CURS 7 Gestiunea și contabilitatea operațiunilor de trezorerie și a

decontărilor intra / interbancare și a altor forme de decontare

7.1 Gestiunea și contabilitatea operațiunilor de casierie bancară

Operaţiunile cu numerar se derulează în cadrul băncilor comerciale la nivelul unităţilor

bancare operative, respectiv compartimentelor de tezaur şi casierie.
Descrise sintetic, operaţiunile cu numerar ale unei unităţi bancare operative reprezintă
operaţii de primire şi de eliberare a numerarului. Aceste operaţii prezintă anumite particularităţi
în funcţie de entitatea cu care banca interacţionează şi de provenienţa ori destinaţia sumelor în
cauză. De asemenea, se pot distinge operaţiuni cu numerar exprimate în monedă naţională, cât
şi în valută.
În relaţiile cu clientela nefinanciară, persoane fizice sau juridice, băncile derulează
operaţiuni cu numerar, pe baza unor documente specifice. Documentele care stau la baza
efectuării operaţiilor de primire a numerarului sunt: foaie de vărsământ cu chitanţă; ordinul de
încasare; borderoul însoţitor; documente de casă emise de calculator. Aceste documente se
folosesc de la caz la caz, în funcţie de provenienţa sumelor depuse şi mai ales, de entitatea
care face depunerea. Indiferent de aceasta, banca se preocupă pe lângă respectarea
reglementărilor legale, de întocmirea acestor documente într-un număr de exemplare suficiente
pentru părţile implicate în operaţiune. De remarcat sunt acţiunile băncii la sfârşitul zilei
operative, când sunt necesare confruntări ale evidenţei încasărilor cu Jurnalul de casă şi acţiuni
specifice ale casierilor şi ale şefului casieriei, în special pentru exactitatea operaţiunilor.
Operaţiile de eliberare a numerarului se efectuează pe baza următoarelor documente:
cec simplu; ordin de plată; cerere pentru răscumpărarea certificatelor de depozit; cambia şi
biletul la ordin; documente de casă emise pe calculator. Deoarece cu prilejul eliberării
numerarului de către bancă, se efectuează plăţi şi are loc o creştere a numerarului în circulaţie,
cu implicaţii asupra puterii de cumpărare a populaţiei, se impune urmărirea necesităţii şi a
legalităţii sumelor solicitate şi, ca atare un control bancar aprofundat.
În caz contrar, există pericolul apariţiei în circulaţie a unor cantităţi de bani cu caracter
inflaţionist, care micşorează puterea de cumpărare a populaţiei. Pentru evitarea unor astfel de
aspecte, angajaţii băncii, în special cei din sfera front-office, procedează la studierea
instrumentelor de plată atât din punctul de vedere al formei, cât şi al conţinutului.
Prima grupă de conturi a Planului aplicabil băncilor, grupa 10 “Casa şi alte valori”,
arată, parcă ostentativ, prin acest prim loc, importanţa disponibilităţilor pentru bănci. Cuprinde
conturile 101 „Casa”, 102 „Numerar în ATM-uri şi ASV-uri” şi 109 „Alte valori”.
Contabilitatea operaţiunilor de casă asigură evidenţa existenţei şi mişcării
valorilor în casă (bancnote, monede şi cecuri de călătorie). Prin intermediul contului 101
„Casa” se reflectă numerarul aflat în casieria băncii (bancnote şi monede care au curs
legal), precum şi mişcarea acestuia ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate.
Bancnotele şi monedele expediate prin intermediul societăţilor de transport,
rămân înregistrate în contul „Casa” până în momentul transferului proprietăţii efective a
fondurilor, independent de modalităţile folosite pentru transferul acestor fonduri.
Cu ajutorul contului 102 „Numerar în ATM-uri şi ASV-uri” se ţine evidenţa
numerarului aflat în ghişeele automate de bancă (ATM-uri) şi în automatele de schimb valutar
(ASV-uri);
Cu ajutorul contului 109 „Alte valori” sunt reflectate cecurile de călătorie cumpărate şi
neremise la emitenţi pentru încasare.
Operaţiile cu numerar derulate de către bănci vizează o largă paletă de situaţii în care se
produc modificări asupra numerarului, exprimat atât în monedă naţională, cât şi în valută.
Sintetic, încasările în numerar, reflectate în debitul contului 101 „Casa”, pot proveni din
operaţiuni diverse, dintre care amintim:
- sume încasate în numerar reprezentând depuneri în conturile curente şi cele de
depozit ale titularilor de conturi (prin intermediul conturilor 2532 „Depozite la termen” şi
2533 „Depozite colaterale”);
- sume încasate în numerar reprezentând vânzări de certificate de depozit şi depuneri
pe carnete şi librete de economii (prin intermediul conturilor 2541 „Certificate de depozit” şi
2542 „Librete de economii”);
- alimentări cu numerar efectuate de la Banca Naţională a României sau de la
subunităţile aceleiaşi bănci (prin intermediul conturilor 1111 „Cont curent la BNR” şi 341
„Decontări intrabancare”);
- încasări în numerar de la diverşi creditori, plusurile de casă constatate, precum şi sume
încasate necuvenit (prin intermediul contului 3566 „Alţi creditori diverşi”);
- încasări în numerar reprezentând venituri diverse de exploatare bancară (prin
intermediul contului 709 „Alte Venituri de exploatare”);
Plăţile în numerar, reflectate în creditul contului 101 „Casa”, pot proveni din
operaţiuni variate, dintre care amintim:
- sume plătite în numerar titularilor de conturi (prin intermediul conturilor 2511 „Conturi
curente”, 2531 „Depozite la vedere”, 2532 „Depozite la termen”, 2533 „Depozite colaterale”);
- dobânzi plătite, în numerar, la depozite constituite (prin intermediul contului 25371
„Datorii ataşate”);
- sume plătite în numerar furnizorilor şi creditorilor diverşi, precum şi cele achitate
colaboratorilor (prin intermediul contului 3566 „Alţi creditori diverşi”);
- sume plătite în numerar privind certificatele de depozit, carnetele şi libretele de
economii (prin intermediul conturilor 2541 „Certificate de depozit” şi 2542 „Carnete şi librete de
economii”);
- dobânzi plătite, în numerar, pentru certificatele de depozit, carnetele şi libretele de
economii (prin intermediul contului 25471 „Datorii ataşate”);
- depuneri de numerar la Banca Naţională a României sau alimentarea cu numerar a
altor subunităţi ale băncii (prin intermediul conturilor 1111 „Cont curent la BNR” şi 341
„Decontări intrabancare”).

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a depunerii și retragerii de

numerar în cont curent. Un client al unei unități bancare teritoriale depune numerar în valoare
de 1.000 lei la casieria acesteia, operațiune pentru care banca îi percepe un comision de 10 lei,
reținut din contul curent al clientului. În ziua bancară următoare, clientul retrage numerar din
contul curent în valoare de 700 lei, operațiune pentru care banca îi reține din contul curent un
comision de 7 lei. Se cere înregistrarea în contabilitatea societăţii bancare a operaţiunilor privind
depunerea şi retragerea de numerar în contul curent al clientului.

Depunere numerar în cont curent, prin depunerea numerarului la casierie și creditarea

contului curent al clientului:
1.000 101.L = 2511 1.000
Casa, analitic în lei Conturi curente
Comisionul de depunere a numerarului în contul curent, prin debitarea contului curent al
clientului și creditarea contului de venituri aferent înregistrării comisionului de depunere numerar:
10 2511 = 7085 10
Conturi curente Venituri privind
mijloacele de plată
Retragere numerar din cont curent, prin debitarea contului curent al clientului și
creditarea contului de numerar în casierie:
700 2511 = 101.L 700
Conturi curente Casa, analitic în lei
Comisionul de retragere a numerarului din contul curent, prin debitarea contului curent al
clientului și creditarea contului de venituri aferent înregistrării comisionului de retragere numerar:
7 2511 = 7085 7
Conturi curente Venituri privind
mijloacele de plată

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor privind

preschimbarea mijloacelor bănești uzate, deteriorate sau scoase din circulație.
Următoarele înregistrări contabile descriu această problematică.
Bancnotele în valută străine uzate, deteriorate sau scoase din circulație se pot
preschimba de către societățile bancare, operațiune pentru care se percepe un comision.
Înregistrarea operațiunii de preschimbare a bancnotelor în valută uzate și scoase din circulație:
Suma depusă 101 = 2621 Suma depusă
Casa Alte sume datorate
Comisionul este înregistrat în conturile de venituri:
Comision 2621 = 7029 Comisioane Comision
Alte sume datorate
Plata sumelor provenind din preschimbarea bancnotelor uzate sau scoase din circulație
se face potrivit solicitării clientului, în numerar sau în cont curent:
Suma datorată 2621 = 101 Casa sau Suma datorată
Alte sume datorate 2511 Conturi curente
Bancnotele fără valoare provenite din transferurile de numerar între unitățile teritoriale ale
băncii sunt înregistrate drept minusuri de numerar necontestate de unitatea operativă și sunt trecute la
cheltuieli:
Minus de casă 3556 Alți debitori diverși = 101 Casa Minus de casă

Minus de casă 609 Alte Cheltuieli de = 3556 Alți debitori Minus de casă
exploatare diverși

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de primire a

numerarului în saci sigilaţi la sediul băncii. O societate comercială clientă a unei unități
bancare teritoriale a băncii X depune numerar la casieria băncii prin intermediul unei societăţi
agreate de transport valori. În ziua 1 valoarea numerarului depus în genţile sigilate coincide cu
cea a sumei menţionate în borderoul însoţitor, 15000 lei. În zilele următoare valoarea
numerarului depus în genţile sigilate nu coincide cu cea a sumei menţionate în borderoul
însoţitor – în borderou sunt menţionaţi cu 10 lei mai mult în ziua 2 şi cu 20 lei mai puţin în ziua
3. Se cere înregistrarea în contabilitatea societăţii bancare a operaţiunilor enunţate.
 Depunerea numerarului în genţi sigilate presupune creşterea disponibilităţilor băneşti în
numerar ale băncii şi alimentarea concomitentă a contului curent al clientului căruia îi aparţin,
dacă sumele depuse coincid cu cele menţionate în borderoul însoţitor (ziua 1):
15000 101.L = 2511 15000
Casa, analitic în lei Conturi curente
Minusul de numerar constatat la numărarea sumelor depuse în genţi sigilate în ziua 2 reprezintă
sume care sunt acoperite din contul clientului, după ce în prealabil au fost înregistrate în aşteptare în
conturile de debitori diverşi:
10 3556 Alţi debitori diverşi = 101.L 10
Casa, analitic în lei

