
profitului. Procesul de formare a preţului presupune examinarea multor factori, cum sunt concurenţa,
cererea cumpărătorilor, consumurile şi cheltuielile etc. De obicei, decizia definitivă privind formarea
preţurilor o ia conducătorul secţiei, împuternicit să adopte asemenea decizii. El trebuie să analizeze
toate consecinţele posibile ale fiecăreia din variantele acestei decizii.
În practică există două abordări privind formarea preţurilor (costului şi valorii percepute)
(fig.4.1).

I. Abordarea costului

Produs Tehno- Cost Preţuri Valoa- Cumpă-

logia rea rători

II. Abordarea valorii percepute

 Cumpă- Valoa- Preţuri Cost Tehno- Produs
rători rea logia

Fig. 9.1. Diferite abordări privind formarea preţurilor

Abordarea costului privind formarea preţurilor reprezintă o metodă de formare a preţului, ce

utilizează în calitate de punct iniţial costul efectiv al întreprinderii aferent fabricării şi vînzării
producţiei.
Abordarea valorii percepute reprezintă metoda, prin care întreprinderea de la început
determină preţul de vînzare a articolului nou, iar apoi proiectează însuşi produsul.
Să examinăm procesul de formare a preţului conform abordării costului.
Din punct de vedere istoric această abordare este cea mai veche şi cea mai sigură, întrucat la
baza ei stau astfel de categorii reale, cum sunt consumurile şi cheltuielile întreprinderii, confirmate
prin documente contabile corespunzătoare.
În cazul abordării costului procedura de determinare a preţului noului produs este aproximativ
următoarea: serviciile de proiectări propun un articol nou cu parametrii corespunzători. Apoi proiectul
acestui articol trece la tehnologi, iar de la ei - în secţia de planificare şi contabilitate. La această etapă
se determină şi preţul, care trebuie să asigure restituirea tuturor consumurilor şi cheltuielilor aferente
fabricării lor. După aceea colaboratorilor secţiei de desfacere li se încredinţează organizarea vînzării
acestui articol.
Cea mai răspîndită formă de formare a preţului în baza costului este formarea preţului după
principiul "consumuri şi cheltuieli plus".
La utilizarea principiului "consumuri şi cheltuieli plus" preţul de vînzare pentru o unitate se
determină prin adăugarea la costul total al producţiei a unei părţi a profitului (adaosului). Formula
generală a preţului în acest caz are următorul aspect:

Preţul = Consumuri şi cheltuieli + Adaos,

unde:

Adaosul = Procentul adaosului x Consumuri şi cheltuieli.

Procentul adaosului se determină empiric, de cele mai dese ori ţinînd cont de rata rentabilităţii
necesare (aşteptate).
Adaosul poate fi calculat în baza:
 consumurilor variabile;
 costului de producţie;
 sumei totale a consumurilor şi cheltuielilor variabile;
 consumurilor şi cheltuielilor totale.

Formula de calcul a procentului adaosului:

Procentul adaosului = (Profit bugetar + Consumuri şi cheltuieli totale, neincluse în componenţa celor de
bază) : (Volumul anual al producţiei x Consumuri şi cheltuieli de bază pe o unitate de produs).

Pentru ilustrarea utilizării acestei formule să examinăm datele studiului de caz privind întocmirea
bugetului general de la S.A. “Dacia” (tab.4.1).
Tabelul 9.1
Calculul consumurilor şi cheltuielilor pe 1 kg de produse
 Pîine de grîu de Pîine de grîu de Pîine de secară
calitate superioară calitatea I
total 1 kg total 1 kg total 1 kg
1 2 3 4 5 6 7
1. Volumul producţiei, kg 173 316 X
(tab.3.3)
2. Consumuri variabile, lei 253 099 1,4603
2.1. directe de materiale 221 606 X
(tab.4.6)
2.2. directe privind retri- 13 277 X
buirea muncii (tab.4.6)
2.3. indirecte de 18 216 X
producţie (tab.4.6)
3. Consumuri constante, lei 70 175 0,4049
(tab.4.12)
4. Costul de producţie, lei 323 274 1,8652
(rd.2+rd.3)
5. Cheltuieli variabile ale 4 359 0,0252
perioadei (tab.4.6)
6. Cheltuieli constante ale 45 123 0,2604
perioadei, lei (tab.4.12)
7. Suma totală a consumu- 372 756 2,1508
rilor şi cheltuielilor, lei
(rd.4+rd.5+rd.6)
8. Rezultatul financiar 146 484 X 233 740 X (12 867) X
bugetar (profit/pierdere),
lei

