Introducere Ã N Contabilitate - Partea A Ii-A - 2022-2023

Introducere în contabilitate
INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE1
SUPORT DE CURS IDD

- PARTEA A II –A -
An universitar
2022-2023
1
Suportul a fost elaborat pe baza materialelor Bazele contabilităţii şi Bazele contabilităţii – aplicaţii şi studii de
caz, coordonatori: Caraiani, C. şi Dumitrana, M., autori: Lungu, C., Guşe, R., Calu, D., Olimid, L., Răileanu, S.,
Dascălu, C., Ştefănescu, A., Dumitru, M., Jianu, I., Jinga, G., Editura, Universitară, Bucureşti, 2010.
44
Introducere:
Acest curs se adresează în mod exclusiv studenţilor de la facultatea Management, forma de
învăţământ IDD, grupele 163, 167, an universitar 2022-2023, în vederea pregătirii temelor
de control și examenului.
Obiectivul acestui curs constă în: prezentarea principiilor de bază ale teoriei şi
practicii de contabilitate, în vederea formării aptitudinilor de comunicare în limbaj contabil.
Competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea acestui curs sunt:

➢ Posibilitatea utilizării teoriei contabile pentru recunoaşterea şi contabilizarea
principalelor tranzacţii şi evenimente;
➢ Pregătirea, analiza şi interpretarea situaţiilor financiare.
Structura cursului:
Cursul Introducere în contabilitate cuprinde două părți și este structurat pe trei unităţi de
învăţare (capitole).
Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:

➢ evaluare continuă, pe baza temelor de control postate pe platformă (30%)
➢ evaluare la examen (70%)
45
CUPRINS
PARTEA A II-A
Unitatea de învăţare 2 Sistemul de contabilitate în partidă dublă

2.1 Obiectivele unităţii de învăţare 2
2.2 Definiţia, forma şi structura contului
2.3 Planul de conturi
2.4 Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor
2.5 Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor
2.6 Stornarea
2.7 Teste de autoevaluare
2.8 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
2.9 Bibliografia unităţii de învăţare 2
Unitatea de învăţare 3 Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor

de bază
3.2 Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările
3.2.1 Conturile de active imobilizate
3.2.2. Conturile de amortizări privind imobilizările
3.2.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
3.2.4. Exemple de tranzacţii privind activele imobilizate, amortizările şi ajustările
pentru depreciere
3.3 Conturile şi analiza contabilă privind stocurile
3.3.1. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie
3.3.2. Conturile de diferenţe de preţ aferente stocurilor
3.3.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor
3.3.4 Exemple de tranzacţii privind stocurile
3.4 Conturile şi analiza contabilă privind creanţele
3.5 Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria
3.6 Conturile şi analiza contabilă privind datoriile
3.7 Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii
3.8 Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele
3.8.1. Conturile de cheltuieli
3.8.2. Conturile de venituri
3.8.3. Determinarea rezultatului exerciţiului
3.10 Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare
46
Unitatea de învăţare 2
Sistemul de contabilitate în partidă dublă

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi dobândi cunoştinţe despre:
➢ Sistemul de codificare contabilă;
➢ Sistemul de înregistrare în contabilitate;
➢ Modul în care sunt analizate tranzacţiile şi evenimentele.
2.2 Definiţia, forma şi structura contului