10 2511 Conturi curente = 3556 Alţi debitori 10

diverşi

Plusul de numerar constatat la numărarea sumelor depuse în genţi sigilate în ziua 3

reprezintă sume care sunt virate în contul clientului, după ce în prealabil au fost înregistrate în
aşteptare în conturile de creditori diverşi:

20 101.L = 3566 Alţi creditori 20

Casa, analitic în lei diverşi

20 3566 Alţi creditori diverşi = 2511 Conturi curente 20

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor diverse de

trezorerie şi cu numerar
Unitatea bancară teritorială A a societăţii bancare X depune la unitatea bancară B a
aceleaşi bănci gropuri de chei, reprezentate de dublurile cheilor de la tezaurul unităţii A. Se cere
să se înregistreze în contabilitatea ambelor unităţi teritoriale operaţiunile de plasare şi retragere
a gropurilor de chei.
Unitatea bancară teritorială A a societăţii bancare X constată la inventarierea casieriei
un plus de numerar în valoare de 2.000 lei, care nu a fost soluţionat. La o altă dată constată la
inventarierea casieriei un minus de 3.000 lei, din care 1.200 lei se constată că pot fi recuperate
de la angajaţii responsabili (conform anchetei interne a băncii şi soluţionării acesteia prin
angajamentul de plată al angajatului responsabil sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti
definitive). Diferenţa de 1.800 lei se înregistrează sub forma unei cheltuieli, în baza aprobării
date de către managementul responsabil. Se cere înregistrarea în contabilitatea unităţii bancare
operative A a societăţii bancare a operaţiunilor enunţate.

Unitatea bancară teritorială A:

Predarea către unitatea teritorială B a gropurilor de chei:
Valoare 9982 Alte valori date = 999 Contrapartida Valoare simbolică
simbolică convenită
convenită
La restituirea gropurilor de chei de la unitatea teritorială B:
Valoare 999 Contrapartida = 9982 Alte valori date Valoare simbolică
simbolică convenită
convenită
 Unitatea bancară teritorială B:
Primirea de la unitatea teritorială A a gropurilor de chei:
Valoare 999 Contrapartida = 9981 Alte valori Valoare simbolică
simbolică primite convenită
convenită
La restituirea gropurilor de chei către unitatea teritorială A:
Valoare 9981 Alte valori primite = 999 Contrapartida Valoare simbolică
simbolică convenită
convenită
Unitatea bancară teritorială A:
Plusurile de numerar nesoluţionate se înregistrează sub forma veniturilor din exploatare,
după ce în prealabil ele au fost configurate sub forma datoriilor faţă de alţi creditori diverşi,
concomitent cu creşterea disponibilităţilor băneşti:
2000 101 Casa = 3566 Alţi creditori 2000
diverşi

2.000 3566 Alţi creditori diverşi = 74997 Alte venituri 2.000

diverse din exploatare
Minusurile de numerar se înregistrează sub forma creanţelor faţă de alţi debitori diverşi,
concomitent cu scăderea disponibilităţilor băneşti:
3000 3556 Alţi debitori diverşi = 101 Casa 3000
Recuperarea minusurilor de la angajaţii responsabili, prin încasarea sumelor în numerar:
1200 101 Casa = 3566 Alţi debitori diverşi 1200
Trecerea pe cheltuieli a sumelor reprezentând minusuri de inventar aprobate a fi trecute
la cheltuieli:
1800 609 Alte Cheltuieli de = 3556 Alţi debitori diverşi 1800
exploatare

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a închirierii de către bancă a

casetelor de valori.
La data de 15.09.N, un client al băncii X semnează un contract de închiriere a unei
casete de valori la bancă şi depune garanţia pentru zarul casetei sub forma unui depozit
colateral în sumă de 1.000 lei. Banca emite o factură cuprinzând contravaloarea chiriei pentru
toată perioada de închiriere de trei luni în valoare de 3.570 lei, pe care o încasează în numerar
de la client, căruia i se înmânează cu această ocazie cheia de la caseta de valori.
a) La sfârşitul perioadei de închiriere clientul restituie băncii cheia casetei, situaţie în
care banca returnează clientului valoarea garanţiei constituite.
b) La expirarea perioadei de închiriere, clientul se prezintă la bancă declarând că a
pierdut cheia casetei de valori, situaţia în care banca va executa garanţia pentru zarul casetei.
c) La expirarea perioadei de închiriere, clientul nu se prezintă la bancă, iar după trecerea
a 30 de zile calendaristice de la finalul perioadei de închiriere (presupunând că aşa prevedea
contractul încheiat între cele două părţi), banca procedează la executarea garanţiei pentru zarul
casetei.
Se cere înregistrarea în contabilitatea societăţii bancare a operaţiunilor privind
închirierea de către bancă a casetelor de valori.

Cu ocazia semnării contractului de închiriere, se constituie un depozit colateral, ce

reprezintă garanţia pentru zarul casetei:
1.000 101.L Casa, analitic în lei = 25336 Alte depozite colaterale 1.000
Înregistrarea facturii emise de bancă şi reprezentând contravaloarea chiriei pentru toată perioada de
închiriere de trei luni. Deoarece operaţiunile de închiriere a casetelor de valori sunt supuse taxei pe
valoarea adăugată, factura va cuprinde valoarea chiriei şi TVA-ul aferent:
3.570 3556 Alți = % 3.570
debitori 7042 Venituri din operațiuni de leasing 3.000
diverși operațional, chirii, locații de gestiune și alte
(clienţi) contracte similare
35327 TVA colectată 570
Înregistrarea încasării contravalorii facturii emise de bancă:
3.570 101.L Casa, analitic în lei = 3556 Alți debitori diverși 3.570
a) Clientul restituie băncii cheia casetei la expirarea perioadei de închiriere, situaţie în care
banca returnează clientului valoarea garanţiei constituite la semnarea contractului de închiriere:
1.000 25336 Alte depozite = 101.L analitic în lei 1.000
colaterale
b) La expirarea perioadei de închiriere, clientul se prezintă la bancă declarând că a
pierdut cheia casetei de valori, situaţia în care banca va executa garanţia pentru zarul casetei,
care devine venit pentru bancă:
1.000 25336 Alte depozite = 74997 Alte venituri 1.000
colaterale diverse de
exploatare
c) La expirarea perioadei de închiriere, clientul nu se prezintă la bancă, iar după
trecerea a 30 de zile calendaristice de la finalul perioadei de închiriere, banca procedează la
executarea garanţiei pentru zarul casetei şi execută garanţia pentru zarul casetei transformând-
o în venit:
1.000 25336 Alte depozite = 74997 Alte venituri 1.000
colaterale diverse de
exploatare

7.2 Contabilitatea decontărilor societăților bancare cu Banca Națională a României

Reflectarea în contabilitate a relaţiilor societăţilor bancare cu Banca Naţională a

României se face prin intermediul contului 1111 „Cont curent la Banca Naţională a României”,
cont de activ, care exprimă în debitul său numeroase operaţiuni, dintre care amintim:
- sumele depuse în numerar la Banca Naţională a României de către societăţile bancare
(prin intermediul contului 101 „Casa”);
- sumele virate în conturile Băncii Naţionale a României reprezentând constituiri de
disponibilităţi (prin intermediul contului 121 „Conturi de corespondent la instituţii de credit –
nostro” şi 122 „Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit – loro”);
- sumele încasate de clienţi aparţinând altor subunităţi ale aceleiaşi bănci (prin
intermediul contului 341 „Decontări intrabancare”);
- sumele primite de bancă reprezentând împrumuturi de refinanţare de la Banca
Naţională a României (prin intermediul contului 112 „Împrumuturi de refinanţare de la Banca
Naţională a României”);
- împrumuturi primite de la alte bănci (prin intermediul contului 142 „Împrumuturi primite
de la instituţii de credit”);
- depozite constituite de alte bănci (prin intermediul contului 132 „Depozite ale instituţiilor
de credit”);
Contul 1111 „Cont curent la Banca Naţională a României” se creditează prin debitul unui
număr însemnat de conturi, dintre care amintim:
 - 101 ”Casa” cu sumele ridicate în numerar de la Banca Naţională a României;
- 121 „Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)” şi 122 „Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit (loro)” cu sumele virate din conturile Băncii Naţionale a
României, reprezentând diminuări de disponibilităţi;
- 2511 „Conturi curente” cu sumele plătite de clientelă;
- 341 „Decontări intrabancare” cu sumele plătite pentru clienţii altor unităţi ale băncii;
- 112 „Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României” cu sumele
rambursate de către bancă sau retrase de Banca Naţională a României;
Soldul contului 1111 „Cont curent la BNR” reprezintă disponibilităţi băneşti aflate în
contul curent la Banca Naţională a României.
Ataşate decontărilor cu Banca Naţională a României, creanţele şi datoriile legate
de acestea sunt reflectate în contabilitate prin intermediul contului 117 ”Creanţe şi
datorii ataşate”. Creanţele sunt înregistrate cu ajutorul contului 11711 „Creanţe ataşate”,
iar datoriile prin intermediul contului 11721 „Datorii ataşate”.

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a împrumuturilor de

refinanţare la Banca Naţională a României şi a datoriilor ataşate aferente.
Societatea bancară X SA primeşte de la Banca Naţională a României un împrumut
colaterizat cu active eligibile pentru garantare (anumite titluri de valoare pe care BNR le
acceptă, cum sunt titluri de stat emise de România pe piața internă) pe termen de o lună,
considerat un împrumut de refinanţare, în valoare de 500.000 lei. Se ştie că semnarea
contractului de creditare cu Banca Naţională a României are loc cu trei zile înainte de primirea
propriu-zisă a împrumutului. Pentru împrumutul contractat, societatea bancară X SA este
obligată să plătească o dobândă lunară de 10.000 lei. Se cere să se reflecte în contabilitatea
societăţii bancare operaţiunile de mai sus.

