UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL: ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

LUCRU INDIVIDUAL

La disciplina universitară:Achiziții

Tema: ,, ’’

Elaborat de: Livițchi Veronica, gr. mk1402

Titular de curs: Corețchi Boris, dr., lect.sup.

Chișinău, 2016
 Cuprins:

Introducere

Capitolul 1.
Introducere
Actualitatea și importanța temei. În această lucrare individuală abordez o mică
prezentare despre contractul de achiziție publică. Putem spune că sistemul achiziţiilor publice
cuprinde autoritatea de reglementare, autorităţile contractante, operatorii economici şi
supraveghetorii sistemului. Sistemul achiziţiilor publice concentrează regulile şi acţiunile
referitoare la cheltuirea banilor publici. Cererea lansată de organismele de interes public se
întâlneşte cu oferta propusă de un operator economic. Sectorul public şi alte entităţi definite ca
“autorităţi contractante” trebuie să obţină produse, servicii şi lucrări pentru o varietate largă de
activităţi pe care le desfăsoară. Majoritatea contractelor pe care le atribuie trebuie făcute publice
atat pe plan naţional cat şi pe plan european, cu respectarea deplină a tuturor principiilor
achiziţiilor publice. Autoritatea contractantă este responsabilă pentru modul de atribuire a
contractului de achiziţie publică, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale aplicabile.

Scopul cercetării acestei lucrări este acela de a ne familiariza cu domeniul de activitate,

„contractul de achiziție” punînd accentul pe diverse informații. Paralel am dorit să prezint la ce
consecinţe poate aduce acest fenoment, care sunt punctele slabe şi care sunt punctele tari ce rees
din astfel de cooperare.

Metodologia de cercetare:

Pe parcursul studiului m-am bazat mai mult pe metodologiile studiate la orele de economie:
- Metoda analizei și sintezei
- Metoda observației

Cuvinte cheie :

-
 Capitolul I. Abordări teoretice privind contractul de achiziție publică

1.1. Definiții din doctrină

Contractul de achiziții publice este acel contract administrativ prin care o persoană fizică sau
juridică furnizeaza produse, executa lucrări sau prestează servicii unei autoritați publice.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii a fost
modificată, ocazie cu care s-a adoptat o nouă definiţie a contractului de achiziţie publică. Astfel,
potrivit art. 3 alin. 1 lit. f din O.U.G, contractul de achiziţie publică este „contractul comercial
care include şi categoria contractului sectorial, cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau
mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe
de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de
servicii”. Se poate observa cu uşurinţă că singurul element de noutate faţă de definiţia anterioară
modificării este calificarea expresă a contractului de achiziţie publica drept un contract
comercial.
Potrivit normelor comunitare contractele de achiziţie publică sunt definite „contracte cu
titlu oneros, încheiate în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una sau mai multe
autorităţi contractante şi care au ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau
prestarea de servicii”. Prin obiectul său, contractul de achiziţie publică nu se deosebeşte de
contractul de vânzare cumpărare de drept comun, încheiat între persoane private. Este vorba, în
esenţă, de procurarea, de către administraţie, prin cumpărare, a unor bunuri, servicii sau lucrări,
în schimbul unui preţ.
Doctrina franceză defineşte contractul de achiziţie publică ca fiind “o categorie particulară
de contract, încheiat de administraţie pentru nevoile serviciului public”, “contractul prin care
administraţia, plătind un preţ, îşi procură de la particulari bunuri şi servicii”, iar Codul
achiziţiilor publice francez statorniceşte în art.1 că “achiziţiile publice sunt contracte încheiate, în
condiţiile prezentului cod, de colectivităţile publice în vederea realizării de lucrări, furnituri şi
servicii”.

