conducere.

În funcție de specificul activității normate, norma de muncă se poate exprima sub forma
normelor de timp, de producție, de personal sau ca sferă de atribuții concrete
corespunzătoare funcției/postului.
- Codul muncii: art. 39 alin. (2) lit. a), art. 40 alin. (1) lit. a), art. 129-132
- Legea nr. 252/2013: art. 32 alin. (1)
- H.G. nr. 1079/2013: art. 10 alin. (4)
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, decizia civilă nr. 2818 din 20 iunie 2018, trimisă, în rezumat și cu
comentariu explicativ, de judecător dr. Lucia Uță)
Prin sentința civilă nr. 8988 din 6 decembrie 2017, Tribunalul București, Secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul
Sindicatul N. pentru membrii săi, în contradictoriu cu pârâții D.N.P. și M.J., și a obligat
pârâții la normarea muncii membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată
acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarea
situație de fapt și de drept:
Normarea muncii este o obligație în sarcina angajatorului și presupune determinarea cât
mai exactă a sarcinilor de muncă pentru fiecare lucrător. Prin norma de muncă se
înțelege, în general, sarcina ce se stabilește unui executant (individual sau colectiv) care
are calificarea corespunzătoare pentru executarea unei lucrări în anumite condiții
tehnico-organizatorice. Norma de muncă reprezintă detalierea obiectivului general la
nivelul fiecărui loc de muncă.
Mărimea normelor de muncă se fundamentează pe determinări științifice; ele se
revizuiesc periodic, stabilindu-se ca norme medii progresive, la un nivel situat între
realizările cele mai bune și cele mijlocii pentru o anumită activitate.
Normele se pot stabili ca norme de timp (timpul fixat pentru executarea unei sarcini de
muncă de către un lucrător în anumite condiții tehnico-organizatorice), norme de
producție sau desfacere (cantitatea de bunuri sau echivalentul ei valoric, ce trebuie
produsă/vândută într-o unitate de timp), norme de personal (numărul de lucrători cu o
anumită calificare și specializare necesar și alocat unei diviziuni organizatorice din
întreprindere sau pentru îndeplinirea anumitor operațiuni). Normele se stabilesc de
către personalul de conducere pe baza rezultatelor studiului muncii, a comparațiilor cu
alte întreprinderi și a normativelor naționale sau internaționale. Normativele sunt
mărimi stabilite prin generalizarea rezultatelor unor măsurări ale muncii în cele mai
diverse condiții pe eșantioane reprezentative.
Normele de muncă trebuie stabilite astfel încât să asigure un ritm normal de lucru, la o
intensitate a efortului muscular sau intelectual și o tensiune nervoasă care să nu
conducă la oboseala excesivă a salariaților.
Importanța stabilirii corecte a normei de muncă rezidă în special în momentul în care
salariatul ajunge să fie concediat disciplinar sau pentru necorespundere profesională,
"culpa" ce i se impută fiind aceea a neîndeplinirii sarcinilor de serviciu în mod
corespunzător.
Art. 129. [definiţia legală şi conţinutul]
Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau
lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în
condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul
productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru
pauze legale în cadrul programului de muncă.
[ 1 adnotare ]
Art. 130. [tipuri de norme de muncă]
Norma de muncă se exprimă, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de alte
activităţi ce se normează, sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal,
sferă de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi.
[ 0 adnotări ]
Art. 131. [domeniul de aplicare a normelor de muncă]
Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi.
[ 0 adnotări ]
Art. 132. [elaborarea si reexaminarea normelor de munca]
Normele de munca se elaboreaza de catre angajator, conform normativelor in vigoare, sau, in cazul
in care nu exista normative, normele de munca se elaboreaza de catre angajator dupa consultarea
sindicatului reprezentativ ori, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor.

Calculul normelor de munca

1. Normarea proceselor manuale

Calculul normei 828g65i de productie

Norma de productie poate fi stabilita prin metoda analitica.

Nprod =(Top*q)/top, unde

Top - durata timpului operativ pe parcursul schimbului obtinut din

rezultatele fotografierii timpului de munca;

top - durata unei operatii sau lucrari obtinuta din rezultatele

cronometrarii;

q - cantitatea de productie in expresie naturala obtinuta intr-o operatie

sau lucrare.
 Daca conform procesului tehnologic sunt prevazute pierderi admisibile,
deseuri recuperabile sau nerecuperabile formula de calcul este:

Nprod =(Top*q*k  *k  )/top, unde k  =(100-a)/100;  k  =(100-b)/100

k - coeficientul pierderilor;

k - coeficientul deseurilor;

a - procentul pierderilor admisibile;

b - procentul deseurilor admisibile.

Alta formula posibila de calcul este:

N  prod = ((Tsch-Tpi-Ts-Ton)*q*k  *k  )/top, unde

Tsch - durata totala a schimbului de lucru;

Tpi- timpul de pregatire si incheiere;

Ts - timpul de servire a locului de munca;

Ton - timpul pentru odihna si necesitati.

Calculul normei 828g65i de timp

Pentru procese manuale si manual-mecanizate deosebim 2 cazuri:

Cand toate elementele componente se exprima in unitati de timp

Nt=Tpi/n + (tb+ta) + (tst+tso) + (ton+tto , unde

Nt  - norma de timp;

Tpi - timpul de pregatire si incheiere;

n - numarul de operatii sau produse pentru fabricare intr-un schimb

(n=Top/top

tb - timpul de baza;

ta timpul ajutator;

tst - timpul de servire tehnica;

 tso - timpul de servire organizatorica;

ton - timpul pentru odihna si necesitati;

tto - timpul pentru intreruperi legate de tehnologie si organizare;

Cand unele elemente se exprima in % din timpul operativ (timpul

pentru servirea locului de munca, intreruperi reglementate, etc.):

Nt= Tpi/n + top (1+Ks+Kir , unde

Ks - ponderea timpului de servire in timpul operativ;

Kir - ponderea timpul de intreruperi reglementate in timpul operativ.

Calculul normei 828g65i de personal

Normele de personal pentru procesele manuale si manual-mecanizate

se vor stabili in functie de manopera lucrarilor planificate, fondul de timp al
unui lucrator conform balantei timpului de munca si nivelului mediu de
indeplinire a normelor.

2. Normarea proceselor mecanizate si automatizate

Calculul normelor de productie pentru procese cu actiune

continua

Norma de productie va depinde de productivitatea utilajului

(caracteristica intensiva) si durata de functionare a utilajului (caracteristica
extensiva).

Productivitatea utilajului poate fi:

De pasaport (primii 3 ani)

Tehnico-economica si organizatorica (dupa nivelul organizatoric

existent).

Functionarea utilajului ca durata va depinde de programul de munca si

intreruperile reglementate.

Npr= P * (Tsch-Tir) * C * k  *k

k  =(100-a)/100; k  =(100-b)/100
 P - productivitatea utilajului;

Tsch - durata schimbului;

Tir - timpul intreruperilor reglementate;

C - coeficientul de utilizare a capacitatilor de productie;

k  - coeficientul pierderilor;

k  - coeficientul deseurilor;

a - procentul pierderilor admisibile;

b - procentul deseurilor admisibile

Calculul normelor de productie pentru procese cu actiune

periodica

Cantitatea de productie normata pe schimb va depinde de tipul

utilajului, capacitatea acestuia si durata ciclului. Ciclul de productie poate fi:

Cinematic - include durata de functionare utila a utilajului in cadrul unui

ciclu de productie

Tehnologic - ciclul cinematic + intreruperile motivate de tehnologie

Total - ciclul tehnologic + intreruperi motivate de organizare.

