Sunteți pe pagina 1din 17

Practică universitară la disciplina

”Achiziții publice”

Tema: Sistemul de achiziţii publice: concept, instituţii,


principii(speţe de nerespectare), domeniul de aplicare.

FACULTATEA DE MANAGEMENT MILITAR


Disciplina: Practică universitară ─ Achiziții publice

Sibiu, 2018
Sistemul de achiziţii publice: concept, instituţii, principii(speţe de
nerespectare), domeniul de aplicare.

5
CUPRINS

Capitolul I. Capitolul I. Sistemul achiziţiilor publice: concepte definitorii,


evoluţie.............................................................................................................. ....7
1.1.Aspecte preliminare. .................................................................................... 7
1.2. Sediul materiei ............................................................................................. 8

Capitolul II. Structură și


principii..............................................................................................................10
2.1. Sistemul și entitățile.........................................................................10
2.2.Principii.............................................................................................12

Capitolul III.Spețe de nerespectare a principiilor…………………………15


3.1.Mecanismul contestării………………………………………………15
3.2. Spețe......................................................................................................18

Bibliografie........................................................................................................19

6
Capitolul I. Sistemul achiziţiilor publice: concepte definitorii, evoluţie

1.1.Aspecte preliminare.

Sistemul achiziţiilor publice reprezintă o parte a realităţii juridico-


economico –tehnică a societăţii româneşti.. Noţiunea de achiziţie publică, deși
larg utilizată în limbajul juridic și economic actual, cu precădere în contextul
reluării tezelor instituţiei juridice a contractului administrativ, de care este strâns
legată, nu își găsește în dreptul pozitiv, din păcate, nicio definiţie legală. În atari
circumstanţe, sarcina formulării unei definiţii a noţiunii revine destinatarilor și
interpreţilor legilor lato sensu în care este utilizată.
Astfel fiind, într-un prim sens, prin achiziţie publică înţelegem procedura
pe care o autoritate contractantă trebuie să o efectueze conform legii pentru
încheierea, cu unul sau mai mulţi operatori economici, a unui contract de
furnizare de produse, de prestare de servicii sau de execuţie de lucrări, cu titlu
oneros. Această semnificaţie se apropie, într-o anumită măsură, de definiţia
legală a expresiei procedură de atribuire (etapele ce trebuie parcurse de
autoritatea contractantă ĩi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor
privind angajarea în contractul de achiziţie publică să fie considerat valabil). Pe
fondul existenţei vidului legal de definire, literatura de specialitate, în general
reticentă în suplinirea acestuia, a îmbrăţișat acepțiunea cu titlu generic că
achiziţia publică reprezintă atât procesul, cât și rezultatul achiziţionării de către
o autoritate publică a unor produse, servicii sau lucrări de la operatorii
economici.1
Alţi doctrinari adoptă o definiţie concisă, dar nu mai puţin corectă:
procedura de obţinere de către o autoritate contractantă de produse, servicii sau
lucrări, în conformitate cu legislaţia în vigoare.2
Prin urmare, în cadrul sistemului achiziţiilor publice, autorităţile
administraţiei publice ĩi anumite persoane juridice de drept privat ce desfășoară
activităţi relevante în sectoarele de utilitate publică apă, energie, transport ĩi

1
E. IORGA, G. FUSU-PLĂIAĨU, A. MORARU, Ghid privind procedurile de sesizare a neregulilor în procesul
de achiziţii publice ĩi sesizarea conflictelor de interese, a incompatibilităţilor, faptelor de corupţie ĩi îmbogăţirii
ilicite, Ed. Cornelius, Baia Mare, 2006, p. 6.
2
I. GEORGESCU, C. VRABIE, Instrumente de monitorizare a achiziţiilor publice, Ed. Cornelius, Baia Mare,
2006, p. 3.
7
poĩtă, sunt denumite autorităţi contractante ĩi joacă rolul de cumpărător.
Contractele de achiziţie publică fiind asimilate actelor administrative, potrivit
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 era firesc a se reţine că unul
dintre subiecţi este o autoritate a administraţiei publice sau alt subiect autorizat
de o autoritate a administraţiei publice.
Scopul general al sistemului achiziţiilor publice este dedicat
satisfacerii interesului public, respectiv dezvoltarea şi îmbunătăţirea
mediului de viaţă al comunităţii.

