CAPITOLUL 4 METODE DE EVALUARE

PE BAZĂ DE VENIT
4.1. Concepte privind evaluarea pe baza actualizării
fluxurilor
Înlăturarea neajunsurilor evaluării întreprinderii prin metode
statice la cost istoric a fost impusă ca urmare a dezvoltării pieţelor
financiare şi a cerinţelor de informare a investitorilor şi a
întreprinderilor, ceea ce a condus la apariţia şi dezvoltarea de noi
teorii în materie de evaluare. Au apărut astfel metode de evaluare
prin intermediul unor abordări dinamice (prospective), aplicabile
nu numai în cazul entităţilor cotate, cât şi în cazul celor necotate pe
piaţa de capital.
 4.1. Concepte privind evaluarea pe baza actualizării
fluxurilor

Valoarea întreprinderii în termeni monetari trebuie apreciată prin prisma

rezultatelor viitoare estimate în ideea continuării activităţii, ceea ce în
plan financiar înseamnă că orice investiţie se justifică doar prin prisma
beneficiului estimat a se obţine, deşi nu în toate cazurile evaluarea
vizează numai criteriile de profitabilitate (cazul unor criterii subiective).
Metodele se bazează pe principiul anticipării care consideră că valoarea
întreprinderii provine din beneficiile viitoare estimate ce vor fi generate
de proprietatea deţinută prin capacitatea capitalului investit de a genera
venituri, de a produce profit şi de a distribui dividende.
 4.1. Concepte privind evaluarea pe baza actualizării
fluxurilor

În cadrul acestor metode se estimează că valoarea unei întreprinderi sau a

unui pachet de acţiuni presupune calcularea valorii prezente a veniturilor
anticipate pentru proprietari sau investitori, iar relaţia între datele
previzionale şi valoarea întreprinderii poate fi abordată distinct în funcţie
de tipul de întreprindere (cotată sau necotată). Această relaţie presupune
metode specifice de evaluare prin intermediul analizei bursiere
fundamentale şi prin metoda cash-flow-urilor actualizate.
 4.1. Concepte privind evaluarea pe baza actualizării
fluxurilor

Analiza fundamentală cere o estimare a fluxurilor viitoare de

beneficii, de dividende şi a ratei lor de creştere, ca şi a PER-
urilor viitoare, în timp ce metoda cash-flow-urilor actualizate
se bazează pe calculul fluxurilor de încasări şi de plăţi legate
de activitate.
Din punct de vedere tehnic, evaluarea se realizează prin
metoda capitalizării profitului net şi, respectiv, prin
actualizarea cash-flow-ului sau a dividendelor.
4.1. Concepte privind evaluarea pe baza actualizării
fluxurilor

Abordările pe bază de venit determină valoarea justă de piaţă

prin multiplicarea fluxului de beneficii generat de
întreprindere la o rată de capitalizare, care converteşte fluxul
de beneficii (câştiguri, cash-flow-uri) viitoare în valoare
actuală.
Este necesar ca rata de capitalizare să fie potrivită cu fluxul
sau beneficiile cărora i se aplică (cash-flow-ul brut sau net,
venitul brut sau net, cash-flow-ul previzionat), ceea ce
constituie elementul esenţial în evaluarea întreprinderii.
 4.1. Concepte privind evaluarea pe baza actualizării
fluxurilor
Unele din abordările pe bază de venit iau în calcul date financiare istorice
ajustate ale întreprinderii pentru o singură perioadă, iar altele solicită date
financiare previzionate pentru mai multe perioade viitoare (metoda (DCF-
cash-flow-ul disponibil), ceea ce implică precizarea unor elemente necesare
în vederea evaluării:
 alegerea indicatorului de performanţă financiară pe baza căruia se realizează
evaluarea patrimoniului şi a activului sau părţii din patrimoniu căreia îi
corespunde valoarea estimată;
 alegerea ratei de capitalizare sau de actualizare este determinată de experţi,
după mai multe procedee şi, de exemplu, pentru evaluarea activelor care
generează cash-flow, această rată poate fi aplicată profitului net operaţional
(profitul inainte de deducerea cheltuielilor cu deprecierea şi dobânda) din
ultimele 12 luni.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