Npr = ((Tsch-Tir)*q*C*k  *k  )/t  ciclu tot, unde

q - cantitatea de productie;

t ciclu tot - durata ciclului total.

Calculul normei de timp

In cazul proceselor mecanizate sau automatizate timpul de munca a

executantului in raport cu timpul de functionare a utilajului servit reprezinta

Timpul de interventie activa;

Timpul de interventie pasiva;

 Timpul de interventie nesuprapus. Prin timpul de interventie nesuprapus
intelegem cheltuieli de timp ale executantului necesare in conditii de
nefunctionare a utilajului (intreruperi reglementate, intreruperi de
servire tehnica si organizatorica).

Norma de timp se stabileste prin relatia:

Daca toate categoriile de timp se exprima in unitati de timp

Nt =Tpi/n + tfu + tir + ts; unde

Nt  - norma de timp;

Tpi - timpul de pregatire si incheiere;

n - numarul de operatii sau produse pentru fabricare intr-un schimb

(n=Top/top);

tfu - timpul de functionare utila a utilajului care revine la o unitate de

productie/operatie;

tir - timpul intreruperilor reglementate pentru executant nesuprapuse cu

timpul de functionare a utilajului;

ts - timpul servirii locului de munca nesuprapus cu timpul de functionare

utila a utilajului.

Cand unele elemente se exprima in % din timpul de functionare utila

(timpul pentru servirea locului de munca, intreruperi reglementate,
etc.):

Nt = Tpi/n + tfu*(1+Kir  Ks , unde

Ks - ponderea timpului de servire in timpul de functionare utila;

Kir - ponderea timpului intreruperilor reglementate in timpul de

functionare utila.

Norma de personal

Pentru procesele mecanizate norma de personal se va stabili tinand cont

de normativele de servire de catre un muncitor a unitatilor de utilaje si
numarului total de obiecte servite.

Norma de servire
 Norma de servire poate fi calculata folosind normativele de servire sau
prin observari directe, analizand utilizarea timpului de munca. Daca
coeficientul de utilizare productiva a timpului de munca are valori mai mici
de 0,6 se poate studia posibilitatea servirii mai multor utilaje.

3. Normarea proceselor cu ritm reglementat

Sunt considerate procese cu ritm reglementat procesele organizate in

flux (manual-mecanizate si mecanizate) pentru care fluxul materiilor prime
si a produselor se misca cu ajutorul benzii ce are viteza reglementata. In
cazul organizarii productiei in flux timpul de executie a lucrarilor depinde de
ritmul benzii, care este reglementat.

Principalele caracteristici ale normarii muncii sunt:

Sincronizarea operatiilor - depinde de stabilirea corecta a normelor de timp

pentru diferite operatii de pe banda de lucru.

Normarea muncii consta in stabilirea consumului de timp pentru executarea

produsului la toate fazele procesului tehnologic si in repartizarea lor pe locuri
de munca in asa fel incat gradul de ocupare a fiecarui muncitor sa fie pe cit
posibil acelasi.

Normele de munca sunt stabilite pe baza de normative, insa trebuie sa tina

seama de experienta dobandita, folosind masurari directe a timpului de
munca

La stabilirea normelor se va studia posibilitatea pe care o are muncitorul de

a folosi timpul in care se realizeaza procesul de prelucrare pentru servirea
locului de munca si utilajelor.

Obtinerea unei sincronizari simple sau complexe este principala cerinta

in normarea fluxurilor cu ritm reglementat.

Sincronizarea simpla presupune obtinerea egalitatii tactului pe fiecare

loc de munca cu cel al fluxului si este posibila cand aceste durate sunt
divizibile prin tactul fluxului (tactul este fondul de timp productiv pe
parcursul schimbului/cantitatea de productie conform normei).

Sincronizarea completa prevede o analiza mai profunda a procesului de

productie, identificarea posibilitatii de repartizare a functiilor si atributiilor de
pe diferite locuri de munca in asa fel ca sa se respecte cerinta egalitatii
tacturilor pe locuri de munca cu tactul fluxului. La locurile de munca cu
durate mai mari se va analiza structura operatiei, elementele componente si
daca este posibil o parte din acestea se vor redistribui locurilor de munca
alaturate.

Dupa obtinerea unui flux sincronizat putem stabili norma de productie

(procese manual-mecanizate), care va fi:

Npr = ((Tsch-Tir)*q*k  *k  )/tmax, unde

tmax  - tactul maxim al fluxului.

In cazul proceselor mecanizate cu actiune continua norma de productie

se va stabili prin productivitatea utilajului de baza in flux, tinandu-se cont de
diferentele de productivitate a utilajelor incadrate in flux.

Npr =Pd* (Tsch-Tir) * C * k  * k  *d, unde

d - coeficientul ce tine cont de diferentele de productivitate;

Pd - productivitatea utilajului de baza.

4. Normarea activitatilor auxiliare si de servire

Normarea proceselor de manipulare

Particularitatile normarii:

Caracterul nerepetitiv al activitatii reduce posibilitatea aplicarii normelor de

munca pentru fiecare loc de munca

Extinderea normelor de munca in activitatea din sfera de deservire trebuie

sa fie precedata de o analiza a activitatii, structurii si logisticii intreprinderii

Mecanizarea proceselor manuale din sfera de servire va fi insotita de

argumentarea prin calculul analitic

In elaborarea normelor de munca se va folosi metoda analitica si cea

normativa.

Procese manual-mecanizate

In cazul proceselor de manipulare se stabileste norma de timp (daca

conform logisticii intreprinderii traseele de parcurgere sunt constante) sau
norma de productie.
 Norma de personal se va stabili in felul urmator:

Cunoscand greutatea care trebuie sa fie transportata si cantitatea ce

poate fi transportata de un muncitor (echipa)

Prin manopera totala a lucrarilor de manipulare intr-un interval de timp

raportat la fondul timpului de munca disponibil din acest interval.

Procese mecanizate

Activitatile mecanizate cu actiune continua sau periodica se

reglementeaza prin stabilirea normei de productie in cazul cand acestea sunt
servite de catre muncitori.

Normarea proceselor de intretinere a utilajelor

Norma de personal se calculeaza ca raportul dintre volumul total al

lucrarilor de reparatie la fondul de timp al unui muncitor din aceeasi
perioada de timp.

Norma de servire poate fi calculata ca valoarea inversa a normei de

personal sau este stabilita prin metoda normativa.

Normarea muncii in cazul servirii mai multor utilaje

Un muncitor poate servi doua sau mai multe utilaje daca ponderea
activitatilor productive este sub 50%.

Activitatea muncitorului ce serveste un utilaj consta din: activitati

manuale, interventie, control vizual - toate acestea constituie timpul
ocupat al muncitorului in cadrul unui ciclu si activitatea de supraveghere
pasiva, care conventional poate fi numita timp liber in cadrul unui ciclu.

Norma de servire se calculeaza prin urmatoarea relatie:

Ns = t  ciclu tot/toc sau Ns =tlib  toc , unde

t ciclu tot - durata ciclului total;

toc - durata timpului ocupat;

tlib - durata timpului liber.