Întrucât data semnării contractului de creditare nu coincide cu primirea propriu-zisă a

împrumutului, între cele două date, societatea bancară va înregistra extrabilanţier angajamentul
primit de la Banca Naţională a României.
500.000 999 Contrapartida = 902 Angajamente primite 500.000
de la instituţii de credit
Primirea propriu zisă a împrumutului impune stornarea înregistrării extrabilanţiere
anterioare şi concomitent, înregistrarea primirii împrumutului în conturile bilanţiere:
500.000 902 Angajamente primite = 999 Contrapartida 500.000
de la instituţii de credit
şi
500.000 1111 Cont curent la Banca = 1121 Împrumuturi 500.000
Naţională a României colaterizate cu active
eligibile pentru
garantare
La scadenţă se înregistrează conform contractului obligaţia de plată a dobânzii:
10.000 6011 Dobânzi la Banca = 11721 Datorii ataşate 10.000
Naţională a României
Plata dobânzii aferente împrumutului primit:
10.000 11721 Datorii ataşate = 1111 Cont curent la 10.000
Banca Naţională a
României
 Rambursarea la scadenţă a împrumutului de refinanţare de la Banca Naţională a
României:
500.000 1121 Împrumuturi = 1111 Cont curent la 500.000
colaterizate cu active Banca Naţională a
eligibile pentru garantare României

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a creanţelor ataşate rezultate

din relaţia băncii cu Banca Naţională a României.
Societăţii bancare X SA i se cuvin pentru disponibilităţile păstrate în contul curent
la Banca Naţională a României dobânzi în valoare de 100.000 lei, iar la scadenţă
respectivele dobânzi sunt încasate de către societatea bancară, prin intermediul
contului său curent. Se cere să se înregistreze în contabilitatea societăţii bancare X SA
operaţiunile enunţate.

Societatea bancară înregistrează la scadenţă creanţele aferente dobânzilor pentru

disponibilităţile păstrate în contul curent la Banca Naţională a României:
100.000 11711 Creanţe ataşate = 7011 Dobânzi de la 100.000
Banca Naţională a
României
Încasarea creanţelor aferente dobânzilor pentru disponibilităţile păstrate în contul curent
la Banca Naţională a României presupune debitarea contului de discponibilităţi băneşti la BNR
şi reducerea concomitentă a creanţei:
100.000 1111 Cont curent la Banca = 11711 Creanţe 100.000
Naţională a României ataşate

7.3 Contabilitatea operaţiunilor prin conturi de corespondent

Operaţiile de încasări şi plăţi din relaţiile cu parteneri externi se realizează prin

sucursalele externe ale societăţilor bancare, însă nu toate băncile dispun de astfel de unităţi şi
nu în toate ţările1. Pe baza convenţiilor încheiate între bănci, acestea pot să-şi deschidă
reciproc conturi de corespondent. Aceste conturi de corespondent pot fi în funcţie de
apartenenţă2:
- - contul „nostro” operabil la banca proprietară a disponibilului din cont şi care
evidenţiază depunerile de disponibilităţi la vedere ale unei bănci la altă bancă;
- - contul „loro” operabil la societatea bancară care gestionează disponibilităţile altei
bănci şi care evidenţiază depunerile de disponibilităţi la vedere aparţinând altor bănci,
gestionate de către o bancă din sistemul bancar românesc.
Reflectarea în contabilitate a relaţiilor de corespondent dintre bănci se face cu ajutorul
conturilor 121 „Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)” şi 122 „Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit (loro)”. Contul 121 arată existenţa şi mişcarea
disponibilităţilor băneşti aflate în conturile de corespondent deschise la alte bănci (nostro), iar
contul 122 existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti aflate în conturile de corespondent
deschise de alte bănci (loro).
O atenţie deosebită în contabilizarea operaţiunilor de corespondent trebuie acordată
contabilizării creanţelor şi datoriilor în legătură cu banca centrală din ţările în care banca
este implantată. Astfel de operaţiuni nu se reflectă prin intermediul conturilor 121 nostro sau

1
Temeş I., Mureşan M., Contabilitate bancară, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000, p. 89.
2
Zaharciuc E., Contabilitatea societăţilor bancare, Editura Teora, Bucureşti, 2000, p. 85.
122 loro, ci cu ajutorul grupei de conturi 11 “Decontări cu BNR”. De asemenea, depozitele la
vedere interbancare, precum şi creditele şi împrumuturile interbancare de pe o zi pe alta nu se
reflectă prin intermediul conturilor 121 nostro sau 122 loro, ci prin intermediul conturilor 1311
“Depozite la vedere la bănci”, 1321 “Depozite la vedere ale instituţiilor de credit”, 1411 “Credite
de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit” şi 1421 “Împrumuturi de pe o zi pe alta primite
de la instituţii de credit”.

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de plăţi externe

în lei efectuate de societatea bancară. Societatea bancară X SA efectuează în numele unui
client bancar o plată în valoare de 15.000 lei către o instituţie de credit nerezidentă, care are
deschis un cont Loro la societatea bancară X. Comisionul reţinut clientului plătitor este de 50 lei.
Se cere să se înregistreze în contabilitatea societăţii bancare X SA operaţiunile enunţate.

Prima plată presupune prelevarea sumei de plătit din contul clientului bancar în numele
căruia se efectuează plata şi înregistrarea concomitentă a obligaţiei de plată către instituţia de
credit nerezidentă:
15.000 2511 Conturi curente, = 1621 Alte sume datorate, analitic 15.00
analitic client plătitor instituţia de credit nerezidentă 0
Datoria faţă de instituţia de credit nerezidentă este onorată prin viramentul sumei în
contul Loro deschis de instituţia de credit la societatea bancară X:
15.000 1621 Alte sume datorate, = 122 Conturi ale instituţiilor de 15.00
analitic instituţia de credit credit Loro, analitic instituţia de 0
nerezidentă credit nerezidentă
Comisionul reţinut clientului plătitor se prelevează din contul curent al clientului plătitor:
50 2511 Conturi curente, = 7085 Venituri privind 50
analitic client plătitor mijloacele de plată

7.4 Contabilitatea operaţiunilor privind depozitele, creditele şi împrumuturile

interbancare

În categoria depozitelor interbancare sunt incluse atât depozitele la bănci, cât şi

depozitele băncilor la o anumită societate bancară. Depozitele interbancare pot fi la vedere, la
termen şi colaterale. Depozitele la vedere sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult o
zi lucrătoare. Depozitele la termen sunt constituite pentru un termen fix, pentru care durata
iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii
sau pentru efectuarea unor operaţiuni ulterioare, determinate.
Reflectarea în contabilitate a depozitelor interbancare se face prin intermediul grupei de
conturi 13 „Depozite interbancare”, care cuprinde conturile 131 „Depozite la instituţii de credit” şi
132 „Depozite ale instituţiilor de credit”, detaliate la rândul lor în conturi sintetice de gradul al II-
lea operaţionale.
Contul 1311 „Depozite la vedere la bănci” evidenţiază depozite constituite la alte bănci
pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi lucrătoare. Contul 1312 „Depozite la
termen la instituţii de credit” evidenţiază depozite constituite la alte bănci pe un termen fix,
pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Contul 1313 „Depozite colaterale la
bănci” evidenţiază depozite constituite la alte bănci în garanţie sau pentru efectuarea unor plăţi
ulterioare determinate. Contul 1317 „Creanţe ataşate” evidenţiază creanţe din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor constituite la alte bănci. Analog
conţinutului conturilor de depozite la instituţii de credit, conturile de depozite ale instituţiilor de
credit (1321 „Depozite la vedere ale instituţiilor de credit”, 1322 „Depozite la termen ale
instituţiilor de credit” şi 1323 „Depozite colaterale ale băncilor”) evidenţiază cele trei tipuri de
depozite de data aceasta însă ale altor bănci la o anumită societate bancară. Pentru depozitele
constituite de alte bănci la o societate bancară, aceasta din urmă datorează dobânzi
contabilizate cu ajutorul contului 1327.
Contul 131 „Depozite la instituţii de credit” evidenţiază în debitul său depozitele
constituite la alte bănci prin intermediul conturilor 1111 „Cont curent la BNR”, 121 „Conturi de
corespondent la instituţii de credit nostro” şi 122 „Conturi de corespondent ale instituţiilor de
credit loro”. În creditul contului 131 se reflectă diminuări sau lichidări de depozite constituite la
alte bănci, prin intermediul conturilor 1111 „Cont curent la BNR”, 121 „Conturi de corespondent
la instituţii de credit nostro” şi 122 „Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit loro”, cât şi
sumele reprezentând depozite nerambursate la scadenţă sau devenite îndoielnice 1811
„Creanţe restante” şi 1821 „Creanţe îndoielnice”.
Dobânzile aferente depozitelor la bănci sunt înregistrate în contabilitate prin intermediul
contului 1317 „Creanţe ataşate”, care se debitează cu creanţele din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă aferente conturilor de depozite, prin intermediul conturilor 7013 „Dobânzi
de la conturile de depozite la instituţii de credit” şi 3721 „Poziţie de schimb” (pentru dobânzile în
devize). În creditul contului 1317 sunt reflectate dobânzile încasate aferente depozitelor
constituite prin intermediul conturilor 1111 „Cont curent la BNR”, 121 „Conturi de corespondent
la instituţii de credit nostro” şi 122 „Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit loro” şi
sumele reprezentând dobânzi restante sau devenite îndoielnice aferente depozitelor constituite,
prin intermediul conturilor 1812 „Dobânzi restante” şi 1822 „Dobânzi îndoielnice”.
Contul 132 „Depozite ale instituţiilor de credit” evidenţiază în creditul său depozitele
constituite de alte bănci şi în credit diminuări sau lichidări de depozite constituite de alte bănci,
prin intermediul conturilor 1111 „Cont curent la BNR”, 121 „Conturi de corespondent la instituţii
de credit nostro” şi 122 „Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit loro”. Contul 1327
”Datorii ataşate” evidenţiază în creditul său datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la
scadenţă, aferente depozitelor constituite de alte bănci, prin intermediul contului 6013 „Dobânzi
la depozitele băncilor” şi datorii din dobânzi în devize, calculate şi neajunse la scadenţă,
aferente depozitelor constituite de alte bănci, prin intermediul contului 3721 „Poziţie de schimb”.
Contul 1327 reflectă în debit dobânzile plătite aferente depozitelor constituite de alte bănci, prin
intermediul conturilor 111 „Cont curent la BNR”, 121 „Conturi de corespondent la instituţii de
credit nostro” şi 122 „Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit loro”.
Societăţile bancare pot să-şi acorde reciproc credite. Reflectarea bilanţieră a
creditelor şi împrumuturilor interbancare se face cu ajutorul conturilor 141 „Credite acordate
instituţiilor de credit” şi 142 „Împrumuturi primite de la instituţii de credit”. Creditele şi
împrumuturile interbancare pot fi de pe o zi pe alta, la termen şi financiare. Creditele şi
împrumuturile de pe o zi pe alta sunt credite sau împrumuturi fară garanţie (în alb) acordate
sau primite, în baza unei convenţii/contract, pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare. Creditele
şi împrumuturile la termen sunt credite sau împrumuturi fără garanţie (în alb) acordate sau
primite pentru un termen fix, în baza unei convenţii/contract, pentru care durata iniţială este mai
mare de o zi lucrătoare. Descrise sintetic, conturile de credite acordate instituţiilor de credit
sunt:
- 1411 „Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit” care reflectă credite fără
garanţie (în alb) acordate băncilor, în baza unei convenţii/contract, pe o perioadă de cel mult o
zi lucrătoare;
- 1412 „Credite la termen acordate instituţiilor de credit” care reflectă credite fără
garanţie (în alb) acordate băncilor, în baza unei convenţii/contract, pentru care durata iniţială
este mai mare de o zi lucrătoare.
 Cu ocazia acordării creditelor, conturile de credite se debitează reflectând creanţe ale
societăţii bancare asupra altor bănci, iar cu ocazia rambursării creditelor conturile amintite se
creditează.
Creanţele din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate
băncilor sunt evidenţiate prin intermediul contului 14171 „Creanţe ataşate” şi reprezintă venituri
ale societăţii bancare. La scadenţă dobânzile sunt încasate, iar în caz contrar ele sunt trecute în
categoriile celor restante ori îndoielnice.
Descrise sintetic, conturile de împrumuturi primite de către bănci sunt:
- 1421 „Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit” care evidenţiază
împrumuturile fără garanţie (în alb) primite de la bănci, în baza unei convenţii/contract, pe o
perioadă de cel mult o zi lucrătoare;
- 1422 „Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit” care evidenţiază
împrumuturile fără garanţie (în alb) primite de la bănci, în baza unei convenţii/contract, pentru
care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.
La primirea împrumuturilor, societatea bancară creditează conturile de împrumuturi
interbancare şi reflectă în acest fel datorii faţă de alte bănci, iar la rambursarea ratelor
împrumuturilor primite, conturile de împrumuturi vor fi debitate.
Datoriile din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite
de la bănci sunt evidenţiate prin intermediul contului 14271 „Datorii ataşate”.
Dobânzile datorate şi neajunse la scadenţă presupun contabilizarea ca şi cheltuieli ale
perioadei la care se referă (ceea ce presupune creditarea conturilor de datorii ataşate), iar cu
ocazia plăţii dobânzilor conturile de datorii ataşate sunt debitate, concomitent cu scăderea
disponibilităţilor băneşti din conturile din care se fac plăţile interbancare (1111 „Cont curent la
BNR”, 121 „Conturi de corespondent la instituţii de credit nostro” şi 122 „Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit loro”).

