Curs 6

Sistemul de contabilitate în partidă dublă

Definiția, forma și structura contului.

În contabilitate, pentru a înregistra, calcula şi controla existentul şi modificările în sens
contrar (creşteri, micşorări) ale fiecărui element bilanţier, pe o anumită perioadă de timp, vom
folosi instrumentul (model, procedeu) denumit cont. Fiecărui element de active, datorii, capitaluri
proprii, cheltuieli şi venituri îi este ataşat un cont.
Dacă bilanţul exprimă situaţia tuturor elementelor de active, capitaluri proprii și datorii ale
entităţii la un moment dat, contul are o sferă de cuprindere mai restrânsă în sensul ca acesta reflectă
un singur element .
La sfârşitul exerciţiului financiar, pe baza informaţiilor cuprinse în conturi, se întocmeşte
bilanţul contabil care reflectă situaţia poziției financiare a entităţii.
Contul :

o Model de înregistrare analitică şi sintetică

o Model de înregistrare în ordine cronologică si sistematică
o Model de înregistrare în etalon valoric şi cantitativ-valoric
o Evidenţiază un singur element de activ, de capitaluri proprii, de datorii, de cheltuieli sau
de venituri.

‣ Structura contului
În structura contului sunt cuprinse următoarele elemente:
1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului;
2. Debitul şi creditul;
3. Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont;
4. Rulajul (mişcarea) contului;
5. Total sume debitoare şi Total sume creditoare ale contului;
6. Soldul contului.
Cea mai simplă formă de reprezentare a contului este cea sub forma literei „T”
Astfel, cele două feluri de modificări, creşteri (+) şi micşorări (-), pot fi înregistrate în cont, în
felul următor:

 Într-o parte a contului, creşterile

 În cealaltă parte, micşorările.
Pentru a înţelege mai uşor, vom lua ca exemplu un cont ce ţine evidenţa unui element de
activ (contul “Casa”).

1
Exemplu:

531 Casa
( Creşteri) ( Micşorări)
Sold iniţial 0
2.000 750
500 350
750 250
250 650
3.500 2.000
1.500 Sold final

Observaţi că am înregistrat în contul 531 Casa , existentul iniţial (soldul iniţial) în partea
stângă a contului şi creşterile tot în această parte. Micşorările sunt înregistrate în partea dreaptă a
contului. Toate sumele aflate pe aceeaşi parte a contului se adună. La sfârşitul perioadei se face
diferenţa între totalurile celor două părţi. Această diferenţă reprezintă existentul sau soldul final al
contului. În cazul contului 531 Casa, soldul final exprimă valoarea numerarului existent în casieria
entității la sfârşitul perioadei de gestiune ( 1.500 lei).

Dacă avem în vedere un cont deschis pentru un element de capitaluri proprii, contul 101
Capital social, existentul iniţial (soldul iniţial) şi creşterile se vor înregistra în partea dreaptă a
acestuia iar micşorările în partea stângă.
101 Capital social

(Micșorări) (Creșteri) (+)

(-) Sold initial 5.000
1.000 400
1.000
1.000 6.400
Sold final 5.400

1. Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului bilanţier (bun

economic, sursă de finanţare, proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se
ţine cu ajutorul contului respectiv. În general, denumirea unui cont reflectă obiectul
înregistrat în contul respectiv. (exemplu: Titlul Contului “Casa” exprimă ceea ce
înregistrăm cu ajutorul contului “Casa” adică numerarul din casierie.)
Exemple de conturi: 101 Capital, 201 Cheltuieli de constituire, 345 Produse finite, 371
Mărfuri, 411 Clienţi, 531 Casa, 601 Cheltuieli cu materii prime, 707 Venituri din vânzarea
mărfurilor, etc.
Deasupra contului (T-ului) sunt înscrise simbolul şi titlul contului, astfel:

345 Produse finite

2
2. Debitul şi creditul contului sunt cele două părţi opuse ale contului. Convenţional s-a stabilit ca
partea stângă a contului să se numească DEBIT (D) iar partea dreaptă CREDIT ( C ).
Sumele trecute în partea stângă sunt debitoare, iar cele din partea dreaptă creditoare. A
debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea stângă a contului, iar a credita un
cont înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă.
Debitul şi creditul conturilor permit înregistrarea separată a modificărilor (creşterilor sau
micşorărilor) în sensul că într-o parte a contului vom înregistra creşterile iar în cealaltă
parte micşorările.
Pentru a şti în ce parte a contului trebuie să înregistrăm aceste creşteri sau micşorări trebuie
să cunoaştem conţinutul economic şi funcţia contabilă a acelui cont. Astfel, în cazul
conturilor care au funcţie contabilă de activ, existentul şi creşterile se vor înregistra în
Debit iar micşorările în Credit.
Exemplu : Contul 371 Marfuri , după conținutul economic este un cont de bunuri
economice iar după funcția contabilă este un cont de Activ.

