3.5.3.

Evaluarea prin fluxurile de dividende

Metodele de evaluare bazate pe valoarea de randament au în

vedere actualizarea fluxurilor de dividende previzionate a fi
obţinute de acţionari de-a lungul perioadei pentru care se realizează
evaluarea, în ipoteza unei rate de actualizare constante pe întreaga
perioadă.
În vederea evaluării entităţii pe baza valorii de randament se
operează cu termeni vizând rata de distribuire a dividendelor –
POR - (Pay Out Ratio), dividendul pe acţiune şi randamentul
acţiunii pe piaţa tranzacţiilor bursiere.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

a) Rata de distribuire a dividendelor exprimă politica întreprinderii în ceea ce priveşte

cointeresarea acţionarilor vis-a-vis de capitalizarea rezultatelor în vederea reinvestirii şi
dezvoltării întreprinderii. Se determină prin raportul:
Dividende distribuit e
POR = × 100 ;
Pr ofitul net
Rata prezintă importanţă pentru cei interesaţi în achiziţia de acţiuni în scopul obţinerii
unui venit sub forma dividendelor sau pentru realizarea unei plusvalori de capital.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

b) Dividendele pe acţiune (Dpa) reprezintă un indicator care depinde de rata de distribuire a

dividendelor şi se determină prin raportul:
Dividende distribuit e
Dpa =
Num ărul de acţiuni
c) Randamentul acţiunii (Ra) măsoară rentabilitatea plasamentului şi se determină cu ajutorul
rapoartelor:
Dividende pe acţiune ( Dpa )
Ra = × 100
Curs bursier al acţiunii ( Ca )
Dividende totale
Ra   100
Capitaliza rea bursier ă
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

Pe baza dividendelor pe acţiune (Dpa) acţionarii îşi pot evalua costul capitalului investit în
acţiuni (Cca) prin capitalizarea dividendelor calculată cu ajutorul relaţiei:
Dividende pe actiune ( Dpa )
Cca = x100 + ∆rDiv (%)
Valoarea de piata a actiunii (Ca )
în care:
∆rDiv = Rata de creştere a dividendelor
Acest cost reprezintă compensaţia pe care piaţa o cere în schimb pentru posesia activului
şi riscul adus proprietarului de acţiuni.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

În plus, se poate determina rata rentabilităţii acţiunii (Rra) ca fiind inversul PER-ului prin
raportul:
Beneficiu pe actiune 1
Rra   100   100 .
Curs bursier al actiunii PER
Rata rentabilităţii acţiunii este inversul PER-ului şi evoluează direct proporţional cu
beneficiul, respectiv dividendele pe acţiune, şi invers proporţional cu preţul acţiunii, constituind
un indicator ce poate orienta investitorii interesaţi în plasamente eficiente dacă se situează peste
rata inflaţiei.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

Valoarea de randament a entităţii estimată prin prisma investitorilor

în acţiuni decurge din faptul că în condiţii optimale de utilizare a
fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, fluxurile financiare pe
care le pot spera acţionarii sunt dividendele, la care se poate adăuga
preţul de revânzare a acţiunilor, la un moment dat. Acest preţ nu este
altceva decât valoarea actualizată la momentul respectiv a
dividendelor ulterioare sperate.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende
Valoarea unei acţiuni la momentul 0 pe piaţa bursieră, respectiv cursul acţiunii la acel moment
( V 0 ), în funcţie de dividendul pe acţiune ( D n ) presupune actualizarea seriei:

D1 D2 Dn  Vn
V0    ..... 
1  k  1  k  2 1  k  n
în care:
V n = Cursul de revânzare sperat al acţiunii în momentul n
Preţul de revânzare sperat al acţiunii la momentul dat ( V n ) reflectă el însuşi dividendele
ulterioare anticipate făcute de investitori, conform relaţiei:
Dn  1 Dn  2 D n  n  V n  n
Vn    ..... 
1  k  n 1 1  k n  2 1  k n  n
În relaţia de mai sus, dacă perioada de revânzare a acţiunii este infinită (n →∞), valoarea
V n şi V n  n  poate fi substituită prin dividendele anticipate la infinit şi în acest caz, valoarea
acţiunii la momentul 0 devine:
 Dt
V0  
t 1 1  k 
t
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

