Motivaţia investiţiei în active este determinată de capacitatea acestora de a genera venituri

în viitor. Întrucât valoarea banilor se depreciază în timp, un venit ce se realizează în viitor,

valorează mai puţin decât un venit egal obţinut în prezent. De aceea, evaluarea economică a unui
activ implică actualizarea veniturilor viitoare pe care acesta le generează.

Procesul de actualizare constă în estimarea valorii prezente a unui venit viitor.

Actualizarea se realizează pe baza unei rate de actualizare, care cel mai frecvent este considerată
rata dobânzilor bancare (în condiţii de capitalizare a dobânzii) - singura care dă expresie
dimensiunii temporare a valorii banilor.

Concret, valoarea prezenta (Vp ) a unui venit (V 1) care va fi obţinut peste un an este dată de
relaţia:

V1
V P=
1+d '

iar peste doi ani:

V2
V P=
(1+ d ' )2
în care d' = rata dobânzii bancare.

Generalizând, valoarea prezentă a unui venit Vn generat de un activ peste n ani, rezultă din
relaţia:

Vn= Vp(1+d')n, de unde:

Vn
V P= .
(1+ d ' )n

unde n = numărul de ani.

Întrucât un activ financiar generează un flux de venituri, pe întreaga sa perioadă de viaţă,

valoarea economică a activului respectiv rezultă din însumarea valorilor prezente ale tuturor
veniturilor obţinute în viitor. Dacă durata de viaţă a unui activ este de n ani, iar fluxul de venituri
generat pe parcursul acestei perioade este de V1, V2 ..., Vn, atunci valoarea economică Ve a
activului este:
V1 V V
V e= + 2 2 +...+ n n
1+d ' (1+d' ) (1+d ' )
Deci, valoarea economică a unui activ financiar sau fizic reprezintă depozitul monetar la care se
renunţă, în favoarea achiziţionării activului respectiv, depozit care aduce venituri în viitor egale
cu cele generate de activ. Exemplu:
- un echipament cu durata de funcionare de 3 ani
- profit anticipat 10.000 u.m./an
- valoare rezidual 500 u.m.
- d’ = 10%:
10 . 000 10 . 000 10 .500
V e= + + =25 . 244
1+0 .1 (1+0 . 1)2 (1+0 .1 )3

Decizia de a investi într-un activ are ca suport, în primul rând, comparaţia dintre valoarea
economică a activului şi preţul său de achiziţionare, mai precis pe diferenţa dintre ele. Această
diferenţă reprezintă valoarea economică netă a activului (Ven):

Deci:
Ven = Ve – Pact ;

Din comparaţia valorii economice a activului cu preţul său de achiziţie rezultă 3 situaţii:

1). Dacă Pact > Ve, rezultă că Ven este negativă, iar achizitionarea activului nu este avantajoasă.
Aceasta deoarece crearea unui depozit monetar de mărime egală cu preţul activului, aduce în
viitor un venit mai mare decât cel generat de activ.
2). Dacă Pact < Ve  Ven este pozitivă, iar achiziţionare activului este avantajoasă, întrucât
veniturile generate de acesta în viitor sunt superioare celor corespunzătoare unui depozit monetar
de mărirne egală cu preţul activului.
3). Dacă Pact = Ve, atunci Ven este nulă, iar achiziţionarea activului sau crearea unui depozit
monetar de mărime egală cu preţul activului sunt indiferente investitorului.

Compararea valorii economice a activului cu preţul său de achiziţie stă şi la baza estimării
randamentului activului respectiv.

Prin randamentul unui activ se înţelege acea rată de actualizare (r), pentru care preţul activului
este egal cu valoarea sa economică, sau pentru care valoarea economică netă este nulă.

Prin urmare, randamentul r al activului se obţine din relaţia:

V1 V2 Vn
Pact = + +.. .+
1+r ( 1+r )2 ( 1+r ) n

sau

V1 V2 Vn
+ +. . .+ −P act =0
1+r ( 1+r )2 (1+ r )n
adică Ve – Pact = 0

Fundamentarea deciziei de a investi într-un activ în funcţie de randamentul acestuia, poate fi

reformulată astfel:
- dacă r > d', atunci investiţia în activului respectiv este avantajoasă;
- dacă r < d', atunci investiţia nu este avantajoasă.

De exemplu: un activ cu o durată de folosire de 3 ani, aduce venituri anuale de 1000 u.m., cu un
randament de 15%; rata dobânzii bancare este de 10%, iar valoarea reziduală a activului este de
500 u.m. Atunci:

1000 1000 1500

Pact = + + =2612
1+0 .15 (1+0 .15 ) (1+0 .15 )3
2
iar:
1000 1000 1500
V e= + + =2862
1+0 . 1 (1+0 .1 ) (1+0 .1 )3
2

Deoarece randamentul activului este mai mare decât rata dobânzii (r>d’), pretul activului este
mai mic decât valoarea economică a acestuia si deci investitia în activ este avantajoasă.