SUBIECTE EXAMEN ”TEHNICI PROMOȚIONALE”

I. Subiecte deschise
1. Care sunt tehnicile promoționale? Prezentați publicitatea (paragraf 2.2);
2. Care sunt factorii care influențează stabilirea mixului promoțional? Prezentați ciclul de viaţă al
produsului (paragraf 2.3);
3. Care sunt principalele mijloace de publicitate – publicitatea media? Prezentați mijlocul de
publicitate: televiziunea (paragraf 3.3.1.);
4. Prezentați etapele conceperii unei reclame (paragraf 3.4.2.);
5. Tehnici de promovare a vânzărilor – reducerile temporare de preț (paragraf 4.4.1.1.);

II. Teste grilă

1. Care sunt categoriile de stakeholderi care fac parte din sistemul de comunicații de
marketing al firmei?
a) emițătorul, receptorul și canalul de comunicare;
b) mesajul mediul și perturbațiile;
c) furnizorii, distribuitorii și clienții.

2. Definiţia dată de Thayer procesului de comunicare, în conformitate cu care “comunicaţia

are loc atunci când cineva atribuie o anumită semnificaţie sau un anumit înţeles unui stimul
intern sau extern” aparține uneia dintre următoarele categorii:
a) definiţii care consideră că prin procesul de comunicaţie se intenţionează influenţarea
comportamentului cuiva;
b) definiţii care consideră că procesul de comunicaţie poate avea loc fără o intenţie anume;
c) definiții care consideră că procesul de comunicaţie îmbină intenția de influențare a
comportamentului consumatorului cu intenția de a prezenta produsele și serviciile firmei într-o
lumină cât mai favorabilă.

3. Capacitatea unei persoane sau a unui grup de persoane de a transmite idei, gânduri,
sentimente, opinii etc., altei persoane sau grup de persoane, în aşa fel încât să se poată obţine
un răspuns poartă denumirea de...
a) promovare;
b) comunicare;
c) distribuție.

4. Transmiterea de informații cu privire la activitatea unei firme, prin intermediul presei

tipărite reprezintă o acțiune de comunicare promoțională care poate fi integrată în unul din
următoarele sisteme de comunicație:
a) sisteme de comunicație interpersonale;
b) sisteme de comunicație publice;
c) sisteme de comunicație în masă.

Page 1
5. Transmiterea unui interviu cu un reprezentant al unei firme, prin intermediul radoiului,
reprezintă o acțiune de comunicare promoțională care poate fi integrată în unul din
următoarele sisteme de comunicație:
a) sisteme de comunicație interpersonale;
b) sisteme de comunicație publice;
c) sisteme de comunicație în masă.

6. Comunicația de tip informal este:

a) un proces organizat special de firmă prin care informaţiile transmise urmăresc să influenţeze
atitudinea celor care le recepţionează;
b) un proces prin care firma transmite anumite informaţii fără un scop foarte clar de influenţare a
atitudinii celor care le recepţionează;
c) un proces organizat special de firmă prin care informaţiile transmise urmăresc să influenţeze
atitudinea angajaților care își desfășoară activitatea în cadrul compartimentului de marketing.

7. Comunicația de tip formal este:

a) un proces organizat special de firmă prin care informaţiile transmise urmăresc să influenţeze
atitudinea celor care le recepţionează;
b) un proces prin care firma transmite anumite informaţii fără un scop foarte clar de influenţare a
atitudinii celor care le recepţionează;
c) un proces organizat special de firmă prin care informaţiile transmise urmăresc să contribue la
creșterea eficienței organizării formale a firmei.

8. Care dintre următoarele elemente nu intră în structura unui model simplu de comunicație
formală?
a) sursa de informație;
b) punctul de vânzare;
c) mesajul.

9. Care dintre următoarele elemente nu intră în structura unui model simplu de comunicație
formală?
a) segmentul de piață;
b) canalul de difuzare al mesajului;
c) destinatarul.