Există câteva metode pentru determinarea ratei de discount

(capitalizare) coerente cu venitul de actualizat, având în vedere că
această rată este formată din două elemente:
 o rată fără risc (risk-free rate), care este rentabilitatea pe care
o aşteaptă investitorul de la o investiţie sigură, practic fără
risc, cum ar fi titlurile de stat;
 o primă de risc care compensează investitorul pentru un
nivel relativ de risc asociat unei investiţii speciale superioară
ratei fără risc.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

Rata de capitalizare (discount) poate fi determinată prin mai multe

metode:
• costul mediu ponderat al capitalului (Weighted Average Cost of
Capital – WACC)
• modelul CAPM (Capital Asset Pricing Model)
• metoda Build Up (Prima de risc în trepte)
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
 Costul mediu ponderat al capitalului (Weighted Average Cost of
Capital – WACC) este o metodă care determină costul real (curent)
al capitalului firmei, prin intermediul mediei ponderate a costului
datoriei (debts) şi a costului capitalului propriu (equity), care trebuie
aplicat la cash-flow-ul net rezultat din totalul capitalului investit.
În această metodă, evaluatorul poate alege să calculeze WACC în
acord fie cu structura existentă a capitalului întreprinderii, fie cu
structura medie pe industrie sau pe baza unei structuri optimale a
capitalului, ceea ce poate atrage critici legate de obiectivitatea
abordării.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

După determinarea ratei de capitalizare sau a ratei de discount,

aceasta trebuie aplicată unor fluxuri de venit economic: cash-flow
ante sau post impozit, venit net înainte sau după impozit,
câştigurilor excedentare, cash-flow-urilor proiectate etc.
Legarea atentă a ratei discountului de o măsură potrivită a
venitului economic este hotărâtoare în rezultatele evaluării, iar
Cash-flow net constituie o alegere frecventă în evaluările
profesioniste.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
 Modelul CAPM (Capital Asset Pricing Model) se bazează pe
presupunerea că orice rată a rentabilităţii acţiunii este egală cu rata
rentabilităţii fără risc plus o primă de risc care reflectă numai riscul
care rămâne după diversificare.
 În teoria financiară, modelul CAPM este utilizat pentru a determina o
rată teoretică corespunzătoare a rentabilităţii cerute a unui activ (titlu
de valoare), dacă acest activ urmează a fi adăugat la un portofoliu deja
bine diversificat, dat fiind riscul activului non diversificat.
 Modelul ia în calcul sensibilitatea activului la riscul non-diversificabil
(cunoscut şi ca risc sistematic sau risc de piaţă) adesea reprezentat de
valoarea β în industria financiară la fel ca şi rentabilitatea aşteptată a
pieţei sau ca rentabilitatea aşteptată a unui activ teoretic fără risc.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Modelul CAPM poate fi redat prin ecuaţia:
Ri = Rf + βi(Rm - Rf )
în care:
Ri = Rentabilitatea aşteptată a activului financiar;
Rf = Rata rentabilităţii fără risc (a titlurilor de stat);
Rm = Rentabilitatea aşteptată a pieţei;
Rm - Rf = Prima de piaţă (prima de risc);
β = Sensibilitatea rentabilităţii activelor la rentabilitatea pieţei
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

Coeficientul β (Beta) se determină prin Deviaţia Standard:

Cov  R i , R m 
i
Var  R m 
În termeni de primă de risc, rezultă că:
Ri – Rf = βi (Rm – Rf)
Relaţia arată că prima de risc individuală este egală cu prima de risc a pieţei multiplicată
cu Beta.
Cash-flow-urile viitoare ale activului financiar pot fi actualizate la valoarea lor prezentă,
folosind această rată pentru stabilirea preţului corect al activului financiar (acţiunii).
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