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a depozitelor la vedere şi la

termen atrase de la instituţii de credit rezidente sau plasate la instituţii de credit
rezidente. Societatea bancară X SA realizează o înţelegere contractuală cu o altă instituţie de
credit rezidentă prin care se obligă să constituie la aceasta din urmă un depozit la vedere în
valoare de 150.000 lei şi un depozit la termen de 3 luni în valoare de 200.000 lei. Rata anuală a
dobânzii este de 1,2% pentru depozitul la vedere şi 3,6% pentru depozitul la termen. Se cere să
se înregistreze în contabilitatea societăţii bancare X SA operaţiunile referitoare la constituirea şi
lichidarea depozitelor, cât şi dobânda aferentă. Să se contabilizeze la societatea bancară X şi
situaţia în care ea este cea care atrage depozitele de la o altă instituţie de credit rezidentă.

Cazul depozitelor la vedere şi la termen atrase de la instituţii de credit rezidente:

La data înţelegerii contractuale se realizează înregistrări extrabilanţiere aferente
contractului, care să ateste angajamentul primit de banca X de la instituţia de credit rezidentă în
legătură cu depozitele pe care le va constitui la banca X:
150.000/ 999 Contrapartida = 902 Angajamente primite 150.000/
200.000 de la instituţii de credit 200.000
Constituirea efectivă a depozitelor la vedere / la termen de către instituţia de credit
rezidentă la banca X presupune creşterea disponibilităţilor băneşti la BNR ale băncii X şi
înregistrarea concomitentă a unei datorii reprezentată de depozitele la vedere / la termen:
150.000/ 1111 Cont curent la Banca = 1321 Depozite la 150.000/
200.000 Naţională a României vedere ale instituţiilor 200.000
de credit / 1322
Depozite la termen
ale instituţiilor de
credit
Înregistrarea extrabilanţieră de la data înţelegerii contractuale se stornează deoarece a
rămas fără obiect după constituirea propriu-zisă a depozitului:
150.000/ 902 Angajamente primite = 999 Contrapartida 150.000/
200.000 de la instituţii de credit 200.000
Dobânda calculată şi neajunsă la scadenţă se înregistrează în contabilitate periodic,
obligatoriu lunar (sau la scadenţa operaţiunilor, dacă fondurile aferente au termen de restituire
în cursul lunii) prin trecerea pe cheltuieli, concomitent cu reflectarea unei datorii ataşate.
Calculul dobânzii se face pe baza formulei
Dobânda = Valoarea depozitului x Rata anuală a dobânzii x Număr de zile în care
depozitul a fost constituit / 365 zile:
Valoarea 6013 Dobânzi la = 13271 Datorii ataşate Valoarea
dobânzii depozitele instituţiilor de dobânzii
credit (60131, 60132)
Lichidarea depozitului constituit - pe baza opţiunii de lichidare a depozitului de către
instituţia de credit care a plasat depozitul în cazul depozitului la vedere sau la maturitate în
cazul depozitului la termen – presupune înregistrarea contabilă inversă constituirii depozitului:
150.000/ 1321 Depozite la vedere = 1111 Cont curent la Banca 150.000
200.000 ale instituţiilor de credit / Naţională a României /
1322 Depozite la termen 200.000
ale instituţiilor de credit
Plata dobânzii datorată de către banca X instituţiei de credit care a constituit depozitul –
se face la data stipulată contractual drept dată de plată a dobânzii:
Valoarea 13271 Datorii ataşate = 1111 Cont curent la Banca Valoarea
dobânzii Naţională a României dobânzii

Cazul depozitelor la vedere şi la termen plasate la instituţii de credit rezidente:

La data înţelegerii contractuale se realizează înregistrări extrabilanţiere aferente
contractului, care să ateste angajamentul dat de banca X instituţiei de credit rezidentă în
legătură cu depozitele pe care banca X le va constitui:
150.000/ 901 Angajamente în = 999 Contrapartida 150.000/
200.000 favoarea instituţiilor de 200.000
credit
Constituirea efectivă a depozitelor la vedere / la termen de către banca X la instituţia de
credit rezidentă presupune scăderea disponibilităţilor băneşti la BNR ale băncii X şi
înregistrarea concomitentă a unei creanţe reprezentată de depozitele la vedere / la termen:
150.000/ 1311 Depozite la vedere = 1111 Cont curent la Banca 150.000
200.000 la instituţii de credit / 1322 Naţională a României /
Depozite la termen la 200.000
instituţii de credit
Înregistrarea extrabilanţieră de la data înţelegerii contractuale se stornează deoarece a
rămas fără obiect după constituirea propriu-zisă a depozitului:
150.000/ 999 Contrapartida = 901 Angajamente în favoarea 150.000
200.000 instituţiilor de credit /
200.000
 Dobânda calculată şi neajunsă la scadenţă se înregistrează în contabilitate periodic,
obligatoriu lunar (sau la scadenţa operaţiunilor, dacă fondurile aferente au termen de restituire
în cursul lunii) prin trecerea la venituri, concomitent cu reflectarea unei creanţe ataşate. Calculul
dobânzii se face pe baza formulei
Dobânda = Valoarea depozitului x Rata anuală a dobânzii x Număr de zile în care
depozitul a fost constituit / 365 zile:
Valoarea 13171 Creanţe ataşate = 7013 Dobânzi de la conturile Valoarea
dobânzii de depozite la instituţii de dobânzii
credit (70131, 70132)
Lichidarea depozitului constituit - pe baza opţiunii de lichidare a depozitului de către
banca X care a plasat depozitul în cazul depozitului la vedere sau la maturitate în cazul
depozitului la termen – presupune înregistrarea contabilă inversă constituirii depozitului:
150.000/ 1111 Cont curent la Banca = 1311 Depozite la vedere la 150.000/
200.000 Naţională a României instituţii de credit / 1322 200.000
Depozite la termen la instituţii
de credit
Încasarea dobânzii cuvenite băncii X de la instituţia de credit – se face la data stipulată
contractual drept dată de încasare a dobânzii:
Valoarea 1111 Cont curent la Banca = 13171 Creanţe ataşate Valoarea
dobânzii Naţională a României dobânzii