D 371 Mărfuri C
Existent
+ -

În cazul conturilor de datorii şi capitaluri proprii, existentul şi creşterile se vor înregistra

în Creditul contului iar micşorările în Debit.
Exemplu: Contul 401 Furnizori, după conţinutul economic este cont de surse împrumutate
(surse străine) iar după funcţia contabilă este un cont de Datorii.

D 401 Furnizori C
Existent
- +

3. Explicaţia descriptivă a tranzacţiilor , evenimentelor sau operațiilor înregistrate în

cont constă în prezentarea naturii tranzacției sau operaţiei, a persoanelor juridice sau fizice
implicate, a datei tranzacției sau operaţiei, a documentului justificativ utilizat etc., iar
explicaţia contabilă a acestora constă în indicarea sub formă de simbol cifric a contului
sau conturilor corespondente.

4. Mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau
creditul unui cont ca urmare a creşterilor şi micşorărilor determinate de tranzacţii
(evenimente, operații) reprezintă rulajul contului. Acesta este de două feluri: rulaj debitor
şi rulaj creditor. Rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în debitul
unui cont într-o perioadă de gestiune. Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor
efectuate în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune. Le abreviem de regulă cu RD şi
respectiv RC.
5. Totalul sumelor unui cont este de două feluri: total sume debitoare şi total sume
creditoare.

3
Totalul sumelor debitoare (TSD) se obţine prin însumarea tuturor sumelor înregistrate
în debitul unui cont iar totalul sumelor creditoare (TSC) se obţine prin însumarea
tuturor sumelor înregistrate în creditul unui cont. Conturile care prezintă şi existent iniţial
(sold iniţial), acesta este cuprins în totalul sumelor debitoare (TSD) şi respectiv
creditoare(TSC).
În concluzie putem spune că:
• în cazul conturilor deschise pentru elemente de activ :
TSD = SI + RD
TSC = RC unde: SI = sold iniţial
• în cazul conturilor de datorii şi capitaluri proprii:
TSC = SI + RC
TSD = RD
Această explicaţie o veţi înţelege mai bine după ce vom prezenta soldul contului, dar şi
regulile de funcţionare a conturilor.

6. Soldul contului reprezintă existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul

pentru care s-a deschis contul. Se stabileşte ca diferenţă între total sume debitoare (TSD)
şi total sume creditoare (TSC). Astfel, dacă totalul sumelor debitoare din cont este mai
mare decât totalul sumelor creditoare, contul are sold final debitor, iar dacă totalul
sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul are sold final
creditor. Le abreviem de regulă cu SFD şi respectiv SFC.

Modul de calcul este următorul:

SFD = TSD – TSC
SFC = TSC – TSD unde: SFD = sold final debitor
SFC = sold final creditor
De aici rezultă că:

1. Soldul final este debitor când TSD › TSC

2. Soldul final este creditor când TSC › TSD

Există situaţii în care TSD = TSC. Acest lucru înseamnă că acel cont nu prezintă
sold final şi el se numeşte cont soldat sau balansat.
De regulă, soldurile se stabilesc la sfârşitul perioadei de gestiune şi se numesc
solduri finale (SF) care, la începutul perioadei următoare de gestiune, devin solduri iniţiale
(SI). La sfârşitul perioadei de gestiune, conturile care prezintă sold final trebuie închise. În
acest fel vom obţine un echilibru între debit şi credit. Acest lucru se realizează prin trecerea
soldului final în partea opusă aceleia din care el provine, adică, dacă soldul final este
debitor el se trece în credit iar dacă soldul final este creditor acesta se trece în debit.
Pentru active, soldul final este debitor (SFD).
Pentru capitaluri proprii și pentru datorii, soldul final este creditor (SFC).

