CONTRACTUL DE ACHIZIȚII PUBLICE

1. Noțiune, clasificare, trăsăturile și formele contractului de achiziții

publice

Contractul de achiziție publică este reglementat de Legea nr.98/2016 privind

achizițiile publice.

El poate fi definit ca fiind contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii,

actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori

economici și una ori mai multe autorități contractante, care are ca obiect execuția

de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

O varietate a contractului de achiziție publică este contractul sectorial de

achiziții publice regelmentat în mod distinct de Legea nr.99/2016 care îl definește,

în art. 3 alin. (1) lit. k), ca fiind contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii,

actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori

economici și una sau mai multe entități contractante, care are ca obiect execuția de

lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii în scopul realizării

activității lor principale în unul dintre domeniile definite de lege ca fiind relevante.

Formele contractului de achiziție publică sunt următoarele:

- Contractul de achiziție publică de produse care are ca obiect achiziția de

produse prin cumpărare, inclusiv cu plata în rate, închiriere, leasing cu sau fără

opțiune de cumpărare ori prin orice alte modalități contractuale în temeiul cărora

autoritatea contractantă beneficiază de aceste produse, indiferent dacă dobândește

sau nu proprietatea asupra acestora [art.3 alin.(1) lit.n)];

 Obiectul acestui contract poate include, cu titlu accesoriu, lucrări ori

operațiuni de amplasare și de instalare a produselor achiziționate (de exemplu: a

instalațiilor și echipamentelor tehnice).

- Contractul de achiziție publică de lucrări care are ca obiect: fie exclusiv

execuția, fie atât proiectarea, cât și execuția de lucrări de construcții [art.3 alin.(1)

lit.m)];

- Contractul de achiziție publică de servicii care are ca obiect prestarea de

servicii, altele decât cele care fac obiectul unui contract de achiziție publică de

lucrări [art.3 alin.(1) lit.o)];

Contractul de lucrări și contractul de servicii, specii ale contractului de

achiziții publice, inclusiv ale contractului sectorial de achiziții publice, nu trebuie

confundate cu contractul de concesiune de lucrări publice și cu contractul de

concesiune de servicii publice reglementate, în mod distinct, de Legea nr.100/2016

care le definește altfel:

- Contractul de concesiune de lucrări este contractul cu titlu oneros, asimilat

potrivit legii actului administrativ, încheiat în scris, prin care una sau mai multe

entități contractante încredințează executarea de lucrări unuia sau mai multor

operatori economici, în care contraprestația pentru lucrări este reprezentată fie

exclusiv de dreptul de a exploata rezultatul lucrărilor care fac obiectul

contractului, fie de acest drept însoțit de o plată [art.5 alin.(1) lit.g)];

- Contractul de concesiune de servicii este acel contract cu titlu oneros,

asimilat potrivit legii actului administrativ, încheiat în scris, prin care una sau mai

multe entități contractante încredințează prestarea și gestionarea de servicii, unuia

sau mai multor operatori economici, în care contraprestația pentru servicii este
reprezentantă fie exclusiv de dreptul de a exploata serviciile care fac obiectul

contractului, fie de acest drept însoțit de o plată [art.5 alin. (1) lit.h)];

Astfel, o primă deosebire dintre aceste contracte cu denumiri apropiate se

referă la obiectul lor care, în cazul contractelor de concesiune, îl reprezintă, pe

lângă executarea lucrărilor, respectiv prestarea serviciilor publice, și exploatarea

acestora de către concesionar, în timp ce obiectul contractelor de achiziție publică

(de servicii și lucrări) se limitează la executarea de lucrări și, respectiv, prestarea

de servicii de către concesionar în favoarea autorității contractante.

O altă deosebire, care rezultă din art.6 alin. (1) din Legea nr.100/2016, este

aceea că în cazul contractelor de concesiune de lucrări și servicii, riscul contractului

este suportat în mod semnificativ de către concesionar, în caz contrar contractul

fiind considerat contract de achiziție publică sau contract sectorial de achiziție

publică, după caz [art.8 alin. (3) din aceeași lege].