Utilizînd datele din tabelul 9.20, să determinăm suma adaosului prin diferite metode:
1) Calculul adaosului în baza consumurilor variabile

1. Procentul adaosului la consumurile variabile:

(Profit bugetar + Consumuri constante + Cheltuieli ale perioadei):

(Volumul producţiei x Consumuri variabile pe o unitate de produs)

a) pentru pîinea de grîu de calitate superioară:

146 484 + 70 175 + 4 359 + 45 123 = 266 141 = 105,16 %
173 316 x 1,4603 253 093

b) pentru pîinea de grîu de calitatea I:

c) pentru pîinea de secară

2) Calculul adaosului în baza costului de producţie

1. Procentul adaosului la costul de producţie:

Profit bugetar + Cheltuieli ale perioadei______________

Volumul producţiei x Costul de producţie pe o unitate de produs

a) pentru pîinea de grîu de calitate superioară:

146 484 + 4 359 + 45 123 = 159 966 = 60,62 %
173 316 x 1,8652 323 269
 b) pentru pîinea de grîu de calitatea I:

c) pentru pîinea de secară:

2. Suma adaosului:

a) pentru pîinea de grîu de calitate superioară: 60,62 x 1,8652 = 1,1307 lei

100

b) pentru pîinea de secară:

3) Calculul adaosului în baza sumei consumurilor şi cheltuielilor variabile

1. Procentul adaosului la suma consumurilor şi cheltuielilor variabile:

Profit bugetar + Consumuri şi cheltuieli constante totale_________

Volumul producţiei x Consumuri şi cheltuieli variabile totale pe o unitate de produs

a) pentru pîinea de grîu de caliate superioară:

146 484 + 70 175 + 45 123 = 261 782 =101 68 %

173 316 x (1,4603 + 0,0252) 257 461

b) pentru pîinea de grîu de calitatea I:

c) pentru pîinea de secară:

2. Suma adaosului:
a) pentru pîinea de grîu de calitate superioară:

101 68 x (1,4603 + 0,0252) = 1,5105 lei

100
b) pentru pîinea de grîu de calitatea I:
c) pentru pîinea de secară:

4) Calculul adaosului în baza consumului şi cheltuielilor totale

1. Calculul adaosului în baza consumurilor şi cheltuielilor totale:

Profit bugetar__________________________
Volumul producţiei x Consumuri şi cheltuieli totale pe o unitate de produs

a) pentru pîinea de grîu de calitate superioară:

146 484___ = 146 484 = 39,3 %
 173 316 x 2,1508 372 768

b) pentru pîinea de grîu de calitatea I:

c) pentru pîinea de secară:

2. Suma adaosului:

a) pentru pîinea de grîu de calitate superioară: 39,3 x 2,1508 = 0,8452 lei

100

b) pentru pîinea de grîu de calitatea I:

c) pentru pîinea de secară:

Datele privind suma adaosului permit calcularea preţului pentru 1 kg. de produse (tab.9.2).

Tabelul 9.2
Calculul preţului pentru 1 kg de produse

Formula de calcul Calculul preţului pentru pîine

de grîu de calitate de grîu de de secară
superioară calitatea I
1. Consumuri variabile + 1,4603 + 1,5357 =
adaos = 2, 996
2. Costul de producţie + 1,8652 + 1,1307 =
adaos = 2,996
3. Suma consumurilor şi (1,4603 + 0,0252) +
cheltuielilor variabile + + 1,5105 =2,966
adaos
4. Consumuri şi cheltuieli 2,1508 + 0,8452 =
totale + adaos = 2,996