 Aceasta formula este valabila pentru amplasarea apropiata a utilajelor.
In cazul amplasarii mai indepartate se va cheltui timp, numit timp de treceri,
care se va include in formula de calcul.

Numarul de utilaje servite cu actiune continua poate fi stabilit in baza

analizei observarilor directe.

Norma de productie pentru un muncitor ce serveste 2 sau mai multe

utilaje cu actiune periodica se va stabili prin relatia:

Npr =( (Tsch-Tir) * C * q * k  *k  *Ns)/tciclu total, unde

Ns - norma de servire.

5. Influenta tipului productiei asupra normarii muncii

Normarea muncii pentru productie de serie mica si unicate

Metoda de normare cea mai potrivita este cea prin comparatie pe baza
de norme-tip stabilite pentru lucrarile sau operatiile cu frecventa si pondere
mai mare. Pentru lucrari cu pondere mica se aplica metoda observarilor
directe.

Normarea muncii pentru productie de serie mijlocie

Normarea trebuie sa aiba la baza normative de timp pe grupe de

manuiri sau chiar pe manuiri.

Normarea muncii pentru productia de serie mare si de masa

Elaborarea normelor se face prin calcul analitic pe manuiri si unde este

necesar pe miscari. Se caracterizeaza prin precizie in elaborarea normelor,
deoarece fiecare operatie se repeta de multe ori.

INDRUMAR PRIVIND ACTIVITATEA DE NORMARE A MUNCII

1. NOTIUNI GENERALE
Normarea muncii este o activitate de cercetare analitica a procesului de munca cu ajutorul unor metode si
procedee adecvate si de stabilire a cantitatii de munca real necesara pentru efectuarea in conditii normale de
lucru si cu respectarea conditiior de calitate prescrise, a unor operatii, lucrari, servicii sau alte activitati utile.

Fazele normarii – muncii

Organizarea muncii sau studiul metodelor de munca: reprezinta activitatea de cercetare a proceselor si

conditiilor de munca, a altor factori care determina utilizarea corespunzatoare a fortei de munca, precum si
activitatea de aplicare a masurilor rezultate pe aceasta baza.

Masurarea muncii:  cuprinde doua etape respectiv inregistrarea timpului de munca si stabilirea timpului strict
necesar pentru efectuarea operatiilor, lucrarilor, serviciilor sau activitatilor dupa noua metoda, imbunatatita.
Rezultatul actiunii comune a celor doua etape il reprezinta elaborarea de norme de munca fundamentate.

2. STUDIUL METODELOR

PROIECTAREA PROCESULUI DE MUNCǍ RATIONAL

Studiul metodelor reprezinta cercetarea analitica, in mod sistematic si critic, a proceselor de munca existente

sau prevazute a fi folosite, precum si proiectarea si aplicarea unor procese cat mai eficiente, respectiv analiza
elementelor care caracterizeaza modul de organizare a proceselor de munca, modul de executare a sarcinilor
de munca si conditiile in care se desfasoara acestea.

Urmareste:

- stabilirea metodelor rationale de munca, in concordanta cu procesul tehnologic precizat;

- amplasarea si organizarea rationala a locurilor de munca corespunzator proceselor de munca si tehnologice

stabilite;

- inzestrarea locurilor de munca cu mijloacele necesare executarii sarcinilor;

- organizarea unui sistem rational de deservire a locurilor de munca.

Tipuri de studiu:

1.Studiul de ansamblu al procesului de productie, care cuprinde:

1.1 analiza generala: urmareste scoaterea in evidenta a transformarilor pe care le sufera obiectele muncii si
a controalelor necesare confirmarii acestor transformari, in scopul rationalizarii succesive a acestora si
realizarea unei priviri de ansamblu asupra obiectivului ce se studiaza.

1.2. analiza detaliata: ia in consideratie toate stadiile pe care le parcurge obiectul muncii in cadrul
transformarii sale;

1.3. analiza circulatiei: se refera la deplasarile pe care le efectueaza elementele principale in proces, avand
ca scop scurtarea sau eliminarea acestora;
1.4. analiza amplasarilor: urmareste gasirea celor mai potrivite locuri de dispunere in spatiu a mijloacelor de
munca, pentru a se elimina deplasarile inutile, respectiv timpul de munca aferent si pentru a se economisi
mijloacele de transport sau spatiile de lucru.

2. Studiul procesului de munca la locul de munca, care cuprinde:

2.1. analiza activitatii executantului: urmareste scoaterea in evidenta a activitatii realizate de acesta in

scopuri productive, precum si cele care ocupa inutil timpul acestuia;

2.2. analiza activitatii executant – masina: are ca scop reducerea ciclului total al operatiei, prin
imbunatatirea gradului de utilizare a masinilor si a gradului de ocupare a executantului, prin stabilirea celor
mai bune dependente intre interventiile executantului si functionarea masinilor;

2.3. analiza miscarilor executantului: are ca scop rationalizarea miscarilor executantului in zonele lui de
munca, pe baza principiului economiei de miscari.

2.3. analiza miscarilor executantului: are ca scop rationalizarea miscarilor executantului in zonele lui de
munca, pe baza principiului economiei de miscari.

Etapele studiului metodelor

1.       alegerea obiectului de studiu. Se aleg acele sectii, ateliere, linii tehnologice, locuri de munca la care
eficienta studiului se estimeaza a fi cea mai ridicata.

Se au in vedere urmatoarele criterii:

criteriul economic: are in vedere procesele, operatiile sau lucrarile care au o pondere mare in pretul de cost,
necesita un consum mare de manopera, antreneaza deplasari mari de materii prime si materiale.

criteriul tehnic: are in vedere strangularile care blocheaza desfasurarea normala a procesului de productie,
sau lucrarile care prin procesul tehnologic existent necesita un numar mare de operatii.

criteriul social: trebuie avut in vedere atunci cand exista o influenta negativa asupra executantului din punct
de vedere fizic sau psihic.

2.       inregistrarea datelor necesare studiului (pozitia si situatia mijloacelor de munca, timpii utilizati in
desfasurarea procesului si conditiile in care se desfasoara, modul de executie a lucrarilor etc).

Documentele utilizate sunt: schita generala a amplasarii, foaia de observare, extrasul de date suplimentare.

3.       examinarea critica a situatiei existente. Se utilizeaza metoda interogativa, care constituie un mod
logic, sistematic si organizat de a privi si analiza fiecare din elementele studiate ale procesului de productie.

4.       elaborarea metodei imbunatatite. Criteriul principal la stabilirea metodei trebuie sa fie eficienta,
normele de calitate ale productiei care influenteaza direct metoda de munca si durata executiei, efortul
financiar cerut de aplicarea metodei noi.
5.       aplicarea metodei imbunatatite. Consta in asigurarea conditiilor tehnice, materiale si umane necesare
aplicarii metodei imbunatatite si verificarea si punerea in aplicare a metodei.

6. definitivarea metodei imbunatatite, aprobarea si aplicarea acesteia.

Se verifica daca se realizeaza indicatorii cantitativi si calitativi scontati pentru noua metoda, se efectueaza
calculul eficientei economice, se supune aprobarii impreuna cu norma de munca corespunzatoare, in vederea
aplicarii generalizate in productie.

