Tema: PIAȚA BUNURILOR ȘI SERVICIILOR

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
 să enumere componentele şi factorii cererii agregate;
 să construiască curba cererii şi a ofertei agregate identificând factorii ce le
deplasează;
 să reprezinte modelul keynesian şi modelul monetarist al ofertei agregate;
 să definească echilibrul macroeconomic general şi parţial;
 să explice modelul AD-AS şi modelul IS – LM al echilibrului macroeconomic
general.

STRUCTURA TEMEI
1. Cererea agregată (AD). Componentele şi factorii cererii agregate.
2. Oferta agregată (AS) – noţiuni generale. Modelul keynesian şi monetarist al ofertei
agregate.
3. Conceptul de echilibru economic parţial şi general.
4. Modelul AD - AS şi modelul IS – LM al echilibrului macroeconomic.

NOŢIUNI-CHEIE: cererea agregată (AD), curba cererii agregate, oferta agregată (AS),
curba ofertei agregate, oferta în perioada scurtă de timp, oferta în perioada lungă de timp,
producţie potenţială, echilibru macroeconomic, echilibru AD-AS, dezechilibru
macroeconomic, şocurile ofertei.

REPERE DE CONŢINUT

1. CEREREA AGREGATĂ (AD). COMPONENTELE ŞI FACTORII CERERII

AGREGATE.

Cererea agregată – cantitatea totală de bunuri şi servicii finale cerute într-o perioadă de
timp în cadrul unei economii.
Componentele cererii agregate:
 Consumul personal (cheltuieli pentru consum ale menajelor);
 Achiziţiile guvernamentale (procurări de bunuri şi servicii ale organelor publice centrale
şi locale);
 Investiţiile naţionale brute private (cheltuieli pentru investiţii);
 Exportul net (diferenţa dintre export şi import);
Factorii cererii agregate:
 Nivelul general al preţurilor – care are atât un impact nemijlocit asupra deciziei de a
consuma, cât şi indirect, prin intermediul altor variabile economice, în cazul dat numite „efecte”.
 Efectul de avere – creste preţul, scade valoarea economiilor populaţiei, deoarece cu
aceeaşi sumă de bani se poate cumpăra o cantitate mai mică de bunuri şi servicii, în final - scade
cererea.
 Efectul ratei dobânzii – creşterea nivelului general al preţurilor afectează şi volumul
investiţiilor, întrucât dacă presupunem că investiţiile se fac din împrumuturi, creşterea acestui
nivel va determina şi mărirea ratei medii a dobânzii, scumpindu-se astfel creditul, cu efecte
asupra descurajării investiţiilor, adică a scăderii cererii pentru bunuri de capital.

1
  Efectul exportului net – Creşterea nivelului general al preţurilor dintr-o economie va
conduce spre o scumpire a bunurilor şi serviciilor produse pe plan intern, comparativ cu cele
străine. Ca urmare, consumatorii interni vor avea tendinţa să cumpere mai puţine bunuri
economice autohtone, ele fiind relativ mai scumpe faţă de cele străine, cu efecte asupra creşterii
importurilor şi scăderii exporturilor de astfel de bunuri.
Curba cererii (AD) – cantitatea de bunuri şi servii pe care cumpărătorul poate să o procure
în funcţie de nivelul preţurilor.
Factorii care influenţează deplasarea curbei cererii
agregate:
a) Cheltuielile de consum – dacă cresc, creşte şi cererea;
b) Cheltuielile publice – dacă cresc, creşte cererea şi
curba se deplasează spre dreapta;
c) Impozitele – dacă cresc, scade cererea şi curba se va
deplasa în stânga;
d) Oferta monetara – dacă creste, creşte cererea;
e) Producţia reală.
Orice modificare a nivelului preţului va determina o
deplasare de-a lungul curbei cererii agregate. Orice modificare a componentelor cererii agregate,
la acelaşi nivel al preţurilor, va determina o deplasare în spaţiu a curbei cererii agregate. În
Republica Moldova cererea agregată este determinată în cea mai mare măsură de veniturile
concetăţenilor noştri care lucrează peste hotare. Existând venituri mari, există şi o cerere
agregată sporită.

2. OFERTA AGREGATĂ (AS) – NOŢIUNI GENERALE. MODELUL KEYNESIAN

ŞI MONETARIST AL OFERTEI AGREGATE.

Oferta globală – reprezintă cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care firmele pot să o
vândă într-o anumită perioadă de timp şi la anumit preţ.
Factorii ofertei agregate sunt:
 Nivel mediu al preţurilor pe economie – între preţ şi ofertă există o relaţie pozitivă.
 Preţurile factorilor de producţie (a muncii, a materiei prime, a utilajului) – dacă preţurile
acestora cresc, scade oferta şi invers.
 Productivitatea muncii (aplicarea noilor tehnologii) – dacă creşte, creşte şi oferta.

Curba ofertei (AS) – raportul dintre nivelul mediu al preţurilor şi oferta globală.
Curba arată volumul real care poate fi produs la diferite
niveluri al preţurilor.
Segmentul orizontal a curbei (teoria keynesiană) reflectă
modificarea volumului producţiei, iar nivelul preţurilor
rămâne neschimbat.
Segmentul vertical (teoria clasică) reflectă cazul, când
volumul producţiei rămâne neschimbat la nivelul angajării
totale, iar nivelul preţurilor poate să se modifice.
Segmentul intermediar (teoria keynesiană) reflectă cazul când se poate modifica şi nivelul
preţurilor şi volumul real al bunurilor produse.