Astfel, utilizînd diferite baze pentru calculul sumei adaosului, au fost obţinute rezultate identice referitoare
la preţul 1 kg de pîine. În legătură cu aceasta, la formarea preţului întreprinderea poate să utilizeze oricare
din aceste baze.
În ultimii ani se acordă o atenţie tot mai mare procesului de formare a preţurilor după modul de
abordare a valorii percepute a produsului.
Valoarea percepută reprezintă stabilirea preţurilor in aşa fel ca ele să asigure intreprinderii
obţinerea unui profit mai mare pe seama realizarii mai avantajoase a corelaţiei "valoare/cost".
Spre deosebire de formarea preţului după principiul "consumuri şi cheltuieli plus" abordarea valorii
percepute prevede calculul preţului în baza cercetărilor de marketing. Cunoaşterea nivelului acestui preţ
permite întreprinderii în scopul obţinerii profitului previzibil să determine volumul necesar al vînzărilor şi
respectiv volumul producţiei, totodată ţinînd cont de conjunctura pieţei existentă real. Apoi prin scăderea
din preţ a mărimii profitului previzibil poate fi determinată suma maximă a consumurilor şi cheltuielilor
admise pentru o unitate de produs.
 În cazul cînd consumurile şi cheltuielile planificate calculate prin metoda tradiţională depăşesc
consumurile şi cheltuielile maximal admisibile calculate, ţinand cont de conjunctura pieţei, este necesar ca
specialiştii întreprinderii să caute căile de micşorare a acestora.
Să examinăm un exemplu de formare a preţului conform abordării valorii percepute.
Exemplul 1.
Sa admitem că într-o regiune concretă funcţionează trei întreprinderi care se specialzează în fabricarea şi
vînzarea produselor de panificaţie „DACIA”,”SPICUŞOR”, şi ”VICTORIA”.S.A.”DACIA” vinde pîine de
grîu de calitate superioară la preţul de 1,2 lei pentru o unitate, S.A.”SPICUŞOR”-1,23 lei şi
S.A.”VICTORIA”-1,19 lei .Greutatea unui produs este aceeaşi la toate trei întreprinderi şi constituie 400
grame. În cadrul cercetărilor de marketing consumatorilor li s-a propus să evaluieze producţia acestor trei
întreprinderi după diferite criterii, pe de o parte, şi importanţa relativă a acestora, pe de altă parte. Scopul
respondenţilor a constat în aceia ca pentru fiecare produs concret :

a) ţinînd cont de lista criteriilor indicate în anchetă, să se evalueze importanţa relativă a fiecăruia din
ele, atribuindu-i un anumit număr de puncte astfel ca suma punctelor după toate criteriile să fie
egală cu 100;

b) să repartizeze 100 puncte între întreprinderile analizate după fiecare criteriu distinct.

Pentru ca rezultatele cercetărilor să reflecte adecvat situaţia reală, a fost chestionat un număr suficient
(178 persoane) de consumatori de produse de panificaţie.

În urma prelucrării anchetelor au fost obţinute următoarele rezultate:

Importanţa Criteriile Pîine de grîu de calitate superioară, puncte

relativă, %
Total „Dacia” „Spicuşor” „Victoria”

40 Calitatea articolelor 100 35 33 32

25 Siguranţa producţiei 100 34 33 33

25 Siguranţa livrărilor 100 36 32 32

10 Calitatea serviciilor 100 35 35 30

100 Valoarea percepută 33,33 35,00 32,95 32,05

Preţul pentru o unitate 1,21 1,27 1,20 1,16

Mărimea „valorii percepute” pentru fiecare întreprindere se calculează conform formulii valorii
medii ponderate şi anume înmulţind importanţa relativă a fiecărui criteriu cu numărul de
puncte ce revine întreprinderii respective conform criteriului menţionat.

Astfel, pîinea de grîu de calitate superioară, propusă de întreprinderea „Dacia” se evaluiază cu 35

puncte:

(35 x 40) + (34 x 25) + (36 x 25) + (35 x 10)

100

Pîinea propusă de întreprinderea „Spicuşor” – cu 32,95 puncte:

(33 x 40) + (33 x 25) + (32 x 25) + (35 x 10)

100
iar pîinea propusă de întreprinderea „Victoria” – 32,05 puncte:

(32 x 40) + (33 x 25) + (32 x 25) +(35x 10)

100

Calculul preţurilor proporţional cu valoarea percepută se efectuiază prin înmulţirea preţului mediu al unei
pîni de grîu de calitate superioară [1,21 = (1,20 + 1,23 + 1,19) : 3] cu raportul valorii percepute faţă de
valoarea percepută medie [33,33 = (35,00 + 32,95 + 32,05) : 3]. Aşa dar, preţul unitar a unei pîni de grîu
de calitate superioară constituie pentru întreprindere:

"Dacia": 1,21 x 35,00 = 1,27 lei.

33,33

"Spicuşor": 1,21 x 32,95 = 1,20 lei.

33,33

"Victoria " : 1,21 x 32,05 = 1,16 lei.