Se constată că valoarea acţiunii şi, deci, a întreprinderii,

este funcţie, pe de o parte, de speranţa de creştere, de
stabilitate sau de scădere a dividendelor sperate, deci de
rentabilitatea anticipată, şi, pe de altă parte, de
coeficientul k de actualizare care remunerează riscul
estimat al întreprinderii.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende
Valoarea de randament a întreprinderii poate fi determinată la
nivel de acţiune care trebuie multiplicată cu numărul de acţiuni,
constant sau în creştere (dacă se are în vedere creşterea de capital),
fie pe total întreprindere, dacă se operează cu dividendele totale în
funcţie de rata de distribuire POR a dividendelor din profitul net.
Această valoare poate fi determinată în două moduri:
 prin multiplicarea dividendului (media dividendelor recente sau
viitoare) cu un multiplu ce reflectă rata de randament a pieţii
pentru un plasament cu risc (de exemplu 15-20);
 prin actualizarea fluxului de dividende sperate pentru investiţia
în acţiuni ordinare deţinute o perioadă de timp finită sau
nedeterminată.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

În funcţie de optica privind rata de actualizare şi de durata

previziunii există mai multe modele de estimare a valorii
întreprinderii pe baza actualizării fluxurilor de dividende:
Modelul Irving Fisher, Modelul Gordon Shapiro,
Modelul lui Bates, Modelul lui Molodovsky, Modelul
lui Holt.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende
De exemplu, Modelul Gordon Shapiro pune în legătură valoarea de randament a întreprinderii
cu PER-ul şi rata de distribuire a dividendelor (POR).
Dacă ambii termeni ai relaţiei:
Dt
Vr 
k- g
se împart la profitul net, se obţine:
Dt
Vr Pr ofit net

Pr ofit net k-g

în care:
Vr
 PER ;
Pr ofit net
Dt
 POR = Rata de distribuire a dividendelor.
Pr ofit net
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

Rezultă că indicatorul PER este egal cu raportul dintre rata de distribuire a dividendelor din
profitul net (POR) şi diferenţa dintre rata de actualizare (k) care reprezintă randamentul
plasamentului în acţiuni şi rata de creştere a dividendelor distribuite (g):
POR
PER 
kg
În consecinţă, se obţine PER-ul teoretic acceptat de un investitor pentru a-i asigura o
rentabilitate aşteptată (k), având în vedere rata de distribuire a dividendelor (POR) şi rata de
creştere a dividendelor (g) în ipoteza că această rată este identică cu rata de creştere a profitului.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

Prin PER-ul aplicat profitului net previzionat Pnett se poate

estima valoarea de randament a întreprinderii:
Vr = PER x Pnett
Numai că, dacă pe termen scurt creşterea cursului bursier,
reflectat în mărimea PER-ului, nu este legată neapărat de
creşterea profitului, pe termen lung, creşterea profitului poate
antrena creşterea cursului şi invers.
În plus, este puţin probabil ca dividendele distribuite să aibă o
rată de creştere g constantă pe o durată de timp nelimitată, chiar
dacă la începutul activităţii această rată poate fi una ridicată.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende
De aceea, metoda Gordon-Shapiro în acestă variantă simplificată poate fi completată cu
varianta în care dividendele cunosc perioade de creşteri diferenţiate:
- o primă perioadă (de la anul 1 la anul q) de creştere constantă cu rata g;
- a doua perioadă nelimitată (de la anul q+1 la infinit), cu rata de creştere g 1.
Valoarea de randament în acest caz va fi:
D1 D2 Dq Dq  1 Dn
Vr        n =
1  k  1  k 
1 2
1  k  1  k  1  k 
q q 1

1  g  1 g  1 g 
 2 q

D 0   D0      D 0   +
1  k 

  1  k   1  k 
 1  g   1  g1   1  g   1  g1 
q q 2

+ D0      D0      =
 1 k   1 k   1 k   1 k 

 1  g  p  1  g  q   1  g 1  p 
q
= D0         
1  1  k   1 k    1  k  
 q 1
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