3. STRUCTURA PROCESULUI SI TIMPULUI DE MUNCǍ

3.1.               Structura procesului de munca (Anexa nr.1)

Procesul de munca: este acea latura a procesului de productie care reprezinta activitatea executantului
(individual sau colectiv) in productia si circulatia bunurilor materiale sau in indeplinirea unei functii din
administratie sau din sfera neproductiva. Constituie latura de baza a procesului de productie si se
caracterizeaza fie intr-o munca fizica, fie intr-o munca intelectuala, fie prin ambele.

Elementele componente:

Operatia: este acea parte a procesului de munca de a carei efectuare raspunde un executant, individual sau
colectiv, pe un anumit loc de munca, dotat cu utilaje si scule necesare pentru a actiona asupra unor anumite
obiecte sau grupe de obiecte ale muncii, in cadrul aceleeasi tehnologii.

Faza: este o parte a operatiei care se caracterizeaza prin utilizarea acelorasi scule si unelte de munca si a
aceluiasi regim tehnologic, obiectul muncii suferind o singura transformare tehnologica.

Manuirea: reprezinta un grup de miscari ale unui executant, determinat de un scop bine definit.

Complex de manuire: reprezinta gruparea de manuiri facuta in scopul sintetizarii si rationalizarii activitatii
executantului in cadrul procesului de munca.

Miscarea: reprezinta cele mai simple activitati ale executantului.  

Complex de miscari: reprezinta o grupare de miscari in scopul sistematizarii si rationalizarii activitatii

executantului in cadrul procesului de munca.

3.2 Structura timpului de munca (Anexa nr.2)

3.2.1 Structura timpului de munca al executantului

Timp de munca ( )durata reglementata a schimbului de lucru.

a. Timp productiv ( )    perioada timpului de munca in care executantul efectueaza lucrari necesare pentru
realizarea unei sarcini de munca.
a1. Timp de pregatire si  incheiere (Tpi) durata de timp in cursul careia executantul asigura la locul de munca
conditiile necesare efectuarii lucrarii inaintea de inceperea acesteia, iar dupa terminarea lucrarii aduce locul
de munca in stare initiala.

a2. Timp operativ (Top)   durata de timp in cursul careia executantul efectueaza sau supravegheaza lucrarile
necesare modificarii calitative si cantitative a obiectului muncii, precum si alte actiuni ajutatoare pentru ca
modificarile sa poata avea loc.

a2 1. Timp de baza ( )perioada de timp in cadrul careia prin interventia directa sau prin supravegherea
utilajelor, instalatiilor si masinilor de catre executant se asigura modificarea cantitativa si calitativa a
obiectului muncii.

a2.2. Timpul ajutator ( )perioada de timp in cadrul careia executantul executa manuiri sau supravegheaza
functionarea utilajului la lucrari prin care nu se realizeaza modificari cantitative si calitative ale obiectului
muncii, dar sunt impuse de tehnologia de lucru, acestea conditionand direct lucrarile care se executa in
cadrul timpului de baza.

PRECIZARE In functie de caracterul participarii executantului la indeplinirea muncii, timpul de baza si timpul
ajutator pot fi: timp de munca manuala, timp de munca manual - mecanizata si timp de supraveghere a
functionarii utilajului.

a.3.Timp de deservire a locului de munca ( )durata de timp in care executantul asigura, pe intreaga
perioada a schimbului de munca, atat mentinerea in stare normala de functionare a utilajelor si de utilizare a
SDV-urilor, cat si organizarea, aprovizionarea, mentinerea ordinei si curateniei locului de munca, potrivit
sarcinilor de munca care ii sunt stabilite.

PRECIZARE In functie de scopul si continutul muncii efectuate Tdl poate fi timp de deservire tehnica sau timp
de deservire organizatorica.

b.Timp neproductiv( )durata de timp in cursul careia au loc intreruperi in munca e xecutantului, sau in
care acesta desfasoara activitati ce nu sunt necesare realizarii sarcinii sale de munca.

b.1.  Timp de intreruperi mreglementat(Tir) perioada de timp in cadrul careia procesul de munca este
intrerupt ca urmare a conditiilor tehnologice si de organizare a muncii (tto , precum si pentru odihna si
necesitati fiziologice a executantului (ton

b.2.Timp de munca neproductiva(Tmn) perioada de timp in cadrul careia executantul efectueaza  actiuni ce nu

sunt utile desfasurarii normale a procesului de productie.

b.3.  Timpul pentru intreruperi nereglementate(Tin) timpul in care procesul de munca este intrerupt din cauze
dependente (td sau independente (ti de executant, dar care nu sunt in categoria celor reglementate.

PRECIZARE Pe unitatea de produs (lucrare):

- Tpi + Tdl +Tir = timpul de adaos

- timpul operativ + timpul de adaos = norma de timp

Gradul de ocupare timp productiv + timp de odihna si necesitati fiziologice  x 100

al executantului timp de munca

3.2.2.  Structura timpului de folosire a utilajului (Anexa nr.3)

Timp de folosire a utilajului(TFU) timpul disponibil pentru folosirea unui utilaj pe intreaga perioada a
schimbului de munca.

a. Timpul de functionare utila(Tfu) cuprinde totalitatea timpilor utili de mers in sarcina (tms) si a celor utili de
a1.  timp util de mers in sarcina (tms utilajul se afla in functiune si actioneaza asupra obiectului muncii.

mers in gol (tmg)

a2.  timpul util de mers in gol (tmg) utilajul se afla in functiune, dar nu actioneaza asupra obiectului muncii,
functionarea fiind totusi necesara pentru realizarea imediat ulterioara a noului timp de mers in sarcina utila,
fara intreruperea functionarii utilajului.

b.Timpul de  functionare inutila (Tfi) utilajul se afla in functiune si fie ca actioneaza inutil asupra obiectului
muncii, fie ca merge in gol fara ca acest lucru sa fie necesar.

c.Timpul de nefunctionare a utilajului (Tnf) utilajul nu se afla in functiune datorita intreruperilor reglementate
si nereglementate de functionare.

c1 timp de  intreruperi reglementate (tir utilajul nu se afla in functiune datorita intreruperilor conditionate de
tehnologie si de organizarea muncii, precum si de timpul de odihna si necesitati fiziologice ale executantului
care impune intreruperea functionarii.

c2 timp de intreruperi nereglementate (tin) utilajul nu se afla in functiune datorita incalcarii disciplinei in
munca de catre executant sau a unor cauze tehnice si organizatorice care nu tin de utilaj.

3.2.3 Structura timpului privind trecerea obiectului muncii prin diferite stadii ale procesului de productie

a.Timp de transport care poate fi:

- timp de transport de la magazie la locul de munca

- timp de transport intre diferite locuri de munca unde au loc transformari al obiectului muncii

- timp de transport ale semifabricatelor sau produselor finite de la locul de munca la magazine.

b. Timp de transformare

obiectul muncii este supus prelucrarii in vederea obtinerii unui semifabricat sau produs finit sau serviciu.

c. Timp de control
obiectul muncii este examinat din punct de vedere calitativ si cantitativ.

d. Timp de asteptare

obiectul muncii asteapta din diferite motive pentru a fi supus unor operatii sau faze de transformare in
semifabricat, produs finit sau serviciu si poate fi:

– timp de asteptare la locul de munca in vederea prelucrarii

– timp de asteptare intre operatiile de transformare a obiectului muncii

– timp de asteptare a semifabricatelor sau a produselor pentru a fi transportate, controlate sau inmagazinate

e. Timp de  depozitare

obiectul muncii este pastrat in magazie.