 Metoda Build Up (Prima de risc în trepte) este unanim

recunoscută ca metodă pentru determinarea ratei discountului
cash-flow-ului net după impozit, care, la rândul ei, exprimă rata
de capitalizare. Poartă această denumire, deoarece este suma
riscurilor asociate unor clase variate de active şi se bazează pe
principiul că investitorii ar putea cere o rentabilitate mai mare de
la clasele de active care sunt mai riscate.
De aceea, primul element al ratei de capitalizare Build Up este
rata fără risc, care este rata rentabilităţii titlurilor de stat pe termen
lung.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

Investitorii care cumpără acţiuni large-cap equity stocks, care

inerent sunt mai riscate decât titlurile de stat, cer o rentabilitate
mai mare, de aceea, al doilea element al acestei metode este prima
de risc a capitalului propriu.
În determinarea valorii întreprinderii se utilizează prima de risc a
capitalului pe termen lung, deoarece se presupune că viaţa firmei
este una infinită.
Suma ratei fără risc cu prima de risc a capitalului propriu apropie
rata rentabilităţii medii a pieţei pe termen lung de acţiunile unei
companii publice mari.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Similar, investitorii care investesc în acţiuni small-cap (ale unor firme
mai mici), care sunt mai riscate decât acţiunile blue-chip (ale unor
firme puternice, mature), cer o rentabilitate mai mare, numită prima de
mărime, al treilea element al ratei discountului în metoda Build-Up.
Prin adunarea celor trei elemente se determină rata rentabilităţii ce
poate fi cerută pentru investiţiile în acţiunile unei companii publice
mici şi ele formează împreună ceea ce este cunoscut, în general, ca
fiind riscul sistematic.
La riscul sistematic în rata discountului se adaugă riscurile
nesistematice, din care unele constituie prima de risc a sectorului, iar
altele se referă la riscul specific al firmei.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

În evaluarea pe baza actualizării venitului, se are în vedere că actualizarea presupune

calcularea valorii prezente (actuale) la data evaluării (Va) a unui flux bănesc viitor care va
genera un venit anual estimat (Ft) pe un număr de ani (n) la o rată de actualizare (Ra):
n Ft
Va  
t  1 1  Ra
t
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Calculele de actualizare sunt în relaţie inversă cu cele care se utilizează în capitalizare, astfel
1 t
încât raportul t reprezintă factorul de actualizare, iar (1 + Ra) reprezintă factorul de
( 1  Ra)
capitalizare utilizat în calculul dobânzii compuse.
De exemplu, capitalizarea unei sume V0 depuse la o bancă la o rată d a dobânzii
presupune estimarea valorii viitoare a acesteia după n ani, (Vn) determinată conform dobânzii
compuse:
Vn = V0 (1 + d) n
în care:
(1 + d) n = Factorul de capitalizare
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

Actualizarea presupune, aşadar, determinarea valorii prezente (actuale), Va, a unei

sume (flux de lichidităţi), Vn, sau a unei serii de fluxuri viitoare în funcţie de factorul de
actualizare corespunzător ratei de actualizare (dobânda d) date:
Vn 1
Va   Vn 
(1  d ) n
(1  d ) n
în care:
1
= Factorul de actualizare.
(1 d ) n
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Rata de actualizare constituie rata medie de rentabilitate care exprimă
remunerarea capitalului investit prin intermediul costului mediu
ponderat al capitalului.
Calculul costului mediu ponderat al capitalului în calitate de rată de
actualizare are rol determinant în valoarea întreprinderii, apreciată ca
fiind egală cu fluxul viitor de lichidităţi, actualizat cu costul de
oportunitate al capitalului.
Costul mediu ponderat (Weighted Average Cost of Capital) (WACC)
exprimă costul real al întregului capital investit şi poate fi aplicat la
fluxul net de rezultate realizat prin utilizarea acestui capital, atât în
cazul întreprinderilor cotate cât şi necotate.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Calculul costului mediu ponderat al capitalului (Cmpc) presupune însumarea costului
capitalului propriu (Ccp) cu costul capitalului împrumutat (Cd) în funcţie de ratele de
remunerare corespunzătoare (rata rentabilităţii financiare, respectiv rata dobânzii):