Restrângerea sumei termenilor progresiei conduce la relaţia:

q  1 g 1 
  1  g1 
p q

Vr  D0       
1  1  k   1  k  k  g 1 


Împărţind termenii ecuaţiei prin valoarea profitului net, se obţine valoarea PER-ului în
funcţie de rata de distribuire a dividendelor (POR), rata de actualizare k (randamentul
plasamentului) şi ratele de creştere a dividendelor (g, g1) în noile condiţii:
 q  1  g  p  1  g1  q 1 
PER  POR        
1  1 k     
 1 k k g 1 
Se constată că valoarea PER-ului evoluează în acelaşi sens cu mărimea POR-ului şi cu
ratele de creştere a profitului şi dividendelor (g, g1) şi în sens invers cu randamentul
plasamentului (k).
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende

Modelul prezentat, atât varianta simplificată, cât şi cea elaborată, este supus
criticilor experţilor ca fiind influenţat de subiectivism în privinţa politicii de
distribuire a dividendelor din profitul net şi a ratelor de creştere previzionate.
Ca soluţie alternativă se propune luarea în considerare a corelaţiei dintre profitul
reinvestit, în ipoteza că nu tot profitul se repartizează acţionarilor, precum şi a
creşterii întreprinderii pe baza experienţei pe termen lung înregistrate în trecut.
În plus, se menţionează unele dezavantaje ale modelului:
• este aplicabil doar entităţilor ce plătesc dividende cu rate de creştere estimate
ca fiind constante în timp;
• modificarea ratei de creştere a dividendelor influenţează costul capitalului
propriu estimat prin rata rentabilităţii acţiunilor;
• nu ia în calcul riscul titlului care reduce cursul acţiunii majorând costul
capitalului propriu.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende
De aceea, rata de rentabilitate aşteptată de investitor (costul capitalului propriu), trebuie
corelată cu randamentul acţiunii şi cu rata de creştere previzionată a dividendelor, pornind de la
datele istorice legate nu numai de entitate, ci şi de sectorul de activitate de care aparţine.
În acest sens, se prezintă următoarele trei limite principale ale acestor modele:
- metoda de determinare a ratelor de creştere a profitului şi dividendelor nu este prea
realistă în măsura în care acestea nu sunt independente de mediul economic şi de deciziile
managementului, care pot produce fluctuaţii de la un an la altul;
- în vederea aplicării modelului, rata de creştere g trebuie să fie inferioară randamentului k
al plasamentului, deoarece, dacă k< g, valoarea intrinsecă estimată este negativă, iar dacă
k = g, valoarea estimată este una infinită, ceea ce în realitate nu este posibil;
- după opinia profesioniştilor, aplicarea relaţiei de calcul:
Dt
Vr 
k-g
poate conduce la decotarea cursului cu aproape 30 % în raport cu cursul pieţei, iar
valoarea întreprinderii nu se poate reduce numai la dividendele actualizate.
 3.5.3. Evaluarea prin fluxurile de dividende
În condiţiile în care modelele prezentate până aici simplifică
realitatea prin creşteri continue şi stabile, alte modele iau în calcul,
pe lângă variabilitatea câştigurilor în timp şi perspectiva creşterii
entităţii în contextul mediului economic de care trebuie să se ţină
seama la elaborarea previziunilor.
Cunoscând rata de actualizare k, respectiv randamentul acţiunii (k
= Ra) şi perioada de referinţă n, se pot determina valorile an, cu
care se multiplică dividendele estimate pe următorii n ani şi în
final rezultă valoarea de randament a entităţii.
 3.5.4. Evaluarea prin mecanismul creării de valoare