4. NORMELE DE MUNCǍ

Norma de munca

cuprinde cantitatea de munca necesara pentru efectuarea unei operatii, lucrari sau serviciu de calitatea
prescrisa, de catre una sau mai multe persoane cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate
normala, in conditiile unor procese tehnologice si de organizare precizate.

Formele de exprimare a normelor de munca:

Norma de timp (NT) exprima timpul real necesar stabilit unui executant, care are calificarea corespunzatoare
si lucreaza cu intensitate normala, pentru efectuarea unei unitati de lucrare, in conditii tehnice si
organizatorice precizate. Se exprima in unitati de timp pe unitatea fizica de lucrare.

Norma de productie (NP) –  reprezinta cantitatea de produse sau de lucrari stabilite a se efectua intr-o unitate
de timp de catre un executant. Se exprima in unitati fizice de lucrare pe unitatea de timp.

Sfera de atributii (SA  reprezinta ansamblul de atributii si sarcini de munca stabilite unui executant, care are
calificarea corespunzatoare si lucreaza cu intensitate normala, pentru a le indeplini in cadrul procesului de
productie la care participa sau a activitatii pe care o desfasoara, in conditii tehnice si organizatorice precizate.
Se utilizeaza acolo unde prescriptiile tehnologice sau tehnica securitatii muncii prevad anumite posturi fixe.

Norma (zona) de deservire – reprezinta locul de munca delimitat prin suprafata sau inzestrarea sa ori prin
numarul de obiecte ale muncii, in care executantul isi exercita atributiile sau sarcinile de munca.

Norma de personal (formatia normata de munca) - reprezinta numarul strict necesar de persoane pe
meserii, functii si nivel de calificare, pentru realizarea, de catre executantul colectiv, a unui ansamblu de
sarcini normate de munca, in conditii tehnice si organizatorice precizate.

Clasificarea normelor de munca:

- dupa complexitate:

Norme pe elemente –  se refera la efectuarea unei singure operatii sau lucrari si pot fi:
- de timp
- de productie
- sfera de atributii
- de deservire
- de personal
Norme grupate – rezulta din insumarea normelor pe elemente, pentru efectuarea unui grup de operatii sau
lucrari si pot fi:
- de timp ( de regula)
- de productie ( in anumite cazuri)

- dupa stadiul de aplicare:

Norma definitiva: reprezinta cantitatea de munca real necesara pentru efectuarea unei lucrari, (operatii) de
catre un executant cu calificare corespunzatoare lucrarii ce o executa, in ritm si cu intensitate normala si in
conditii tehnico organizatorice precizate, insusite de executant.

Norma de insusire: reflecta la un moment dat, cantitatea de munca reala necesara pentru executarea unei
lucrari (operatii) in raport cu stadiul de insusire de catre executant a noilor conditii (metode) de munca.

Diferenta fata de norma definitiva trebuie redusa sistematic pe masura insusirii conditiilor de munca
proiectate pana la sfarsitul perioadei de insusire care trebuie sa fie de pana la 6 luni.

Norma provizorie: stabilita prin compararea lucrarilor (operatiilor) normate cu alte lucrari sau operatii
asemanatoare cu caracter accidental si nu trebuie folosita mai mult de 3 luni.

5. METODE DE MǍSURARE A TIMPULUI DE MUNCǍ

Scopul: 

- Evidentierea pierderilor de timp si a cauzelor acestora;

- Compararea mai multor metode de munca in vederea alegerii

celei mai eficiente;

- Stabilirea timpilor de munca normati;

- Verificarea calitatii normelor de munca.

Fazele:

- Pregatirea masuratorii cuprinde:

- analiza modului de organizare a locului de munca, a

conditiilor de munca, a modului de aprovizionare cu materii

prime etc;

- stabilirea metodei de efectuare a masurarii in functie de

scopul analizei si conditiile de munca;

- pregatirea fiselor de observare necesare pentru fiecare

masurare.

- Efectuarea masurarii: se realizeaza diferit, in functie de

metoda de masurare aplicata.

- Prelucrarea datelor : consta in analiza rezultatelor obtinute

din masurari.

5.2 Metodele de masurare a timpului de munca (Anexa nr.4)

Metode cu inregistrare directa a timpului (duratei) de munca

5.2.1.CRONOMETRAREA
masurarea si inregistrarea duratei elementelor unui proces de productie care se repeta identic, de regula, la
fiecare unitate de produs sau serviciu si poate fi:

a) continua si consta in masurarea continua a duratelor elementelor unui proces de productie, studiate in
succesiunea lor tehnologica si este recomandata la studierea elementelor de munca cu durata mai mare de 3
secunde.

b) selectiv-repetata si consta in masurarea si inregistrarea duratelor elementelor de munca ale unei operatii
grupate variabil de la un ciclu la altul (ex: elementele 1,4,7,10, elementele 2,5,9,11, elementele 3,6,8 si 12) si
este recomandata la studierea elementelor de munca a caror durata, de regula, este mai mica de 3 secunde.

c) selectiv – grupata  si consta in masurarea si inregistrarea duratelor elementelor de munca ale unei operatii,
grupate variabil de la un ciclu la altul; durata fiecarui element in parte rezulta din diferenta dintre durata
ciclului complet si durata grupului de elemente ce nu contine elementul de munca caruia urmeaza sa i se
stabileasca durata; este recomandata pentru studierea elementelor cu durata sub 3 secunde si pentru care,
din motive obiective, nu se pot stabili timpii pe baza sistemelor de normare de timp pe miscari.

5.2.2.FOTOGRAFIEREA

prin fotografierea timpului de munca si a timpului de folosire a utilajului, se intelege metoda de masurare si
inregistrare a duratei tuturor elementelor unui proces de munca, a intreruperilor acestuia si a timpilor de
folosire a utilajelor, sau a timpului de trecere a obiectului muncii prin diferitele sale stadii, in timpul
desfasurarii procesului de productie sau de servicii.

Se utilizeaza pentru: obtinerea de informatii pentru imbunatatirea organizarii muncii;

- studierea gradului de ocupare a executantilor in perioada schimbului de lucru, a gradului de utilizare in timp
a utilajelor;
- stabilirea zonelor de deservire si a normelor de personal.
Poate fi:
       
- individuala: se efectueaza asupra muncii unui executant individual, care deserveste unul sau mai multe
utilaje sau locuri de munca.
- colectiva: se efectueaza asupra muncii unui executant colectiv, care deserveste unul sau mai multe utilaje
sau locuri de munca.

5.2.3.AUTOFOTOGRAFIEREA  - = fotografierea timpului de munca este efectuata de executantul procesului

de munca.

Se utilizeaza pentru: - antrenarea executantului la descoperirea pierderilor de timp de munca, in care scop se
inregistreaza prin fotografiere numai intreruperile din activitatea sa.

5.2.4. FOTOCRONOMETRAREA

metoda de masurare si inregistrare a duratei elementelor unui proces de munca si a timpului de folosire a
utilajului prin combinarea fotografierii cu cronometrarea, in anumite perioade de timp. Se utilizeaza in
procesele de munca care au elemente cu durata mare. Observatiile cronometrice se fac prin procedeul de
cronometrare continua. Se realizeaza de regula asupra muncii unui executant individual si numai in cazuri
deosebite asupra unui executant colectiv de pana la 3 persoane, atunci cand operatiile nu se pot executa
decat prin cooperarea acestora.

