Capitolul 3

Tehnica operaţiunilor de decontare intra- şi interbancare

3.1. Conţinutul economic al operaţiunilor de decontări

Relaţiile dintre bănci se pot împărţii în relaţii intrabancare şi relaţii interbancare. Relaţiile
intrabancare sunt relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate între unităţi ce aparţin aceleaşi
bănci. Aceste relaţii se pot dezvolta în plan vertical între sucursale/agenţii şi centrală sau în plan
orizontal între diferite unităţi operative. Relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci
diferite, privite ca persoane juridice independente.

Reţinem: Relaţiile pe piaţă pot crea creanţe şi datorii, respectiv creditori şi debitori.
Aceste creanţe şi datorii dintre părţi se sting prin decontări bancare, adică prin transferuri de
mijloace băneşti dintr-un cont în altul, conturi aparţinând persoanelor fizice sau juridice.

Realizarea transferului de  suportul tehnic = contul bancar

sume între parteneri
implică 2 elemente modalitatea de
 = viramentul bancar
realizare

Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor şi de stingere a

Definiţie: obligaţiilor clienţilor în procesul economic, a reflectării circuitelor în sistemele de
plăţi şi compensări, a relaţiilor cu diverse entităţi pe plan naţional şi internaţional.

Principala utilizare a conturilor este aceea de înregistrare, la un anumit moment, prin

înscrierea unei sume într-o parte a contului şi la un alt moment în cealaltă parte a contului. Cele
două părţi ale conturilor bancare reflecta drepturi (creanţe) şi obligaţii (datorii) ale titularului de
cont şi sunt denumite în contabilitate debit şi credit. În orice moment, sumele cumulate (totalul)
din debitul şi creditul contului se pot compensa şi rezultă un sold care reflectă poziţia
patrimonială, adică volumul de creanţe sau obligaţii ale titularului. Contul organizat de o bancă
se numeşte cont bancar. Conturile care se pot deschide clienţilor se pot grupa în trei mari
categorii: conturi curente, conturi de depozite şi conturi de credit.

Viramentul bancar reprezintă modalitatea tehnică prin care se stinge obligaţia

bănească a unui debitor prin transferarea de sume băneşti de către o bancă din
Definiţie: contul plătitorului în contul beneficiarului de sume. Rezultă de aici că într-o
economie viramentul este realizat numai de către bănci, motiv pentru care poartă
denumirea de virament bancar.

Clienţii băncii, fie ei plătitori (debitori), fie ei beneficiari (creditori), sunt doar subiecţi
care intervin, după caz, fie în iniţierea unui virament bancar (printr-o dispoziţie scrisă dată în
acest sens bănci sale), fie în finalizarea acestuia. Viramentul bancar presupune transferarea unei
anumite sume de bani între două conturi bancare deschise pe numele partenerilor implicaţi în
tranzacţie.

1/5
 între transferuri  determină numai o mişcare
unităţile intrabancare internă de fonduri, soldul de
 =
aceleiaşi (decontări reciproce la bancă rămânând
Transferurile bănci între sedii) nemodificat
de fonduri  modifică situaţia soldurilor
între bănci transferuri din conturile de la banca
 =
diferite interbancare agent de decontare, deci o
modificare patrimonială

Reţinem: Viramentele intra- şi interbancare pot avea loc atât ca urmare a derulării
tranzacţiilor dintre agenţii economici, cât şi ca urmare a diverselor decontări între unităţi bancare
generate de diferite operaţiuni. Cele mai numeroase însă sunt viramentele intra- şi interbancare
dispuse de agenţii economici parteneri în tranzacţie.

3.2. Tehnica operaţiunilor de decontări reciproce între sedii bancare (DRS)

Decontările intrabancare sunt operațiuni care au loc între unități aparținând aceleiași
societăți bancare care se desfășoară fie în nume propriu, fie în numele clienților (generatoare de
plăți și încasări în numele clienților, consemnate de regulă pe instrumente de decontare, cum ar fi
ordinul de plată și cecul). Prin urmare, decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiilor
rezultate în urma unor operaţiuni comerciale/necomerciale (desfăşurate între clienţii aceleaşi
bănci) sau realizate de către unităţile operative ale băncii, în nume şi în cont propriu.
Operaţiunile de decontări intrabancare mai sunt cunoscute sub denumirea de
decantări reciproce între sedii (DRS) sau operaţiuni între sedii (OIS)1 şi sunt
reflectate atât în contabilitatea unităţii plătitoare, cât şi a unităţii beneficiare a plăţii.
Definiţie:
Plata reprezintă, de fapt, transferul de fonduri care are ca efect stingerea
obligaţiunilor financiare dintre părţile participante la o tranzacţie economică şi
schimbul de proprietate a activului.
Tehnica de derulare al unei operaţiuni DRS depinde de unitatea bancară la care au contul
deschis cei doi parteneri implicaţi într-un schimb comercial:
 contul curent al plătitorului se debitează cu
a). Dacă plătitorul şi beneficiarul au suma plătită;
conturi deschise la aceeaşi unitate
bancară  contul curent al beneficiarului se va credita cu
suma încasată.