Cp D
Cmpc  Ccp   Cd   (1 - i )
Ct Ct
în care:
Ccp = Costul capitalului propriu (Rata rentabilităţii financiare);
Cp = Capitalul propriu;
Ct = Capitalul total investit (Valoarea de piaţă a întreprinderii);
Cd = Costul datoriei (Rata dobânzii la datoriile financiare);
D = Datoriile financiare (Creditele);
i = Cota de impozit.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Costul mediu ponderat al capitalului este considerat un cost de
oportunitate, ca urmare a neinvestirii lui în alte variante cu acelaşi risc
şi constituie o rată medie a rentabilităţii, care remunerează întregul
capital investit, fiind o rentabilitate minimă aşteptată de investitori.
Teoretic, în cazul întreprinderilor necotate, estimarea costului
capitalului este mai dificilă, în condiţiile în care, determinarea costului
capitalului propriu impune luarea în considerare a trei elemente:
- rata pură a rentabilităţii fără risc (Rf) determinată pe baza
randamentului obligaţiunilor de stat pe termen lung (de obicei 5-7 %
înainte de impozit);
- o primă de risc (Pr);
- inflaţia anticipată.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

Rata pură a rentabilităţii fără risc poate fi estimată la nivelul costului

mediu ponderat al capitalurilor investite sau prin rentabilitatea stabilită de
Bursa de valori în cazul întreprinderilor cotate pe baza coeficientului de
capitalizare bursieră (PER), ca fiind 1/PER.
Prima de risc constituie riscul asumat de investitorul care plasează
capitalul într-o investiţie ce ar putea fi mai puţin profitabilă decât altele şi
ea se aplică la rata rentabilităţii fără risc. De regulă, se consideră că pentru
riscuri medii, prima de risc este cuprinsă între 25-75%, iar pentru riscuri
ridicate, limitele sunt mai mari, respectiv între 75-125 %.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)