1.2. Natura juridică

In sistemul de drept, in temeiul vechilor reglementari, s-a considerat că suntem în prezenţa unui
contract administrativ, din următoarele motive :
– reprezintă un acord de voinţă între o autoritate publică şi un alt subiect de drept, public sau
privat;
– are un caracter oneros, presupunând efectuarea de lucrări, furnizarea de servicii sau produse;
– unele dintre clauzele contractuale au caracter exorbitant, de drept public, sunt stabilite prin
ordonanţă de urgenţă şi nu pot fi negociate cu persoana contractantă; ele dau autorităţii
contractante dreptul de reziliere unilaterală a contractului, în considerarea interesului public.
– alte clauze contractuale, stabilite de autoritatea contractantă, prin caietul de sarcini şi prin
anunţurile referitoare la achiziţia publică, au acelaşi caracter exorbitant faţă de dreptul comun.
– contractul se încheie în urma utilizării unor proceduri speciale, cum ar fi licitaţia publică,
expres prevăzute de Ordonanţa de urgenţă;
– competenţa de a judeca litigiile născute pe baza lui aparţine instanţelor judecătoreşti de
contencios administrative.

1.3. Principii și trăsături ale contractului de achiziție publică

Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică sunt:
a) libera concurență, respectiv asigurarea condițiilor pentru ca orice furnizor de produse,
executant de lucrări sau prestator de servicii, indiferent de naționalitate, să aibă dreptul de a
deveni, in condițiile legii, contractant;
b) eficiența utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurențial și a criteriilor
economice pentru atribuirea contractului de achiziție publică;
c) transparența, respectiv punerea la dispoziție tuturor celor interesați a informațiilor referitoare
la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică;
d) tratamentul egal, respectiv aplicarea in mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecție și a
criteriilor pentru atribuirea contractului de achiziție publică, astfel încat orice furnizor de
produse, executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă șanse egale de a i se atribui
contractul respectiv;
e) confidențialitatea, respectiv garantarea protejării secretului comercial și a proprietății
intelectuale a ofertantului.
Trasaturile  contractului de achiziție publică sunt următoarele:
–        este un contract sinalagmatic
–        este un contract cu titlu oneros
Astfel, autoritatea publică urmărește achiziționarea unui produs, a unei lucrări sau a unui
serviciu, iar particularul urmărește încasarea contravalorii produselor furnizate, a lucrărilor
executate sau a serviciilor prestate.
–        este un contract solemn
–        este un contract comutativ
Dupa cum rezulta din definitie, contractul de achizitii publice poate imbraca patru forme:
1.Contract de furnizare de produse – este acel contract de achiziție publică care are ca obiect
furnizarea unuia sau mai multor produse, așa cum sunt acestea cuprinse în clasificările statistice
oficiale, pe baza cumpărării, inclusiv în rate, a închirierii sau a leasingului cu sau fără opțiune de
cumpărare. Contractul de furnizare de produse este corespondentul contractului de vînzare-
cumpărare din dreptul civil sau comercial, însa este supus cu preponderența regulilor de drept
public si numai în completarea acestor reguli se aplică dispozițiile dreptului privat.
2.Contract de prestări servicii – reprezintă acel contract de achiziție publică care are ca obiect
prestarea unuia sau mai multor servicii, așa cum sunt acestea cuprinse în clasificările statistice
oficiale, de către un particular în favoarea unei autorități publice. Contractul de prestare a
serviciului public are ca obiect exploatarea unui serviciu public relevant pentru interesul public,
deosebindu-se astfel de contractul de concesiune a serviciilor publice, care are ca obiect
exploatarea oricarui alt serviciu public încredințat de către administrația publică unui
particular. Astfel, de exemplu, potrivit art. 6 alin. 3 din O.U.G. , prestarea de servicii de transport
efectuat cu autobuze sau autocare nu este considerată activitate relevantă în cazul în care  și alte
persoane juridice au  dreptul să presteze același tip de servicii în aceeași zonă geografică și în
aceleași condiții.
3. Contract de  executare de lucrări  – contract de achiziție publică care are ca obiect execuția
sau, dupa caz, atît proiectarea, cît și execuția, uneia sau mai multor lucrări de construcții, așa
cum sunt acestea cuprinse în clasificările statistice oficiale, ori execuția prin orice mijloace a
oricărei combinații a acestor lucrări de construcții, care corespunde cerințelor autorității
contractante și care conduce la un rezultat menit să îndeplinească, prin el  însuși, o funcție
tehnico-economică. Contractul de executare de lucrări publice este corespondentul contractului
de antrepriză din dreptul privat. Obiectul acestui contract se limitează la executarea unei lucrări
publice. Prin noțiunea de “lucrări publice” se ințelege orice lucrare imobiliară de utilitate publică
realizată de administrația publică direct sau prin împuterniciții săi. În cazul în care contractantul
particular dobândește și dreptul de a exploata  lucrarea publică afectata unui serviciu public,
contractul încheiat este un contract de concesiune a serviciului public, nu de achiziție publică.
4. Contract  pentru  concesiunea de lucrări – contract de achiziție publică de același tip cu
contractul de lucrări, cu deosebirea că în contrapartida lucrarilor executate, contractantul, în
calitate de concesionar, primește dreptul de a exploata/administra rezultatul lucrărilor, în
totalitate sau în parte, drept la care se poate adauga, dupa caz, plata unei sume.
 Capitolul II. Reguli generale de negociere și încheiere

