Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Titular disciplin: Sl. dr. ing. Tiberiu Tudorache Structura disciplinei: 2 ore curs x 14 + 2 ore laborator x 7 Mod de evaluare: Examen partial 25 % Examen final 25 % Teme de cas 40 % Activitate la curs 10 % Bibliografie:
1) V. Petre, Tehnologie Electromecanica, UPB, 1998; 2) V. Petre, Tehnologie Electromecanica Indrumar de laborator, UPB, 2001; 3) F. Anghel, M.O. Popescu, Tehnologii Electromecanice, UPB, 2001; 4) F. Anghel, I. Bestea, Tehnologii Electromecanice Aplicatii practice, UPB, 2003; 5) I. Sora, N. Golovanov, Electrotermie si Electrotehnologii, Vol. 1 si 2, Ed. Tehnica, 1997 si1999, Bucuresti.
Obiectivul disciplinei
Dobandirea cunostintelor de baza privind metodele si procedeele conventionale si neconventionale de prelucrarea a materialelor, respectiv metodele si procedeele de fabricatie specifice sistemelor electrice
Procesul de productie consta in totalitatea activitatilor care au ca rezultat transformarea materialelor si semifabricatelor in produse. Aceste activitati au in vedere printre altele pregatirea fabricatiei, dotarea tehnico-materiala, executia produselor, intretinerea utilajelor, etc.
1.1.1. Pregatirea fabricatiei cuprinde: pregatirea tehnica, pregatirea materiala si lansarea in fabricatie.
proiectarea tehnologiei de executie a produsului, proiectarea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor (SDV) necesare, executia si omologarea SDV - urilor, realizarea, experimentarea si omologarea prototipului, proiectarea produsului, realizarea si omologarea seriei zero.
Pregatirea materiala a fabricatiei se face in conformitate cu consumurile specifice stabilite in faza de pregatire a fabricatiei
Lansarea in fabricatie constituie ultima etapa a pregatirii fabricatiei si consta in lansarea comenzilor de fabricatie in sectiile de productie urmata de defalcarea lucrarilor pe om si masina
Produsul este obiectul productiei si este inclus in nomenclatorul productiei intreprinderii. Piesa denumita deseori reper este o parte a produsului ce se executa individual, fara utilizarea operatiei de asamblare, adica este un element primar al asamblarii.
Subansamblul reprezinta o legatura separabila sau nu a unor parti componente ale produsului. Din punct de vedere tehnologic subansamblul este o parte a produsului, executata independent de celelalte parti ale sale. Intr-un subansamblu se regasesc piese, alte subansamble mai simple sau produse componente de la alti producatori.
1.1.3. Tipurile principale de productie se clasifica functie de volum dupa cum urmeaza: productie de unicate, productie de serie si productie de masa.
Productia de unicate presupune executia unui numar mic de produse (prototipuri si unicate), de regula complexe, sau chiar a unui singure bucati. Productivitatea este de regula redusa, iar costurile ridicate.
Productia de serie presupune executia unor loturi de produse. Operatiile fiind repetate periodic se pot folosi masini specializate si scule adecvate care determina cresterea productivitatii si reducerea costurilor. Este cel mai raspandit tip de productie in industrie.
Productia de masa presupune executia unor cantitati mari de produse in mod continuu, pe o perioada lunga de timp. In acest caz productivitatea este foarte mare si costurile de productie sunt minime.
Atingerea acestor obiective presupune: - organizarea corespunzatoare a procesului de fabricatie - prevederea unor adaosuri de prelucrare cat mai mici - folosirea celor mai adecvate SDV-uri - divizarea operatiilor complexe in operatii elementare care permit specializarea fortei de munca si folosirea eficienta a utilajelor -optimizarea ciclului de fabricatie in scopul reducerii timpului global de productie - alegerea celor mai eficiente procedee si mijloace de control etc.