Reţinem: Înregistrările se fac în contabilitatea unităţii bancare respective astfel:

2511 Conturi curente / P = 2511 Conturi curente / B

D Cont curent al Plătitorului C D Cont curent al Beneficiarului C

Suma plătită Suma încasată

1
se mai numesc decontări în cadrul rețelei sau decontări intersedii

2/5
 Prin urmare, în acest caz, tehnica derulării unei operaţiuni DRS poate fi sintetizată după
următoarea schemă:
1
Plătitor (P) mf. Beneficiar (B)

OP 2 3 ext.ct. + OP2
Unitate bancară

Etape: 1. furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpărătorului (plătitorul);

2. plătitorul dispune băncii iniţierea viramentului bancar, pentru a-şi stinge obligaţia
faţă de partener, prin intermediul unui ordin de plată având caracter de dispoziţie
dată băncii de a efectua transferul de sume;
3. banca va debita contul curent al plătitorului (2511/P), diminuându-i
disponibilităţile existente în cont cu suma transferată şi va credita contul curent al
beneficiarului (2511/B), stingându-se în acest fel obligaţia de plată existentă între
cei doi parteneri.

 va interveni un cont bifuncţional de decontări

b). Dacă plătitorul şi
beneficiarul au conturi
deschise la unităţi bancare
diferite aparţinând aceleaşi
bănci
intrabancare (341 Decontări intrabancare);
 contul 341 se creditează cu sumele virate către clienţii
altor unităţi bancare (aparţinând aceleaşi bănci);
 contul 341 se debitează cu sumele primite de la clienţii
altor unităţi bancare (aparţinând aceleaşi bănci).

Tehnica derulării unei operaţiuni DRS poate fi sintetizată după următoarea schemă:
1
Plătitor (P) mf. Beneficiar (B)

OP 2 4 ext.ct. + OP2
3
Unit. bc. / P OP + doc.DRS Unit. bc. / B

Etape: 1. furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpărătorului (plătitorul);

2. plătitorul dispune unităţii bancare (la care are deschis contul curent - unit.bc./P)
iniţierea viramentului bancar, în vederea efectuării plăţii, prin intermediul unui
ordin de plată având caracter de dispoziţie dată băncii de a efectua transferul de
sume;
3. unitatea bancară a plătitorului va debita contul curent al plătitorului (2511/P),
diminuându-i disponibilităţile existente în cont cu suma transferată şi va credita
contul de decontări intrabancare (341);
4. unitatea bancară a beneficiarului (unit.bc./B) va debita contul de decontări
intrabancare (341) şi va credita contul curent al beneficiarului (2511/B), stingându-
se în acest fel obligaţia de plată existentă între cei doi parteneri.

3/5
 Reţinem: Înregistrarea operaţiunii DRS se efectuează în contabilitatea ambelor unităţi
bancare:
- în contabilitate unităţii bancare a plătitorului se face următoarea înregistrare:
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare / Sediul bancar partener

- în contabilitate unităţii bancare a beneficiarului se face următoarea înregistrare:

341 Decontări intrabancare / Sediul bancar partener = 2511 Conturi curente / B

Ct. crt. / P Ct. crt. / B

D C Ct. op. DRS Ct. op. DRS D C
Suma D C D C Suma
Suma Suma

Unitatea bancară a plătitorului Unitatea bancară a beneficiarului

Aşadar, în acest al doilea caz, în derularea unei operaţiuni DRS intervin două sedii
aparţinând aceleaşi bănci:
unitate bancară iniţiatoare,
unitatea bancară care iniţiază operaţiunea DRS 
notată convenţional sediul A