2.1. Negocierea contractului de achiziție publică

Una din principalele trăsături ale contractelor de achiziție publică, concesiune și parteneriat
public-privat constă în specificitatea structurii juridice a acestora, și anume segmentarea în două
părți: partea reglementară și partea convențională. Indiferent de procedura de atribuire pe care
alege să o deruleze autoritatea contractantă, în funcție de necesități și de valoarea estimată a
contractului, această structură juridică a contractului va fi păstrată, în temeiul prevederilor legale
aplicabile.
În jurisprudență s-a admis că autoritatea contractantă stabilește conținutul clauzelor
obligatorii cu respectarea limitelor puterii discreționare recunoscută autorității administrative,
prezența acestor clauze fiind subînțeleasă și decurgând din necesitatea realizării interesului
general. Limitele în cauză sunt însă lăsate la latitudinea autorității care, într-o accepțiune
subiectivă, își exercită atribuția de putere publică prin determinarea acelor clauze cu rol de
salvgardare a interesului public. Relevante contextului sunt prevederile contenciosului
administrativ potrivit cărora “la soluţionarea litigiilor, se are în vedere regula după care
principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public“. Cu
toate acestea, trebuie întotdeauna avute în vedere dispozițiile art. 15 din Noul Cod Civil potrivit
cărora “niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un
mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”. În acest context, este de la sine înțeles faptul
că interesul public, cu atât mai mult, nu poate constitui un temei pentru exercitarea abuzivă a
drepturilor relevante.
Dispozițiile, prevăd faptul că ”o ofertă este considerată neconformă în cazul în care conţine
propuneri de modificare a clauzelor contractuale pe care le-a stabilit autoritatea contractantă în
cadrul documentaţiei de atribuire, care sunt în mod evident dezavantajoase pentru aceasta din
urmă, iar ofertantul, deşi a fost informat cu privire la respectiva situaţie, nu acceptă renunţarea la
clauzele respective”. Legiuitorul nu distinge între clauze contractuale obligatorii sau specifice
atunci când face referire la propunerile de modificare a acestora. Pe cale de consecință, rezultă că
un ofertant poate propune modificări atât a clauzelor contractuale obligatorii, cât și a celor
specifice. Diferența între cele două tipuri de clauze rezidă însă în faptul că dacă în ceea ce
privește clauzele convenționale/specifice, caracterul lor negociabil conferă operatorilor
economici o libertate cvasi-totală în a solicita modificarea acestora, în ceea ce privește clauzele
obligatorii, operatorii economici sunt limitați la solicitarea îndreptării acelor clauze considerate
nelegale sau abuzive introduse de autoritățile contractante, clauze a căror introducere nu
urmărește coordonatele respectării interesului public aferent implementării/executării
contractului și care încalcă principiile statuate.
Astfel, din conținutul aceluiași articol menționat mai sus rezultă faptul că autoritatea
contractantă este obligată să ia în considerare propunerile de modificare având posibilitatea de a
nu le accepta în cazul în care sunt vădit dezavantajoase pentru aceasta. Pe baza practicii
constante a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, interpretarea acestor prevederi
este în sensul că autoritatea trebuie să comunice în mod activ cu ofertanții și să își motiveze
deciziile relevante, în spiritul respectării principiilor transparenței și tratamentului egal. Prin
urmare, autoritatea contractantă nu are dreptul să refuze negocierea sau discutarea modificărilor
propuse fără a furniza o justificare și, cu atât mai mult, nu va putea să ignore propunerile de
modificare a clauzelor contractuale venite din partea potențialilor ofertanți.