Operatia tehnologica reprezinta acea parte a procesului tehnologic care se executa neintrerupt la un singur loc de munca, asupra unui obiect sau a mai multor obiecte, de cate un operator uman sau automat, sau de catre o echipa de lucru (de ex. operatia de stantare a tolelor).
Trasare
Debitare
Sudare
Detensionare
Prelucrare
Ajustare
Debitare
Stantare
Debavurare
Sortare
Tipuri de operatii de control: - controlul de receptie; - controlul operatiilor si al pieselor prelucrate; - controlul final.
C [lei/lot]
C1
C2
N critic
N bucati
unde:
Tn este timpul normat pe operatii; Tpi este timpul de pregatire incheiere; z este numarul de piese din lot; Tu este norma de timp unitar.
Corelatia cost - precizie nu este o functie liniara. O precizie de prelucrare ridicata impune de regula un proces tehnologic mai laborios, cu utilaje mai scumpe, personal cu calificare mai inalta, rezultand un cost al prelucrarii mai ridicat. Se poate vorbi de notiunea de precizie economica de prelucrare. Pentru a asigura o precizie economica de prelucrare proiectantul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:
Cost
1 Precizie
-proiectarea unei constructii tehnologice rationale; -stabilirea unei tolerante cat mai largi a dimensiunilor, a formelor si a pozitiilor suprafetelor, in conditiile asigurarii interschimbabilitatii totale la productia de masa; -stabilirea rationala a calitatii suprafetelor; -stabilirea anumitor procedee si regimuri capabile sa asigure precizia si calitatea suprafetelor la costul cel mai redus
Dimensiunea nominala N este valoarea de baza in caracterizarea unei anumite dimensiuni, inscrisa in desenul de executie, valoare independenta de abaterile permise si conditiile tehnice. Dimensiunile limita sunt cele doua dimensiuni indicate de proiectant pe desen sub forma abaterilor si anume: -Dimensiunea limita maxima Dmax; -Dimensiunea limita minima Dmin. Dimensiunea efectiva E este dimensiunea realizata prin executie a carei valoare se obtine prin masurare. Dimensiunile pieselor fabricate prezinta abateri care trebuie sa se inscrie in limitele prevazute, altfel piesa poate deveni rebut. Abaterea este diferenta dintre o dimensiune (efectiva, maxima etc.) si dimensiunea nominala corespunzatoare; Abaterea efectiva A este diferenta dintre dimensiunea efectiva si dimensiunea nominala: A = E - N
Abaterea superioara As este diferenta dintre dimensiunea maxima si dimensiunea nominala: As = Dmax N Abaterea inferioara Ai este diferenta dintre dimensiunea minima si dimensiunea nominala: Ai = Dmin N
As
As
Ai Dmax
Ai
dmax
N dmin
N Dmin
Arbori
Alezaje
Abaterile pot fi pozitive, negative sau nule si se noteaza in felul urmator: NAi As ; NAi0 ; N0As ; NA
Toleranta reprezinta valoarea dinainte stabilita a intervalului de variatie a dimensiunilor limita, fiind totdeauna o marime pozitiva:
T = Dmax Dmin = As Ai Campul de toleranta este zona cuprinsa intre dimensiunea maxima si dimensiunea minima.
Camp de toleranta T
dmax
dmin
Linia de zero in reprezentari grafice este linia de referinta fata de care se masoara abaterile, pozitia ei fiind determinata de dimensiunea nominala. Prin conventie abaterile pozitive se situeaza deasupra acestei linii, iar abaterile negative se afla dedesubtul ei.