7.5 Descrierea succintă a instrumentelor bancare de plată şi a

Sistemului Electronic de Plăţi

Băncile acţionează ca agenţi intermediari în realizarea transferurilor fondurilor în numele

clienţilor lor, prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar. Astfel, banca este un
intermediar al mediului de afaceri, care se interpune între diverşi participanţi la schimburile din
economie. În România, înainte de anii ’90 nu se putea identifica un sistem al decontărilor
bancare în adevăratul sens al cuvântului, datorită specificului economiei centralizate şi a
proprietăţii de stat preponderente. După 1990 au fost necesare modificări structurale la nivelul
încasărilor şi plăţilor bancare. Abia în anul 2005 au intrat în funcțiune componentele principale
ale Sistemului Electronic de Plăţi (SEP): Sistemul cu decontare pe bază brută în timp real
(Real Time Gross Settlement System RTGS), denumit în România ReGIS (Românian electronic
Gross Interbank Settlement), sistem cu decontare pe bază brută în timp real, în care sunt
procesate şi decontate definitiv instrucţiuni de plată de tip transfer credit aferente plăţilor de
mare valoare (ce exced 50.000 RON) sau urgente iniţiate de participanţi; Casa de compensare
automată (Automated Clearing House ACH), denumită în România SENT (Sistemul Electronic
cu decontare pe bază Netă), prin care se decontează ordine de plată de mică valoare,
instrucţiuni de debitare directă și instrumente de plată de debit.
Creanţele şi datoriile reciproce stinse fie prin acceptare, fie prin intermediul mijloacelor
de plată asiguratorii, au la bază documente specifice, instrumente de plată.
Instrumentele de plată pot fi grupate după mai multe criterii, astfel:
1. Din punct de vedere al persoanei care iniţiază transferul şi al serviciilor prestate de
societăţile bancare clienţilor lor, se disting:
- - instrumente de plată de credit, care circulă din iniţiativa debitorilor (ordinul de plată,
instrucţiunile de debitare directă). Pe baza acestor instrumente, unitatea bancară a debitorului
va efectua plăţi în numele acestuia. Destinaţia finală a acestor plăţi este conturile creditorilor,
ceea ce determină circuite intra sau interbancare ale instrumentelor de plată şi implicit, ale
fondurilor;
- - instrumente de plată de debit, care circulă din iniţiativa creditorilor (cecul, biletul la
ordin, cambia). Pe baza acestor instrumente, unitatea bancară a creditorului va remite pe circuit
intra ori interbancar instrumentele de plată în vederea plăţii acestora la debitor;
- - instrumente accesorii, cvasiinstrumente de plată, generate de operaţiuni de
schimburi economice, inclusiv internaţionale, efectuate de clienţii societăţilor bancare prin
intermediul băncilor lor (operaţiuni de decontare prin acreditiv documentar, pe bază de scrisoare
de garanţie bancară, prin incasso documentar etc.).
2. După suportul informaţional fizic al instrumentelor de decontare se disting:
- - instrumente întocmite şi care circulă pe suport clasic - hârtie;
- - instrumente întocmite şi care circulă pe alte suporturi neconvenţionale - telefonic,
telex, electronic etc.
Din punctul de vedere al contabilităţii şi gestiunii bancare, cunoaşterea reperelor de
bază ale instrumentelor de plată prezintă importanţă pentru delimitarea rolului băncilor în
mecanismul decontărilor şi identificarea modificărilor patrimoniale şi extrapatrimoniale
determinate de operaţiuni de decontare în numele clienţilor. În cele de mai jos sunt prezentate
succint delimitările normative şi aspectele tehnice referitoare la cec, cambie, bilet la ordin şi
ordin de plată.
Adesea tratat restrictiv, cu referiri doar la cecul de virament, CECUL este utilizat în multe
alte contexte, care depind firesc, de tipul de cec la care se face referire. Cecurile pot fi
clasificate în raport de mai multe criterii, două dintre acestea fiind cele mai importante, şi
anume: beneficiarul plăţii şi modul de încasare.
Din punct de vedere al beneficiarului există următoarele tipuri de cecuri:
a) cec nominativ (cec negirabil), care se plăteşte unei anumite persoane, cu sau fără
clauza „la ordin”. Dacă cecul nu are precizată clauza „la ordin”, el nu poate fi transmis prin gir
sau andosare, ci numai pe calea cesiunii ordinare.
b) cec la purtător, care poate sau nu să aibă în textul înscrisului menţiunea expresă „la
purtător” sau „plătiţi purtătorului”. Acest cec se plăteşte fie persoanei desemnate de beneficiar,
fie purtătorului acestuia. Acest tip de cec se transmite prin simpla sa remitere de la un purtător
la altul, lucru care reprezintă un dezavantaj în cazul în care beneficiarul de drept pierde cecul
sau acesta îi este furat.
În raport cu modul de încasare se disting următoarele tipuri de cecuri: a) cec nebarat
(simplu); b) cec barat; c) cec de virament; d) cec certificat; e) cec circular; f) cec de călătorie.
a) Cecul nebarat se plăteşte în numerar sau în cont, fără nici o restricţie, potrivit
solicitării beneficiarului.
b) Cecul barat. Denumirea este dată de cele două linii paralele (verticale sau oblice, dar
nu orizontale) imprimate oriunde pe suprafaţa cecului. Există două tipuri de cecuri barate: cec
cu barare generală, când în spaţiul delimitat de cele două linii nu se află nimic înscris, acest tip
de cec circulând prin gir, fiind valabil numai în posesia ultimului deţinător şi cec cu barare
specială, când în spaţiul dintre cele două linii este înscrisă denumirea unei societăţi bancare.
Bararea cecurilor se poate face fie în momentul emiterii, fie în cursul circulaţiei sale, de
către oricare dintre posesorii ulteriori ai cecului. În ambele cazuri beneficiarul este obligat să
recurgă la serviciile unei bănci printr-o unitate aparţinând acesteia şi care să primească plata în
locul său.
Spre deosebire de cecul cu barare generală, care se plăteşte unei bănci (sau unui client
al ei), aflată şi în poziţia de tras, cecul cu barare specială se poate plăti numai băncii a cărei
denumire este trecută între cele două linii paralele de pe faţa instrumentului. Dacă banca
nominalizată este chiar banca aflată pe poziţia de tras, atunci plata cecului se face către un
client al ei.
Bararea generală poate fi transformată în barare specială, însă bararea specială nu
poate fi transformată în barare generală.
 c) Cecul de virament. Trăgătorul sau posesorul unui astfel de cec poate interzice plata în
numerar, inserând transversal pe faţa cecului clauzele „plătibil în cont” sau „numai pentru
virament”. În acest caz, banca trasă efectuează numai operaţiunea scriptică, creditându-se
contul beneficiarului, operaţiunea echivalând practic cu plata cecului.
Ştergerea menţiunii „plătibil în cont” sau a menţiunii echivalente se consideră a nu fi fost
făcută. Clauzele menţionate nu pot fi revocate de către posesorii ulteriori ai cecului. Trasul care
nu respectă condiţiile impuse de aceste clauze răspunde de eventualele prejudicii până la
concurenţa valorii cecului.
d) Cecul certificat este instrumentul prin care o bancă aflată în poziţia de tras confirmă,
înaintea remiterii cecului către beneficiar, existenţa fondurilor necesare efectuării plăţii ordonate.
Certificarea cecului este cerută băncii de către unul din posesorii ulteriori, beneficiari ai cecului.
Prin certificare, trăgătorul nu mai poate retrage din contul său suma destinată plăţii
cecului respectiv înainte de expirarea termenului de prezentare al acestuia. În acelaşi timp, prin
certificare trasul nu se angajează direct, dar are obligaţia ca în caz de neplată să
despăgubească pe beneficiar.
e) Cecul circular este emis de o bancă asupra subunităţilor sale sau asupra altei bănci,
pentru sume primite de la titular în momentul emiterii.
Pentru emiterea acestor cecuri de către bănci se impun a fi îndeplinite condiţii speciale, legate
de autorizaţii de la Banca Naţională a României, existenţa la banca emitentă a sumelor
disponibile de la beneficiarii acestor cecuri, sume din care se face plata cecului.
f) Cecul de călătorie se emite ca şi biletele de bancă, în sumă fixă şi se exprimă atât în
monedă proprie, cât şi în devize. Se pune în circulaţie fie pe perioade de timp limitate, fie pe
perioade nedeterminate.
Următoarele consideraţii ale acestui paragraf se referă la cecul de virament. Cecul este
principalul instrument de plată din categoria ordinelor de transfer-debit pe suport de hârtie
(formular tipizat, pus la dispoziţie de către bănci pentru titularii de conturi3).
Principalele operaţiuni pe care le implică utilizarea cecului, ca instrument de plată,
sunt:
a. Operaţiuni de gir, prin care posesorul cecului, numit girant, transferă altei persoane,
numită giratar, toate drepturile ce decurg din titlul respectiv. Menţiunile privind circulaţia cecului
prin gir se fac, de regulă, pe spatele cecului, ceea ce face ca operaţia de girare să mai poarte şi
denumirea de andosare;
b. Operaţiuni de aval, care este o garanţie personală pe care o persoană denumită
avalist, adică acela care dă avalul, garantează obligaţia asumată de una dintre persoanele
obligate prin cec, direct sau pe cale de regres, persoană numită avalizat, pentru toată suma
menţionată pe cec sau pentru o parte din ea. Validitatea avalului presupune existenţa măcar
formală a obligaţiei, al cărei accesoriu este;
c. Operaţiuni de plată, cu referiri la faptul că un cec este plătibil la vedere, datorită
faptului că trasul este obligat să-l achite la prezentare. Prin această trăsătură se
individualizează funcţia de instrument de plată, deoarece contribuie la compensarea şi
lichidarea obligaţiilor de plată;
d. Operaţiuni de regres şi de protest, care sunt generate de refuzurile la plată ale
cecurilor. Neplata cecului în termen dă dreptul beneficiarului de a înainta un protest, care este
un act notarial prin care se înregistrează refuzul la plată. Dacă trasul nu onorează cecul,
beneficiarul îşi exercită dreptul de regres4 împotriva diferiţilor semnatari (giranţi, avalişti). Pentru
exercitarea dreptului de regres este necesar ca posesorul cecului să facă dovada refuzului de
3
Pentru a putea trage cecuri, orice trăgător trebuie să depună la societatea bancară la care are deschis
contul specimenul semnăturii sale şi ale manadatarilor. Trăgătorul primeşte un carnet cu file cec,
formulare tipizate cu regim special, care îi servesc la achitarea obligaţiilor faţă de diverşi debitori.
4
Regresul nu este posibil în cazul cecurilor barate cu clauza "neandosabil", acestea purtând o singură
semnătură.
plată printr-unul din următoarele documente: act notarial, declaraţia trasului, confirmarea oficială
a unei case de compensare.
CAMBIA este creată de creditor (în calitate de trăgător), care dă ordin debitorului său (în
calitate de tras), să plătească o sumă fixată şi la o dată determinată în timp unui beneficiar sau
la ordinul acestuia. Cambiei îi sunt recunoscute pe lângă caracterul de mijloc de plată 5 şi cele
de mijloc de garantare şi instrument de creditare6.
Principalele operaţiuni pe care le implică utilizarea cambiei sunt:
a. Operaţiuni de acceptare, care sunt reprezentate de angajamentul luat de către tras,
faţă de orice posesor legitim de a plăti cambia la scadenţă. Trasul nu este obligat prin lege să
accepte dar, dacă acceptă, el devine debitorul (obligatul) principal.
Prezentarea la acceptare cel târziu în ziua scadenţei poate fi: obligatorie, interzisă sau
facultativă, după cum este prevăzut pe cambie ori în funcţie de termenul de plată.
b. Operaţiuni de gir, prin care posesorul cambiei (girant), transferă unei persoane
(giratar), printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu odată cu predarea acestuia, toate
drepturile decurgând din titlul astfel redactat şi completat. Dacă trăgătorul a înscris în cambie
cuvintele „nu la ordin”, cambia este transmisibilă numai în forma şi cu efectele unei cesiuni de
creanţă ordinare7.
Transferul prin gir priveşte întreaga valoare a cambiei, girul parţial fiind nul. Girul
transmite toate drepturile din cambie.
c. Operaţiuni de aval, reprezentate de o garanţie personală prin care o entitate8 (avalist)
garantează efectuarea plăţii pentru una din persoanele obligate în cambie (avalizat), pentru
toată suma menţionată în cambie sau pentru o parte din ea.
d. Operaţiuni de scontare, care sunt menite să determine încasarea de către posesorul
cambiei a valorii acesteia înainte de scadenţă, prin intermediul unei societăţi bancare, care
preia încasarea cambiei de la posesor, cu toate drepturile şi riscurile ce decurg din aceasta.
Prin scontare posesorul cambiei obţine valoarea nominală a cambiei, mai puţin
dobânda, respectiv scontul pentru suma plătită, calculată din momentul scontării până la
scadenţă.
Societăţile bancare au posibilitatea de sconta la rândul lor, cambiile preluate prin
scontare. Operaţiunea, cunoscută sub denumirea de rescontare, presupune intervenţia Băncii
Centrale în susţinerea băncilor comerciale în procurarea de fonduri.

