Curs 7

Reguli pentru conturile de amortizări și ajustări privind deprecierea

Amortizările și ajustările privind deprecierile sunt elemente rectificative ce vin să
corecteze celelalte structuri bilanțiere.

Reguli de funcționare pentru conturile de amortizări și pentru cele de

ajustări privind deprecierea
1. Soldul inițial CREDITOR D Amortizare/Ajustări C

2.Creșterile Credit

3.Micșorările Debit

4. Soldul final CREDITOR

CLASIFICAREA CONTURILOR
1. După tipul soldului:
Conturi monofuncționale sunt conturile care la sfârșitul perioadei de gestiune
prezință un singur fel de sold (sold DEBITOR sau sold CREDITOR). Ele sunt
totdeauna numai conturi de activ sau numai conturi de capitaluri proprii sau numai
conturi de datorii!
Exemplu:
⁕Mărfuri, Casa, Clădiri, Materii prime, Produse finite, Clienți Conturi de
Activ;
⁕Capital social, Rezerve, Prime de capital, Rezerve din reevaluare Conturi
de Capitaluri proprii;

1
⁕Furnizori, Credite bancare pe termen scurt, Impozit pe profit, Personal-salarii
datorate, Efecte de plătit Conturi de Datorii.
Conturi bifuncționale sunt conturile care , la un moment dat, pot avea fie Sold
Debitor (se încadrează în categoria Conturilor de Activ), fie Sold Creditor (se
încadrează în categoria Conturilor de Capitaluri proprii sau de Datorii).
Exemplu:
Profit sau pierdere, Rezultatul reportat.
2. După sfera de cuprindere
Conturi sintetice (Furnizori);
Conturi analitice ( Furnizori-S.C. Alfa).
Exemplu:
La inceputul lunii decembrie, S.C. Gama S.A. are în contul de la bancă 30.000 lei.
În cursul lunii decembrie au loc următoarele tranzacții:
1. 10 decembrie: plătește factura de telefonie catre Telekom , în valoare de 10.000
lei;
2. 13 decembrie: încasează de la clienți , o factură în valoare de 25.000 lei;
3. 20 decembrie : plătește o factură catre un furnizor de mărfuri, în valoare de 15.000
lei;
4. 21 decembrie : încasează de la acționari suma de 8.000 lei.
Cerință: Stabiliți soldul disponibilităților bănești, întocmind Fișa în formă
simplificată a contului (T-ul).

2
Rezolvare:
D 5121 Conturi la bănci în lei C
S.I. 30.000 10.12 10.000
13.12. 25.000 20.12. 15.000
21.12. 8.000
RD 33.000 RC 25.000
TSD 63.000 TSC 25.000

SFD 38.000

ANALIZĂ, ÎNREGISTRARE ȘI SISTEMATIZARE ÎN CONTABILITATE

I. ETAPELE ÎNREGISTRĂRII ÎN CONTABILITATE
Pentru înregistrarea în contabilitate a evenimentelor, tranzacțiilor sau operațiilor
efectuate de o entitate, avem nevoie de documente justificative.
Exemple:
⁘ Pentru vânzări - Factura
⁘Pentru achiziții - Factura
⁘Pentru încasări - Chitanță
⁘Pentru plăți – Ordin de plată
⁘Pentru consumuri – Bon de consum.
Etapele înregistrării în contabilitate:
1. Analiza contabilă a tranzacțiilor, evenimentelor sau operațiilor;
2. Înregistrarea cronologică ( în Registrul Jurnal);
3.Înregistrarea sistematică (T-uri)⁓(în Registrul Cartea-Mare).

3
II. ANALIZA CONTABILĂ A TRANZACȚIILOR, EVENIMENTELOR SAU
OPERAȚIILOR

Fiecare tranzacţie consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în

contabilitate, trebuie să fie supusă analizei contabile. Această analiză are drept
rezultat stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzacţii . De asemenea, acest
rezultat trebuie să respecte cele două ecuaţii fundamentale:
Activ = Capital propriu + Datorii
ȘI
Debit = Credit
Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, în general, a următoarelor
etape:

1. Determinarea naturii operaţiei, adică stabilirea conţinutului tranzacţiei ce

trebuie înregistrată în contabilitate;
2. Modificarea elementelor bilanţiere: stabilirea modificărilor care se produc în
structura elementelor bilanţiere, conţinutul şi sensul modificărilor. După cum ştiţi,
tipurile de modificări bilanţiere sunt:
A + x – x = C + D;
A = (C + x – x) + D;
A = C + (D + x – x);
A = (C + x) + (D – x);
A = (C – x) + (D + x);
A + x = (C + x) + D;
A + x = C + (D + x);
A – x = (C – x) + D;

4
 A – x = C + (D – x).
3. Identificarea conturilor corespondente, adică stabilirea conturilor
corespondente în care urmează să se înregistreze tranzacţia sau operația.
4. Debit sau credit, adică determinarea, pe baza regulilor de funcţionare a
conturilor, a părţii fiecarui cont (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze
tranzacţia.
Formula contabilă, respectiv întocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a
formulei (egalităţii) contabile.
Rezultă că scopul final al analizei contabile îl constituie întocmirea formulei
contabile, pe baza căreia se înregistrează tranzacţiile în contabilitate.
Elementele formulei contabile sunt:
•Conturile corespondente;
•Semnul „=”;
•Semnul „%”, utilizat în înţelesul de „următoarele conturi”, atunci când în
formula contabilă intră în Corespondenţă mai mult de două conturi;
•Sumele.
În formula contabilă, contul (conturile) care se debitează se aşează în stânga
semnului egalităţii, deoarece debitul este partea stângă a unui cont, iar contul
(conturile) care se creditează se aşează în partea dreaptă a semnului egalităţii,
deoarece creditul este partea dreaptă a unui cont. Prin ataşarea explicaţiei descriptive
a operaţiunilor în cauză la elementele formulei contabile rezultă noţiunea de articol
contabil.
În funcţie de numărul conturilor corespondente care compun formula
contabilă, putem avea:
⁘formule contabile simple;
şi

5
 ⁘ formule contabile compuse.