1.2.Sediul materiei

Directivele CE privind Achiziţiile Publice, respectiv Directiva 2014/24/UE


a Parlamentului European sunt menite să asigure faptul că acestea sunt deschise
competiţiei din întreg teritoriul european şi că furnizorii şi ofertanţii de servicii
din orice stat membru au şanse egale în licitarea şi căştigarea contractelor
publice. Aceste reguli constituie un element important al programului „Piaţa
Internă”. Reglementările esenţiale privind achiziţiile sunt sprijinite de
Directivele referitoare la Remedii al căror obiectiv este asigurarea conformării
efective cu reglementările CE referitoare la achiziţii.
La nivel internaţional, Achiziţiile Publice sunt exceptate de la regulile de
bază ale Organizaţiei Comerţului Internaţional (WTO). În completarea
documentelor EU, 12 ţări au semnat şi acordul WTO asupra procedurilor de
achiziţii guvernamentale.

Sediul materiei la nivel național al sistemului îl reprezintă Legea Nr.


98/2016 din 19 mai 2016 privind achiziţiile publice , cu modificările şi
completările ulterioare și H.G. Nr. 395/2016 din 2 iunie 2016 - pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind
achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum și actele
normative în domeniul achizițiilor sectoriale, achizițiilor în domeniul apărării,
organizarea și funcționarea ANAP și a autorităților cu atribuții de control în
domeniu, strategia națională de achiziții, și altele.
Potrivit art. 68 din Legea Nr. 98/2016 din 19 mai 2016 privind achiziţiile
publice cu modificările și completările ulterioare , procedurile de atribuire
aplicabile în cadrul sistemului național de achiziții publice sunt:
a) licitaţia deschisă;

8
b) licitaţia restrânsă;
c) negocierea competitivă;
d) dialogul competitiv;
e) parteneriatul pentru inovare;
f) negocierea fără publicare prealabilă;
g) concursul de soluţii;
h) procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii
specifice;
i) procedura simplificată
Vedem, așadar, că achiziţiile publice nu înseamnă numai licitaţii
(deschise sau restrânse), acestea fiind doar unul dintre tipurile de proceduri de
atribuire antamate de ordonanţă.3 .Mai observăm, relativ la domeniul
contractelor administrative, că există conturată o constrângere legală exorbitantă
a administraţiei, care se manifestă în privinţa libertăţii acesteia de a-și alege
partenerii contractuali. Pe scurt, administraţiei îi este limitată libertatea de
alegere a contractantului.
Dacă în dreptul privat principiul libertăţii actelor juridice, numit și
principiul autonomiei de voință, conferă particularilor libertatea de a alege cu
cine să încheie un anumit contract, în dreptul administrativ realităţile sunt altele.
Astfel cum o demonstrează cazul principalelor contracte administrative – în
rândul cărora le clasificăm pe cele de concesiune și, încă (în pofida definiţiei
citate supra), pe cele de achiziţie publică –, în vederea desemnării viitorilor
contractanţi administraţiei îi este impusă parcurgerea procedurilor de atribuire
enumerate, care au menirea de a oferi tuturor celor interesaţi condiţii de
concurenţă egală.
În final, administraţia se vede obligată să accepte un contractant pe care
nu l-a ales după propria voinţă, ci care îi este impus de un criteriu prestabilit de
desemnare obiectivă ĩi imparţială a unui câștigător în competiţia aspiranţilor la
relaţia contractuală cu administraţia.
Natura de act al administrației al contractului de achiziție dă autorităţii
contractante dreptul (și obligația) de reziliere unilaterală a contractului, în
considerarea interesului public.

3
În doctrina raporturilor dintre comercianţi licitaţia publică este privită ca fiind o vânzare-cumpărare de bunuri
cu forme de publicitate ĩi procedură prevăzute de lege sau de organizatorii de licitaţii. Vânzarea-cumpărarea prin
licitaţie reprezintă un instrument procedural de vânzare către cel care oferă preţul cel mai mare sau, invers, o
cumpărare de la cel care îĩi oferă marfa la preţul cel mai mic. Aĩadar, există licitaţii întemeiate pe preţuri
crescătoare ĩi licitaţii întemeiate pe preţuri descrescătoare. În comerţul internaţional licitaţiile sunt deschise
(publice) sau închise (la care sunt admise să participe numai anumite firme sau persoane).
9
Capitolul II. Structură și principii.
2.1. Sistemul și entitățile.