Linia de zero
T As
xmax
T = Ai As = 0
As = Ai
T = As
As
T Ai
Ai N xmin
Ai = 0
Jocul J este diferenta dintre diametrul efectiv al alezajului si diametrul efectiv al arborelui cand primul este mai mare decat al doilea. Jocul maxim Jmax este diferenta dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al arborelui: Jmax = Dmax - dmin Jocul minim Jmin este diferenta dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al arborelui: Jmin = Dmin dmax
Strangerea S este diferenta dintre diametrul efectiv al arborelui si diametrul efectiv al alezajului cand primul este mai mare decat al doilea. Strangerea maxima Smax este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al arborelui: Smax = |Dmin dmax| Strangerea minima Smin este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al arborelui: Smin = |Dmax dmin|
Ajustajul reprezinta ansamblul arbore - alezaj din punct de vedere al raportului in care se gasesc cele doua piese, montate una in alta, privitor la valoarea jocului sau a strangerii. Clasificarea ajustajelor Ajustaje cu joc cand diametrul oricarui alezaj este mai mare dect diametrul oricarui arbore; Ajustaje cu strangere cand diametrul oricarui alezaj este mai mic dect diametrul oricarui arbore; Ajustaje intermediare la care pot rezulta att asamblri cu joc ct si asamblri cu strngere; Toleranta ajustajului este diferenta dintre jocurile maxime si minime, respectiv strangerile maxime si minime.
dmin
dmax Dmin
Ajustaje cu joc
Smax
Jmax
dmin D max
Ajustaje cu strangere
Lantul de dimensiuni reprezinta totalitatea dimensiunilor succesive dintrun sir care formeaza un contur inchis. Dimensiunile conturului pot fi liniare sau unghiulare.
A
a1 a2 a3
R
22-0.1
10+0.2
Dimensiuni liniare
Dimensiuni unghiulare
Dimensiunile unui lant pot fi: Dimensiuni primare (de ex. D si d) Dimensiuni de inchidere (de ex. J si S) Lanturile de dimensiuni pot fi: Lanturi de dimensiuni in paralel (dimensiunile au aceeasi baza de cotare) Lanturi de dimensiuni in serie (dimensiunile au baze diferite de cotare) Lanturi de dimensiuni mixte
B B
A1
A2
A3 A4
A1
A2
A3
A4
A5
Paralel
Serie
A1 A2 A3 A4
A5
Mixte
Intervalele de Toleranta se noteaza cu simbolul IT urmat de treptele de precizie: IT01, IT0, IT1, , IT16. Pozitia campului de toleranta fata de linia de zero se simbolizeaza cu una sau doua litere (litere mici pentru arbori si litere mari pentru alezaje). Pentru arbori: a, b, c, cd, d, e, ef, f, fg, g, h, j, js, k, m, n, p, r, s, t, u, v, x, y, z, za, zb, z; Pentru alezaje: A, B, C, CD, D, E, EF, F, FG, G, H, J, JS, K, M, N, P, R, S, T, U, V, X, Y, Z, ZA, ZB, Z. T zc A B
Alezaj unitar
z
za
zb
J j Z
0
Dmax Dmin h
TD Td
Arbore unitar
ZA
ZB
ZC
Alezaje
ABCH
JKMN
P R ZA, ZB, ZC
Arbori
Ajustaje
abch
cu joc
jkmn
intermediar
p r za, zb, zc
cu strangere
H7 a9
Interpretare: Ajustaj de diametru 150 mm cu joc Pozitia H pentru toleranta alezajului si precizie IT7 Pozitia a pentru toleranta arborelui si precizie IT9
Subler Micrometru de interior, exterior Minimetru (pasametru) Comparator cu cadran circular Optimetru Ultraoptimetru
Comparator electric
Aparate optice
Cu doua contacte
Proiector profile
0,001
0,001
- Temperatura standard pentru masuratori: 20 C - Aparatul de masura trebuie sa poata indica 4 10 valori distincte in intervalul de toleranta - Pt. a masura dimensiunea 5+0,1 mm se va folosi micrometrul nu sublerul
Abaterile de forma reprezinta abaterile unui element (forme, suprafete, profil) fata de cea a elementului adiacent corespunzator. Suprafata adiacenta este suprafata ideala, de aceeasi forma cu cea data, tangenta la suprafata reala, inspre partea exterioara.