33,33
Calculele arată ca, bazîndu-ne pe cercetările importanţei relative a producţiei, întreprinderea "Dacia" poate
stabili preţul unitar pentru pîinea de grîu de calitate superioară în mărime de 1,27 lei, care este mai mare
decît preţul mediu (1,21 lei). Creşterea preţului producţiei în comparaţie cu preţurile concurenţilor de bază
poate duce la pierderea unor cumpărători (clienţi) şi, prin urmare, la micşorarea volumului vînzărilor. De
aceea faţă de majorarea preţurilor la producţia sa trebuie de avut о atitudine precaută şi de luat decizii
privind creşterea preţurilor numai în baza analizei de prognoză a sensibilităţii profitului şi volumului
vînzărilor la modificarea preţurilor.
Sa admitem că după părerea experţilor S.A. "Dacia " majorarea preţurilor la pîinea de grîu de calitate
superioară de la 1,20 la 1,27 lei (adică cu 5,8 %) va duce la micşorarea volumului vînzărilor în unităţi de
produse şi respectiv a volumului producţiei (cu 8 %) şi, ca urmare, la creşterea profitului din vînzarea pîinii
de grîu cu 5,3 %. [(0,92 x 1,058 - 0,92 x V- F) - (1 x 1 - 1 x V- F) = 0,97336 - - 0,92 x V- F - 1 + 1 x V + F
= 0,053]. Prin urmare, mărimea profitului previzibil constituie pentru întregul volum al vînzărilor
(producţiei) 154 247 lei (146 484 x 105,3 %), sau 0,3560 lei pentru о unitate de produs (146 484 : 433 290
x 105,3 %). În continuare, scăzînd din preţ mărimea profitului previzibil, calculăm suma maximă a
consumurilor şi cheltuielilor admise, ce ţine de fabricarea şi vînzarea pîinii de grîu de calitate superioară.
Pentru întregul volum al producţiei această sumă va constitui 352 009 lei (433 290 x 0,92 x 1,27 - 154
247), iar pentru о unitate de produs - 0,914 lei (1,27-0,3560).
Aceste date demonstrează că în cazul majorării concomitente a preţurilor la producţia fabricată şi
micşorării volumului producţiei suma totală a consumurilor şi cheltuielilor pentru tot volumul se
micşorează (pe seama micşorării sumei totale a consumurilor variabile), iar pentru о unitate de produs - se
majorează în comparaţie cu varianta iniţială (pe seama consumurilor constante pe о unitate de produs). În
caz de necesitate suma consumurilor şi cheltuielilor urmează a fi micşorată fie pe seama micşorării
consumurilor şi cheltuielilor variabile, fie a celor constante, fără a reduce în acest caz calitatea producţiei.
În acest scop este raţional de creat о grupă de lucru din specialişti, care vor efectua analiza valorică
funcţională detaliată pe fiecare produs concret, vor studia posibilitatea perfecţionării procesului tehnologic
de producţie, vor căuta noi pieţe de achiziţionare a materiilor prime şi materialelor la preţuri mult mai
joase etc.

9.3. Analiza cheltuielilor de producere.

«Анализ прямых производственных затрат»

Производственные затраты (затраты на продукцию) - это затраты связанные с производством
продукции или с приобретением товаров для продажи. Известно, что по способу отнесения на
себестоимость объектов затраты делятся на прямые и косвенные. Прямые производственные
затраты это те затраты, которых можно прямо и непосредственно отнести на конкретный вид или
партию продукции. Они делятся на две группы:
 • прямые материальные затраты,
• прямые затраты на оплату труда.
На производственных предприятиях к прямым материальным затратам относятся стоимость
материалов, используемых в производственном (технологическом) процессе, включаемая в
себестоимость готовой продукции.
В прямые затраты на оплату труда производственных предприятий включаются затраты
на оплату труда основного производственного персонала предприятия, в том числе премии и
другие выплаты стимулирующего и компенсирующего характера.
В процессе анализа прямых производственных затрат используются следующие понятия:
- бюджет, представляет собой финансовый документ, созданный до того, как предлагаемые
действия (операции) будут выполняться;
- бюджет статический или фиксированный - это бюджет, рассчитанный на конкретный
уровень ожидаемых продаж или производства и включает затраты, исчисленные исходя из
запланированного объема продаж или производства;
- бюджет гибкий (назывыемый также переменный или пересчитанный) - это бюджет,
который составляется для разных уровней выпуска и включает и затраты, скорректированные с
учетом фактического объема продаж или производства.
Основные источники информации для анализа прямых производственных затрат являются:
- калькуляция себестоимости произведенной продукции,
- калькуляция себестоимости единицы продукции,
- данные бизнес-плана,
- статистический отчет 1п «Продукция» или 5с «Затраты и расходы предприятия».
 Существуют три уровня анализа прямых производственных затрат.

Анализ прямых производственных затрат (ППЗ)

Нулевой уровень

ППЗ фактические. ППЗ плановые.

Отклонение от статического бюджета.

Первый уровень

Из-за изменения объема и Из-за изменения гибкого

структуры произведенной бюджета.
продукции.