Sistemul achiziţiilor publice desemnează totalitatea regulilor şi acţiunilor


referitoare la cheltuirea banilor publici şi în care cererea lansată de organismele
de interes public se întâlneşte cu oferta propusă de un operator economic.
Între elementele componente ale sistemului intervin relaţii specifice atingerii
scopului general. În cadrul sistemului, elementele componente interacţionează
între ele condiţionându-se, potentându-se sau anihilându-se unele pe celelalte.
Elementele componente ale sistemului sunt:
autoritatea de reglementare;
autoritătile contractante;
operatorii economici;
supraveghetorii sistemului.

Relaţiile care se stabilesc între elementele sistemului sunt de regulă:


de comerţ, unde o parte solicită să cumpere produse, servicii si lucrări şi cealaltă
să le vândă;
de suport, unde o parte solicită sprijin pentru aplicarea regulii jocului şi cealaltă
îl oferă;
de supraveghere, unde o parte aplică regula jocului şi cealaltă verifică aplicarea
corectă a acesteia;
de înfăptuire a dreptăţii, unde partea lezată îşi valorifică un drept pe calea
acţiunii în instanţă.
Regula jocului este creată de autoritatea de reglementare şi constă în
normele aplicabile în procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică,
10
denumire cu caracter de jargon care reflectă caracterul dinamic, comercial pe
care este construit sistemul.
Autorități cu atribuții în domeniu:

In cadrul sistemului de achizitie publica autoritatea de reglementare este


reprezentata de Agenția Națională pentru Achiziții Publice (A.N.A.P.) s-a
înființat prin O.U.G. nr. 13/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, ca instituție publică, cu
personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.
A.N.A.P. a preluat atribuțiile, activitatea, posturile și personalul de la
Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor
Publice (A.N.R.M.A.P.), de la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea
Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și
de la compartimentele de verificare a achizițiilor publice din cadrul direcțiilor
generale regionale ale finanțelor publice.
A.N.A.P. are ca rol fundamental formularea la nivel de concepție,
promovarea si implementarea politicii în domeniul achizițiilor publice, stabilirea
și implementarea sistemului de verificare și control al aplicării unitare a
dispozițiilor legale și procedurale în domeniul achizițiilor publice, precum și
monitorizarea funcționării eficiente a sistemului de achiziții publice.
Agentia pentru Agenda Digitala a Romaniei (A.A.D.R.), institutie publica
de specialitate a administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in
subordinea Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale, are rolul de
a opera sisteme informatice la nivel national destinate guvernarii electronice.
A.A.D.R. gestionează și operează Sistemul Electronic de Achiziții Publice
(SEAP).
SEAP este sistemul informatic de utilitate publică, utilizat în scopul
efectuării de achiziții publice prin mijloace electronice.

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) este un organ


cu activitate administrativ-jurisdicţională în ceea ce priveşte sistemul de remedii,
caracterul de contract al actelor încheiate între operatorii economici și autorității
contractante căzând sub incidența Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile
de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor
sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii,
precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare
a Contestaţiilor/2006;
C.N.S.C. este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire la procedurile de
atribuire a contractelor prin complete specializate.

11
Instituţia are în componenţa sa 11 complete de soluţionare a contestaţiilor,
fiecare dintre acestea fiind formate din trei membri, dintre care unul (licenţiat în
drept) are calitatea de preşedinte. Pentru buna funcţionare a unui complet de
soluţionare a contestaţiilor în cadrul fiecãruia dintre acestea mai sunt repartizaţi
câte un consilier economic, un consilier juridic, un consilier tehnic şi un expert.

Instanțele de judecată – potrivit prevederilor OUG nr. 34/2006 privind


atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii există o competența
alternativă a instanțelor de judecată cu privire la soluționarea litigiilor care
vizează procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică.
Deasemenea, Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de
formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi
ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor
administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în
conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi
eficacităţii.

Curtea de Conturi este parte activă în cadrul Strategiei naționale în


domeniul achizițiilor publice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 901/2015,
potrivit căreia și-a asumat luarea unor măsuri pentru întărirea controlului în
domeniul achizițiilor publice,
2.2.Principii.