10. Canalul care intră în structura unui proces de comunicație reprezintă:

a) informațiile (idei, atitudini etc.) transmise consumatorilor;
b) frecvența pe care pot fi receptate mesajele de comunicare promoțională;
c) mediul transmisiei (radio, televiziune, presă etc.).

11. Care dintre următoarele elemente nu face parte din structura unui proces de
comunicație?
a) receptorul;
b) feed-backul;
c) compartimentul de marketing.

12. Care dintre următoarele elemente face parte din structura unui proces de comunicație?
a) piața;
b) consumatorul;
c) zgomotul.

Page 2
13. În contextul procesului de comunicare promoțională, operațiunea de codificare
reprezintă:
a) atribuirea unor coduri segmentelor de consumatori cărora le este destinat mesajul promoțional;
b) procesul prin care ideile se transformă în imagini, forme, sunete, coduri, limbaje etc;
c) folosirea de simboluri numerice pentru arhivarea informațiilor referitoare la acțiunile de
comunicare promoțională întrprinse de o firmă pe parcursul unui an calendaristic.

14. În contextul procesului de comunicare promoțională, operațiunea de decodificare

reprezintă:
a) construirea, de către receptor, a unei semnificaţii pe care o atribuie mesajului primit;
b) decriptarea codurilor care au stat la baza clasificării consumatorilor cărora le este destinată
acțiunea de comunicare de marketing;
c) identificarea codurilor numerice pe baza cărora au fost clasificate acțiunile promoționale
întreprinse de firmă pe parcursul unui an calendaristic.

15. Identificați printre următoarele exemple, distorsiunile care pot apare în procesul de
transmisie și recepție a mesajului publicitar:
a) neadaptarea mesajului promoțional la caracteristicile publicului țintă;
b) volumul insuficient al resurselor financiare care formează bugetul promoțional;
c) discuțiile care pot să apară între cei care vizionează un clip publicitar pe parcursul rulării
acestuia.

16. În cadrul procesului de comunicare promoțională, receptorul este reprezentat de:

a) ansamblul persoanelor cărora le este destinat mesajul;
b) ansamblul concurenților de pe piață care vor recepta și distorsiona mesajul;
c) canalul de comunicație cu ajutorul căruia consumatorii vor primi mesajul.

17. În cadrul procesului de comunicare promoțională, canalele reprezintă:

a) ansambul reacţiilor receptorului după primirea mesajului;
b) totalitatea intermediarilor care asigură distribuirea produsului de la producător către consumatorii
finali;
c) vehiculele prin intermediul cărora mesajul parcurge drumul de la sursă la receptor.

18. Unul dintre următoarele fenomene nu poate fi încadrat în categoria zgomotelor

(perturbațiilor) care intervin în procesul de transmisie şi recepţie a mesajului unei comunicări
promoționale:
a) atenția selectivă;
b) memoria selectivă;
c) eroarea cognitivă.

19. Înscrierea mesajului în memoria permanentă a receptorului este un obiectiv al procesului

de comunicare promoțională, conform fenomenului:
a) distorsiunii selective;
b) orientării comunicării;
c) poziționării psihologice.

20. Reacția destinatarului mesajului transmisă emițătorului acestuia reprezintă:

a) feed-backul;
b) elementul perturbator;
c) codificarea.

Page 3
21. Formarea unor atitudini care determină consumatorul să recepteze și să interpreteze
mesajele promoționale doar în măsura în care acestea îi întăresc convingerile are ca efect:
a) reținerea selectivă;
b) distorsiunea selectivă;
c) memoria selectivă.

22. Semnificația atribuită mesajului de către receptor reprezintă:

a) codificarea;
b) decodificarea;
c) feed-backul.

23. Acțiunile specifice comunicației promoționale corespund:

a) comunicației formale;
b) comunicației informale;
c) comunicației externe.

24. Comunicația care se desfășoară necontrolat prin intermediul personalului, producției,

distribuției, produselor, poată denumirea de:
a) comunicație formală;
b) comunicație informală;
c) comunicație interpersonală.