profil adiacent dreapta adiacenta A paralela la dreapta adiacenta Abateri de la rectilinitate A cilindru adiacent
Abateri de la circularitate
Abateri de la profil
De la rectilinitate AFr
Concavitate
0,1
Convexitate
dmin
Conicitate
Forma de butoi
dmax
dmin
Forma de sa
dmax
dmin
Simbol
Forma
Punct pe o dreapta
Schite explicative
a
Pozitia nominala Pozitia reala
Notarea tolerantei
0,2
APl 0,1 C
A doua plane
B
Neparalelism A B
Simbol
Forma
Intre doua plane
Schite explicative
Notarea tolerantei
APd
(drepte)
0,1
B B
Prelucrarea prin aschiere presupune indepartarea de pe suprafata semifabricatului a adaosului de material sub forma de aschii. Desprinderea aschiei de pe semifabricat presupune o miscare relativa intre scula si piesa. Miscarea necesara detasarii aschiilor se numeste miscare principala, iar miscarea care asigura eliberarea continua de aschii se numeste miscare de avans. Masinile unelte de prelucrare prin aschiere sunt in general formate din: -Parte fixa numita batiu, care sustine toate elementele masinii, numita batiu, -Una sau mai multe coloane pe care sunt ghidate saniile care au rolul de a realiza miscarile necesare prelucrarilor; acestea sunt dotate cu dispozitive pentru prinderea sculelor, - Mese, care au rolul de a sustine piesele direct sau prin intermediul dispozitivelor, - Motorul de actionare, care poate fi electric, hidraulic sau pneumatic, - Cutia de viteze, care are rolul de a asigura diferitele trepte de viteza pentru prelucrare, - Cutia de avansuri, care regleaza viteza miscarii de avans.
2.1.1. Strunjirea
Strunjirea este operatia de prelucrare prin aschiere a suprafetei exterioare sau interioare a pieselor, ce reprezinta in general corpuri de rotatie, cu ajutorul cutitelor, pe masini unelte din categoria strungurilor. Piesa de prelucrat executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar scula (cutitul) executa o miscare de avans. Strunjirea se poate realiza intr-una sau mai multe treceri, in decursul carora se realizeaza degrosarea, semifinisarea, finisarea.
Formele cutitelor de strung (sculelor) corespund operatiei avute in vedere. Fixarea cutitelor respectiv a piesei de prelucrat se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive speciale.
Strungurile sunt de mai multe tipuri, in functie de destinatie: strung normal, strung carusel, strung revolver, strung frontal, strung de copiat, strung cu mai multe cutite, strung automat, strung semi-automat.
Tipuri de cutite
Papusa fixa
Miscare transversala
Tava
Miscare avans
Piedestal strung
Piedestal strung
2.1.2. Frezarea
Frezarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane, cilindrice sau profilate, cu ajutorul unor scule cu mai multe taisuri numite freze, masinile unelte fiind denumite masini de frezat. Scula (freza) executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar piesa de prelucrat executa o miscare de avans.
Frezele se clasifica dupa forma suprafetelor de prelucrat putand fi: freze freze freze freze freze freze cu dinti drepti, cu dinti inclinati, disc, deget, cilindro-frontale, profilate etc.
Tipuri de freze
Schimbator de viteze
2.1.3. Gaurirea
Gaurirea este procedeul de prelucrare prin aschiere care se aplica pieselor pentru obtinerea unui alezaj in vederea asamblarii prin intermediul suruburilor, stifturilor, niturilor sau pentru alte scopuri, pe masini unelte denumite masini de gaurit. Gaurile se realizeaza cu ajutorul sculelor numite burghie care executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), combinata cu o miscare de translatie ce constituie miscarea de avans.
Masinile de gaurit sunt fixe sau portabile, actionarea fiind de regula manuala, electrica sau pneumatica. Masinile de gaurit cele mai intalnite in industrie sunt cele fixe de tip vertical.