Toate aceste contracte au însă următoarele trăsături comune:

a) Sunt contracte sinalagmatice, întrucât dau naștere unor obligații reciproce

între părți, adică atât îns sarcina autorității publice, cât și a

contractantului particular;

b) Sunt contracte cu titlu oneros, întrucât fiecare parte urmărește obținerea

unei contraprestații prin încheierea contractului;

Astfel, autoritatea publică urmărește achiziționarea unui produs, a unei

lucrări sau a unui serviciu public, iar particularul urmărește încasarea

contravalorii produselor furnizate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate.

 c) Sunt contracte solemne, întrucât se încheie în formă scrisă sub sigiliul unei

autorități publice, forma scrisă fiind condiție de valabilitate a

contractului;

d) Sunt contracte comutative, întrucât întinderea prestațiilor fiecăreipărți este

certă și poate fi apreciată chiar în momentul încheierii contractului.

2. Părțile contractului de achiziție publică

Contractul de achiziție publică se încheie între o autoritate sau instituție

publică denumită „autoritate contractantă” sau „entitate contractantă” și un

particular, persoană fizică sau juridică.

Potrivit art. 4 din Legea 98/2016, pot avea calitatea de autoritate contractantă

într-un astfel de contract:

a) Autoritățile și instituțiile publice centrale sau locale, precum și

structurile din componența acestora care au delegată calitatea de

ordonator de credite și care au stabilite competențe în domeniul

achizițiilor publice;

b) Organismele de drept public;

c) Asocierile care cuprind cel puțin a autoritate contractantă dintre cele

menționate.

Prin organisme de drept public se înțelege orice alte entități decât

autoritățile și instituțiile publice care, indiferent de forma de constituire sau

organizare, îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:

- Sunt înființate pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter

comercial sau industrial;

 - Au personalitate juridică;

- Sunt înființate, în majoritate, de către autorități sau instituții publice sau

de către alte organisme de drept public ori se află în subordinea, sub

autoritatea sau în coordonarea ori controlul acestora ori mai mult de

jumătate din membrii consiliului de administrație (organului de

conducere sau de supraveghere) sunt numiți de către una din aceste

entități publice.

În contractele sectoriale de achiziții publice, achizitorul poartă denumirea

de „entitate contractantă”. Pot avea calitatea de „entități contractante”, dacă

desfășoară una dintre activitățile relevante prevăzute de lege: o autoritate

contractantă, o întreprindere publică, alt subiect de drept care funcționează în baza

unor drepturi exclusive sau speciale, acordate de o entitate competentă, precum și

o asociere, chiar temporară, a acestor subiecte de drept.

Rezultă că că pot avea calitatea de autoritate contractantă în contractele pe

care le analizăm, următoarele autorități publice: Parlamentul, Președintele

României, Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale

administrației publice centrale, autoritățile publice locale, instanțele judecătorești,

Ministerul Public prin parchetele de pe lângă instanțele judecătorești și Consiliul

Superior al Magistraturii.

În ce ce privește autoritățile publice locale, dat fiind faptul că acestea nu

dispun de personalitate juridică, contractul de achiziții publice se încheie, în

numele unităților administrativ-teritoriale, de către primari, care, potrivit art.154

alin. (6) C.admin. reprezintă colectivitățile locale în relațiile cu alte autorități

publice, cu persoanele fizice sau juridice române și străine, precum și în justiție.

 Instituțiile publice sunt acele entități, cu sau fără personalitate juridică,

create de autoritățile publice prevăzute de Constituție. Instituțiile publice fără

personalitate juridică nu pot încheia contracte de achiziție publică în nume

propriu, ci numai în numele autorității publice supraordonate care le-a

împuternicit în acest scop.

În afara autorităților și instituțiilor publice, pot fi autorități contractante în

aceste contracte și întreprinderile publice ale statului sau ale unităților

administrativ-teritoriale (regii autonome sau societăți comerciale cu capital public

integral sau majoritar) care desfășoară activități economice.

În ceea ce privește potențialii cocontractanți ai autorităților publice,

respectiv operatorii economici, aceștia pot participa la procedura de atribuire a

contractului de achiziție publică individual sau într-un grup de operatori. Astfel,

art. 53 din Legea nr.98/2016 prevede că „orice operator economic are dreptul de a

participa la procedura de atribuire în calitate de ofertant sau candidat, individual

ori în comun cu alți operatori economici, inclusiv în forme de asociere temporară

constituite în scopul participării la procedura de atribuire, în condițiile prevăzute

de prezenta lege”.