Tratatul pentru înfiinţarea Comunităţii Economice Europene, încheiat la


25 martie 1957, instituie cele patru libertăţi europene, respectiv: libera circulaţie
a mărfurilor, libera circulaţie a serviciilor, libera circulaţie a persoanelor, libera
circulaţie a capitalurilor. Aceste patru libertăţi nu au rămas la nivel de concept,
ci au fost transpuse in practică sub formă de principii. Astfel, in domeniul
achiziţiilor publice cele patru libertăţi s-au reflectat în mai multe principii care
stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică.
Autorităţile contractante încearcă să se asigure că prin procesul de
achiziţii publice se consumă efectiv, eficient, în mod etic, echidistant şi
transparent fondurile publice alocare autorităţii respective în decursul unei
perioade.
În acest sens, cadrul legislativ european (implicit cel românesc) pentru
achiziţiile publice enunţă 7 principii:
1. nediscriminarea
2. tratamentul egal
3. recunoaşterea reciprocă
12
4. transparenţa
5. proporţionalitatea
6. eficienţa folosirii fondurilor publice
7. asumarea răspunderii
Aceste principii reprezintă baza directivelor Uniunii Europene şi cadrul în
care s-a dezvoltat legea achiziţiilor publice din România (OG 34 / 2006). Legea
nu acoperă toate aspectele ce pot apărea în activitatea de achiziţii publice şi
anumite aspecte ipotetice sunt greu de reglementat. Atunci când o autoritate
contractantă nu regăseşte în lege aspectul cu care ea se confruntă în viaţa reală,
poate face recurs la principii. Dacă nici unul din aceste 7 principii nu este
încălcat, atunci, acţiunile întreprinse de autoritatea contractantă sunt corecte.
Așadar legiuitorul, avand in vedere exigențele organismelor europene si
minusurile constatate pe plan intern in domeniul achizitiilor publice, a
urmărit ca din reglementari sa reușească să redea spiritul legislației europene
cât mai exhaustiv, având în vedere complexitatea procesului, cu scopul
declarat să încurajeze concurența intre operatorii economici, garantarea
tratamentului egal și nediscriminatoriu,cu
asigurarea transparenței si corectitudinii intregului proces de achizitii
publice, pe de o parte, si, pe de alta parte, a urmarit ca fondurile publice sa fie
utilizate in mod cat mai eficient in vederea satisfacerii nevoilor sociale.
Principiile respective presupun:
nediscriminarea - in sensul ca situatiile identice nu trebuie tratate
diferentiat, fiind interzisa orice forma de
discriminare bazata pe orice alte criterii de diferentiere decat c
ele reglementate expres de ordonanta de urgenta;

tratamentul egal - care impune ca fiecare potential participant la


procedura de atribuire a contractului de achizitie publica sa cunoasca in
prealabil regulile si conditiile carora va trebui sa se conformeze si sa aiba
garantia ca orice alt participant concureaza in aceleasi conditii si dupa
aceleasi reguli;

recunoasterea reciproca - in sensul ca in materia achizitiilor publice,


autoritatile contractante din Romania, ca stat membru al Uniunii
Europene, trebuie sa accepte produsele si serviciile livrate sau prestate de
un operator economic din oricare alt stat membru, daca produsele si
serviciile respective respecta intr-o maniera obiectiva prescriptiile
existente in statul membru de origine;

- transparenta - care impune publicarea tuturor informatiilor


relevante de natura sa poata permite oricarui potential participant la
13
procedura de atribuire a contractului de achizitie publica sa fie informat
pe deplin atunci cand decide in legatura cu participarea sau
neparticiparea sa la procedura respectiva; proportionalitatea - in sensul
ca autoritatile contractante au obligatia sa aprecieze ca fiecare masura
luata si conditie impusa sa fie necesara si potrivita in raport cu
obiectivele urmarite; eficienta utilizarii fondurilor publice - care
impune realizarea unui raport optim intre bunurile si serviciile
achizitionate, pe de o parte si, pe de alta parte, fondurile publice
cheltuite;

- asumarea raspunderii - care impune ca autoritatea


contractanta, atunci cand decide modalitatea de derulare a
procedurii, sa-si motiveze fiecare decizie luata si sa-si asume astfel
raspunderea.