Ax principal
Mandrina Masa Sistem ridicare masa Coloana
Placa de baza
2.1.4. Rabotarea
Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane pe masini unelte denumite seping sau raboteze. Miscarea principala de avans este o miscare de translatie si poate fi executata fie de scula (la seping) fie de piesa (la raboteza). Aceasta miscare este rectilinie-alternativa si este formata din doua curse: cursa activa in care cutitul efectueaza prelucrarea materialului si o cursa de gol in care cutitul revine la pozitia initiala.
Seping
Raboteza
2.1.5. Polizarea
Polizarea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice cu ajutorul unor pietre de polizor. Pietrele de polizor sunt corpuri abrazive rigide, fixate pe masini unelte denumite polizoare care imprima corpurilor abrazive o miscare de rotatie. Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei de polizor asigurata de sistemul de actionare al masinii unelte, iar miscarea de avans este asigurata de utilizator in functie de tipul de polizor, si anume: la polizoarele fixe prin presarea piesei pe piatra abraziva, iar la polizoarele portabile prin presarea piatrei abrazive pe piesa de prelucrat.
Polizoarele sunt de doua tipuri, fixe si portabile. Polizarea se aplica dieritelor piese in vederea: - curatirii de bavuri si impuritati a suprafetelor si muchiilor semifabricatelor (piese turnate, forjate etc.) - prelucrarii de degrosare si ajustare a pieselor sudate,etc. - ascutirii sculelor taietoare, etc.
Picior
Exemple de polizoare
2.1.6. Rectificarea
Rectificarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice in vederea asigurarii unei precizii dimensionale superioare si a unui grad ridicat de netezire a suprafetelor. Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei abrazive. Pietrele abrazive se diferentiaza intre ele prin duritate si granulatie si se aleg in functie de tipul si calitatea suprafetei de prelucrat. Daca este necesara obtinerea unei suprafete cu grad ridicat de netezire se pot aplica procedee precum: -Honuirea, pentru suprafete interioare, -Lepuirea, cu granule abrazive in suspensie, -Rodarea, cu pietre abrazive intre suprafetele prelucrate, -Lustruirea, cu discuri din pasla si pasta abraziva.
2.2. Metode si procedee de prelucrare a materialelor prin taiere si deformare plastica la rece
Aceste prelucrari au o pondere insemnata in industria de constructie a sistemelor electrice intrucat peste 50% din totalul pieselor componente se fabrica din materiale sub forma de table, bezi sau profile speciale. Deformarea plastica este procesul tehnologic prin care se schimba forma si dimensiunile initiale ale materialului de prelucrat sub actiunea fortelor exterioare aplicate. Avantajele procedeelor tehnologice de deformare plastica la rece:
-Simplitate a executiei -Durata redusa de prelucrare -Precizie ridicata a dimensiunilor -Calitate superioara a suprafetelor stantate -Productivitate mare si cost scazut -Pierderi reduse de material prin deseuri -Interschimbabilitatea pieselor obtinute -Durata mare de functionare a sculelor -Posibilitatea mecanizarii si automatizarii proceselor de productie
2.2.1. Taierea
Taierea este operatia tehnologica prin care materialul este separat in mai multe parti distincte, dupa un contur inchis sau deschis, cu ajutorul a doua taisuri conjugate sau a unui singur tais. Taierea poate fi executata prin forfecare, stantare sau prin alte procedee.
2.2.1.1. Forfecarea
Forfecarea este operatia tehnologica de taiere prin care se obtine suprafata de rupere cu ajutorul a doua taisuri asociate.
Tipuri de foarfece
Ff Ff
Ff
Ff
Daca taierea se executa cu foarfece cu lama inclinata forta de taiere necesara este mai mica: Ff = (k g2 )/(2 tg) unde este unghiul de inclinare al lamei (uzual = 2 .. 5) Utilajul tehnologic folosit pentru aceste operatii este format din: -Foarfece cu cutite paralele, inclinate sau profilate folosite pentru taierea tablelor si benzilor -Foarfece cu discuri pentru debitarea tablelor sub forma de rulouri care permite taierea mai multor fasii simultan.