Crearea de valoare a devenit o problemă centrală în preocupările

entităţilor şi ale managerilor, invocată mai ales de acţionari şi
analiştii financiari şi constituie unul din conceptele de bază care
guvernează interesul investitorilor actuali şi potenţiali pentru
plasamente eficiente pe piaţa de capital.
Valoarea creată pentru acţionari (valoare acţionarială) se apreciază
pe baza unui sistem de indicatori care, în condiţiile în care preţurile
acţiunilor fluctuează în jurul valorii reale sub impactul unor factori
independenţi de performanţa managementului, trebuie să reflecte
câştigul real al entităţii şi al investitorilor, independent de cursul
acţiunilor la bursă.
 3.5.4. Evaluarea prin mecanismul creării de valoare
În condiţiile în care orice investiţie reprezintă un proces de afectare a
unui flux de lichidităţi, investitorul speră să obţină un flux invers reflectat
prin cash-flow-uri (beneficii), ceea ce îi permite adoptarea unei strategii
optime în funcţie de piaţă pentru investiţii comparabile cu acelaşi grad de
risc.
În acest sens, evaluarea unei întreprinderi cotate sau necotate se
bazează pe cel puţin două concepte:
- valoarea economică adăugată (Economic Value Added – EVA);
- valoarea de piaţă adăugată (Market Value Added – MVA).
Dacă EVA măsoară performanţele interne ale entităţii, MVA evaluează
performanţa externă prin intermediul tranzacţionării pe piaţa de capital a
acţiunilor pe care entitatea le posedă.
 3.5.4. Evaluarea prin mecanismul creării de valoare

Managementul bazat pe valoare presupune un management

performant în funcţie de scopul şi valorile corporaţiei şi include trei
direcţii de acţiune:
 crearea de valoare (Creating Value) prin strategii reale de
creştere sau de generare a unor valori viitoare maxime;
 conducerea pentru valoare (Managing for Value) prin:
guvernanţă corporatistă, management al schimbării, cultură
organizaţională, comunicare, leadership;
 măsurarea valorii (Measuring Value-Valuation) în consens cu
scopul corporaţiei în vederea maximizării valorii acţionarilor.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)
Din punct de vedere comercial, EVA constituie cel mai important
instrument de măsurare a performanţei întreprinderii justificat de
teoria financiară ca fiind bazat pe principii de evaluare importante
pentru analiza necesară investitorilor, care se bazează pe ipoteza că
o entitate creează valoare pentru parteneri (stakeholders) în măsura
în care reuşeşte să remunereze capitalul acestora la o rată de
rentabilitate superioară costului capitalului investit în totalitatea
lui.
Valoarea economică adăugată măsoară diferenţa dintre
rentabilitatea capitalurilor investite şi rata randamentelor aşteptate
de investitorii de capitaluri (proprietari şi acţionari), în ideea că nu
numai capitalul împrumutat este scump, ci şi capitalul propriu are
un cost ce trebuie remunerat corespunzător aşteptărilor.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

Conform practicii uzuale statuate de Firma de Consultanţă Americană Stern Stewart,

această valoare numită profit economic, exprimă surplusul de valoare creat printr-o investiţie
sau un portofoliu de investiţii faţă de capitalul investit şi se calculează prin deducerea costului
capitalului investit din profitul net operaţional (NOPAT):

EVA = NOPAT – (Capitalul investit x Costul capitalului) =

 NOPAT 
  WACC  Ci = (Rci – WACC) x Ci
 Ci 
în care:
NOPAT = Rezultatul din exploatare – Impozitul pe profit;
Ci = Capitaluri investite (proprii + datorii financiare);
Rci = Rentabilitatea capitalurilor investite;
WACC = Costul mediu ponderat al capitalului.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

Costul capitalului investit (Weighted Average Cost of Capital-WACC) este un cost de

oportunitate care determină modul în care firma îşi poate valorifica mai bine capitalul (prin
investire sau prin împrumut), fiind un cost mediu ponderat al datoriei şi capitalului propriu
(Cmpc):
Valoarea de pia ţă a capitalulu i propriu
WACC   Rf +
Capitalul investit
Valoarea de pia ţă a datoriei  d
+ 1  i  (%)
Capitalul investit
în care:
Rf = Costul capitalului propriu(ROE);
i = Cota de impozit pe profit.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