25. Activitatea de promovare a firmei poate fi definită ca:

a) procesul prin care se transmit informaţii de către o sursă (emiţător), unuia sau mai multor
destinatari (receptori), prin intermediul unor canale, sub forma mesajelor simbolice (codificate) şi
se retransmite un feedback de la receptor către emiţător;
b) partea procesului de comunicaţie al firmei prin care aceasta, folosind un ansamblu de metode şi
tehnici specifice, încearcă să influenţeze comportamentul clienţilor săi în vederea obţinerii unor
profituri cât mai rdicate;
c) procesul prin care are loc trecerea unor bunuri materiale și imateriale de la un agent economic
producător, la alți agenți economici utilizatori sau la consumatorul final.

26. Este necesară o politică promoțională în cazul firmelor cu performanțe de piață slabe?
a) da, orice firmă, indiferent de poziţia care o are pe piaţă, de potenţialul ei, trebuie să aibă o
politică promoţională;
b) nu, politica promoțională este o opțiune doar pentru firmele care aduc pe piață produse cu un
nivel înalt de calitate;
c) răspunsul nu poate fi formulat în manieră singulară, ci acesta depinde de volumul resurselor
financiare pe care firma le poate aloca activităților cu carcater promoțional.

27. Care dintre următoarele activități nu face parte din categoria activităților promoționale?
a) relațiile publice;
b) logistica mărfurilor;
c) forțele de vânzare.

28. Care dintre următoarele activități nu face parte din categoria activităților promoționale?
a) publicitatea;
b) forțele de vânzare;
c) distribuția directă.
29. După criteriul obiectivelor urmărite prin intermediul activităţii promoţionale, se pot
distinge următoarele tipuri de strategii de promovare:
Page 4
a) strategii defensive și strategii ofensive;
b) strategii de promovare a imaginii produselor firmei și strategii de promovare a imaginii firmei;
c) strategia activității promoționale permanente și strategia activității promoționale intermitente.

30. După criteriul rolului activității promoționale, se pot distinge următoarele tipuri de
strategii de promovare:
a) strategii defensive și strategii ofensive;
b) strategii diferențiate și nediferențiate;
c) strategii organizate în afara firmei și strategii organizate în interiorul firmei.

31. Care dintre următoarele instrumente nu face parte din elementele mixului de promovare?
a) publicitatea;
b) relațiile publice;
c) ciclul de viață al produsului.

32. Care dintre următoarele instrumente face parte din elementele mixului de promovare?
a) forța de vânzare;
b) compartimentul de marketing;
c) politica de produs.

33. Considerăm exemplul firmei McDonald’s care se decide să desfăşoare un program de tip
loterie în localurile sale, scop în care procedează la redactarea unor reclame în ziare pentru a
informa publicul. Ce reprezintă această abordare?
a) o adaptare a politicii de distribuție la politica promoțională a firmei;
b) o formă de combinare, în cadrul mixului promoțional, a promovării vânzărilor cu publicitatea;
c) o formă de combinare, în cadrul mixului promoțional, a promovării vânzărilor cu relațiile
publice.

34. Publictatea poate fi definită ca:

a) un ansamblu de tehnici prin care se urmărește îmbogățirea conținutului ofertei prin adăugarea
unei valori suplimentare la nivelul produsului, prețului, distribuției, pe o perioadă limitată de timp;
b) o formă de prezentare şi promovare nepersonală a unor idei, bunuri sau servicii, plătită de un
sponsor bine precizat;
c) un ansamblu de programe (conferinţe de presă, interviuri, expoziţii, alte manifestări publice)
destinate să promoveze sau să protejeze imaginea unui produs, a unui serviciu, a unei idei, a unui
loc, a unei persoane sau a unei organizaţii.