1. Formule contabile simple: tranzacţia generează modificări numai la două

elemente bilanţiere, un cont care se debitează şi un cont care se creditează.
Modelul este de forma:

Cont debitor = Cont creditor Suma

Exemplu: Se constituie o întreprindere cu un capital de 1.000 lei; un număr de

cinci persoane subscriu să cumpere cele 500 de acţiuni emise, în valoare
nominală de 2 lei/acţiune.

Pentru a înregistra tranzacţia, efectuăm analiza contabilă astfel:

1. Natura operaţiei. Subscrierea capitalului social pentru înfiinţarea întreprinderii.

2.Modificările bilanţiere. Recunoaştem o creştere a dreptului de creanţă a

întreprinderii asupra acţionarilor în legătură cu capitalul, element de activ şi,
simultan, o creştere (constituire) a capitalului social, element de capitaluri proprii.

Se observă că tranzacţia supusă analizei se încadrează în modificarea bilanţieră de

tipul:

A + x = ( CP + x ) + D

1.000 1.000
Decontări cu acţionarii
privind capitalul Capital social

6
3. Conturi corespondente. Pentru elementele bilanţiere modificate sunt destinate
conturile:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi 1011 Capital subscris nevărsat.

4. Debit sau credit. Acum aplicăm regulile de funcționare a conturilor pe care le-
am învățat deja:

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, cont bifuncţional, cu funcţia

contabilă de activ, având de înregistrat o creştere, se debitează;
1011 Capital subscris nevărsat, cont de capitaluri proprii, având de
înregistrat o creştere, se creditează.

Formula contabilă:

456 = 1011 1.000 lei

Decontări cu asociaţii privind capitalul Capital subscris nevărsat

Această tranzacţie generează modificări în cele două elemente reflectate prin

intermediul T-urilor astfel:

456 Decontări cu asociații

privind capitalul 1011 Capital subscris nevărsat
D C D C

1/1011 1.000 1/456 1.000

O altă modalitate de deducere a formulei contabile, fără a mai urma în mod

expres etapele generale ale analizei contabile, este următoarea:

Cunoaşterea încadrării corecte a elementelor în structurile de activ (A) şi capitaluri

(CP+D), respectiv, în conturile prevăzute în planul de conturi general.
Cunoaşterea regulilor de funcţionare a conturilor.
Pentru a susţine această variantă, reluăm tranzacţia 1 şi stabilim formula
contabilă astfel:

7
 Subscrierea capitalului social

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul se constituie creanţa

întreprinderii fată de acţionari, A,+, Debit
1011 Capital subscris nevărsat se constituie capitalul subscris nevărsat,
CP, +, Credit

456 = 1011 1.000 lei

Decontări cu asociaţii privind capitalul Capital subscris nevărsat

2. Formule contabile compuse: tranzacţia generează modificări la mai mult de

două elemente bilanţiere, astfel:
a. Două sau mai multe conturi care se debitează şi un cont care se creditează.
Modelul este de forma:

% = Cont creditor Suma

Conturi debitoare

Exemplu: Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime şi mărfuri în valoare

de 500 lei, respectiv 800 lei, conform facturii furnizorului.
Analiza Creşte valoarea stocurilor de materii prime şi de mărfuri deținute de
întreprindere (A+) şi, în acelaşi timp, cresc datoriile întreprinderii faţă de
furnizor (D+).
Natura tranzacției : aprovizionare cu materii prime şi mărfuri

301 Materii prime, A, +, Debit

371 Mărfuri, A, +, Debit
401 Furnizori, D, +, Credit

% = 401 Furnizori 1.300

301 Materii prime 500
371 Mărfuri 800

D 301 Materii prime C D 371 Mărfuri C

3/401 500 3/401 800

8
 D 401 Furnizori C

3/301 1.300
/371

b. Un cont se debitează şi două sau mai multe conturi se creditează. Modelul este de
forma:

Cont debitor = % Suma

Conturi creditoare

Exemplu: La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii), întreprinderea a realizat încasări

în numerar în sumă de 400 lei din servicii prestate terţilor şi 700 lei din vânzări de
mărfuri.
Analiza Creşte numerarul din casierie (A+) şi, în acelaşi timp, se obţin venituri din
prestarea de servicii şi venituri din vânzarea mărfurilor (CP+).
Natura tranzacției: încasări în numerar
531 Casa, A, +, Debit
704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate, CP, +, Credit
707 Venituri din vânzarea mărfurilor, CP, +, Credit

Stabilim formula contabilă pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacţiei .

531 Casa = % 1.100

704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate 700
707 Venituri din vânzarea mărfurilor 400