2.2. Negocierea cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare

Negocierea cu publicare prealabilă a unui anunț de participare reprezintă procedura prin care
autoritatea contractantă derulează consultări cu candidații preselectați/selectați și negociază
clauzele contractuale, inclusiv prețul, cu unul sau mai mulți dintre aceștia. Această modalitate de
atribuire se aplică indiferent de valoarea estimată a contractului de achiziție publică, atunci când
este cazul contractului de achiziție numai dacă autoritatea contractantă se regăsește într-una din
situațiile prevăzute, sau cazul contractului sectorial atunci când autoritatea contractantă care
desfășoară activități relevante alege această procedură.
Negocierea cu publicare se desfășoară în trei etape și anume etapa preselecției candidaților,
etapa negocierilor și etapa evaluării ofertelor finale. Negocierea cu publicarea prealabilă se
inițiază prin transimiterea spre publicare a unui anunț de participare, numărul candidaților
precizat în acest anunț, neputând fi mai mic de 3. În urma anunțului de participare, candidații se
preselectează prin aplicarea criteriilor de selecție stabilite în anunțul de participare. În cazul în
care se ivește situația ca numărul candidaților să fie mai mic decât numărul stabilit în anunțul de
participare deoarece nu au fost depuse sufieicente candidaturi sau o parte din candidați nu au
îndeplinit criteriile de selecție, autoritatea contractantă poate recurge ori la anularea procedurii de
atribuire, ori la continuarea acesteia, prin trecerea în etapa de negociere, dacă există cel puțin un
candidat care a îndeplinit criteriile de selecție. Dacă în urma aplicării licitației deschise, licitației
restrânse, a dialogului competitiv sau a cererii de oferte, nu a fost depusă nicio ofertă sau au fost
depuse numai oferte ce nu au fost acceptate, se va aplica procedura de negociere cu publicare.
Dacă se va decide de către autoritatea contractantă invitarea ofertanților la negociere în urma
participării acestora la licitația deschisă, licitația restrânsă, dialogul competitiv sau cerere de
oferte, autoritatea contractantă va avea dreptul de a nu transmite un anunț de participare în
condițiile în care ofertanții au îndeplinit criteriile de calificare și au depus ofertele conform
regulilor formale de depunere.
Aplicarea procedurii de negociere în acest caz este posibilă numai după anularea procedurii
inițiale de licitație deschisă, licitație restrânsă, dialog competitiv sau cerere de oferte și numai
dacă cerințele inițiale inițiale prevăzute în documentația de atribuire nu sunt modificate
substanțial. În ceea ce privește aceste modificări substanțiale, se consideră a fi criteriile de
calificare, criteriul de atribuire, termenele de execuție, factorii de evaluare, valoarea estimată a
contractului, ș.a. Dacă inițierea procedurii de negociere este urmarea aplicării licitației deschise,
licitației restrânse, a dialogului competitiv sau a cererii de oferte, la care nu a fost depusă nicio
ofertă, autoritatea contractantă are obligația de a publica un anunț de participare. Aplicarea
procedurii de negociere directă este posibilă și în cazul situațiilor excepționale, atunci când
natura lucrărilor, produselor sau serviciilor ori riscurile implicate de executarea, livrarea sau
prestarea acestora, nu permit o estimare inițială globală a prețului viitorului contract de achiziție
publică. De asemenea, aplicarea procedurii de negociere directă este aplicabilă atunci când
serviciile care urmează a fi achiziționate, în special cele financiare  sau cele intelectual, sunt de
așa natură încât caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu prcizia pe care o impune atribuirea unui
contract de achiziție publică prin aplicarea licitației directe sau licitației restrânse.
 Procedura de negociere directă se aplică și în cazul în care lucrările ce urmează a fi
executate sunt necesare exclusiv în scopul cercetărilor științifice, experimentării sau dezvoltării
tehnologice, și numai dacă acestea nu se realizează pentru obținerea unui profit și nici nu
urmăresc acoperirea costurilor aferente. În cadrul acestei proceduri de negociere directă cu
publicarea unui anunț de participare etapa suplimentară de licitația electronică se poate organiza
numai dacă acest lucru a fost specificat în anunțul de participare și în documentația de atribuire.
În anunțul de participare se va preciza numărul minim de candidați ce vor fi selectați ori numărul
maxim. Numărul minim va fi de 3. Candidații se vor preselecta prin aplicarea criteriilor de
preselecție stabilite în anunțul de participare, iar invitațiile de participare în cea de-a doua etapă
se transmit în același timp tuturor candidaților preselectați.