În practica CJUE, principiul transparenţei şi principiul nediscriminării au fost


puse în balanţă cu principiul proporţionalităţii astfel:
Enumerarea exhaustivă de la articolul 24 primul paragraf din Directiva
93/37 nu exclude totuși posibilitatea statelor membre de a menţine sau de a
adopta reguli materiale destinate în special să asigure, în domeniul achiziţiilor
publice, respectarea principiului egalităţii de tratament, precum și a principiului
transparenţei pe care îl implică acesta din urmă, care sunt impuse autorităţilor
contractante în orice procedură de atribuire a unui astfel de contract.
Principiile menţionate, care au drept semnificaţie în special faptul că
ofertanţii trebuie să se afle pe o poziţie de egalitate atât în momentul în care își
pregătesc ofertele, cât și în momentul în care acestea sunt evaluate de către
autoritatea contractantă constituie într-adevăr temeiul directivelor privind
procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice, iar obligaţia
autorităţilor contractante de a asigura respectarea acestora corespunde chiar
esenţei acestor directive.
Coordonarea comunitară a procedurilor de atribuire a contractelor de
achiziţii publice urmărește în special să excludă atât riscul de a li se acorda un
tratament preferenţial ofertanţilor naţionali la atribuirea unui contract, cât și
posibilitatea ca o autoritate contractantă publică să se lase ghidată de
considerente străine contractului în cauză.
În acest context, trebuie să se recunoască statelor membre o anumită
marjă de apreciere în scopul adoptării de măsuri destinate să garanteze
principiile egalităţii de tratament a ofertanţilor și transparenţei, care, astfel cum s
14
a amintit la punctul 45 din această hotărâre, constituie temeiul Directivelor
comunitare din domeniul atribuirii contractelor de achiziţii publice.
Într-adevăr, fiecare stat membru este cel mai în măsură să identifice, în
lumina consideraţiilor istorice, juridice, economice sau sociale care îi
sunt proprii, situaţiile propice apariţiei de comportamente de natură să conducă
la nerespectarea acestor principii.

Capitolul III. Spețe de nerespectare a principiilor


3.1.Mecanismul contestării

În cazul nerespectării principiilor din TFUE și din legislația care


guvernează sistemul națiional al achizițiilor publice, operatorii economici se pot
adresa CNSC și/sau instanțelor de judecată, cu respectarea formelor legale de
înaintare a plângerilor chemării în instanță.

Procedura de soluționare a contestațiilor în fața CNSC:

Procedura de soluționare a contestațiilor este reglementată de OUG nr.


34/2006. Contestația reprezintă instrumentul aflat la dispoziția oricărei persoane
care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act
al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia
achizițiilor publice. Pașii urmați de partea care se consideră vătămată:
Notificarea autorității contractante cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor
legale în materia achizițiilor publice și la intenția de a sesiza CNSC. Notificarea
nu are ca efect suspendarea de drept a procedurii de atribuire. Notificarea
autorității contractante nu este un element obligatoriu pentru introducerea cererii
în fața CNSC.
Persoana vătămată care a notificat autoritatea contractantă se poate adresa
CNSC, fără a fi obligată să aștepte comunicarea măsurilor luate de autoritatea
contractantă.

15
Sesizarea CNSC în vederea anulării actului și/sau recunoașterii dreptului pretins
ori a interesului legitim
Contestația se poate adresa CNSC sau autorității contractante.
Partea care se consideră vătămată poate să înainteze o contestație la CNSC:
-În termen de 10 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul
AC considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie
atribuit este egală sau mai mare decât pragurile pentru care este obligatorie
publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-În termen de 5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre actul
AC considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie
atribuit este mai mică decât pragurile menționate anterior.
În cazul în care contestația privește conținutul documentației de atribuire,
publicată în SEAP, data luării la cunoștință este data publicării documentației de
atribuire.
Contestația se formulează în scris, cu respectarea conținutului minim prevăzut la
art. 270 alin. (1) din OUG nr. 34/2006. Contestația se transmite printr-una dintre
modalitățile prevăzute la art. 60 din OUG nr. 34/2006:
a) prin poştă;
b) prin fax;
c) prin mijloace electronice;
d) prin orice combinaţie a celor prevăzute la lit. a)-c).

Toate notificările sau comunicările actelor procedurale se fac cu


confirmare de primire.