Costul mediu ponderat al capitalului (Cmpc) depinde de structura finanţării şi concret

se determină pe baza relaţiei:
C × Rf + D × d (1 - i ) Sc  Rf  Sd  d ( 1 - i)
Cmpc = =
C+D 100
în care:
C = Capitalurile proprii, teoretic la valoarea de piaţă;
Rf = Rentabilitatea financiară (a capitalurilor proprii);
D = Datorii financiare (mai mari de 1 an) la valoarea de piaţă;
d = Rata dobânzii;
Sc = Ponderea capitalului propriu;
Sd = Ponderea datoriilor financiare la termen.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)
O valoare economică adăugată pozitivă arată că întreprinderea a
creat valoare pentru investitori cu condiţia ca rata de rentabilitate
realizată să depăşească rata de rentabilitate medie pe piaţa de
capital.
În caz contrar, o valoare economică adăugată negativă reflectă o
distrugere a capitalului acţionarilor ca urmare a unui cost mediu
ponderat al capitalului total investit care depăşeşte costul
capitalului propriu prin prezenţa datoriilor scumpe care implică
cheltuieli cu dobânzile ridicate.
Creşterea valorii economice adăugate poate fi realizată prin
majorarea rentabilităţii capitalului propriu şi recurgerea
judicioasă la îndatorare pentru a diminua costul mediu ponderat
al capitalului.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

În condiţii normale, EVA este foarte sensibilă la componenta care

priveşte costul capitalului propriu şi mai puţin sensibilă la
componenta care vizează costul datoriei. De aceea, se consideră mai
semnificativă valoarea economică adăugată ca măsură a performanţei
capitalului propriu, comparativ cu luarea în considerare a întregului
capital investit de vreme ce majoritatea firmelor recurg la îndatorare.
Valoarea economică adăugată de capitalul propriu (EVAc) se
determină prin diferenţa:
EVAc = NOPAT – (Capitalul propriu x Costul capitalului propriu)
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

În teoria financiară, costul capitalului propriu (Cost of Equity)

reprezintă rentabilitatea aşteptată de acţionari pentru acţiunile
entităţii, respectiv compensaţia pe care o cere piaţa în schimbul
posesiei unui activ (acţiune) şi asumării riscului proprietăţii.
Relaţia tradiţională de calcul a costului capitalului propriu (Ccp)
are la bază modelul capitalizării dividendelor, care arată că
valoarea de piaţă a unei acţiuni trebuie să fie egală cu valoarea
actuală a fluxurilor viitoare de lichidităţi degajate.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

Din relaţia valorii acţiunii în cazul unor dividende pe acţiune constante deţinute pe o
perioadă nelimitată, costul capitalului propriu conform modelului Gordon-Shapiro are
următoarea expresie:
Dpa
Ccp   g = Ra + g
Ca
în care:
Dpa = Dividende/acţiune;
Ca = Cursul acţiunii;
Ra = Randamentul acţiunii;
g = Rata de creştere a dividendelor.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)
Dacă se are în vedere faptul că întreprinderea trebuie să remunereze toate sursele de capital
investit (acţiuni comune şi acţiuni prefenţiale, precum şi orice alte datorii pe termen lung) care este
format din capitalurile proprii (Cp) ale acţionarilor prin rata rentabilităţii unui titlu de plasament
(Rcp) şi datoriile financiare (Df) prin rata dobânzii (d), atunci relaţia de calcul a EVA devine:

EVA  Re xp1  i   Cp  Rcp  Df  d 1  i 

în care:
Df x d = Cheltuielile cu dobânzile;
(Rexp – Df x d)(1 –i) = Rnet.
După iteraţii succesive, se obţine:

 Rnet 

EVA  Cp   Rcp   Cp Rf  Rcp 
 Cp 
în care:

Rf = Rata rentabilităţii financiare;

Rcp = Rata rentabilităţii unui titlu de plasament.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

Rata rentabilităţii unui titlu de plasament (Rcp) exprimă

costul capitalului propriu şi se determină pe baza
Modelului CAPM în funcţie de: rata de rentabilitate fără
risc (a titlurilor de stat)(R0), rentabilitatea medie a pieţii de
capital (Rp) şi coeficientul β de volatilitate a acţiunilor:
Rcp = R0 + β(Rp– R0)
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

În situația în care capitalurile proprii trebuie estimate la valoarea de piaţă, ceea ce

reprezintă Capitalizarea bursieră (Cb), relaţia de calcul a EVA de mai sus poate fi completată:

 Rnet   Cb 
EVA  Cp   Rcp   Rnet  1   Rcp  = Rnet 1  PER  Rcp 
 Cp   Rnet 

Aşadar, un PER ridicat antrenează o valoare economică adăugată redusă, după cum şi un
coeficient de volatilitate β ridicat creşte gradul de risc care diminuează valoarea creată pentru
acţionari.
 3.5.4.1. Valoarea economică adăugată (EVA)