2.3. Negocierea fară publicarea prealabilă a unui anunț de participare

Negocierea fără publicarea unui anunț de participare reprezintă procedura prin care
autoritatea contractantă derulează consultări și negociază clauzele contractuale, inclusiv prețul,
cu unul sau mai mulți operatori economici. Aceasta se aplică, în condițiile legii, indiferent de
valoarea estimată a contractului. Negocierea fără publicare se aplică pentru atribuirea
contractului de achiziție publică numai dacă autoritatea contractantă se regăsește într-una din
situațiile prevăzute în art. 122  și contractului sectorial numai dacă autoritatea contractantă care
desfășoară activități relevante se regăsește într-una din situațiile prevăzute în art. 252.
Negocierea fără publicare se inițiază prin transmiterea unei invitații la negociere unuia sau mai
multor operatori economici.
Această  modalitate de atribuire a contractului de achiziție publică se poate aplica atunci
când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protecția unor drepturi de
exclusivitate, contractul de achiziție publică poate fi atribuit poate fi atribuit numai unui anumit
operator economic. De asemenea, se poate aplica atunci când este luată ca o măsură strict
necesară, când perioadele de aplicare a licitației restrânse, a licitației deschise, a negocierii cu
publicarea unui anunț de participare sau a cererii de oferte nu sunt respectate din motive de
extremă urgență determinate de evenimente imprevizibile și care nu se cauzează sub nicio formă
unei acțiuni sau inacțiuni a autorității contractante. Negocierea fără publicare  se poate aplica și
în cazul în care produsele ce urmează a fi livrate sunt fabricate exclusiv în scopul cercetării
științifice, studiilor ori experimentării, și numai dacă acestea nu se realizează pentru obținerea
unui profit și nici nu urmăresc acoperirea unor costuri aferente.
O altă situație în care este permisă aplicarea procedurii de negociere fără publicarea unui
anunț de participare este cazul în care este necesară achiziționarea de la furnizorul inițial a unor
cantități suplimentare de produse destinate înlocuirii parțiale sau extinderii echipamentelor
livrate anterior, și numai dacă schimbarea furnizorului inițial ar pune autoritatea contractantă în
situația de a achiziționa produse care, datorită caracteristicilor tehnice diferite de cele existente
deja, determină incompatibilități sau dificultăți tehnice sporite de operare și întreținere. Perioada
în care astfel de contracte pot fi atribuite nu trebuie să depășească 3 ani de la atribuirea
contractului de furnizare inițial. Există și anumite situații specifice de atribuire a contractului
sectorial în care se aplica procedura negocierii fără publicarea unui anunț. Astfel, în urma
aplicării licitației deschise, a licitației restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a anunțului
de participare și a cererii de oferte, dacă nu a fost prezentată nicio ofertă sau au fost prezentate
numai oferte necorespunzătoare datorită faptului că acestea sunt complet irelevante în raport cu
obiectul contractului, se va aplica procedura negocierii fără publicarea prealabilă a anunțului de
participare. De asemenea, o situație specifică de aplicare a contractului sectorial este atunci când
este posibilă achiziționarea de produse la un preț considerabil mai scăzut decât prețurile
practicate în mod normal pe piață, ca urmare a apariției unei ocazii deosebit de avantajoase,
disponibile doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Pentru depunerea ofertelor în cazul
acestei proceduri nu sunt prevăzute termene minime. Autoritatea contractantă trebuie să
stabilească termene minime rezonabile, corelate cu gradul de complexitate al contractului de
achiziție publică.