Obligații ale AC la primirea unei contestații:


Înștiințează ceilalți participanți încă implicați în procedura de atribuire,
inclusiv prin transmiterea unei copii a contestației;
-Transmite către CNSC, în cel mult 5 zile lucrătoare, a punctului său de
vedere asupra contestației, însoțit de documente edificatoare și, sub sancțiunea
unei amenzi, a unei copii a dosarului achiziției publice, cu excepția anunțurilor
publicate în SEAP;
-Notifică punctul său de vedere și contestatarului;
Nu poate încheia contractul decât după comunicarea deciziei CNSC.
În termen de 5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință despre
actul AC considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează
să fie atribuit este mai mică decât pragurile menționate anterior. În cazul în care
16
contestația privește conținutul documentației de atribuire, publicată în SEAP,
data luării la cunoștință este data publicării documentației de atribuire.
La cerere, contestatorul are acces la dosarul achiziției publice depus la CNSC.

În vederea soluționării contestației, CNSC:


- Are dreptul de a solicita lămuriri părților, de a administra probe și de a
solicita orice alte documente relevante;
- Are dreptul de a solicita orice date necesare și de la alte persoane fizice
sau juridice;
- Poate desemna un expert independent pentru lămurirea unor aspecte de
natură tehnică sau financiară, costul expertizei fiind suportat de partea care a
formulat cererea de efectuare a acesteia.
- Procedura în fața CNSC este scrisă, părțile vor fi audiate numai dacă
acest lucru este considerat necesar de CNSC. Decizia CNSC trebuie motivată și
comunicată în scris părților în termen de 3 zile de la pronunțare; decizia este
obligatorie pentru părți și face parte din dosarul achiziției publice.

În funcție de soluția pronunțată, CNSC va decide:


-continuarea procedurii de atribuire, inclusiv prin încheierea contractului
de achiziție. Dacă este cazul, AC are obligația de a remedia eventualele aspecte
învederate în decizia CNSC (de exemplu, emiterea/revizuirea unui act al
procedurii, reevaluarea ofertelor). În funcție de decizia CNSC, AC va continua
procedura din faza în care se găsea la înaintarea contestației sau ca relua
procedura de la etapa impusă de CNSC;
-anularea procedurii de atribuire.
Deciziile CNSC sunt obligatorii pentru părți.

Atacarea deciziilor CNSC


AC și/sau orice persoană vătămată poate ataca decizia CNSC, cu plângere la
curtea de apel competentă, în termen de 10 zile de la comunicare

17
3.2.Spețe
În continuare se prezintă o speță care tratează încălcarea principiului
nediscriminării.
O clauză contractuală dintr-o documentație de atribuire, care introduce o
discriminare bazată pe considerente privind naționalitatea, este contrară
principiilor dreptului comunitar
Cauza: C-243/89, privind procedura Comisia Comunităților Europene vs
Regatul Danemarcei.
Speța: La 9 octombrie 1987, Aktieselskabet Storebæltsforbindelsen
(denumită în continuare „Storebælt”), autoritate contractantă daneză, a publicat
în Suplimentul Jurnalului Oficial al Comunităților Europene, o procedură
restrânsă de cerere de oferte privind construirea unui pod peste canalul de vest al
strâmtorii Storebælt. La 28 aprilie 1988, autoritatea contractantă a transmis
invitații, către cinci grupuri de societăți, în vederea depunerii de oferte. Clauza
menționată la art. 6 alin. (2) din condițiile generale, ce fac parte din caietul de
sarcini, prevedea că „antreprenorul este obligat să utilizeze, în cea mare măsură
posibilă, materiale, bunuri de consum, forță de muncă și echipamente daneze”.
Procedura s-a finalizat, la 26 iunie 1989, prin semnarea contractului de achiziție
între autoritatea contractantă și consorțiul European Storebælt Group.
În urma corespondenței purtate cu guvernul danez și având în vedere că
acesta nu a dat curs solicitării Comisiei de a anula contractul de achiziție în
cauză și de a relua procedura de atribuire, Comisia a introdus acțiune, în fața
Curții. Printre altele45, Comisia a considerat că dispozițiile clauzei menționate
la art. 6 alin. (2) din condițiile generale, ce fac parte din caietul de sarcini,
reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor, serviciilor și
lucrătorilor. Comisia a apreciat că respectiva clauză este bazată pe considerente
ce țin de naționalitate și are, în mod evident, un efect discriminatoriu contrar
principului fundamental al dreptului comunitar, menționat la art. 7 TCEE46; în
fapt, obligațiile ce decurg din acea clauză creează obstacole în calea importului
de materiale care nu sunt originare din Danemarca și afectează întreprinderile
stabilite în alte state membre, precum și lucrătorii de altă naționalitate decât cea
daneză. 44 Legislația corespondentă din România: art. 2 alin. (2) lit. a) din OUG
nr. 34/2006. 45. O altă critică privea faptul că autoritatea contractantă daneză a
luat în considerare, în cadrul procedurii, o ofertă care nu îndeplinea unele dintre
condițiile generale, ce făceau parte din caietul de sarcini. 46 În prezent, art. 18
TFUE (ex-art. 12 TCE).