Se utilizeaza pentru:

- analiza gradului de folosire a timpului de munca si pentru stabilirea duratei de executie a anumitor operatii
si a unor lucrari care se repeta la intervale neregulate.

Metode cu inregistrarea indirecta a timpului (duratei) de munca

5.2.5.OBSERVǍRILE INSTANTANEE

metoda de masurare a timpului prin inregistrarea, la anumite intervale, a activitatii de moment a mai multor

executanti sau utilaje, in scopul determinarii ponderii sau duratei elementelor procesului de productie.

Variantele observarii instantanee sunt:

- intamplatoare: observarile se efectueaza la momente alese la intervale intamplatoare;

- sistemica:  observarile se efectueaza la momente alese la intervale regulate;

- combinata: observarile se efectueaza la momente alese la intervale regulate scurte;

- microobservarile:  observarile se efectueaza la intervale foarte scurte;

Se utilizeaza pentru:

- determinarea gradului de ocupare a executantilor si de utilizare a masinilor si utilajelor, in vederea stabilirii

unor masuri pentru imbunatatirea acestuia;

- stabilirea normelor de personal, in special in activitatea de intretinere si reparatie si pentru personalul

administrativ;

- determinarea valorilor de timp ale elementelor cu caracter repetativ din cadrul normei de munca;

- verificarea calitatii normei de munca;

- stabilirea locurilor inguste;

- determinarea timpilor neproductivi in cadrul procesului de munca.

5.2.6. FILMAREA        = permite inregistrarea procesului de munca pe pelicula si reproducerea lui ori de cate
ori e nevoie, in vederea studierii si eliminarii greselilor existente in procesul muncii analizate.

Se utilizeaza pentru:

- analiza mai detaliata a procesului de munca, obtinerea de date obiective, eliminarea miscarilor
intamplatoare si stabilirea unei structuri rationale a procesului de munca pentru fiecare executant.

5.2.7. OSCILOGRAFIEREA = metoda de studiere a succesiunii si modului de executare a partilor mecanice si

manual – mecanice ale operatiilor. Se realizeaza cu oscilograful si nu este necesara participarea directa a
observatorului.

Inregistrarea procesului de munca se realizeaza cu ajutorul unor limitatori montati pe utilaj si pusi in legatura
cu oscilograful.

Se utilizeaza pentru:

- obtinerea de date obiective asupra mai multor elemente de baza si auxiliare ale operatiei si desfasurarea lor
in timp si spatiu.

5.2.8. UTILIZAREA CASETOFONULUI = foloseste un sistem automat de marcare, care indica sfarsitul sau
inceputul unei actiuni inregistrate pe banda. Se utilizeaza un echipament special format din casetofon,
dispozitivul de recunoastere si imprimatorul (contorul).

Se utilizeaza pentru:

- lucrari la care ar fi imposibil sa se efectueze un studiu normal (in mine, interiorul unor echipamente mari,
cazane, recipienti etc.);

- lucrari realizate in conditii de timp nefavorabile (constructii), vehicule in miscare etc;

- lucrari de intretinere, realizarea de prototipuri sau munca experimentala, unde nu se cunosc detalii
anterioare.

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

 
.
              
6. CALCULUL NORMEI DE TIMP

6.1 Structura normei de timp (Anexa nr. 5)

6.1.1. Timp de pregatire si incheiere(Tpi): se refera la pregatirea executarii unei

lucrari sau a unui lot de produse pe un anumit loc de munca. Se exprima fie in unitati de timp fie in procente fata d
atunci cand valoarea lui e foarte mica. Activitatile efectuate la inceputul si sfarsitul schimbului de lucru care nu se r
inceperea si terminarea anumitor lucrari nu fac parte din timpul de pregatire si incheiere, ci din timpul de deservire
Activitatea de pregatire si incheiere cuprinde urmatoarele actiuni:
- primirea si luarea la cunostinta a programului sau comenzii de lucru, a desenului de executi
lucru;
 - primirea materialelor, a materiei prime, a semifabricatelor, a sculelor si dispozitivelor nece

- asezarea, controlul, fixarea si scoaterea dispozitivelor si a sculelor, precum si reglarea aces

regimului normal de lucru;

- predarea productiei realizate la sfarsitul lotului sau a comenzii.

    +   

Tpi = timpul de pregatire si incheiere pe lot;

Tpi1 = timpul de pregatire si incheiere care nu variaza in functie de marimea lotului;

Tpi2 = timpul de pregatire si incheiere care variaza in functie de marimea lotului;

n = numarul de produse din lot;

q = numarul de produse realizate intre doua operatii succesive ale lui Tpi.
6.1.2 Timpul operativ(Top  se poate determina fie global, fie prin insumarea
timpului de baza cu cel ajutator.

In raport de tipul productiei se stabileste astfel:

- la productia de masa si de serie mare stabilirea timpului operativ se face, de regula pe man

- la productia de serie mijlocie stabilirea timpului operativ se face, de regula, pe complexe d

- la productia de serie mica si de unicat stabilirea timpului operativ se face pe faze sau opera
 Timpul de baza corespunde:

la procesele manuale si manual - mecanizate cu timpul de transformare

de catre executant a materiei prime, materialelor etc. si se stabileste prin

masurari de timp.

la procesele mecanizate si automatizate cu timpul de supraveghere a

functionarii utile, in sarcina, a utilajului – respectiv timpul util de mers in

sarcina si uneori cel de interventie directa a executantului asupra

obiectului muncii.
 Timpul ajutator poate fi, in functie de caracterul muncii: timp ajutator de munca manuala,
supraveghere a functionarii utilajului si se stabileste prin masurari de timp.

Top = Tfu – (T’dl + T’ir) + (t”b+ t”a)

Top = timp operativ
Tfu = timp de functionare utila a utilajului
T’dl = timp de deservire a locului de munca, suprapus cu Tfu
T’ir = timp de intrerupere reglementat, suprapus cu Tfu
t”b = timpul ajutator nesuprapus cu Tfu
t”a = timpul ajutator, suprapus cu Tfu

6.1.3.Timpul de deservire a locului de munca ( Tdl): depinde de tipul de productie, caracterul muncii, tipul utilajulu
- la procesele manuale sau manual – mecanice se exprima in procent din timpul operativ;

- la procesele mecanice sau automatizate se exprima in procent din timpul de functionare a utilajului;

- la productia de serie mare sau de masa se defalca in timp de deservire tehnica si timp de deservire organizatorica
stergerea sau ungerea masinilor, uneltelor, indepartarea aschiilor etc. Procedeele pentru masurarea timpului de de
munca sunt cele pentru stabilirea timpului de pregatire si incheiere.