Prima de risc are în vedere faptul că activele reale (bunuri fizice,

acţiuni) sau activele financiare nu vor genera rate constante de randament
în viitor, ceea ce impune diminuarea ratei de randament a activelor cu
ceea ce reprezintă prima de risc de care trebuie să se ţină seama în
calculele previzionale.
De regulă, primele de risc pentru întreprinderile necotate sunt
publicate de către organismele specializate pe sectoare de activitate şi
trebuie asociate ratei dobânzii fără risc, în ideea că randamentul activelor
trebuie să acopere rata dobânzii fără risc şi prima de risc.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Prin intermediul costului mediu ponderat al capitalului corelat cu
profitul net operaţional (rezultatul net din exploatare) se evaluează
performanţa întreprinderii prin crearea de valoare.
În estimarea costului capitalului propriu mai poate fi utilizată Metoda
primei de risc în trepte (Build-up Method), care stabileşte rata de
actualizare (Ra), respectiv costul capitalului propriu în funcţie de două
componente:
Ra (Ccp) = Rf + Pr
în care:
Rf = Rata de bază (rentabilitatea fără risc);
Pr = Prima de risc.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Rata inflaţiei influenţează direct puterea de cumpărare a monedei naţionale şi determină
nivelul indicatorilor de performanţă financiară în termeni reali, care poate avea ca efect pierderi
potenţiale pentru creditori, atât prin dobândă, cât şi prin ratele de rambursare.
De aceea, se impune recalcularea dobânzii reale (dr) în funcţie de dobânda nominală
(dn) şi rata inflaţiei (Ri):
dn - Ri
dr 
1  Ri
Dacă rata reală a dobânzii (dr) trebuie aplicată fluxurilor financiare constante, rata
nominală a dobânzii (dn) trebuie aplicată fluxurilor financiare în preţuri curente, ceea ce arată
că rata inflaţiei corectează atât eroziunea capitalului, cât şi eroziunea dobânzii.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
În evaluarea bazată pe actualizarea unor fluxuri viitoare
previzionate estimate în preţuri curente trebuie să se aibă în vedere
inflaţia viitoare estimată care trebuie inclusă în rata de actualizare
(nedeflatată) a rezultatelor viitoare. În acest caz, rata de actualizare
nedeflatată se compară cu ratele dobânzilor nedeflatate pe piaţa
financiară.
Dacă evaluarea rezultatelor viitoare se realizează în preţuri
constante ce nu ţin seama de inflaţia estimată, aceste rezultate
trebuie actualizate cu o rată de actualizare deflatată, care nu mai
include inflaţia.
 4.2. Metode de determinare a ratei de capitalizare
(discount)
Valoarea întreprinderii poate fi diminuată în cazul aplicării unor fluxuri constante a unei
rate de actualizare a pieţei în care poate fi inclusă o cotă inflaţionistă; în acest caz este necesar
să se procedeze în prealabil la deflatarea ratei de actualizare, ştiind că:
a) la o rată a inflaţiei Ri < 10 %:
Rata deflatată = Rata nedeflatată – Ri;
b) la o rată a inflaţiei Ri > 10 %:
Rata nedeflatat ă  Ri
Rata deflatată  .
1  Ri
1
Raportul reprezintă factorul de actualizare, având semnificaţia unui indice al
1  Ri
puterii de cumpărare a banilor.
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)
În cadrul acestei metode se estimează valoarea întreprinderii (sau a
pachetului de acţiuni) prin intermediul valorii prezente a
veniturilor anticipate pentru investitori (proprietari), ceea ce se
realizează prin capitalizarea profitului net şi/sau prin actualizarea
cash-flow-ului sau a dividendelor.
Capitalizarea veniturilor anticipate presupune conversia acestor
venituri în valoare actuală (prezentă), în condiţiile în care un venit
reprezentativ şi reproductibil (profitul net sau dividendele) este
raportat la o rată de capitalizare sau este amplificat cu un multiplu
al venitului considerat pentru a-l transforma în valoare.
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)
În cazul acestei metode, fluxurile de lichidităţi sau dividendele sunt
estimate pentru fiecare an al unei perioade explicite de previziune şi, prin
aplicarea unei rate de actualizare, acestea sunt convertite în valoare
prezentă (actuală)(present value).
Evaluarea întreprinderii prin metoda capitalizării veniturilor (profitului)
are la bază valoarea de rentabilitate (Vr), care se determină prin aplicarea
unui multiplicator k asupra unui flux de venit, de exemplu, capacitatea
beneficiară (CB) exprimată prin profitul net al unei singure perioade de
previziune (exerciţiu financiar):
Vr = CB x k
sau prin raportarea fluxului de venit la o rată de capitalizare c:
Vr = CB/c.
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)

Rata de capitalizare c = 1/k poate fi exprimată diferit, prin:

a) rata neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa financiară, iar inversul ratei, numit
coeficient multiplicator, reprezintă termenul de recuperare a investiţiei pe seama profitului net
constant pe care aceasta îl va degaja.
b) Anuitatea an obţinută prin actualizarea unei serii de beneficii menţinute constante până
în anul n:
1
1-
(1  Ra) n
an 
Ra
Cunoscând rata de actualizare Ra şi perioada de referinţă n, se pot obţine valorile an direct
din tabelele-grilă de matematici financiare, iar valoarea întreprinderii se determină prin produsul:
Vr = CB x a n
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)
Metoda valorii de rentabilitate consideră, aşadar, că valoarea întreprinderii poate fi
determinată prin capitalizarea/actualizarea fluxurilor de profituri nete previzionate pe un
orizont de timp de n ani, limitat sau infinit şi această valoare poate fi estimată în două variante:
a) Ca valoare de rentabilitate limitată:
n CB Vrez
Vr   
t  1 ( 1  Ra ) ( 1  Ra ) n
t

în care:
CB = Profitul net anual previzionat limitat la n ani;
Vrez = Valoarea reziduală a întreprinderii;
Ra = Rata de actualizare.

b) Ca valoare de rentabilitate continuă (n→∞):

CB 1
Vr  CB   CB ( 1  ),
Ra Ra
în care:
CB = Profitul mediu anual previzionat;
1
= Rata de capitalizare.
Ra
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)