5
Plata prin intermediul cambiei presupune înlocuirea numerarului în circuitul plăţii unei datorii a
trăgătorului faţă de beneficiarul cambiei. În loc să se efectueze plăţi cu ajutorul numerarului de la trăgător
la beneficiar şi separat, de la tras la trăgător, se realizează o singură plată de la tras direct la beneficiar,
în contul datoriei trăgătorului. Circuitul cambial permite girarea cambiilor, ceea ce implică plata obligaţiilor
unui debitor faţă de un creditor prin intermediul creanţelor respectivului debitor faţă de un partener (tras).
Datorită cambiei, se exclud plăţi multiple între agenţii economici, procedându-se doar la stingerea
obligaţiei finale.
6
Garantarea plăţilor cu ajutorul cambiei rezidă din faptul că dacă trasul acceptă cambia la prezentare,
devine debitor principal al operaţiei de plată din momentul acceptării. Întrucât de la debutul obligaţiei
debitorului şi până la încasarea creanţelor de către ultimul creditor trece o perioadă, datorită cambiei se
nasc relaţii implicite de creditare între partenerii de afaceri.
7
Ca şi girul, cesiunea de creanţă este un mijloc specific de transmitere a obligaţiilor constând în acordul
de voinţă contractual prin care creditorul, numit cedent, transmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau
gratuit, dreptul său de creanţă unei alte persoane, numită cesionar, care va deveni astfel creditor în locul
său şi va putea încasa de la debitor creanţa cedată.
8
De cele mai multe ori, avalurile se acordă de către bănci pe cale oneroasă, prin plata unui comision.
Avalul poate fi dat şi de persoanele implicate în cambie, însă nu pot da aval nici trăgătorul, nici
acceptantul cambiei, trasul.
 e. Operaţiuni de plată, legate de scadenţa cambiei9, care poate fi la vedere, la un anumit
timp de la vedere, la un anumit timp de la data emiterii sau la o dată fixă. Cambia cu scadenţă
neprecizată este considerată plătibilă la vedere.
Spre deosebire de alte instrumente de plată de debit, cum este de exemplu cecul, plata
parţială a cambiei este valabilă, neputând fi refuzată. Trasul poate pretinde posesorului cambiei
să se facă menţiune pe cambie despre plata parţială şi să i se dea o chitanţă.
Întrucât plătitorii cambiilor pot fi clienţi ai diferitelor societăţi bancare, băncile pot efectua
în numele clienţilor lor operaţiuni de primire a cambiilor spre încasare. În astfel de cazuri,
cambiile parcurg un circuit intra sau interbancar, după caz în vederea încasării lor.
f. Operaţiuni de regres, exercitate de regulă la scadenţa cambiilor, reprezentate de
acţiunile posesorilor cambiilor împotriva trăgătorilor, giranţilor, avaliştilor sau a acceptanţilor. În
exercitarea regresului, posesorul unei cambii trebuie să îndeplinească formalitatea denumită
protest. Protestul se materializează în constatarea prin act autentic (la executorul judecătoresc)
a refuzului de acceptare sau de plată şi se face contra trasului acceptant sau a băncii la care a
fost domiciliată cambia sau în subsidiar, contra acceptantului prin intervenţie sau a persoanei
indicate de acesta.
g. Operaţiuni de intervenţie, generate de faptul că la refuzul acceptării sau plăţii de
către tras, trăgătorul, girantul sau avalistul pot indica o persoană care să accepte sau să
plătească la nevoie (intervenţie provocată sau silită).
BILETUL LA ORDIN este un titlu de credit negociabil şi un instrument de plată, prin care
emitentul se angajează să plătească beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani, la
scadenţă, într-un anumit loc.
Astfel, spre deosebire de mecanismul cambial, în cazul biletului la ordin există numai
două părţi: emitentul, care cumulează funcţiile trăgătorului şi ale trasului şi beneficiarul,
creditorul plăţii. Operaţiunile specifice cambiei – girul, avalul, plata, regresul etc. – se regăsesc
în mare parte şi în circuitul biletului la ordin. Diferenţe apar spre exemplu, în cazul plăţii, când
nu mai este necesară acceptarea biletului la ordin.
ORDINUL DE PLATĂ reprezintă dispoziţia dată de un client băncii sale, în scopul
efectuării unei plăţi în favoarea unei terţe persoane. Emitentul ordinului de plată în nume şi pe
cont propriu – plătitorul – îşi onorează, în limita fondurilor de care dispune, prin intermediul
ordinului de plată obligaţii exigibile faţă de terţi. Emitenţi ai ordinelor de plată pot fi clienţi
nebancari ai societăţilor bancare

7.6 Contabilitatea decontărilor intrabancare

Sensul restrâns al relaţiilor intrabancare ale băncilor comerciale se referă la relaţiile

dintre unităţile aceleiaşi societăţi bancare. Relaţiile dintre unităţile băncilor comerciale au loc
atât pe verticală, între Centrală, sucursale şi filiale, cât şi pe orizontală, între unităţile de acelaşi
tip ale băncii.
Instrumentele de plată de credit cu destinaţie intrabancară presupun un circuit
format din următoarele activităţi:
- Activitatea 1: clientul se prezintă la administratorul de cont cu Ordinul de plată, întocmit
de regulă în două exemplare, care îl verifică şi introduce datele ordinului de plată în aplicaţia
informatică, generează operaţiunea de plată, remite un exemplar al ordinului de plată
validatorului. Cel de-al doilea exemplar al ordinului de plată este anexat extrasului de cont al
clientului plătitor, de către administratorul de cont al acestuia.
9
Posesorul cambiei nu poate cere plata anticipată, nici nu poate fi silit să primească o asemenea plată.
Plata anticipată este, totuşi, posibilă, cu acordul ambilor, dar se consideră făcută pe riscul trasului, care
trebuie să verifice nu numai lanţul neîntrerupt al girurilor, ci şi autenticitatea semnăturilor şi legitimarea
posesorului.
 - Activitatea 2: funcţionarul bancar validator validează ordinul de plată, prin
reintroducerea câmpurilor obligatorii şi le transmite automat la unitatea bancară teritorială (a
aceleiaşi bănci) beneficiară a sumei, generează automat referinţa ordinului de plată şi
înregistrarea contabilă a plăţii intrabancare.
2511, analitic client plătitor = 341, analitic unitatea bancară a
beneficiarului
- Activitatea 3: administratorul de cont de la unitatea bancară beneficiară vizualizează în
timp real macheta cu ordine de plată primite cu cont corect şi denumire completă, în aplicaţia
informatică şi confirmă operaţiunea şi generează automat înregistrarea contabilă de creanţe din
decontare intrabancară. Acest lucru este posibil datorită aplicaţiilor informatice integrate la
nivelul tuturor unităţilor teritoriale ale unei societăţi bancare.
- Activitatea 4: validatorul de la unitatea beneficiară vizualizează macheta cu ordine de
plată, după care operaţiunea apare la administratorul de cont care validează şi generează
automat înregistrarea contabilă de decontare intrabancară.
341, analitic unitatea bancară a = 2511, analitic client beneficiar
plătitorului
Administratorul de cont al clientului beneficiar listează din aplicaţia informatică macheta
ordinului de plată pe baza căruia a alimentat contul clientului său (beneficiarul) şi îl anexează la
extrasul de cont al clientului, ca dovadă a încasării.
Instrumentele de plată de debit generează circuite informaţionale diferite, după cum
au ca destinaţie aceeaşi unitate bancară, cu destinaţie intrabancară, banca comercială implicată
fiind banca beneficiarului ori banca plătitorului.
Instrumentele de plată de debit cu destinaţie în aceeaşi unitate bancară, presupun
un flux informaţional compus din activităţile:
- Activitatea 1: clientul beneficiar prezintă administratorului de cont instrumentul de plată
de debit, împreună cu borderoul de încasare, întocmit în patru exemplare. Administratorul de
cont verifică concordanţa datelor înscrise în borderou, cu originalul instrumentului de plată.
După verificarea concordanţei, se datează, semnează şi ştampilează borderoul şi se restituie un
exemplar clientului, ca dovadă a primirii instrumentului de debit pe circuit bancar. Se introduc
datele de pe instrument în ferestrele operaţionale ale aplicaţiei băncii şi se transmite
instrumentul de plată şi cele trei exemplare ale borderoului de încasare persoanei care execută
validarea, pentru verificarea corectitudinii preluării datelor.
- Activitatea 2: se realizează validarea prin tastarea informaţiilor solicitate de o grilă de
validare din programul informatic. Această operaţie se realizează de un supervizor, care
confirmă validarea tuturor informaţiilor introduse în baza de date, iar în cazul unor erori se
transmite administratorului de cont instrumentul de plată, pentru corectare.
- Activitatea 3: supervizorul transmite pe cale internă a băncii, după validare,
administratorului de cont, instrumentul de plată de debit şi 3 exemplare din borderoul de
încasare.
- Activitatea 4: administratorul de cont verifică instrumentul de plată de debit la Centrala
Incidentelor de Plăţi. Dacă clientul plătitor nu este declarat la Centrală şi are suficient disponibil
în cont, instrumentul de debit (spre exemplu, cecul), este verificat conform normelor în vigoare
şi se plăteşte instrumentul de plată de debit, prin confirmare generându-se automat şi
înregistrările contabile ale plăţii şi respectiv încasării.