6.1.4. Timp de intreruperi reglementate (Tir)

6.1.4.1.Timpul de odihna si necesitati fiziologice (ton): se stabileste analitic, pe fiecare loc de munca, in functie de f
oboseala executantului.
Factorii de solicitare care se iau in considerare in metoda analitica sunt:
- factorii masurabili ce pot fi determinati cantitativ, factorii mediului de munca (temperatura, um
termice, impuritatea aerului, zgomotul in productie, iluminatul etc) si frecventa miscarii;
- factorii energetici care pot fi determinati in mod indirect (solicitarea dinamica sau solicitarea sta
6.1.4.2. Timp de intrerupere conditionat de tehnologie si de organizarea muncii (tto): se stabileste pe baza de form
intreruperilor conditionate de tehnologie (tth ) sau pe baza de observari ale timpului de munca.
tth = tth1 + tth2

tth = timp de intreruperi conditionat de tehnologie

tth1 = timp de intreruperi conditionat de tehnologie, in timpul cat utilajul nu

functioneaza

tth2 = timpul de intreruperi conditionat de tehnologie, in timpul functionarii

utile a utilajului.
6.2  Calculul normei de timp

Norma de timp se calculeaza astfel:

- Pentru procesele manuale sau manual - mecanice:

n = numar de produse din lot

 - Pentru procesele mecanice sau automatizate:

NT = Tpi  ” + Tdl + Tir

 = timp de functionare utila a utilajului;

 = timp ajutator ce nu se suprapune cu T ;

T”dl = timp de deservire a locului de munca, ce nu se suprapune cu T ;

T”ir = timp de intreruperi reglementate, ce nu se suprapune cu T ;

Elementele componente ale normei de timp se determina si se calculeaza pentru fiecare unitate de produs (servici
de pregatire si incheiere care se determina pe un lot de produse similare, a carei executare are loc intr-o perioada

Elementele normei de timp se pot exprima, fie in unitati de timp, fie in procente din timpul de functionare utila a u

Marimea normei de timp este influentata de: modul de formare a deprinderilor de munca a executantului, numaru
manuirilor, gradul de repetare a operatiilor. Norma de timp trebuie sa aiba la baza un proces tehnologic si un proce

6.2.1 Stabilirea timpilor de munca normati depinde de tipul de productie

6.2.1.1 Principalele aspecte ale stabilirii timpilor de munca la productia de

masa sau de serie mare:

- normele de munca se stabilesc, de regula, prin calcul analitic,

pe baza de normative de munca;

- la elaborarea normelor de munca se cere o precizie mare,

deoarece fiecare operatie se repeta de foarte multe ori si o

eroare cat de mica duce la erori mari in aplicarea acestora si

la determinarea capacitatilor de productie;

- gradul de diferentiere a elementelor operatiei trebuie sa fie maxim, de regula pana la m
miscare;
6.2.1.2. Principalele aspecte la stabilirea normelor de munca la productia

de serie mijlocie:
- procesul de productie trebuie defalcat, de regula, pana la faze;
 - norma de munca se stabileste prin calcul analitic;
- asimilarea lucrarilor de catre executant are un caracter universal, prin insusirea unui num
care se repeta la perioade mari.
6.2.1.3. Principalele aspecte ale stabilirii normelor de munca la productia

de serie mica sau unicate:

- procesul de productie se defalca pe operatii si, uneori, pe faze,

indicandu-se numai ordinea in care se succed diferitele feluri de

prelucrari;
- pentru lucrarile cu volum mare de munca se aplica calculul analitic ca la productia de se
- normele de munca pot fi grupate pe operatii sau mai multe

operatii componente ale unui anumit proces de munca.

6.3 Definitivarea normei de timp

6.3.1 Verificarea continutului normelor

Dupa elaborare, normele de munca trebuie verificate in conditii de productie, dupa ce in prealabil sau aplicat toate
asigurarea conditiilor tehnice si organizatorice care au stat la baza fundamentarii acestora. Totodata, se iau masuri
executantilor la noile conditii create, pentru insusirea de catre acestia a sarcinilor ce le revin, precum si de corectar
nepotriviri existente in normele elaborate.
La verificarea continutului normelor trebuie sa se acorde atentie aplicarii intocmai a proceselor rationale de munca
tehnice si organizatorice existente si cele care au fost avute in vedere la elaborarea lor.

Verificarea se realizeaza prin observari, al caror numar se stabileste concret, de la caz la caz, in functie de caracteru

In cazul in care se constata diferente intre timpul de munca consumat efectiv si cel calculat pe baza de norme sau i
organizatorice existente si cele prevazute in norma, este necesar ca actiunea de verificare sa se repete. Repetarea
faca la aceiasi executanti si locuri de munca la care s-a facut prima data, putandu-se lua pentru comparatie si alti e
munca la care in prealabil s-a facut instructajul corespunzator. Daca se constata diferente justificate, in special intr
consumat si cel determinat pe baza de norme, trebuie, fie sa se reproiecteze norma, fie sa se stabileasca coeficienti
conditii de munca.

Daca diferentele sunt datorate unor conditii subiective acestea trebuiesc inlaturate pentru a se putea crea conditii
organizatorice prevazute.

6.3.2 Definitivarea normelor de munca

In vederea definitivarii normelor se intocmeste o nota de analiza care trebuie sa stabileasca:

  concordanta dintre conditiile tehnice si organizatorice din unitate cu cele din n
 cresterea posibila a productivitatii muncii sau reducerea consumului de timp c
normei propuse.

Redactarea normelor in forma definitiva consta in eventuale corectari a normelor proiectate in raport cu rezultatel
verificarii, daca din analiza rezulta ca neconcordantele ivite sunt obiective.

6.4 Aplicarea normelor de munca

Normele se aplica o data cu omologarea tehnologiilor sau a metodelor de munca si dupa ce s-a demonstrat practic
si activitatile se pot realiza in timpii stabiliti.

Aplicarea normelor trebuie sa asigure un ritm normal de munca, la o intensitate a efortului muscular sau intelectua
nervoasa care sa nu impuna o oboseala excesiva.

La aplicarea normelor de munca se are in vedere:

 volumul de munca, numarul de produse ce urmeaza sa se realizeze, numarul de operatii si luc
efectuate, numarul de utilaje si instalatii de condus sau de supravegheat, sa corespunda ritmu

 formatiile de lucru sa fie astfel dimensionate pentru a putea prelua eventualele sarcini suplim
urmare a absentarii unor salariati de la programul de lucru;

 sarcina de munca normata transmisa executantilor trebuie sa fie compatibila cu exigentele sa

6.5 Modificarea normelor de munca

Normele de munca se modifica in urmatoarele cazuri:
se introduc noi procese de munca, utilaje, masini, tehnologii sau alte masuri tehnice si organizatorice
modificarea consumului de munca necesar executarii produselor, operatiilor, lucrarilor sau serviciilor;
se modifica consumul de munca necesar realizarii produselor, operatiilor, lucrarilor sau serviciilor in u
masuri tehnice si organizatorice, ale caror efecte nu se pot determina imediat, dar se amelioreaza trep
creste nivelul de pregatire profesionala a executantilor prin diferite metode de perfectionare profesio
creste deprinderea in munca a majoritatii executantilor datorita executarii repetate a acelorasi operati
se constata ca normele de munca au fost gresit fundamentate.
Modificarea normelor de munca se face pe baza de studii asupra procesului de productie, dupa aceeasi metodolog
normelor de munca.
De regula, cand se schimba conditiile tehnico - organizatorice are loc reexaminarea normelor de munca in scopul p
acestora cu noile conditii care modifica consumul de munca.

6.6 Analiza modului de indeplinire a normelor de munca

Are o importanta practica deosebita pentru imbunatatirea activitatii tehnice si economice a unitatii, mentinerea un
normele de munca, cresterea productivitatii muncii si veniturile salariale, verificarea accesibilitatii normelor, inlatu
lipsurilor din activitatea de normare etc.
Indicatorii utilizati in cadrul analizei sunt:
 indicele de indeplinire a normelor de munca;

 dispersia indeplinirii normelor de munca.