Exemplu:

4
 D 371 Mărfuri C
SI 100 (3/607) 1.000
(1/401) 1.000 (25/607) 300
(10/456) 2.000
(17/401) 600
________________________________________________
RD 3.600 RC 1.300
TSD 3.700 TSC 1.300

SFD 2.400

După cum am spus, soldurile finale (SF) devin la începutul perioadei următoare de
gestiune, solduri iniţiale (SI).
D 371 Mărfuri C
SI 2.400

‣ Planul de conturi
Planul de conturi general este un tablou al întregului sistem de conturi, în cadrul căruia
fiecare cont este delimitat printr-o denumire şi simbol cifric fiind încadrat într-o clasă şi grupă.
Astfel se asigură uniformitate şi unitate de conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a
conturilor . În simbolizarea conturilor se aplică sistemul zecimal. În planul de conturi general
se cuprind 9 clase de conturi:
Clasa 1 Conturi de capitaluri
Clasa 2 Conturi de imobilizări
Clasa 3 Conturi de stocuri şi producţie în
curs de execuție
Clasa 4 Conturi de terţi
Clasa 5 Conturi de trezorerie
Clasa 6 Conturi de cheltuieli
Clasa 7 Conturi de venituri
Clasa 8 Conturi speciale

5
 Clasa 9 Conturi de gestiune

Modul de simbolizare:

Format general

Clasa de conturi X
Grupa de conturi XX
Conturi sintetice de grad 1 XXX
Conturi sintetice de grad 2 XXXX

Exemplu

Clasa: 2 Conturi de imobilizări

Grupa: 21 Imobilizări corporale
Contul sintetic de grad 1: 211 Terenuri și amenajări de terenuri
Contul sintetic de grad 2: 2111 Terenuri

‣ Regulile de funcţionare a conturilor

Regulile de funcţionare a conturilor au drept scop să stabilească partea contului (debit sau
credit) în care urmează să se înregistreze soldul iniţial existent în fiecare cont la deschiderea
acestuia, modificările (creşteri sau micşorări) valorii elementului la care se referă contul,
determinate de tranzacţiile, evenimentele, operaţiile economice şi soldul final al conturilor,
existent la închiderea acestora. Acestea au ca punct de plecare bilanţul cu structurile sale
(active, capitaluri şi datorii). Se porneşte de la dubla reprezentare (activele în partea stângă a
egalităţii, iar capitalurile proprii şi datoriile în partea dreaptă a egalităţii).
În continuare vom prezenta cele patru reguli de funcţionare a conturilor, pentru.conturile
de activ pe de o parte şi pentru conturile de capitaluri proprii și de datorii pe de altă parte.

I. Prima regulă de funcţionare a conturilor se referă la existentul iniţial sau soldul

iniţial
⁕Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu soldul
iniţial; iar
⁕Conturile de capitaluri proprii și de datorii încep să funcţioneze prin a se
credita şi se creditează cu soldul iniţial.

6
Exemplu: Pentru un cont de activ: Pentru un cont de datorii:

D 531 Casa C D 401 Furnizori C

SI 1.000 (-) 200 SI 2.000

(+) (-) 400 (+) 600
300

SFD 1.100 SFC 2.200

II. Cea de a doua regulă se referă la modul de înregistrare a creşterilor(+) elementelor

de activ şi a celor de capitaluri proprii și de datorii.

⁕Conturile de activ se mai debitează cu creşterile elementelor de activ; iar

⁕Conturile de capitaluri (capitaluri proprii și datorii) se mai creditează cu
creşterile elementelor de capitaluri proprii și de datorii.

III. Cea de a treia regulă se referă la modul de înregistrare a micşorărilor (-)

elementelor de activ şi a celor de capitaluri proprii și de datorii .

⁕Conturile de activ se creditează cu micşorările (scăderile) elementelor de

activ; iar
⁕Conturile de capitaluri se debitează cu micşorările (scăderile) elementelor de
capitaluri proprii și de datorii.

IV. Cea de a patra regulă se referă la soldul final al conturilor de activ şi de capitaluri
proprii și datorii.
Am explicat la “Structura contului” faptul că soldul final se obţine astfel:
⁕Pentru conturile de activ:
TSD - TSC = SFD; iar
⁕Pentru conturile de capitaluri proprii și datorii:
TSC - TSD = SFC
Atunci când TSD = TSC contul nu prezintă sold adică contul se soldează.
De aici rezultă că:

⁕Conturile de activ pot avea numai sold final debitor sau nu prezintă sold
(sunt soldate);iar
⁕Conturile de capitaluri proprii și de datorii pot avea numai sold final
creditor sau nu prezintă sold (sunt soldate).

7
 Reguli pentru conturile de active
1.

2.

3.

4.

Reguli pentru conturile de capitaluri proprii

1.

2.

3.

4.

Reguli pentru conturile de datorii

1.

2.

3.

4.

8
 Reguli pentru conturile de cheltuieli
1.

2.

3.

4.

Reguli pentru conturile de venituri

1.

2.

3.

4.

Nota ! În cazul în care elementele influenţează în mod indirect bilanţul (cazul cheltuielilor
şi veniturilor), efectul modificărilor produse de acestea este analizat prin prisma modificărilor
survenite asupra rezultatului exerciţiului, element component al capitalurilor proprii (CP).