unitatea bancară care confirmă şi execută unitate bancară destinatară,


operaţiunea DRS dispusă de sediul partener notată convenţional sediul B
Sediile partenere, care intervin în înfăptuirea transferului de sume, îndeplinesc anumite
atribuţii specifice:
atribuţiile îndeplinite de sediul A: atribuţiile îndeplinite de sediul B:
- primeşte documentele operative primare (ex. ordine - recepţionează documentele DRS
de plată - OP) de la clienţi pe baza cărora se dă şi documentele operative primare
dispoziţia de plată; însoţitoare;
- efectuează controlul de formă şi fond asupra - efectuează controlul de formă şi
acestor documente care sunt admise apoi în fond asupra acestor documente
circuitul bancar; care sunt admise apoi în circuitul
- face înregistrări în conturile analitice ale clienţilor, bancar;
în baza acestor documente, realizându-se astfel - înregistrează în contul propriu de
operaţiunea dispusă de client; evidenţă a operaţiunilor DRS
- sortează documentele operative primare pe sedii toate documentele DRS primite;
bancare destinatare şi întocmeşte în baza lor - face înregistrări în conturile
documentele specifice DRS; analitice ale clienţilor, în baza
- înregistrează în contul propriu de evidenţă a documentelor operative primare
operaţiunilor DRS toate documentele DRS emise; însoţitoare, executând în acest fel
- remite sediului bancar partener originalul operaţiunea dispusă de sediul
documentului DRS, însoţit obligatoriu de bancar partener.
exemplarele documentelor operative primare care
le-au generat, păstrând copii ale documentului DRS
în vederea exercitării ulterioare a controlului.
Între unitățile operative ale unei bănci circulă documente interne care sunt emise
întotdeauna de unitatea operativă inițiatoare a decontării (sediul A). Astfel, pentru derularea
operaţiunilor DRS se utilizează documente specifice, denumite documente operative DRS
(ordine între sedii), care îndeplinesc anumite roluri:

4/5
 cu ajutorul căruia se comunică între
suport tehnic de
 
unităţile bancare partenere implicate în
informaţii
derularea unei operaţiuni DRS
în contabilitatea sediilor bancare
Document  document de înregistrare 
partenere
operativ
cu ajutorul căruia se face dovada că
DRS  document justificativ 
operaţiunea bancară în cauză s-a executat
instrument de exercitare a servind urmăririi modului în care s-au
 controlului curent şi  respectat reglementările legale în
postoperativ domeniu
Aceste documente sunt specifice numai băncilor, având caracterul unor documente cu
regim special, şi circulă numai între sediile bancare partenere. Sunt întotdeauna întocmite de
sediul A, cel care are obligaţia iniţierii operaţiunii DRS, având ca justificare documentele
operative primare, generate de transferuri de sume între sedii bancare.

Din  documente DRS de - în baza cărora sediul A creditează contul propriu de

punct de creditare evidenţă al operaţiunii DRS, iar sediul B creditează
vedere (ordine de creditare / contul curent analitic al clientului său;
contabil aviz de creditare) - au la bază ordine de plată, iar sediul A este unitatea
bancară a plătitorului.
 documente DRS de - în baza cărora sediul A debitează contul propriu de
debitoare evidenţă al operaţiunii DRS, iar sediul B debitează
(ordine de debitare / contul curent analitic al clientului său;
aviz de debitare) - au la bază ordine de încasare (cecuri2), iar sediul A
este unitatea bancară a beneficiarului.

În concluzie: Derularea unei operaţiuni DRS presupune un transfer de fonduri între

sediile bancare aparţinând aceleaşi bănci şi se derulează pe baza documentului operativ primar
(OP) şi documentului operativ DRS.

Bibliografie recomandată:
 Cechin-Crista, D.; Cechin-Crista, P. (2010) Operaţiunile instituţiilor de credit, Editura
Solness, Timişoara
 Cocriş, V.; Chirleşan, D. (2006) Tehnica operaţiunilor bancare, Editura Universiăţii
"Al.I.Cuza", Iaşi
 Heteş-Gavra, R. (2013) Operaţiunile instituţiilor de credit, Editura Mirton, Timişoara
 Mihai, I. (2007) Operaţiuni de încasări şi plăţi - instrumente, modalităţi, tehnici, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti
 Mihai, I. (2009) Managementul activităţilor bancare, Fundaţia România de Mâine, Bucureşti
 Motocu, M. (2013) Operațiile instituțiilor de credit, Universitatea „Bogdan-Vodă” din Cluj-
Napoca
 Popescu, M. (2008) Tehnici şi operaţiuni bancare, Universitatea „Ştefan Cel Mare”, Suceava
 Socol, A. (2006) Tehnica bancară, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
 Ștefan, A.B. (2014) Contabilitatea instituțiilor de credit, Partea I, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti
 Trenca, I. (2013) Tehnica bancară, Ediția a IV-a, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
 CECCAR (2018) Contabilitatea decontărilor intrabancare și interbancare, CECCAR Business
Magazine, Nr. 17, 8-14 mai

2
instrumente de debit: cec, cambie, bilet la ordin

5/5