2511, analitic client plătitor = 2621

2621 = 2511, analitic client beneficiar

 Administratorul de cont, după confirmare, ştampilează pentru decontare cele trei
exemplare ale borderoului de încasare şi remite administratorului de cont client beneficiar un
exemplar din borderoul de încasare ştampilat şi semnat pentru decontare. La primirea
borderoului semnat şi ştampilat pentru decontare, administratorul de cont client beneficiar îl
anexează la extrasul de cont al clientului beneficiar, ca act de credit.
- Activitatea 5: administratorul de cont client plătitor arhivează instrumentul de plată de
debit împreună cu un exemplar din borderoul de încasare la actele zilei, iar un exemplar din
borderoul de încasare este anexat la extrasul de cont al clientului plătitor.
Dacă data remiterii instrumentului de debit la încasare este înaintea datei plății, clientul
beneficiază de servicii de păstrare – custodie oferite de bancă, în schimbul unui comision de
păstrare plătit de depunătorul beneficiar al instrumentului de debit. Instrumentele de debit
respective se înregistrează într-un cont în afara bilanțului, la valoarea nominală, considerându-
se valori primite spre păstrare în vederea decontării la data stabilită ca dată de decontare.

999 = 9981

Filiera activităţilor descrise, este scurtcircuitată, ca de altfel toate fluxurile informaţionale

de decontări, în situaţia în care clientul plătitor este înscris în baza de date a Centralei
Incidentelor de Plăţi, caz în care, instrumentul de plată de debit se refuză şi se înapoiază
administratorului de cont client beneficiar, împreună cu justificarea refuzului.
Instrumentele de plată de debit cu destinaţie intrabancară presupun un flux
informaţional în care după depunerea instrumentului de plată la unitatea bancară a clientului
beneficiar, se efectuează procedeul de trunchiere, prin care instrumentul de plată este scanat și
imaginea elecronică este trimisă către unitatea bancară a clientului plătitor. Pentru a reflecta în
contabilitate instrumentele de plată de debit depuse spre încasare, la unitatea bancară a
clientului beneficiar se utilizează contul extrabilanțier 9981 Alte valori primite.
Pentru reflectarea în contabilitatea băncilor a operaţiunilor intrabancare, sunt necesare
clarificări ale modului de funcţionare a contului 341 „Decontări intrabancare”. Prin intermediul
acestui cont se evidenţiază operaţiunile efectuate între sediu şi subunităţile din ţară ale aceleiaşi
bănci, cât şi între subunităţile respective. În general, aceste conturi de legătură trebuie să fie
verificate şi închise la sfârşitul perioadei (lună), la nevoie cu ajutorul jurnalelor contabile
suplimentare; eventualul sold existent nu trebuie să reprezinte decât unele operaţiuni aflate în
curs de lămurire ca urmare a erorilor sau dificultăţilor de înregistrare.
Contul 341 „Decontări intrabancare” se creditează prin debitul următoarelor conturi:
- 2511 „Conturi curente” cu sumele virate la alte subunităţi ale băncii din conturile
clienţilor;
- 1111 „Cont curent la BNR” cu sumele încasate pentru clienţii altor subunităţi ale băncii;
- 101 „Casa” cu alimentările cu numerar efectuate de la alte subunităţi ale băncii;
Contul 341 „Decontări intrabancare” se debitează prin creditul următoarelor conturi:
- 2511 „Conturi curente”, 253 „Conturi de depozite” şi 254 „Certificate de depozit,
carnete şi librete de economii” cu sumele virate de la alte subunităţi ale băncii în conturile
clienţilor;
- 1111 „Cont curent la BNR” cu sumele plătite pentru clienţii altor subunităţi ale băncii;
- 101 „Casa” cu depuneri de numerar efectuate la alte subunităţi ale băncii.
Soldul creditor sau debitor al contului reprezintă sume în tranzit privind decontări
intrabancare.
 Exemplu propus: Reflectarea în contabilitate a decontărilor intrabancare
locale pe baza instrumentelor de plată de credit.
Societatea comercială Alfa SA depune la unitatea teritorială Cluj Napoca a băncii X, un
ordin de plată în două exemplare, în valoare de 250.000 lei, în vederea plăţii contravalorii unor
mărfuri achiziţionate de la SC Beta SRL, clientă a aceleiaşi bănci X, unitatea teritorială Cluj
Napoca. Se cere să se consemneze în contabilitatea unităţii teritoriale a băncii X operaţiunile
implicate şi să descrie fluxul informaţional al viramentului pe baza ordinului de plată.

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a decontărilor intrabancare pe

baza instrumentelor de plată de debit.
Societatea comercială A SA depune la sucursala Cluj Napoca a băncii X o filă cec în
sumă de 100.000 lei şi borderoul de încasare în patru exemplare. Trăgătorul cecului este
societatea comercială B SRL, iar trasul este sucursala Botoşani a băncii X – banca plătitorului.
Administratorul de cont al clientului A îi restituie acestuia un exemplar vizat al borderoului, ca
dovadă a prezentării cecului la încasare. Se cere să se reflecte în contabilitatea unităţilor
bancare ale băncii X operaţiunile implicate de viramentul pe baza cecului.

Sucursala Cluj Napoca a băncii X

Administratorul de cont verifică concordanţa datelor înscrise în borderou, cu originalul
instrumentului de plată. După verificarea concordanţei, se datează, semnează şi ştampilează
borderoul şi se restituie un exemplar clientului, ca dovadă a primirii instrumentului de debit pe
circuit bancar. Depunerea filei cec spre încasare de către clientul A se înregistrează în contul de
evidenţă în afara bilanţului:
100.000 999 Contrapartida = 9981 Alte valori primite 100.000
Unitatea bancară realizează scanarea filei cec prin tehnica de trunchiere şi transmite
imaginea electronică a cecului prin aplicaţia informatică a băncii către sucursala Botoşani a
aceleiaşi bănci X, banca plătitorului.
Sucursala Botoşani a băncii X
La primirea imaginii scanate a cecului care face obiectul plăţii, administratorul de cont al
clientului plătitor B introduce datele de pe instrument în ferestrele operaţionale ale aplicaţiei
băncii şi alt funcţionar realizează validarea prin tastarea informaţiilor solicitate de o grilă de
validare din programul informatic. Această operaţie se realizează de un supervizor, care
confirmă validarea tuturor informaţiilor introduse în baza de date, iar în cazul unor erori se
transmite administratorului de cont instrumentul de plată, pentru corectare. Instrumentul de
plată este verificat formal şi de fond, pentru a conţine toate elementele obligatorii şi pentru a
confirma identitatea semnăturii de pe document cu specimenul de semnătura valabil pentru acel
cont curent. De asemenea, administratorul de cont verifică instrumentul de plată de debit la
Centrala Incidentelor de Plăţi. Dacă clientul plătitor nu este declarat la Centrală şi are suficient
disponibil în cont, instrumentul de debit, cecul, este verificat conform normelor în vigoare şi se
plăteşte instrumentul de plată de debit, prin prelevarea sumei din contul curent al clientului
plătitor B. Administratorul de cont client plătitor arhivează instrumentul de plată de debit.

100.000 2511 Conturi curente, = 341 Decontări intrabancare, 100.00

analitic client plătitor B analitic unitatea băncii X din Cluj 0
Napoca
 Prin aplicaţia informatică a băncii X, la sucursala din Cluj Napoca este transmisă
informaţia conform căreia plata a fost operată din contul lui B, ceea ce implică automat
înregistrarea încasării în contul beneficiarului A.

100.000 341 Decontări = 2511 Conturi curente, analitic 100.00

intrabancare, analitic client beneficiar A 0
unitatea băncii X din
Botoşani
Înregistrarea extrabilanţieră a filei cec depuse iniţial spre încasare nu mai are obiect şi
se stornează.