2.2.1.2. tanarea
tanarea este operaia tehnologica de prelucrare mecanica prin care semifabricatul este taiat in doua sau mai multe parti distincte cu ajutorul stantelor. Stantele au doua parti componente principale: placa taietoare si poansonul. Procesul de stantare este analog procesului de taiere la foarfece, muchiile taietoare ale poansonului si placile taietoare putand fi considerate ca niste muchii de cutit.
Principalele operatii de stantare intalnite in industria constructoare de sisteme electrice sunt: retezarea, decuparea, perforarea, crestarea, slituirea si tunderea. 1. Retezarea este operatia de detasare a materialului din semifabricat dupa un contur deschis cu inlaturarea partii detasate. 2. Decuparea este operatia de obtinere de semifabricate sau piese prin separarea completa a acestora dupa un contur inchis de restul materialului. Partea desprinsa reprezinta piesa, iar partea cu goluri reprezinta deseul. Decuparea se foloseste in special la stantarea tolelor pentru masini electrice din banda de tabla silicioasa. 3. Perforarea este operatia de executare a gaurilor prin detasarea unei parti de material din interiorul piesei dupa un contur inchis, partea desprinsa constituind deseul. 4. Crestarea este operatia de detasare partiala a materialului dupa un contur deschis, fara inlaturarea partii detasate. 5. Slituirea este operatia intermediara intre retezare si decupare fiind folosita la unele din variantele tehnologice de executie a tolelor pentru masini electrice, la stantarea crestaturilor deschise.
6. Tunderea este operatia de inlaturare a marginii neuniforme sau a surplusului de material de la exteriorul piesei.
Procesul de stantare este influentat de anumiti factori tehnologici si anume: -Dimensiunile si forma conturului de stantat -Duritatea materialului -Jocul dintre poanson si placa de taiere -Muchiile taietoare ale placii de taiere ale poansonului -Forma sectiunii transversale a gaurii din placa de taiere -Forma muchiilor taietoare ale poansonului -Starea suprafetei materialului Jocul dintre poanson si placa de taiere este foarte important acesta afectand calitatea pieselor si durata de viata a stantei. Schema procesului de stantare F 2 3
g
1
Jocul este in general 4-18% din grosimea materialului, iar in cazul tolelor din tabla silicioasa jocul se reduce la 6-7%.
Daca jocul este prea mic directiile fisurilor care pornesc de la muchiile taietoare ale poansonului si ale placii taietoare coincid, suprafata de forfecare nu este neteda impingerea materialului in matrita necesitand eforturi mari care pot duce la uzura rapida a acesteia.
Daca jocul este prea mare piesa se deformeaza si apar bavuri exagerate.
Forta de taiere se calculeaza in functie de sectiunea materialului ce se stanteaza si de rezistenta specifica la forfecare a acestuia prin relatia:
Ft = k p g f unde: p este perimetrul conturului de taiere, f este rezistenta specifica de rupere a materialului la forfecare, k este un coeficient ce tine seama de eventuala stirbire a materialului a muchiei taietoare si de neuniformitatea grosimii materialului, g este grosimea materialului. In afara fortei Ft necesare taierii materialului, presa pe care se monteaza stanta trebuie sa invinga si alte forte rezistente Fr ce reprezinta circa 15% din forta de taiere, asa incat forta totala se exprima prin: F = Ft + Fr = 1,15 Ft
Stantele sunt de mai multe feluri: a) Cu actiune simpla b) Cu actiune succesiva c) Cu actiune combinata a) Stantele cu actiune simpla pot decupa dintr-o data o figura cu contur inchis (de ex. gaura pentru axul masinii in tola rotorica) sau o crestatura (stanta cu pas). In timpul stantarii tola ramane pe poanson iar elementul decupat cade liber prin gaura din placa de taiere. In timpul cursei de intoarcere tola este scoasa de pe poanson de catre un dispozitiv special numit aruncator incat la sfarsitul cursei stanta este pregatita pentru o noua operatie. b) Stantele cu actiune succesiva pot executa mai multe operatii de stantare prin deplasarea succesiva a semifabricatului de la o operatie la alta in sensul avansului. Stanta are doua sau mai multe poansoane care lucreaza simultan si sunt situate de regula la nivele diferite diferenta de nivel fiind egala cu grosimea materialului. In acest fel forta ce trebuie dezvoltata de presa este mai mica si eficienta mai ridicata fata de cazul in care nivelul poansoanelor ar fi identic. Forta ce trebuie dezvoltata de presa trebuie sa asigure stantarea conturului maxim.
