CONTUL

Contul este un procedeu de înregistrare, calcul şi control valoric, iar uneori şi

cantitativ, a existenţei şi mişcării fiecărui element în parte, pe o anumită perioadă de
timp.
Înregistrarea corectă a operaţiilor economice şi financiare în conturi şi folosirea
corespunzătoare a informaţiilor furnizate de acestea, presupune cunoaşterea structurii
contului, care cuprinde următoarele elemente:
1. denumirea sau titlul contului;
2. părţile contului - debit sau credit;
3. rulajul contului;
4. explicaţia operaţiilor înregistrate în cont;
5. soldul contului.
1. Denumirea sau titlul contului: fiecărui element îi corespunde un cont. Acesta
are stabilită o denumire care este identică sau asemănătoare cu cea a elementului pentru
care se deschide respectivul cont.
2. Părţile contului – debit şi credit: cele două părţi opuse ale contului care permit
separarea celor două tipuri de modificări pe care le înregistrează poartă denumirea de
debit şi credit.
⮚ Partea stângă a oricărui cont se numeşte debit (prescurtat D)
⮚ Partea dreaptă a oricărui cont se numeşte credit (prescurtat C)
Forma grafică a contului se prezintă astfel:

D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

S.I. S.I.

Schema debitului şi creditului contului se prezintă astfel:

Schema debitului şi creditului contului

● Partea stângă a unui cont se numeşte ● Partea dreaptă a unui cont se numeşte
DEBIT CREDIT
● Sumele înscrise în debitul unui cont se ● Sumele înscrise în creditul unui cont se
numesc SUME DEBITOARE numesc SUME CREDITOARE
● A DEBITA înseamnă a înregistra ● A CREDITA înseamnă a înregistra
operaţia financiară în DEBITUL operaţia financiară în CREDITUL
CONTULUI CONTULUI

3. Rulajul contului: totalitatea sumelor înscrise într-un cont, fără sumele iniţiale,
formează rulajul contului. El poate fi rulaj debitor şi rulaj creditor.
 TOTAL SUME se obţine prin adunarea tuturor sumelor înregistrate în debitul
contului sub denumirea de TOTAL SUME DEBITOARE (Tsd), iar prin adunarea tuturor
sumelor din creditul contului se obţine TOTAL SUME CREDITOARE (T sc).
4. Explicaţia operaţiilor înregistrate în cont, se referă la tipul de operație
economico-financiară, ce urmează a se înregistra.
5. Soldul contului: reprezintă expresia valorică a situaţiei la un moment dat a
elementului bilanţier pentru care s-a deschis contul. El se stabileşte ca diferenţă dintre
„Total sume debitoare” şi „Total sume creditoare” şi poate fi debitor sau creditor preluând
sensul totalului mai mare.
Dacă:
1) Tsd > Tsc, contul prezintă sold debitor (Sd);
2) Tsc > Tsd, contul prezintă sold creditor (Sc).
La un moment dat, un cont poate avea un singur fel de sold, debitor sau creditor.
Dacă:
3) Tsd = Tsc, soldul contului este zero, adică contul nu are sold şi poartă denumirea
de cont soldat sau balansat.

Regulile de funcționare ale conturilor pot fi prezentate astfel:

● Conturile de activ încep să funcţioneze prin debitare:
- se debitează cu existentele şi creşterile elementelor de natura activelor;
- se creditează cu micşorările elementelor de natura activelor;
- au sold final debitor sau sunt soldate.
● Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin creditare:
- se creditează cu existenţele şi creşterile elementelor de natura datoriilor şi
capitalurilor proprii;
- se debitează cu micşorările elementelor de natura datoriilor şi capitalurilor
proprii;
- au sold final creditor sau sunt soldate.

D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

S.I. S.I.