100.000 9981 Alte valori primite = 999 Contrapartida 100.000

7.7 Contabilitatea decontărilor interbancare

Atunci când plătitorii şi beneficiarii unor sume de bani dispun de conturi curente la unităţi
aparţinând unor societăţi bancare diferite, este necesar transferul de lichidităţi între unităţi
bancare aparţinând acestor societăţi bancare diferite.
Potrivit normelor legale în vigoare, societăţile bancare nu au dreptul să-şi deschidă
conturi curente între ele, prin care eventual s-ar desfăşura decontările, aspect ce conduce, cel
puţin aparent, la complicarea decontărilor interbancare.
Relaţiile dintre bănci vizează pe de o parte, relaţiile existente pe plan intern între băncile
aparţinând sistemului bancar din România, iar pe de altă parte, relaţiile dintre băncile din
România şi băncile corespondente din străinătate.
Instrumentele de plată de credit cu destinaţie interbancară generează circuite
informaţionale diferite, după cum sunt ordine de plată de mare valoare sau urgente ori ordine de
plată de mică valoare. Mai precis, ordinele de plată de mare valoare (peste 50.000 RON) şi cele
investite cu formula urgent sunt decontate prin componenta ReGIS a Sistemului Electronic de
Plăţi, iar restul prin componenta SENT a aceluiaşi sistem.
Societăţile bancare active în România pot opera în cadrul sistemului ReGIS ca
participante la decontarea interbancară pe bază brută, instrucţiune cu instrucţiune. Fiecare
societate bancară prezintă un unic punct de acces în sistemul ReGIS, reprezentat de Centrala
băncii. Centrala fiecărei bănci iniţiază instrucţiunile de plată în sistemul ReGIS, în numele
tuturor unităţilor teritoriale proprii. Sistemul ReGIS nu este decât intermediarul, care face posibil
logistic şi informaţional, transmiterea instrucţiunilor de plată de la banca plătitoare la cea
beneficiară.
Sistemul ReGIS a pus la dispoziţia băncilor participante aplicaţii informatice unitare la
nivelul ţării, care permit transmiterea fişierelor cu instrucţiuni de plată între unităţile teritoriale şi
Centrala societăţii bancare. De asemenea, suportul informatic al ReGIS instalat la nivelul
Centralelor băncilor, fac posibilă accesarea de către administraţia centrală a fiecărei bănci a
sistemului ReGIS central, pentru a iniţia decontarea interbancară şi implicit, pentru a recepţiona
instrucţiunile de plată, atunci când au calitatea de beneficiare a fondurilor.
Sistemul ReGIS permite schimbarea instrucţiunilor de plată între bănci pe parcursul
întregii zile de operare bancară. Astfel, se asigură premisele decontării interbancare în timp real
(„aproape real”), în sensul că pentru ca plata realizată de clientul plătitor să fie consemnată în
contul clientului beneficiar este necesar un interval de timp de ordinul minutelor.
Circuitul interbancar al plăţii pe baza ordinului de plată de mare valoare presupune
efectuarea următoarelor activităţi:
- Activitatea 1: clientul se prezintă la administratorul de cont cu ordinul de plată în două
exemplare, care îl verifică şi introduce datele ordinului de plată în aplicaţia informatică,
generează operaţiunea de plată, remite un exemplar al ordinului de plată validatorului şi pe
celălalt îl arhivează la actele zilei.
- Activitatea 2: validatorul validează ordinul de plată, prin reintroducerea câmpurilor
obligatorii şi salvează informaţiile introduse în aplicaţia informatică din ordinul de plată într-un
fişier care are ca destinaţie Centrala respectivei societăţi bancare.
- Activitatea 3: Centrala fiecărei societăţi bancare este nod de reţea în sistemul
ReGIS, prin intermediul căruia se decontează ordinele de plată de mare valoare, instrucţiune cu
instrucţiune pe bază brută. La primirea fişierului electronic cu ordinul de plată de la unitatea sa
teritorială, Centrala băncii accesează sistemul ReGIS şi iniţiază operaţiunea de plată, trimiţând
instrucţiunea de plată în sistem.
- Activitatea 4: la primirea instrucţiunii de la banca plătitoare, sistemul ReGIS aplică
asupra fişierului cu ordinele de plată o serie de proceduri operaţionale, având ca scop validarea
acestora. Dacă instrucţiunea de plată este acceptată tehnic, ea este considerată intrată în
sistemul ReGIS. Sistemul ReGIS verifică existenţa disponibilului în contul de decontare al băncii
plătitoare (dacă nu există suficiente fonduri, instrucţiunea este plasată în coada de aşteptare, de
unde va fi reluată ulterior). Dacă există suficiente fonduri, instrucţiunea de plată este acceptată
spre decontare de către ReGIS. Acceptarea spre decontare este urmată imediat de decontarea
necondiţionată şi irevocabilă, adică definitivă, finală a plăţii. Suma de plătit este prelevată din
contul de decontare din ReGIS al băncii plătitoare şi transferată în contul băncii beneficiare.
- Activitatea 5: Centrala băncii beneficiare primeşte de la ReGIS fişierele cu ordinele
de plată de mare valoare care au fost decontate prin ReGIS şi destinate unităţii sale bancare
teritoriale la care clientul beneficiar îşi are deschis contul. Centrala transmite prin reţeaua sa
intrabancară către unitatea teritorială a clientului beneficiar, fişierele cu ordinele de plată
decontate.
- Activitatea 6: Unitatea bancară teritorială editează din aplicaţia informatică ordinul de
plată decontat definitiv, pe care îl ataşează la extrasul de cont al clientului beneficiar, ca dovadă
a încasării sumei. Din punct de vedere contabil se generează automat înregistrarea de
alimentare a contului curent al beneficiarului, pe seama disponibilităţilor furnizate de banca sa.
Analog procedurilor de decontare în sistemul ReGIS se desfăşoară şi decontarea în
sistemul SENT, care procesează ordinele de plată de mică valoare, instrucţiunile de debitare
directă şi instrumentele de plată de debit.

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a decontărilor interbancare pe

baza instrumentelor de plată de credit.
Sucursala Cluj Napoca a băncii X SA primeşte un ordin de plată întocmit în două
exemplare de la clientul său nebancar societatea comercială A SRL, prin care acesta din urmă
dă o dispoziţie necondiţionată băncii sale de a pune la dispoziţia societăţii comerciale B SRL
suma de 150.000 lei. Suma reprezintă contravaloarea unei datorii faţă de societatea comercială
B SRL, care are contul curent deschis la societatea bancară Y SA, sucursala Braşov.
Se cere să se reflecte în contabilitatea celor două unităţi bancare implicate (aparţinând
unor societăţi bancare diferite), operaţiunile determinate de viramentul cu ordin de plată.

Înregistrări contabile la Sucursala Cluj Napoca a băncii X

Recepția ordinului de plată și prelevarea de sume din contul curent al clientului plătitor
2511, analitic client plătitor A = 341, analitic Centrala
băncii X 150.000
În Centrala băncii X, după decontarea în ReGIS, se înregistrează datoria față de banca Y
și plata acesteia
 341, analitic unitatea bancară a = 1621, analitic banca Y 150.000
plătitorului

1621, analitic banca Y = 1111 150.000

În Centrala băncii Y, după decontarea în ReGIS, se înregistrează creanța față de banca X
și încasarea acesteia
1611, analitic banca X = 341, analitic unitatea bancară a
beneficiarului 150.000

1111 = 1611, analitic banca X 150.000

Înregistrări contabile la Sucursala Brașov a băncii Y

Încasarea sumelor în numele clientului beneficiar
341, analitic Centrala băncii = 2511, analitic client
beneficiar B 150.000

În domeniul procesării instrumentelor de plată de debit – cecuri, cambii şi bilete la ordin

– în anul 2008 au fost emise de către BNR reglementări legale care vizează decontarea
electronică a acestora, având la bază procedeul trunchierii instrumentului de plată. Prin
trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive:
a) transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original;
b) reproducerea imaginii cecului original în format electronic; şi
c) transmiterea informaţiei electronice obţinute către instituţia de credit plătitoare.
Instrumentele de plată de debit – cecuri, cambii şi bilete la ordin – cât şi instrucţiunile de
debitare directă cu destinaţie interbancară se procesează în componenta SENT a Sistemului
Electronic de Plăţi.

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a decontărilor interbancare pe

baza instrumentelor de plată de debit.
Societatea comercială A SA depune la sucursala Alba Iulia a băncii X o filă cec în sumă
de 80.000 lei şi borderoul de încasare în patru exemplare. Trăgătorul cecului este societatea
comercială B SRL, iar trasul este sucursala Braşov a băncii Y – banca plătitorului.
Administratorul de cont al clientului A îi restituie acestuia un exemplar vizat al borderoului, ca
dovadă a prezentării cecului la încasare. Se cere să se reflecte în contabilitatea unităţilor
bancare ale băncilor X şi Y operaţiunile implicate de viramentul pe baza cecului.

Sucursala Alba Iulia a băncii X

Administratorul de cont verifică concordanţa datelor înscrise în borderou, cu originalul
instrumentului de plată. După verificarea concordanţei, se datează, semnează şi ştampilează
borderoul şi se restituie un exemplar clientului, ca dovadă a primirii instrumentului de debit pe
circuit bancar. Depunerea filei cec spre încasare de către clientul A se înregistrează în contul de
evidenţă în afara bilanţului:
80.000 999 Contrapartida = 9981 Alte valori primite 80.000
Unitatea bancară realizează scanarea filei cec prin tehnica de trunchiere şi transmite
imaginea electronică a cecului în aplicaţia informatică SENT a Sistemului Electronic de Plăţi din
România, la care sunt conectate toate băncile. Prin această aplicaţie informatică, fişierul cu
cecul scanat ajunge iniţial în Centrala băncii X, de unde este redirecţionat către sistemul SENT
central, care îl direcţionează către Centrala băncii Y, care la rândul ei îl transmite automat la
sucursala Braşov a băncii Y.
Sucursala Braşov a băncii Y
La primirea imaginii scanate a cecului care face obiectul plăţii, administratorul de cont al
clientului plătitor B introduce datele de pe instrument în ferestrele operaţionale ale aplicaţiei
băncii şi alt funcţionar realizează validarea prin tastarea informaţiilor solicitate de o grilă de
validare din programul informatic. Această operaţie se realizează de un supervizor, care
confirmă validarea tuturor informaţiilor introduse în baza de date, iar în cazul unor erori se
transmite administratorului de cont instrumentul de plată, pentru corectare. Instrumentul de
plată este verificat formal şi de fond, pentru a conţine toate elementele obligatorii şi pentru a
confirma identitatea semnăturii de pe document cu specimenul de semnătura valabil pentru acel
cont curent. De asemenea, administratorul de cont verifică instrumentul de plată de debit la
Centrala Incidentelor de Plăţi. Dacă clientul plătitor nu este declarat la Centrală şi are suficient
disponibil în cont, instrumentul de debit, cecul, este verificat conform normelor în vigoare şi se
plăteşte instrumentul de plată de debit, prin prelevarea sumei din contul curent al clientului
plătitor B. Administratorul de cont client plătitor arhivează instrumentul de plată de debit.
80.000 2511 Conturi curente, = 341 Decontări intrabancare, 80.000
analitic client plătitor B analitic Centrala băncii Y
Prin aplicaţia informatică a băncii Y, către Centrala băncii Y este transmisă informaţia
conform căreia plata a fost operată din contul lui B şi se arată destinaţia intrabancară a sumelor,
iniţial către Centrala băncii Y. În centrala băncii Y se înregistrează o datorie interbancară faţă de
banca X, datorie ulterior onorată din sumele băncii X deschise în contul SENT.

80.000 341 Decontări = 1621 Alte sume datorate, 80.000

intrabancare, analitic analitic banca X
Centrala băncii Y

80.000 1621 Alte sume datorate, = 1111 Cont curent la BNR 80.000
analitic banca X
Sucursala Alba Iulia a băncii X
În Centrala băncii X, prin aplicaţia informatică SENT se primeşte informaţia decontării
definitive a sumei în favoarea clientului A cu cont curent deschis la sucursala Alba Iulia. În
Centrala băncii X se înregistrează primirea fondurilor de la banca Y, cu destinaţie intrabancară,
către Sucursala Alba Iulia.
80.000 1111 Cont curent la BNR =
341 Decontări intrabancare, 80.000
analitic Sucursala Alba Iulia a
băncii X
La Sucursala Alba Iulia a băncii X se înregistrează î ncasarea sumelor în numele
clientului beneficiar
341, analitic Centrala băncii X = 2511, analitic client beneficiar A
Înregistrarea extrabilanţieră a filei cec depuse iniţial spre încasare nu mai are obiect şi
se stornează.

80.000 9981 Alte valori primite = 999 Contrapartida 80.000