În ipoteza continuităţii activității unei întreprinderi, durata de previziune fiind

nedeterminată, în care se previzionează o creştere constantă g a profitului net, iar actualizarea
se face la o rată de rentabilitate (cost de oportunitate) c constantă, pentru determinarea valorii
de rentabilitate se utilizează modelul de creştere Gordon-Shapiro, conform căruia:
CB
Vr 
cg
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)
În vederea reducerii decalajului dintre valoarea de rentabilitate
bazată pe aceste ipoteze simplificatoare şi valoarea reală a
întreprinderii, trebuie acordată o mare atenţie fluxului de profit net
utilizat drept capacitate beneficiară (CB):
- profitul ultimului an de diagnostic;
- profitul mediu al perioadei de diagnostic, minim 3-5 ani;
- profitul estimat pentru anul în curs;
- media profiturilor estimate pe 3-5 ani;
- media combinată între profiturile perioadei de diagnostic şi ale
perioadei estimate.
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)

Atunci când capacitatea beneficiară se exprimă prin profitul net al ultimului an încheiat
înaintea datei evaluării (Pn0), la o rată de creştere g = constantă, valoarea de rentabilitate a
întreprinderii va fi determinată pe baza relaţiei:

Pn0 1  g 
Vr 
cg
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)

În condiţiile în care întreprinderea deţine active redundante (în afara exploatării), se

impune însumarea valorii de realizare nete a acestora (VrnAAE), deoarece acestea fie nu
contribuie la realizarea profitului şi nu generează flux de venituri, fie generază un profit diferit
de cel avut în vedere la estimarea ratei de capitalizare.
În acest caz, valoarea de rentabilitate a întreprinderii devine:
Pn0 1  g 
Vr   VrnAAE
cg
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)

În vederea aplicării acestei metode de evaluare se impun unele condiţii

privind stabilirea capacităţii beneficiare a întreprinderii prin profitul net
anual reproductibil estimat, atât pe baza performanţelor anterioare ale
întreprinderii (3-5 ani), cât şi prin luarea în considerare a evoluţiei sperate
a acestora în condiţiile concrete ale sectorului şi conjuncturii economice.
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)

În acest sens, se impune analiza contului de profit şi pierdere din ultimii

3-5 ani şi alegerea unui an reprezentativ şi relevant pentru estimarea
profitului net, în următoarele condiţii:
a) unele corecţii la elementele de venituri şi cheltuieli;
b) în cazul în care se are ca punct de reper profitul probabil al anului în
curs faţă de data evaluării sau al unui an viitor, este necesară analiza pieţei
şi pe baza diagnosticului de evaluare trebuie să se elaboreze un cont de
rezultate tipic în acest sens.
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)
Corecţiile elementelor de venituri şi cheltuieli se referă la:
- corectarea profitului contabil astfel ca mărimea lui să fie posibil de
reprodus în perspectiva orizontului de prognoză, considerându-se că
evoluţia economică a fost una normală, care se va menţine şi în viitor;
- eliminarea din contul de profit şi pierdere a impactului elementelor
din afara exploatării legate de active redundante: licenţe, contracte de
franciză, teren neutilizat pentru activitatea de exploatare, spaţii închiriate
unor terţi, echipamente în plus, stocuri depreciate, portofoliu de acţiuni
vandabile şi a impozitării;
- ajustarea elementelor de venit şi/sau de cheltuieli ca urmare a
impactului contabilizării stocurillor, cheltuieli cu materiale sau servicii în
cazul unor diferenţe faţă de valorile lor de piaţă.
 4.3. Metoda valorii de rentabilitate (a capitalizării
profitului)
În evaluarea întreprinderii prin capitalizarea profitului se impune să
se asigure coerenţa corespunzătoare între estimarea profitului viitor şi
cea a costului capitalului sau a altei rate de actualizare/capitalizare, în
sensul omogenităţii exprimării acestora în termeni nominali (preţuri
curente) sau în termeni reali, în funcţie de rata inflaţiei.
Această metodă prezintă mai multe dezavantaje, printre care:
• este posibil ca profitul reproductibil considerat să nu reflecte
potenţialul întreprinderii, iar ipoteza unei creşteri constante să nu
fie realistă pentru o evaluare credibilă;
• este greu de aplicat în cazul întreprinderilor tinere sau în cazul
întreprinderilor cu creştere importantă.