35. Promovarea vânzărilor poate fi definită ca:

a) un ansamblu de tehnici prin care se urmărește îmbogățirea conținutului ofertei prin adăugarea
unei valori suplimentare la nivelul produsului, prețului, distribuției, pe o perioadă limitată de timp;
b) o formă de prezentare şi promovare nepersonală a unor idei, bunuri sau servicii, plătită de un
sponsor bine precizat;
c) un ansamblu de programe (conferinţe de presă, interviuri, expoziţii, alte manifestări publice)
destinate să promoveze sau să protejeze imaginea unui produs, a unui serviciu, a unei idei, a unui
loc, a unei persoane sau a unei organizaţii.

36. Relațiile publice desemnează:

a) un ansamblu de tehnici prin care se urmărește îmbogățirea conținutului ofertei prin adăugarea
unei valori suplimentare la nivelul produsului, prețului, distribuției, pe o perioadă limitată de timp;
b) o formă de prezentare şi promovare nepersonală a unor idei, bunuri sau servicii, plătită de un
sponsor bine precizat;
Page 5
c) un ansamblu de programe (conferinţe de presă, interviuri, expoziţii, alte manifestări publice)
destinate să promoveze sau să protejeze imaginea unui produs, a unui serviciu, a unei idei, a unui
loc, a unei persoane sau a unei organizaţii.

37. Printre calitățile publicității se numără:

a) puterea de influențare;
b) stimulentul acordat consumatorilor;
c) confruntarea personală.

38. Expresivitatea sporită, ca trăsătură distinctă a publicității, poate fi explicată astfel:

a) reclama este un mijloc de comunicare influent, care permite vânzătorului să repete un mesaj de
multe ori și să recepţioneze/să compare mesajele venite din partea diferiţilor concurenţi;
b) publicitatea este capabilă doar de un monolog, nu de dialog cu auditoriul;
c) publicitatea oferă ocazia de a se realiza o prezentare a firmei şi produselor ei, prin intermediul
utilizării artistice a textului tipărit, a sunetului şi a culorii.

39. Una dintre următoarele caracteristici nu poate fi atribuită publicității:

a) prezentarea publică;
b) caracterul impersonal;
c) cultivarea.

40. Dintre instrumentele specifice promovării vânzărilor fac parte următoarele:

a) publicitatea directă, forțele de vânzare, segmentarea pieței;
b) cupoanele, concursurile, acordarea de recompense;
c) relațiile publice, mixul de marketing, ciclul de viață al produslui.

41. Care dintre următoarele caracteristici nu poate fi asociată promovării vânzărilor?

a) comunicarea;
b) stimulentul;
c) confruntarea personală.

42. Promovarea vânzărilor poate fi utilizată în unul dintre următoarele cazuri:

a) pentru a crea o preferință pe termen lung pentru o anumită marcă;
b) pentru a face cunoscut pieței un produs nou lansat pe piață;
c) pentru a impulsiona vânzările care lâncezesc.

43. În contextul utilizării forței de vânzare ca instrument promoțional, cultivarea reprezintă o

caracteristică ce poate fi descrisă astfel:
a) deoarece există multe persoane care recepţionează acelaşi mesaj, cumpărătorii ştiu că motivele
pentru care ei achiziţionează produsul vor fi înţelese de către marele public;
b) mesajul promoțional încorporează o oarecare concesie, ispită sau contribuţie care au o anumită
valoare pentru consumator;
c) vânzarea personală permite ca între indivizii ce participă la actul de vânzare – cumpărare să se
dezvolte tot felul de relaţii, începând de la simpla luare de contact ocazionată de realizarea vânzării
şi până la prietenii profunde.

44. În categoria forțelor de vânzare nu se includ:

a) agenții de vânzări;
b) magazinele de tip hypermarket;
c) vânzătorii.

Page 6
45. Care dintre următoarele afirmații cu privire la comparația dintre costurile implicate
utilizarea a două tehnici promoționale distincte, și anume forțele de vânzare și publicitatea,
este adevărată?
a) forţa de vânzare reprezintă, pe termen lung, o cheltuială mai mare decât publicitatea;
b) publicitatea reprezintă, pe termen lung, o cheltuială mai mare decât forța de vânzare;
c) rezultatul comparație între costurile implicate de utilizarea celor două tehnici promoționale poate
fi diferit, în funcție de tipul pieței produsului.