c) Stantele cu actiune combinata pot executa la o cursa a presei mai multe operatii: decupare, ambutisare, indoire etc. Stantele cu actiune combinata au o mare productivitate insa sunt mai scumpe si necesita benzi lungi sub forma de rulouri, fiind utilizate de regula in cazul productiei de serie sau de masa. Operatiile de stantare se executa pe prese, tehnologia de stantare prezentand avantaje precum: - Viteza sporita de lucru - Putere si precizie mare - Mecanisme automatizate - Siguranta si protectie a muncii asigurate m Planuri de taiere a materialului la stantare. Debitarea materialului prin stantare se face pe baza unui plan ce urmareste utilizarea cat mai rationala a materialului. In cazul cand stantarea se face prin decupare, intre doua decupari succesive se lasa o punte p si o margine m. Rolul puntilor si marginilor este de compensare a erorilor de avans, respectiv de fixare a materialului in matrita, evitandu-se astfel rebuturile prin decuparea incompleta a pieselor. Dimensiunile puntilor si marginilor trebuiesc reduse la minim, acestea depinzand insa de complexitatea piesei, de grosimea si calitatea materialului, de constructia matritei etc.
Acest procedeu presupune presurizarea apei sau a lichidului abraziv la presiuni foarte mari de pn la peste 300 MPa i expulzarea jetului de lichid la viteze de peste 700 m/s (peste 2 ori viteza sunetului) printr-un orificiu de seciune redus. Granulele abrazive sunt injectate n curentul de ap de mare vitez i amestecate n interiorul unui tub ceramic. Jetul abraziv este ulterior direcionat ctre piesa de prelucrat. Tierea cu jet abraziv se utilizeaz eficient n diferite ramuri ale industriei precum construcia de automobile, de aeronave, etc. n vederea obinerii unor piese de precizie din materiale greu de tiat prin alte procedee obinuite. Caracterisiticile tehnice principale ale acestui procedeu sunt: - Vitez de tiere i precizie foarte ridicate, - Calitate superioar a suprafeei de tiere, - Posibilitatea tierii materialelor de mare duritate, - Reducerea cantitii de deeuri rezultate n urma procesului de tiere, respectiv recuperarea mai uoar a acestora, - Automatizarea integral a procesului tehnologic.
2.2.2. Ambutisarea
Ambutisarea este procedeul de deformare la rece, prin care semifabricatele plane se transforma in piese cave printr-una sau mai multe operatii succesive de presare. Construcia matrielor utilizate pentru ambutisare este determinat de forma pieselor ce trebuiesc executate. Piesele simetrice se execut mai uor dect cele nesimetrice care necesit frecvent mai multe operaii succesive. Ambutisarea se realizeaz cu sau fr modificarea grosimii materialului, respectiv cu (piese de nlime mare) sau fr (piese de nlime mic) inel de fixare .
F
1 4
2
3
Fora de ambutisare maxim F trebuie s fie mai mic dect fora de rupere a pereilor laterali ai piesei n jurul zonei inferioare: F p g rt p lungimea perimetrului piesei g grosimea materialului rt rezistena la distrugere a metalului prin ntindere
Ambutisarea pieselor foarte adnci este mai greu de executat necesitnd n general mai multe operaii succesive de ambutisare cu micorarea treptat a diametrului, respectiv cu creterea treptat a nlimii pieselor. Jocul dintre poanson i placa de ambutisare are influen mare asupra forei de ambutisare i asupra calitii piesei. Ambutisarea este un procedeu eficient, de mare productivitate, care poate fi integral automatizat, utilizat pe scar larg n industrie.