ПМЗ Второй уровень ПЗОТ

Из-за изменения Из-за изменения Из-за изменения Из-за изменения

нормы расхода цен на материалы производитель- Тарифных ставок
ности труда

Схема 1. Анализ прямых производственных затрат

Нулевой уровень
На нулевом уровне анализа прямых затрат определяется отклонение от статического бюджета,
путем сравнения фактических прямых затрат (ПЗфакт.) с бюджетными (ПЗплан). Такой анализ
позволяет выявить благоприятные и неблагоприятные отклонения.

Отклонение ПЗ = ПЗфакт. - ПЗплан.

Первый уровень
Задача анализа первого уровня - выявить, за счет чего произошли отклонения фактических
затрат от запланированного в бюджете. Возможны две причины:
1. изменение в объеме и структуры произведенной продукции ;
2. изменение общей суммы затрат (отклонения от гибкого бюджета).

1.Для выявления общего отклонения в объеме и структуры сравниваются показатели

гибкого и стастического бюджетов.

Общее откл. ПЗ в объема и струк. = ПЗгибк. - ПЗстат.

 В свою очередь общее отклонение за счет изменения объема и структуры можно разделить
на две части:
• отклонение за счет изменения объема продукции,
• отклониние в структуре произведенной продукции.
Отклонение в объеме продукции рассчитывается по формуле:

Откл, ПЗобъема = ПЗстат. х измен. %VРМ /100

Отклонение в структуре произведенной продукции рассчитывается балансовым методом,

то есть из общего отклонения в объеме и структуры вычетается изменение прямых затрат за счет
влияния объема произведенной продукции. Формула расчета отклонения от структуры продукции
выглядит следующим образом:

Откл,Пзструк,= Общее откл, ПЗв объеме и струк, -Отк.ПЗ объеме

Или
Откл.Пзструк.= Пзгибк. - Пзстат, - Отк.ПЗ объеме
2. Отклонение от гибкого бюджета рассчитывается путем сравнения фактических затрат с
данными гибкого бюджета.

Откл. ПЗгибк. = ПЗфакт. - ПЗгибк.

На этом этапе анализа появляется необходимость составления гибкого бюджета, то есть пересчета
прогнозируемых затрат в условиях фактического выпуска продукции.

Второй уровень

На втором уровне анализа выявляются факторы влияющие на отклонение от гибкого

бюджета. На отклонение фактических прямых материальных затрат от гибкого бюджета
влияют следующие факторы:
- изменение расхода материалов (количества используемых материалов) на единицу
продукции;
- изменение цены материалов.

Отклонения фактических прямых материальных затрат от гибкого бюджета под влиянием

первого фактора - количества используемых материалов, равно разности фактического
количества материалов (Кфакт.) и прогнозируемого количества материалов, необходимых для
фактического выпуска продукции (Кпересч.), умноженной на прогнозируемую цену материалов
(Цплан).

Отклонение ПМЗ норм. = (Кфакт - Кпересчет.) х Цплан

Отклонение по цене на материалы равно разнице между фактической (Цфакт.) и плановой

ценой (Цплан) единицы материалов, умноженной на количество закупленного материала (Кзакуп.).

Отклонение ПМЗ цен. = ( Цфакт - Цплан) х Кзакуп.

Расчет влияния этих факторов производится либо методом абсолютных разниц или методом
пересчета показателей.

В процессе дальнейшего анализа рассчитываются факторы влияющие на изменение прямых

затрат на оплату труда от гибкого бюджета.
На отклонения от гибкого бюджета прямых затрат на оплату труда влияют следующие
факторы:
 - изменение по ставке заработной платы,
- изменение по производительности труда.

Отклонение по ставке заработной платы равно разнице между фактической (ТЗфакт) и

плановой ставками заработной платы (ТЗплан), умноженной на фактическое число отработанных
часов (Чфакт).

Отклонение ПЗОТ ставк. = ( ТЗфакт - ТЗплан) х Чфакт.

Отклонение по производительности труда равно разности фактического времени в часах

(Чфакт), отработанного за рассматриваемый период и прогнозируемого времени в часах,
затраченного на фактический выпуск продукции (Ч пересч.), умноженной на плановую почасовую
ставку заработной платы (ТЗплан).

Отклонение ПЗОТпроиз. = ( Чфакт - Чпересч) х Тзплан

Расчет влияния факторов производится методом абсолютных разниц или пересчета показателей.

ПРИМЕР
Предположим, что фирма производит два вида продукции: пшеничный хлеб высшего сорта и
первого сорта. На октябрь месяц было запланированно произвести 65 420 кг хлеба высшего сорта и
12 900 кг - хлеба первого сорта. Плановая цена продажи за 1 кг хлеба высшего сотра - 3,90 лей,
хлеба первого сорта - 3,56 лей. Для производства этих видов продукции используются следующие
три вида основных материалов: мука, дрожжи и соль.
Прямые материальные и трудовые плановые затраты для производства 1 кг хлеба представлены в
таблице 1.