2
 Modelul clasic - descrie economia în perioada lungă de timp. Analiza ofertei agregate în
teoria clasică reiese din următoarele condiţii:
1. volumul producţiei depinde numai de cantitatea factorilor de producţie (muncă, capital,
tehnologie) şi nu depind de nivelul preţurilor. Modificările în factorii de producţie şi tehnologie
au loc lent;
2. economia funcţionează în condiţiile angajării depline a factorilor de producţie;
3. preţurile şi salariile nominale sunt flexibile.
Modelul lui Keynes - analizează funcţionarea economiei în perioade scurte de timp. Analiza
ofertei agregate se bazează pe următoarele presupuneri:
- economia funcţionează în condiţiile folosirii incomplete a factorilor de producţie. Preţul şi
salariul nominal sunt relativ fixe.
- valorile reale (volumul de producţie, salariul real, angajarea) sunt mai flexibile, mai repede
reacţionează la fluctuaţiile pieţei.

3. CONCEPTUL DE ECHILIBRU ECONOMIC PARŢIAL ŞI GENERAL

Echilibru economic – o stare a economiei când componentele ei sunt egale. Este o tendinţă
permanentă de egalare a diverselor mărimi economice interdependente (nevoi şi resurse, cerere şi
ofertă).
Dezechilibru economic – o încălcare a egalităţii între cerere şi ofertă, fie la nivelul unui
produs, a unor componente agregate sau a cererii şi ofertei agregate. Are caracter permanent. Se
caracterizează prin exces de cerere sau ofertă.
Principalele dezechilibre economice sunt:
 Criza – dezechilibru între cererea şi oferta de bunuri şi servicii;
 Şomaj – dezechilibru între forţa de muncă şi locurile de muncă;
 Inflaţia – dezechilibru între cantitatea de produse şi masa monetară;
 Soldul negativ al balanţei de plăţi – dezechilibru între export şi import;
 Decalaje – între diferite tipuri de venituri şi categorii sociale.

Există echilibru economic:

Parţial – situaţiile în care se află agenţii economic şi pieţele. Teoria echilibrului parţial a
fost elaborată de către economistul englez Alfred Marshall. Acesta se poate stabili la nivelul:
̵ unui singur produs (cererea şi oferta de pâine);
̵ unor ramuri;
̵ unor mărimi macroeconomice (între venit şi cheltuieli, producţie şi consum, export şi
import);
̵ diferitor pieţe naţionale (între cererea şi oferta bunurilor de consum, de forţă de muncă,
între cererea şi oferta de monedă).

General – o situaţie a tuturor pieţelor independente, caracterizate prin lipsa excesului de

cerere şi ofertă. El există când sistemul de preţuri permite egalarea simultană a cererii şi ofertei
agregate. Era elaborat de Leon Walras.
Potrivit teoriei economice principalele componente ale echilibrului general sunt:
 Creşterea economică pozitivă;
 Ocuparea deplină a forţei de muncă;
 Stabilitatea preţurilor;
3
  Soldul pozitiv al balanţei comerciale;
 Repartiţie justă a veniturilor.

4. MODELUL AD - AS ŞI MODELUL IS – LM AL ECHILIBRULUI

MACROECONOMIC

Modelul AD-AS – modelul echilibrului macroeconomic. Arată punctul de echilibru dintre

cererea şi oferta agregată, care reprezintă acel volum al producţiei şi al preţurilor spre care tinde
economia.

Modelul IS-LM – modelul echilibrului între sectorul real (cererea şi oferta agregată) şi
sectorul monetar cererea şi oferta de bani). Modelul era propus de J. R. Hicks în 1939, se mai
numeşte şi modelul Keynesian generalizat deoarece are la baza modelul Keynesian simplificat şi
monetarist. Componentele modelului IS-LM sunt:
 curba IS (raport dintre (I) investiţii, (S) economii) – reflectă echilibrul în sectorul real.
rata dobânzii

rata dobânzii înalta – nivel scăzut de VN

rata dobânzii scăzuta – nivel mai înalt de VN

Curba IS prezintă toate combinaţiile dintre rata dobânzii şi VN în care piaţa bunurilor şi
serviciilor se află în stare de echilibru. Economiile depind de VN, pe când investiţiile de rata
dobânzii. Atunci când rata dobânzii creşte, scad investiţiile. Rata dobânzii prin intermediul
investiţiilor influenţează şi VN.
 curba LM ((L) cererea şi (M)oferta de bani) – reflectă echilibrul
în sectorul monetar.
Curba LM arata toate combinaţiile dintre ratele dobânzii şi venit,
combinaţii în care cererea si oferta de bani sunt egale (când creste VN –
creste si rata dobânzii ceea ce duce la echilibrul lor).

Combinarea curbelor IS şi LM pe aceleaşi coordonate.

Punctul de intersecţie (punctual echilibrului general) arata valorile
pe care trebuie să le aibă rata dobânzii şi VN pentru a stabili
echilibrul între sectorul real şi monetar al economiei.
Modelul IS-LM este larg utilizat în economie.
Dacă statul doreşte să mărească VN, el poate spori oferta de
bani, aceasta va duce la scăderea ratei dobânzii şi la creşterea investiţiilor.

4
SUBIECTE PENTRU DISCUŢII ŞI REFERATE
1. Modele ale echilibrului macroeconomic: abordare comparativă.
2. Posibilităţile practice de utilizare a modelului AD-AS în analiza situaţiei economice din
Republica Moldova.
3. Şocurile ofertei‖ în economia aflată în tranziţie spre economia de piaţă.
4. Dezechilibrele din economia Republici Moldova în perioada de tranziţie.

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ:
 Studiu privind condiţiile de echilibru pe diferite tipuri de pieţe (piaţa bunurilor, a
muncii, monetară ş.a.)
 În funcţie de cunoştinţele dobândite de efectuat un studiu privind evoluţia consumului şi
investiţiilor în Republica Moldova în decursul ultimilor 10 ani.