Indicele de indeplinire a normelor de munca reprezinta raportul dintre timpul normat unui executant pentru efect
munca si timpul efectiv lucrat de acesta, respectiv raportul dintre cantitatea de produse obtinute de executant intr
cantitatea de produse stabilite ca norma pentru timpul respectiv.

Se poate calcula:

a)     pe baza normei de timp:

 x 100

In = indicele de indeplinire a normei de munca

N T = totalul orelor – norma pentru productia sau lucrarile realizate, la care

se calculeaza indicele, in ore – om

Tef = timpul efectiv lucrat pentru productia sau lucrarile realizate, la care se

calculeaza indicele, in ore – om

b)     pe baza normei de productie:

 x 100

Q = productia realizata intr-un anumit interval de timp

Np = productia normata in aceeasi unitate de masura in care este exprimat Q

Indicele se calculeaza numai pe baza normelor de timp si nu ca raport intre fondul de salarii cuvenit pentru plata in
salarii de baza a muncitorilor care lucreaza in acord care exprima nivelul de realizare a salariilor de baza.
Dispersia normelor de munca = intervalul de la indicele minim de indeplinire a normelor de munca pana la indicele
acestora.

Se urmareste pe operatii, meserii, ateliere, sectoare de lucru, echipe, cat si la nivel centralizat, de unitate.

Analiza dispersiei se face cu ajutorul tabelului din Anexa nr. 6

Pe masura ce gradul de mecanizare a lucrarilor creste, dispersia se ingusteaza, fiind minima la operatii sau lucrari c

7.     PRODUCTIVITATEA MUNCII

Productivitatea muncii este un indicator de eficienta, care exprima raportul dintre efecte si eforturi. La determinar
vedere forta de munca existenta si produsele sau serviciile realizate.

Se poate determina astfel:

 sau   sau 

W = nivelul productivitatii muncii

T = timpul

Q = volumul productiei

N = numarul lucratorilor care au contribuit la realizarea productiei

Productivitatea fizica a muncii, exprimata prin consumul de munca pe unitatea de produs sau serviciu, defineste efi
este cheltuita forta de munca existenta in conditiile specifice de inzestrare tehnica, calificare si intensitate normala
Trebuie sa aiba o evolutie ascendenta, ca urmare a schimbarilor aduse de progresul tehnic, de organizare sau in ca
ridicarea nivelului de pregatire profesionala a fortei de munca.
Sursa principala a productivitatii muncii o constituie factorul uman si de aceea trebuie creat un sistem de urmarire
de munca, care sa ofere informatii asupra dinamicii reale in realizarea produselor, lucrarilor, serviciilor programate
- ofera criterii fundamentate pentru cointeresarea materiala a

executantilor in cresterea productivitatii muncii ca urmare a

reducerii consumului de munca pe unitatea de produs,

lucrare, serviciu;
- determina contributia nivelului consumului de munca pe

produs, lucrare, serviciu la cresterea rentabilitatii;

- furnizeaza criterii de fundamentare in sistemul decizional si

de prognoza in raport cu cerintele valorificarii superioare a

fortelor de productie existente;

 - ofera informatii asupra cantitatii de munca necesara pentru realizarea sarcinilor fizice p
Consumul de munca pe produs, lucrare sau serviciu poate constitui un element de negociere a salariilor executanti

8. REGISTRUL DE EVIDENTǍ

a normelor de munca si a cotelor procentuale de salarizare

(Anexa nr.7)

Normele de munca si cotele procentuale aprobate, se tin in evidenta prin inregistrarea in registru.

In registru se mentioneaza si modificarile intervenite pe parcursul aplicarii si data de cand se aplica norma modific

Registrul se tine si se completeaza de compartimentul de normare a muncii din structura aparatului functional, car
pastrarea fiselor de calcul a normelor de munca si arhivarea lor.

9. NORMAREA MUNCII IN SOCIETǍTILE

COOPERATIVE MESTESUGǍRESTI
Societatile cooperative mestesugaresti isi desfasoara activitatea pe baza propriului sistem de normare a muncii, po
prevederilor art.75 alin.(1) din Normele de reglementare a raporturilor de munca ce au ca temei legal conventia in
munca, aprobate prin Hotararea Consiliului National al UCECOM nr.11/15.12.2006.

Potrivit prevederilor art.76 din norme, activitatea de normare a muncii se organizeaza in cadrul compartimentelor
dupa caz, in unitati de productie si este subordonata presedintelui societatii.

Activitatea de normare a muncii se refera la toate categoriile de personal, potrivit specificului fiecarei activitati si t
desfasoare ca un proces continuu, in concordanta cu schimbarile ce au loc in organizarea si nivelul de dotare tehni

Elaborarea normelor de munca trebuie efectuata numai dupa ce a fost stabilita si aplicata metoda de munca imbu
respectiv dupa ce modul de realizare a operatiilor si lucrarilor a fost rationalizat sub toate aspectele, pentru ca nor
includa deficientele tehnice si organizatorice existente, care conduc la stabilirea eronata a necesarului de personal

In acest sens, in vederea asimilarii unor proceduri si instructiuni de lucru care sa optimizeze realizarea operatiilor/l
respective, se recomanda societatilor cooperative sa procedeze la implimentarea sistemului de management al ca
9001), respectiv a sistemului de management al sanatatii si securitatii ocupationale (OHSAS 18001).

Societatea cooperativa trebuie sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elabora
de munca, iar personalul trebuie sa realizeze norma de munca sau, dupa caz, sarcinile ce decurg din functia sau po

Normele de munca se elaboreaza potrivit tehnicilor de normare a muncii, de specialisti din domeniul organizarii si
muncii si tehnic – productie si, dupa parcurgerea tuturor etapelor prevazute in prezentul indrumar, se supun aprob
de administratie.

Normele de munca aprobate de consiliul de administratie se fac cunoscute executantilor cu cel putin 5 zile lucrato
aplicarea lor si se afiseaza la loc vizibil.
Normele de munca aprobate de consiliul de administratie constituie anexe la hotararea adunarii generale referitoa
generale privind raporturile de munca.

In situatiile in care normele de munca nu asigura un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesiva sau n
conditiilor pentru care au fost elaborate, acestea vor fi reexaminate si supuse modificarii in conditiile prevazute in

Pentru a se cunoaste eficienta activitatii de normare a muncii precum si calitatea normelor elaborate, consiliul de
trebuie informat periodic asupra modului de indeplinire a normelor de munca, dispersiei normelor de munca si ev
productivitatii muncii, pentru a stabili si lua masurile in mod operativ.

La nivelul fiecarei societati cooperative mestesugaresti, trebuie instituita evidenta normelor de munca si/sau a cot
procentuale prin inregistrarea in Registrul de evidenta a normelor de munca si a cotelor procentuale de salarizare.

In anexa nr.8 este prezentata sinteza activitatii de normare a muncii, asa cum trebuie sa se desfasoare in cadrul so
cooperative mestesugaresti, precizandu-se actiunile, etapele si documentele specifice domeniului respectiv.

**

Bibliografie

Pentru aprofundarea unor tehnici si metode utilizate in studiul metodelor si in normarea muncii se poate studia ur
BIBLIOGRAFIE care a stat la baza elaborarii prezentului indrumar.

Studiul muncii vol.I-VIII - elaborator Ministerul Muncii – ICOP, anul 1971;

Tehnici si metode de organizare si normare a muncii – elaborator Ministerul Muncii si Protectiei Sociale – anul 199

Normarea Muncii – editura Tribuna Economica – anul 2002.