Таблица I.
Плановые (нормативные) прямые затраты для производства 1 кг хлеба
Затраты: Сумма, лей

Хлеб высшего сорта:

Материальные затраты: 1 . Мука (0,750 кг по 2 лея за кг) 1.5

2. Дрожжи (0,012 кг по 8,7 лей за кг) 0.1044

3. Соль (0,008 кг по 0,6 лея за кг) 0.0048

Всего материальные затраты 1.6092

Затраты по оплате труда по цехам:

• подготовительный (0,015 часа по 1,30 лея за час) 0.0195

• тестомесильный (0,10 часа по 1,25 лея за час) 0.125

• выпечки (0,1 часа по 1,35 лея за час) 0.135

• укладка в лотки (0,007 часа по 1,05 лей за час) 0.00735

Всего затраты на оплаты труда 0.28685

Хлеб первого сорта:

Материальные затраты:
1. Мука (0,750 кг по 1,8 леев/кг) 1.35

2. Дрожжи (0,008кг по 8,7 лей за кг) 0.0696

3. Соль (0,0 1кг по 0,6 лея за кг) 0.006

Всего материальных затрат 1.4256

Затраты по оплате труда по цехам:

• подготовительный (0,015час по 1,3 лея за час) 0.0195

• тестомесильный (0,1 1 час по 1,25 лея за час) 0.1375

• выпечки (0,1 1час по 1,35 лея за час) 0.1485

• укладка в лотки (0,007час по 1,05 лей за час) 0.00735

Всего затраты на оплаты труда 0.31285

Фактически фирма произвела в октябре месяце 66 500 кг хлеба высшего сорта и 12 500 кг - хлеба
первого сорта. Стоимость фактических прямых затрат за октябрь месяц составляет:
Хлеб высшего сорта:
ПМЗ:
• мука (49 875 кг х 2,20 лей за кг) 109 725 леев
• дрожжи (665 кг х 8,80 лей за кг) 5 852 леев
• соль (598,5 кг х 0,58 лей за кг) 347,13 леев
ПЗОТ по цехам:
• подготовительный (997,5 час х 1,31 лея за час) 1 306,73 лея
• тестомесильный (6 317,5 час х 1,27 лея за час) 8 023,23 лея
• выпечки (6 650 час х 1,38 лея за час) 9 177 леев
• укладка в лотки (465,5 час х 1,07 лея за час) 498,09 лея
Хлеб первого сорта
ПМЗ:
• мука (93 750 кг х 1,85 лея за кг) 173 437,5 лея
• дрожжи (1 062,5 кг 5 х 8,80 лея за кг) 9 350 леев
• соль (1 250 кг х 0,58 лея за кг) ПЗОТ по цехам: 725 леев
ПЗОТ по цехам:
• подготовительный (1 875 часов х 1,31 лея за час) 2 456,25 лея
• тестомесильный (13 750 часов х 1,27 лея за час) 17 462,5 лея
• выпечки (1 375 часов х 1,38 лея за час) 1 897,5 лея
• укладка в лотки (875 часов х 1,07 лея за час) 93,25 лея
Оценить изменения прямых затрат за октябрь месяц и рассчитать влияние факторов на изменения
ПЗ.

Решение:

Нулевой уровень

Оценка отклонения от статического бюджета

Таблица 1
ПЗ Бюджет статический Фактические Отклонение от
Данные статического
бюджета

1 2 3 4=3-2

1. ПМЗ: • (1, 5 леях 65 420) + + 109725 + 173437,5 = + 10 882,5

Мука (1,35x129 000) = 98 130 + + = 283 162,5
174 150 = 272280

• Дрожжи (0, 1044x65 420) + (0,0696 х х 5852+9350 = 15202 - 606,25

129 000) =15 808,25

• Соль (0,0048 х 65 420) + (0,006 х х 347,13+725= -15,89

129000)=! 088,02 1072,13

Всего ПМЗ 289 176,27 299436,63 +10 260536

ПЗ Бюджет статический Фактические Отклонение от статического

Данные бюджета

1 2 3 4=3-2
2. ПЗОТпоцех: • (0,0195 2 65 420) + (0,01 95 х 1 306,73 + 2 456,25 -28,21
подготови- х 1290001 = 3791.19 = = 3 762.98
тельный