46. Publicitatea directă încearcă să combine trei instrumente promoționale clasice într-un
singur instrument pentru a realiza vânzarea fără utilizarea unui intermediar. Cele trei
instrumente clasice sunt:
a) relațiile publice, mixul promotional și forțele de vânzare;
b) publicitatea, promovarea vânzărilor și vânzarea personală;
c) reclama, distribuția și logistica.

47. Printre trăsăturile distincte ale publicității directe nu se numără:

a) existența caracterului public;
b) individualizarea;
c) actualizarea permanentă.

48. Printre formele sub care se prezintă publicitatea directă se numără:

a) poşta directă, tele-vânzarea, vânzarea electronica;
b) reclama on line, relațiile publice, forțele de vânzare;
c) cupoanele, concursurile, acordarea de recompense.

49. Care dintre următoarele caracteristici nu poate fi asociată relațiilor publice ca instrument
de promovare?
a) gradul înalt de credibilitate;
b) reticența publicului;
c) posibilitatea de a realiza prezentarea unei firme sau a unui produs.

50. Cea mai eficientă componentă a activității promoționale în cazul promovării unui bun
industrial o reprezintă:
a) publicitatea;
b) vânzarea personală;
c) promovarea vânzărilor.

51. Cea mai eficientă componentă a activității promoționale în cazul promovării unui bun de
consum o reprezintă:
a) vânzarea personală;
b) publicitatea;
c) relațiile publice.

52. În cazul piețelor industriale, publicitatea nu poate îndeplini una dintre următoarele
funcții:
a) informarea consumatorilor;
b) reîmprospătarea;
c) vânzarea misionară.

53. În cazul piețelor industriale, publicitatea nu poate îndeplini una dintre următoarele
funcții:
Page 7
a) reasigurarea;
b) individualizarea;
c) realizarea înțelegerii.

54. În marketingul bunurilor şi serviciilor de larg consum, vânzarea personală poate avea
următoarea contribuție:
a) mărirea stocurilor la distribuitori;
b) reîmprospătarea;
c) furnizarea de elemente orientative.

55. O strategie de împingere presupune ca:

a) activităţile de marketing să fie direcţionate spre intermediari pentru a-i determina să comande şi
să comercializeze produsul;
b) activităţi de marketing să fie direcţionate către utilizatorul final şi menite să-l facă pe acesta să
solicite produsul de la intermediari;
c) activităţi de marketing să fie direcţionate către piață piață, determinând creșterea cererii și
apariția unor noi categorii de nevoi în cadrul acesteia.

56. O strategie promoțională de absorbire presupune ca:

a) activităţile de marketing să fie direcţionate spre intermediari pentru a-i determina să comande şi
să comercializeze produsul;
b) activităţi de marketing să fie direcţionate către utilizatorul final şi menite să-l facă pe acesta să
solicite produsul de la intermediari;
c) activităţi de marketing să fie direcţionate către piață piață, determinând creșterea cererii și
apariția unor noi categorii de nevoi în cadrul acesteia.

57. În cazul în care decizia de cumpărare este spontană, impulsivă, preferinţele nu sunt bine
conturate şi nivelul fidelităţii faţă de marcă este redus, tehnicile promoționale recomandate
sunt:
a) publicitatea la locul vânzării şi publicitatea prin media;
b) forțele de vânzare și relațiile publice;
c) vânzarea personal și utilizarea mărcilor.

58. Când decizia de cumpărare este raţională, iar consumatorii au elaborat un plan de
cumpărare înainte de a vizita magazinul, tehnica promoțională cea mai eficientă este:
a) publicitatea directă;
b) publicitatea prin mass-media;
c) publicitatea agresivă.