Dubla înregistrare constă în înregistrarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a

unei operaţiuni economice sau financiare în două conturi şi anume în debitul unui
cont şi în creditul celuilalt cont.
 APLICAȚII

Aplicaţia nr. 1. Soldul iniţial al contului „Casa în lei” este la începutul lunii
octombrie N este de 10.000 lei.
În cursul lunii au loc următoarele operaţiuni economico-financiare:
- 10.10.N plata cu numerar a salariilor în sumă de 7.000 lei;
- 12.10.N ridicare numerar de la bancă în sumă de 5.000 lei;
- 13.10.N plata cu numerar a unor furnizori în sumă de 3.000 lei;
- 17.10.N plata unor avansuri pentru deplasare în sumă de 2.000 lei;
- 21.10.N încasare de la clienţi în 10.000 lei;
- 21.10.N depunere de numerar la bancă în sumă de 11.000 lei.
Să se întocmească contul „Casa în lei”.

D Casa în lei (5311) C

SI 10.000
12.10 5.000 7.000 10.10
21.10 10.000 3.000 13.10
2.000 17.10
11.000 21.10

Rd: 15.000 Rc: 23.000

Tsd: 25.000 Tsc: 23.000
Sold final D = 2.000

Aplicaţia nr. 2. SC ALFA prezintă la data de 01.08.N următoarea situaţie: valoarea

stocului de materii prime 200 lei, obligaţii comerciale (furnizori) 90 lei. În data de
10.08.N primeşte de la furnizori conform facturii 10/N materii prime în valoare de 150
lei.
Întocmiţi conturile pentru materiile prime şi obligaţiile comerciale (furnizori).
D Materii prime (301) C
SI:01.08 200
10.08 150

Rd: 150 Rc: 0

Tsd: 350 Tsc: 0
Sold final D: 350

D Furnizori (401) C
90 SI:01.08
150 10.08

Rd: 0 Rc: 150

 Tsd: 0 Tsc: 240
Sold final C: 240
ANALIZA CONTABILĂ

Analiza contabilă este un proces logic la care este supusă o operaţiune economică
sau financiară cu scopul de a fi înregistrată în contabilitate. Ea presupune parcurgerea în
ordine strict succesivă a următoarelor etape:
1. Stabilirea naturii operaţiunii economice sau financiare care urmează a se
înregistra.
2. Determinarea modificărilor pe care le produce operaţiunea economică sau
financiară elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
(creşteri sau micşorări).
3. Stabilirea, pe baza elementelor modificate, a conturilor corespondente.
4. Aplicarea regulilor de funcţionare ale conturilor.
5. Întocmirea formulei contabile.

APLICAȚII

I. Efectuaţi analiza contabilă pentru următoarele operaţiuni economico

financiare:
1. Se achiziționează mărfuri de la furnizor în valoare de 2.000 lei;
2. Se achită obligația față de furnizor prin virament bancar;

Se achiziționează mărfuri de la furnizor în valoare de 2.000 lei.

1. Stabilirea naturii operaţiunii economice sau financiare care urmează a se
înregistra: achiziție de mărfuri;
2. Determinarea modificărilor pe care le produce operaţiunea economică sau
financiară elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
(creşteri sau micşorări).
- în active, elementul mărfuri, crește cu 2.000 lei;
- în datorii, elementul furnizori, crește cu 2.000 lei;
- tipul de modificare bilanțieră determinat de operațiune este de forma:
(A + X) – (D+X) = C
3. Stabilirea, pe baza elementelor modificate, a conturilor corespondente.
- pentru elementul mărfuri, contul 371 "Mărfuri";
- pentru elementul furnizori, contul 401 "Furnizori".
4. Aplicarea regulilor de funcţionare ale conturilor.

D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

S.I. S.I.
 SF: D sau 0 SF: C sau 0

- contul 371 "Marfuri" este un cont cu funcție contabilă de activ, ce înregistrează o

creștere a elementului bilanțier și conform regulilor de funcționare ale conturilor, se
debitează;
- contul 401 "Furnizori" este un cont cu funcție contabilă de pasiv, ce înregistrează o
creștere a elementului bilanțier și conform regulilor de funcționare ale conturilor, se
creditează.
5. Întocmirea formulei contabile.

2.000 371 = 401 2.000

"Marfuri" "Furnizori"