• тестоме- (0, 1 25 х 65 420) + (0,1 375 х 8023,23 + 17462,5 = - 429,27

сильный х 129 000) = 25 915 = 25 485,73

• выпечки (0, 1 35 х 65 420) + (0,1 485 х 9 177+ 18975 = = 28 + 163,8

х 129 000) = 27 988,2 152

• укладка в лотки (0,00735 х 65 420) +(0.00735 х 498,09 + 936,25 = = + 5,35

х 129000)= 1428,99 1 434,34

Всего ПЗОТ 59 123,38 588 335,05 -2 188,33

Первый уровень
Таблица 2
Расчет влияния факторов на отклонения от статического бюджета
Расчет влияния факторов на отклонения от статического бюджета
пз Бюджет
статиче
Гибкий
бюджет
Фактически Отклоне-
ние
В том числе

ский Объема Струк. Гибкий

продукции бюджет
1 2 3 4 5=4-2 6 7=3-2-6 8=4-3

ПМЗ:

Мука 272 280 (66 500 х 1,5) 283 162,5 +10882,5 - 0,014 х + 31,92 + 14662,5
+ (125 000 х х 272 280 =
х!,35) = = -3811,92
= 268 500

Дрож- 15808,25 (66 500 х 15202 -606,25 - 0,014 х + 55,67 - 440,6

жи х 0,1 044) + х 15808,25 =
-ь (125 000 х = -221,32
х 0,0696) =
= 15642,6

Соль 1 088,02 (66 500 х 1 072,13 -15,89 - 0,014 х -3,59 + 2,93

х 0,0048) + х 1 088,02 =
(1 25000 х = -15,23
х 0,006) =
= 1 069,2

Всего 289176,27 285211,8 299 436,63 + 10260,36 - 0,014 х + 84 + 14224,83

ПМЗ х 289 176,27
= - 4048,47

ПЗОТ
Подго- 3791,19 (66 500 х 3 762,98 -28,21 - 0,014 х -3,86 + 28,73
товит. х 0,0195) + х 3791, 19 =
цех (125 000 х = -53,08
х 0,0195) =
= 3 734,25

ПЗ Бюджет Гибкий Фактически Отклонение В том числе

статиче- бюджет
ский Объема Струк. Гибкий
продукции бюджет

1 2 3 4 5=4-2 6 7=3-2-6 8=4-3

Тесто- 25915 (66 500 х 25 485,73 -415 -0.014х -52,19 - 14,27

месиль х 0,125) + х 25 915 =
ный + (125 000 х = -362,81
цех х 0,1375) =
= 25 500

Цех 27 988,2 (66 500 х 28152 + 163,8 -0,014 х -56,85 + 612

выпеч- х 0,135) + х 27 988,2 =
ки + (125 000 х = -391,35
х 0,1485) =
= 27 540

Уклад- 1 428,99 (66 500 х 1 434,34 + 5,35 - 0,014 х -1,45 + 26,81

ка в х 0,00735) + х 1 428,99 =
лотки + (125 000 х = -20,01
х 0,00735) =
= 1 407,53

Всего 59 123,38 58 181,78 58 835,05 -288,33 - 0,014 х -113,87 + 653,27

ПЗОТ х 59 123,38 =
=-827,73

Всего 348 299,65 343 393,58 358271,68 + 9 972,03 - 0,014 х -29,87 + 14878,1
ПЗ х 348 299,65
= -4876,20

Объем 65 420 х 3,9 X (66 500 х 704 350 :

продук + 129 000 х х З,9) + : 714 378 =
ции х З,56 = + (125 000 х = 98,6
= 255 138+ х 3,56) =
+ 459 240 = = 259 350 +
= 714378 + 445 000 =
= 704 350

Второй уровень

Таблица 3
Расчет влияния факторов на отклонения ПМЗ от гибкого бюджета
 (хлеб высшего сорта)
Мате- Норма расхода Цена матер. ПМЗ Откло- В том числе
риалы нение
план на факт план факт План Пересчет факт нормы цены
факт,
выпуск

1 2 3 4 5 6=2x4 7 = 3x4 8 = 3x5 9 = 8-6 10 = 7-6 11=8-7

Мука 66 500 49875 2,0 2,2 99750 99750 109725 + 9975 + 9975
х 0,750
= 49875

Дрож- 66 500 66 500х 8,7 8,8 6 942,6 5 785,5 5852 - 1 090,6 - 1 157,1 + 66,5
жи х 0,012 х 0,01
= 798 = 665

Соль 66 500х 66 500 0,6 0,58 319,2 359,1 347,13 + 27,93 + 39,9 - 11,97
0,008= х 0,009
532 = 598,5

Всего X X X X 107011,8 105 894,6 115924,13 + 8912,33 - 1 117,2 + 10029,53

Таблица 4
Расчет влияния факторов на отклонения ПМЗ от гибкого бюджета
(хлеб первого сорта)
Мате- Норма Цена матер. ПМЗ Откло- В том числе
риалы расхода нение