59. Atunci când imaginea întreprinderii este un factor determinant al comportamentului de

cumpărare, se recurge la următoarele tehnici promoționale:
a) publicitatea și forțele de vânzare;
b) relaţiile publice şi la sponsorizarea;
c) publicitatea direct și logistica.
60. În etapa de introducere a unui produs nou pe piață cea mai avantajoasă tehnică
promoțională din punctul de vedere al raportului cost-eficiență este:
a) cultivarea relațiilor publice;
b) publicitatea;
c) propaganda ”pin viu grai”.

61. În etapa de declin a unui produspe piață, cea mai avantajoasă tehnică promoțională este:
Page 8
a) publicitatea;
b) utilizarea forțelor de vânzare;
c) promovarea vânzărilor.

62. Ca și metodă de stabilire a bugetului de promovare, metoda posibilitărilor presupune:

a) stabilirea bugetului promoţional în conformitate cu disponibilităţile existente în cadrul firmei;
b) stabilirea bugetului promoţional în conformitate cu posibilitățile concurenților;
c) stabilirea bugetului promoţional în conformitate cu veniturile potențiale ale consumatorilor.

63. Printre avantejele metodei procentajului din vânzări ca metodă de stabilire a bugetului
promoțional se numără:
a) faptul că vânzările sunt considerate ca sursă a activităţilor de promovare şi nu ca efect al
acestora;
b) faptul că poate fi asigurată concordanţa dintre posibilităţi şi cheltuielile cu promovarea;
c) faptul că poate determina un buget de promovare redus, ceea ce contribuie la optimizarea
cheltuielilor firmei.

64. Ca și metodă de stabilire a bugetului de promovare, metoda parității competitive

presupune:
a) elaborarea bugetului de promovare al firmei, în concordanţă cu ceea ce aceasta doreşte să
realizeze prin promovare;
b) stabilirea bugetului de promovare propriu în concordanţă cu bugetele stabilite de concurenţă;
c) alocarea pentru promovare a unui procent din vânzările planificate, ținând cont de paritatea dintre
moneda națională și valutele principale de pe piață.

65. Ca și metodă de stabilire a bugetului de promovare, metoda obiectivelor și sarcinilor are

în vedere:
a) elaborarea bugetului de promovare al firmei, în concordanţă cu ceea ce aceasta doreşte să
realizeze prin promovare;
b) elaborarea bugetului de promovare al firmei, în concordanţă cu ceea obiectivele și sarcinile
competitorilor;
c) elaborarea bugetului de promovare al firmei în concordanță cu resursele financiare disponibile în
acest scop în cadrul firmei.

66. Printre sarcinile compartimentului de publicitate din cadrul unei organizații nu se

regăsește:
a) crearea unui plan general de publicitate;
b) segmentarea pieței consumatorilor de publicitate;
c) elaborarea bugetului necesar pentru acțiunile promoționale.

67. Departamentul de studii din cadrul unei agenții de publicitate are în sarcină următoarele:
a) realizarea anchetelor cu privire la evoluţia aşteptărilor şi a comportamentelor consumatorilor,
respectiv a modelelor şi tendinţelor socio-culturale în care se înscrie comunicarea publicitară;
b) efectuarea de studii de piață pe eșantioane mari de consumatori cu privire la variantele de produs
dorite de aceștia și la canalele de distribuție preferate;
c) studierea variantelor optime de alocare a resurselor financiare pentru bugetele de publicitate.

68. Agențiile media (sau serviciile media din cadrul agențiilor de publicitate) au una dintre
următoarele sarcini:
a) să analizeze componentele mediului de marketing care reacționează cel mai rapid la mesajele
publicitare;
Page 9
b) să efectueze și să coordoneze toate acțiunile care țin de creația publicitară (editare materiale
promoționale, studio foto, asamblare);
c) să selecteze suporturile cele mai bine adaptate obiectivelor campaniei și categoriilor de public
țintă vizate.