Valoarea economică adăugată permite evaluarea unei întreprinderi sau a unui proiect de
investiţii prin intermediul valorii nete prezente (Vnp) care reprezintă valoarea actuală a valorii
economice adăugate de întreprindere sau de proiectul de investiţii şi reflectă valoarea prezentă a
cash-flow-urilor viitoare aşteptate; poate fi pozitivă sau negativă şi se determină cu relaţia:
n EVAt
Vnp  
t 1 1  k t 
t

în care:
k t = Rata de actualizare a anului t.
O valoare netă prezentă pozitivă va creşte valoarea întreprinderii, iar una negativă o va
reduce, deoarece:
Valoarea întreprinderii = Capitalul investit (Ci) + Vnp
 3.5.4.2. Valoarea de piaţă adăugată (MVA)

Valoarea de piaţă este diferenţa între valoarea curentă de piaţă a

întreprinderii şi capitalul cu care au contribuit investitorii
(proprietarii, acţionarii, obligatarii), fiind suma întregului capital al
entităţii plus valoarea de piaţă a capitalului propriu şi datoriilor:
MVA = Valoarea de piaţă a entităţii – Capitalul investit
Valoarea de piaţă a entităţii este echivalentă cu capitalizarea
bursieră, dacă aceasta este cotată şi se determină prin
multiplicarea cursului acţiunii cu numărul de acţiuni emise.
Valoarea de piaţă a firmei necotate se apreciază pe baza valorii
prezente a fluxurilor viitoare generate pentru proprietari.
 3.5.4.2. Valoarea de piaţă adăugată (MVA)

Capitalul investit constituie suma dintre valoarea prezentă a

capitalului iniţial investit de acţionari (proprietari) şi valoarea
prezentă a profiturilor reinvestite (nerepartizate).
O valoare de piaţă adăugată pozitivă ridicată indică faptul că
întreprinderea a creat o bogăţie substanţială pentru investitori, în
timp ce una negativă arată că averea acestora a fost distrusă prin
faptul că valoarea capitalului adus entităţii de piaţa bursieră este
mai mică decât capitalul investit în firmă.
 3.5.4.2. Valoarea de piaţă adăugată (MVA)

Maximizarea MVA este preferată de investitori mai mult

decât chiar maximizarea valorii firmei, prin creşterea
capitalului sau prin noi investiţii, deoarece astfel se
măsoară sănătatea acesteia prin nivelul valorii acumulate
în timp.
 EVA, ca măsură a performanţei economice reale a firmei,
va îmbunătăţi valoarea acţiunilor, investitorii vor aprecia
cursul cu speranţa unor câştiguri viitoare, ceea ce în final
va majora valoarea de piaţă a întreprinderii.
 3.5.4.2. Valoarea de piaţă adăugată (MVA)

În concluzie, referitor la modalităţile de evaluare a întreprinderii pe baza

mecanismului creării de valoare, se pot menţiona următoarele:
 valoarea economică adăugată (EVA) şi valoarea de piaţă adăugată
(MVA) sunt abordări ce transpun conceptul de Management bazat pe
valoare (Value Based Management), care asigură corporaţiilor o
funcţionare consistentă bazată pe maximizarea valorii pentru investitori
(proprietari, acţionari, obligatari);
 valoarea economică adăugată este de preferat în cazul unui levier
economic şi financiar relativ stabil care minimizează riscul creşterii
costului capitalului la creşterea EVA prin decizii de investiţii;
 3.5.4.2. Valoarea de piaţă adăugată (MVA)
 EVA nu este recomandată nici în cazul unor riscuri aferente
instabile care pot afecta costul capitalului sau în cazul unei rate
înalte de creştere, când mare parte din valoare poate fi atribuită
creşterii viitoare;
 valoarea adăugată de piaţă (MVA) nu trebuie să ia în calcul
costurile de oportunitate ale capitalului investit;
 MVA nu trebuie să ia în calcul veniturile cash intermediare ale
acţionarilor;
 această valoare nu poate fi calculată la nivelul unităţilor
divizionare ale întreprinderii şi nici la nivelul firmelor private.