план на факт план факт План Пересчет факт нормы цены

факт,
выпуск

1 2 3 4 5 6=2x4 7 = 3x4 8 = 3x5 9 = 8-6 10 = 7-6 11 = 8-7

Мука 125 000 93750 1,8 1,85 168 750 168 750 173 437,5 + 4 687,5 + 4 687,5
х ,750=
= 93750

Дрож- 125000 125000 8,7 8,8 8700 9 243,75 9350 4-650 + 543,75 + 106,25
жи х ,008= х0,0085
= 1000 =1062,5

Соль 125 000 1250 0,6 0,58 750 750 725 -25 -25
х 0,01 =
= 1250

Всего X X X X 178200 178 743,75 183 512,5 + 5312,5 + 543,75 + 4 768,75

Таблица 5
Расчет влияния факторов на отклонения ПЗОТ от гибкого бюджета
 (хлеб первого сорта)
Цеха Колич. часов Тариф, ставки ПЗОТ Откло- В том числе
нение
План на Факт План факт План пересчет факт Произ- ставки
факт, водит,
выпуск труда

1 2 3 4 5 6 = 2x4 7 = 3x4 8 = 3x5 9 = 8-6 10 = 7-6 11=8-7

Подгот 125 000х 1 875 1,3 1,31 2 437,5 2 437,5 2 456,25 + 18,75 - + 18,75
овитель- х 0,01 5 =
ный = 1 875

Тестом 125 000 х 13750 1,25 1,27 17 187,5 17 187,5 17462,5 + 275 - + 275
е- х 0,11 =
сильный = 13 750

Выпеч- 125 000 х 13750 1,35 1,38 18562,5 18 562,5 18975 + 412,5 - + 412,5
ки х 0,11=
= 13750

Укладка 125 000 х 875 1,05 1,07 918,75 918,75 936,25 + 17,5 - + 17,5
в лотки х 0,007=
= 875

Всего X X X X 39 106,25 39 106,25 39830 + 723,75 - + 723,75

Таблица 6
Расчет влияния факторов на отклонения ПЗОТ от гибкого бюджета
(хлеб высшего сорта)
Цеха Колич. часов Тариф, ставки ПЗОТ Откло- В том числе
нение
План на Факт План факт План пересчет факт Произ- ставки
факт, выпуск водит,
труда

1 2 3 4 5 6 = 2x4 7 = 3x4 8 = 3x5 9 = 8-6 10 = 7-6 11=8-7

Подгото 66 500 х 997,5 1,3 1,31 1 296,75 1 296,75 1 306,73 4-9,98 - + 9,98
витель- х 0,015 =
ный = 997,5

Тестоме 66 500 х 66 500 х 1,25 1,27 8312,5 7 896,88 8 023,23 - 289,27 -415,62 + 126,35
силь- х 0,10 = х 0,095=
ный = 6650 = 6317,5

Выпеч- 66 500 х 6650 1,35 1,38 8 977,5 8 977,5 9 177 + 199,5 - + 199,5
ки х 0,10 =
= 6650

Укладка 66 500 х 465,5 1,05 1,07 488,78 488,78 498,09 + 9,31 - + 9,31
в лотки х 0,007 =
= 465,5

Всего X X X X 19 075,53 18 659,91 19 005,05 - 70,48 - 415,62 345,14

Întrebări de control:
 1. Explicaţi etapele definitivării politicii de preţuri la întreprindere?
2. Enumeraţi obiectivele politicii de preţ?
3. Caracterizaţi cererea şi oferta pentru diferite produse?
4. Care factori influienţează formarea preţurilor pentru bunul economic?
5. Caracterizaţi clasificarea consumurilor directe de producţie?
6. Analizaţi influienţa factorilor pentru consumurile directe de producţie?
7. Care sunt abordările privind formarea preţurilor?
8. Ce metode cunoaşteţi de formare a preţurilor?

Библиография:

1. Ч. Хорнгрен, Дж. Фостер «Бухгалтерский учет: управленческий аспект», М, "Финансы и

статистика", 1995
2. К. Друри «Введение в управленческий и производственный учет», М., изд. ЮНИТА, 1998
3. М. Бахрушина «Бухгалтерский управленческий учет» М., 1999
4. О. Николаева, Т. Шишкова «Управленческий учет», М.,1997
5. А. Nederiţa "Contabilitatea managerială", Chişinău 2000
6. М. Бакалов, А. Шеремет «Экономический анализ: ситуации, тесты, примеры, задачи, выбор
оптимальных решений, финансовое прогнозирование», М, 2000