69. O agenție de publicitate se ocupă în majoritatea cazurilor cu:

a) elaborarea mixului de marketing pentru clienții săi;
b) elaborarea campaniilor publicitare ale clienților săi;
c) elaborarea bugetului promoțional al clienților săi.

70. Punctul de pornire, în momentul elaborării unei reclame în creația publicitară îl

reprezintă:
a) purtătorul de cuvânt din cadrul agenției de publicitate;
b) mesajul pe care se dorește să îl transmită reclama;
c) grafica și efectele speciale utilizate.

71. Care dintre următoarele atribute nu poate fi asociat mesajului publicitar?

a) credibilitatea și caracterul verificabil;
b) obligativitatea acoperirii integrale a tuturor elementelor mixului de marketing;
c) necesitatea de a transmite ceva distinct, care nu se potrivește oricărei mărci din categoria
prodului respectiv.

72. Cele mai importante elemente de atracție în cadrul reclamelor tipărite sunt următoarele:
a) imaginea, titlul și modul de prezentare;
b) imaginea, canalul media și sunetul;
c) titlul, fondul muzical și costurile necesare.

73. Folosirea celebrităților în publicitate reprezintă:

a) o strategie de marketing ineficientă, deoarece costurile implicate sunt foarte mari în cazul
firmelor care apelează la această modalitate de promovare;
b) o strategie de marketing eficientă, care conduce la volume de vânzări ridicate, ce depășesc
investițiile efectuate în elaborarea spoturilor publicitare;
c) efectele acestei strategii de marketing nu pot fi determinate cu exactitate datorită numărului mare
de factori care influențează veniturile realizate din vânzări și cheltuielile de promovare.

74. Obligațiile cu privire la legalitatea și moralitatea mesajului publicitar includ:

a) evitarea folosirii umorului în publicitate;
b) evitarea folosirii publicității mincinoase sau înșelătoare;
c) evitarea folosirii demonstrațiilor în publicitate.

75. Să presupunem că vizionați o reclamă TV în cadrul căreia se încearcă să se demonstreze

că o lamă de ras poate bărbieri glaspapirul, dar de fapt, realizatorii au utilizat plexiglasul
acoperit cu nisip în loc de glaspapir. Ce formă de eludare a obligațiilor legate de legalitatea și
moralitatea mesajului publicitar aintervenit în acest caz?
a) publicitatea înșelătoare;
b) demonstrația trucată;
c) publicitatea eronată.

76. Printre obiectivele activității publicitare nu se menționează:

a) obţinerea de comenzi și creșterea numărului de clienţi care să reacţioneze la oferta bogată în
informaţie a firmei;
Page 10
b) menținerea prezenței publice și a încrederii în companie;
c) lărgirea canalelor de distribuție utilizate.

77. Publicitatea informativă se folosește în una dintre următoarele situații:

a) în faza de creștere a produsului pe piață;
b) în faza de declin a prodului/serviciului;
c) în faza de lansare a produsului pe piață.

78. Publicitatea persuasivă se utilizează în una dintre următoarele situații:

a) atunci când obiectivul unei firme este de a atrage o cerere selectivă pentru o anumită marcă;
b) atunci când se urmăreşte consolidarea încrederii persoanelor care au cumpărat un produs că au
făcut o alegere bună;
c) atunci când se dorește o creștere a cererii primare pentru un produs nou lansat pe piață.

79. Publicitatea de reamintire și cea de asigurare sunt utilizate în unul dintre următoarele
cazuri:
a) în perioada de pionierat pe piață a unor categorii de produse;
b) în cazul produselor aflate în perioada de maturitate;
c) în cazul produselor aflate în faza de declin pe piață.

80. Care dintre următoarele trei verbe nu reflectă unul dintre cele trei obiective posibile ale
publicității?
a) a convinge;
b) a reaminti;
c) a respecta restricțiile bugetare.

III. Aplicație practică

!!! Aveți de pregătit cele 2 aplicații pe care le aveți deja.

Page 11