18
În fața Curții, guvernul danez a invocat, printre altele, că, înainte de
semnare, a eliminat clauza, în discuție, din contractul de achiziție publică.
Comisia a replicat că, deși clauza menționată la art. 6 alin. (2) din condițiile
generale a fost eliminată din contract, totuși mai există, în contract, alte referiri
la produse de origine daneză. Hotărârea instanței: Prin Hotărârea, din 22 iunie
1993, pronunțată în cauza C243/89, Curtea a declarat, printre altele, că, întrucât
autoritatea contractantă daneză a cerut oferte pe baza unei cerințe care reclama
utilizarea, în cea mai mare măsură posibilă, de materiale, bunuri de consum,
forță de muncă și echipamente daneze, Regatul Danemarcei nu și-a îndeplinit
obligațiile ce îi revin în conformitate cu dreptul comunitar, încălcând, mai ales,
art. 30 TCEE47, art. 48 TCEE48 și art. 59 TCEE49, precum și Directiva
71/305/CEE.
În acest sens, Curtea a reținut că, deși clauza în discuție fusese eliminată
cu puțin timp înainte de semnarea contractului de achiziție, respectiv înainte de
notificarea, de către Comisie, a avizului motivat, aceasta nu schimbă faptul că
procedura de atribuire s-a derulat pe baza unei clauze care nu era conformă cu
dreptul comunitar și care era de natură să influențeze atât componența diferitelor
consorții, cât și conținutul ofertelor depuse de cele cinci consorții preselectate.
Rezultă astfel că, doar eliminarea acestei clauze, în ultima fază a procedurii, nu
poate fi considerată suficientă pentru a remedia încălcarea obligațiilor, invocată
de Comisie.
De asemenea, Curtea a punctat că, dacă guvernul danez ar fi dat curs
cererii Comisiei de a amâna semnarea contractului, atunci încălcarea
obligațiilor, invocată în speță, ar fi fost lipsită de efecte juridice

19
BIBLIOGRAFIE

1. 1.E. IORGA, G. FUSU-PLĂIAĨU, A. MORARU, Ghid privind


procedurile de sesizare a neregulilor în procesul de achiziţii publice ĩi
sesizarea conflictelor de interese, a incompatibilităţilor, faptelor de
corupţie ĩi îmbogăţirii ilicite, Ed. Cornelius, Baia Mare, 2006

2. GEORGESCU, C. VRABIE, Instrumente de monitorizare a achiziţiilor


publice, Ed. Cornelius, Baia Mare, 2006

3. LEGE Nr. 98/2016 din 19 mai 2016 - privind achiziţiile publice, cu


modificările şi completările ulterioare;
4. HOTĂRÂRE Nr. 395/2016 din 2 iunie 2016 - pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016
privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare;
5. LEGE Nr. 99/2016 din 19 mai 2016 - privind achiziţiile sectoriale, cu
modificările şi completările ulterioare;
6. HOTĂRÂRE Nr. 394/2016 din 2 iunie 2016 - pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind
achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare;
7. LEGE Nr. 100/2016 din 19 mai 2016 - privind concesiunile de lucrări şi
concesiunile de servicii cu modificările şi completările ulterioare;
8. LEGE Nr. 101/2016 din 19 mai 2016 - privind remediile şi căile de atac în
materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor
sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de
servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional
de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare;
9. *** HOTĂRÂRE nr. 901 din 27 octombrie 2015 - privind aprobarea
Strategiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice ;
10.***HOTĂRÂRE nr. 634 din 28 iulie 2015 privind organizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice;
11.ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 13 din 20 mai 2015 - privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii
Publice

20