Rolele de presare asigur un efort radial local de comprimare care determin deformarea semifabricatului dup conturul dorit, respectiv modificarea grosimii acestuia.
Deformarea continu este un procedeu de mare eficien ce poate fi utilizat la obinerea pieselor din diverse tipuri de metale ce permit prelucrarea la rece precum oel, oel inox, alama, cupru, argint, titan, etc. Forma pieselor poate fi cilindric, conic sau profilat n seciune transversal fiind ntotdeauna circular. Acest procedeu permite: - obinerea unor piese de forme complicate dintr-o singur bucat de material (fr sudur sau lipire) - rezisten mecanic i duritate sporit a pieselor obinute - economie de material - control precis al conturului i al grosimii pereilor pieselor - piese cu perei de grosimi variabile n funcie de nivelul efortului mecanic - grad sporit de finisare fr costuri suplimentare
2.2.4. ndoirea
ndoirea este procedeul de deformare la rece a semifabricatelor plane, prin ncovoiere n jurul unei muchii. n timpul ndoirii straturile din interiorul materialului ndoit sunt comprimate, iar cele din exterior sunt ntinse. Procedeul de ndoire este influenat de o serie de factori precum: - direcia de laminare a semifabricatului - raza minim de ndoire - razele plcii de ndoire pe care alunec semifabricatul n timpul procesului de ndoire - jocul dintre placa de ndoire i poanson - arcuirea elastic a piesei dup ndoire - prelucrrile iniiale ale piesei sau ale semifabricatului Fora necesar pentru executarea operaiei este:
F = k L g2 r / l
unde: k este un coeficient dependent de material i de raza de curbur a piesei ndoite, L este limea benzii, g este grosimea materialului, r este efortul unitar la rupere in daN/mm2, l este distana ntre reazeme exprimat n mm.
Razele minime de ndoire sunt n general r g pentru grosimi mici i r >2g pentru grosimi mari (g >2mm). ndoirea se execut pe maini de ndoit universale, maini de ndoit n muchie i prese de ndoit.
Operaia de ndoire
2.2.5. Trefilarea
Trefilarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastic la rece ce const n trecerea forat a materialului sub aciunea unei fore de traciune prin deschiderea unei matrie sau filiere de seciune transversal mai mic dect cea a semifabricatului iniial. matri 1 2 3 4 Procesul de trefilare 5
filier
1
2 4
Trefilarea este procedeul industrial de fabricare a srmelor de seciune redus (d < 5mm), a barelor calibrate i profilate cu precizie dimensional ridicat, respectiv a evilor de diametru redus. Trefilarea se aplic oelurilor i altor metale i aliaje neferoase, precizia dimensional a produselor fiind condiionat de calitatea i dimensiunile filierei sau matriei (sculele principale). Datorit forei de trefilare F materialul este supus la tensiuni interne mai mari dect n cazul laminrii. Aciunea de avans i subiere este produs prin traciune. Prelucrarea are loc la rece aa nct materialul se ecruiseaz dup fiecare trecere. Pentru restabilirea proprietilor de plasticitate se aplic tratamentul de recoacere de recristalizare. Coeficientul de trefilare este dat de raportul ntre diametrul produsului trefilat d i cel al semifabricatului iniial D: K = d/D
Cu ct coeficientul K crete cu att prelucrarea este mai uoar (ex. pt. oel moale K = 0,86, pt. oel semidur K = 0,95). Tehnologia trefilrii cuprinde: una sau mai multe trefilri, recoaceri intermediare, decapri chimice pentru curirea superficial de oxizi i impuriti, fosfatri i lubrefieri pentru reducerea frecrii de contact n timpul prelucrrii materialelor.