• Contul. Rolul, forma şi structura
În contabilitate, pentru a înregistra, calcula şi controla existentul şi modificările în sens
contrar (creşteri, micşorări) ale fiecărui element bilanţier, pe o anumită perioadă de timp, vom
folosi instrumentul (model, procedeu) denumit cont. Fiecărui element de active, datorii,
capitaluri proprii, cheltuieli şi venituri îi este ataşat un cont.
• Structura contului
În structura contului sunt cuprinse următoarele elemente:
1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului;
2. Debitul şi creditul;
3. Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont;
4. Rulajul (mişcarea) contului;
5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului;
6. Soldul contului.
Cea mai simplă formă de reprezentare a contului este cea sub forma literei „T”
Exemplu:
531 Casa
(Creşteri) (Micşorări)
Sold iniţial 0
2.000 750
500 350
750 250
250 650
3.500 2.000
1.500 Sold final
1. Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului bilanţier (bun economic, sursă
de finanţare, proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul
contului respectiv. În general, denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul
respectiv.
2. Partea stângă a oricărui cont este denumită debit iar partea dreaptă este denumită credit.
Sumele trecute în partea stângă sunt debitoare, iar cele din partea dreaptă creditoare. A
debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea stângă a contului, iar a credita un
cont înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă.
3. Explicaţia descriptivă a tranzacţiilor şi evenimentelor înregistrate în cont constă în
prezentarea naturii operaţiei, a persoanelor juridice sau fizice implicate, a datei operaţiei,
a documentului justificativ utilizat etc., iar explicaţia contabilă constă în indicarea sub
formă de simbol cifric a contului sau conturilor corespondente.
47
4. Mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau
creditul unui cont ca urmare a creşterilor şi micşorărilor determinate de tranzacţii
(evenimente) reprezintă rulajul contului. Acesta este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj
creditor. Rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în debitul unui cont
într-o perioadă de gestiune. Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate
în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune. Le abreviem de regulă cu RD şi respectiv
RC.
5. Totalul sumelor unui cont este de două feluri: total sume debitoare şi total sume
creditoare. Prin adunarea rulajelor debitoare sau creditoare cu sumele care exprimă, în
partea de debit sau de credit, soldul iniţial reflectat de cont la începutul perioadei de
gestiune, se obţine total sume debitoare şi total sume creditoare ale contului respectiv. Le
abreviem de regulă cu TSD şi respectiv TSC.
6. Existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul pentru care s-a deschis contul
reprezintă soldul contului. Se stabileşte ca diferenţă între total sume debitoare şi total
sume creditoare. În funcţie de mărimea sumelor, soldul poate fi debitor, sold creditor sau
sold balansat (cont soldat). Astfel, dacă totalul sumelor debitoare din cont este mai mare
decât totalul sumelor creditoare, contul are sold debitor, iar dacă totalul sumelor
creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul are sold creditor. Le
abreviem de regulă cu SD şi respectiv SC.
Relaţiile de calcul pentru sold sunt :
1. TSD – TSC = SD, când TSD > TSC
2. TSC – TSD = SC, când TSC > TSD
3. TSD – TSC = 0, când TSD = TSC
Soldurile se stabilesc de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune, reprezentând solduri finale
care, la începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale (Si).
2.3 Planul de conturi

Planul de conturi general este un tablou al întregului sistem de conturi, în cadrul căruia
fiecare cont este delimitat printr-o denumire şi simbol cifric fiind încadrat într-o clasă şi
grupă. Astfel se asigură uniformitate şi unitate de conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a
conturilor (de exemplu, planul de conturi). În simbolizarea conturilor se aplică sistemul
zecimal. În planul de conturi general se cuprind 9 clase de conturi:
• Clasa 1 - Conturi de capitaluri
• Clasa 2 - Conturi de imobilizări
• Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
• Clasa 4 - Conturi de terţi
• Clasa 5 - Conturi de trezorerie
• Clasa 6 - Conturi de cheltuieli
• Clasa 7 - Conturi de venituri
• Clasa 8 - Conturi speciale
• Clasa 9 - Conturi de gestiune
2.4 Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor

Regulile de funcţionare a conturilor au drept scop să stabilească partea contului (debit sau
credit) în care urmează să se înregistreze soldul iniţial existent în fiecare cont la deschiderea
acestuia, modificările (creşteri sau micşorări) valorii elementului la care se referă contul,
determinate de tranzacţiile, evenimentele, operaţiile economice şi soldul final al conturilor
existent la închiderea acestora. Acestea au ca punct de plecare bilanţul cu structurile sale
(active, capitaluri şi datorii). Se porneşte de la dubla reprezentare (activele în partea stângă a
egalităţii, iar capitalurile proprii şi datoriile în partea dreaptă a egalităţii).
48
1. Toate conturile de activ încep a funcţiona prin a se debita şi se debitează cu soldul

iniţial; toate conturile de capitaluri încep a funcţiona prin a se credita şi se creditează
cu soldul iniţial.
2. Toate conturile de activ se debitează cu creşterile (intrările) elementelor de activ;
toate conturile de capitaluri se creditează cu creşterile (intrările) elementelor de
capitaluri.
3. Toate conturile de activ se creditează cu micşorările (ieşirile) elementelor de activ;
toate conturile de capitaluri se debitează cu micşorările elementelor de capitaluri.
4. Toate conturile de activ au întotdeauna sold final debitor sau zero, iar toate conturile
de capitaluri au întotdeauna sold final creditor sau zero.
Aceste reguli de functionare sunt ilustrate mai jos.

D Conturi de activ și conturi de D Conturi de capitaluri
cheltuieli C proprii , datorii și venituri C
SI SI
+ - - +
SFD SFC
Nota 1: În cazul în care elementele influenţează în mod indirect bilanţul (cazul cheltuielilor
şi veniturilor) efectul modificărilor produse de acestea este analizat prin prisma modificărilor
survenite asupra rezultatului exerciţiului (profitului sau pierderii la sfârșitul exercițiului
curent), element component al capitalurilor proprii.
Nota 2: În cazul în care un element este rectificativ, acesta va fi analizat din prisma efectului
pe care îl produce asupra totalului bilanţier.
Nota 3: Există anumite conturi numite bifuncţionale, adică în anumite situaţii reflectă un
element de activ, iar în altele un element de capitaluri sau datorii.
Nota 4: Conturile de cheltuieli și venituri au sold zero.
2.5 Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor

Fiecare tranzacţie consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în contabilitate,
trebuie să fie supusă analizei contabile în vederea determinării efectului dual asupra
conturilor. Această analiză are drept rezultat stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzacţii
şi în ce mod. De asemenea, acest rezultat trebuie să respecte cele două ecuaţii fundamentale:
 Activ = Capital propriu + Datorii
 Debit = Credit
Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, în general, a următoarelor etape:

 Determinarea naturii operaţiei, adică stabilirea conţinutului tranzacţiei ce trebuie
înregistrată în contabilitate.
49
 Modificarea elementelor bilanţiere, stabilirea modificărilor care se produc în structura

elementelor bilanţiere, conţinutul şi sensul modificărilor. După cum ştiţi, tipurile de
modificări bilanţiere sunt:
A + x – x = C p+ D; A = (C p+ x – x) + D; A = Cp + (D + x – x);
A = (Cp + x) + (D – x); A = (Cp – x) + (D + x); A + x = (Cp + x) + D;
A + x = Cp + (D + x); A – x = (C p– x) + D; A – x = Cp + (D – x).
 Identificarea conturilor corespondente, adică stabilirea conturilor corespondente în
care urmează să se înregistreze tranzacţia, baza elementelor bilanţiere modificate.
 Debit sau credit, adică determinarea, pe baza regulilor de funcţionare a conturilor, a

părţii din fiecare cont (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze tranzacţia.
 Formula contabilă, respectiv întocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a

formulei (egalităţii) contabile.
Rezultă că scopul final al analizei contabile îl constituie întocmirea formulei contabile, pe
baza căreia se înregistrează tranzacţiile în contabilitate.
Formula contabilă exprimă, sub formă grafică, modificările pe care le determină fiecare
tranzacţie pe baza dublei înregistrări, sub formă de egalitate valorică.
Structura formulei contabile se reflectă prin:
• Conturile corespondente;
• Semnul „=”;
• Semnul „%”, utilizat în înţelesul de „următoarele”, atunci când în formula
contabilă intră în corespondenţă mai mult de două conturi;
• Sumele.
În formula contabilă, contul (conturile) care se debitează se aşează în stânga semnului
egalităţii, deoarece debitul este partea stângă a unui cont, iar contul (conturile) care se
creditează se aşează în partea dreaptă a semnului egalităţii, deoarece creditul este partea
dreaptă a unui cont. Prin ataşarea explicaţiei descriptive a operaţiunilor în cauză la elementele
formulei contabile rezultă noţiunea de articol contabil.
În funcţie de numărul conturilor corespondente care compun formula contabilă, putem avea:
o formule contabile simple; şi
o formule contabile compuse.
1. Formule contabile simple: tranzacţia generează modificări numai la două elemente

bilanţiere, un cont care se debitează şi un cont care se creditează. Modelul este de forma:
Cont debitor = Cont creditor Suma
Exemplu: Se constituie o întreprindere cu un capital de 1.000 lei; un număr de cinci persoane

subscriu să cumpere cele 500 de acţiuni emise, în valoare nominală de 2 lei/acţiune.
Pentru a înregistra tranzacţia efectuăm analiza contabilă astfel:
 Natura operaţiei.
1. Subscrierea capitalului subscris pentru înfiinţarea întreprinderii
 Modificările bilanţiere. Recunoaştem o creştere a dreptului de creanţă a întreprinderii
asupra acţionarilor, element de activ şi, simultan, o creştere (constituire) a capitalului
subscris, element de capitaluri proprii. Dacă aţi urmărit totul până acum, veţi observa că
tranzacţia supusă analizei se încadrează în modificarea bilanţieră de tipul:
50
A + x = ( C p + x ) + D
1.000 1.000
Creanță Capital
 Conturi corespondente. Pentru elementele bilanţiere modificate sunt destinate conturile:

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi 1011 Capital subscris nevărsat.
 Debit sau credit. Acum cunoaşteţi regulile de funcţionare ale conturilor, nu ne rămâne
decât să le aplicăm:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, cont bifuncţional, cu funcţia contabilă de
activ, având de înregistrat o creştere, se debitează;
1011 Capital subscris nevărsat, cont de capitaluri proprii, având de înregistrat o
creştere, se creditează.
 Formula contabilă. Să ne reamintim elementele structurale şi nu ne rămâne decât să
întocmim formula contabilă:
456 = 1011 1.000 lei
Decontări cu asociaţii privind capitalul Capital subscris
nevărsat
Această tranzacţie generează modificări în cele două elemente reflectate prin intermediul T-
urilor astfel:
456 Decontări cu 1011 Capital

acționarii/asociaţii privind subscris nevărsat
D capitalul C D C
1/101 1.000 1/456 1.000
O altă modalitate de deducere a formulei contabile fără a mai urma, în mod expres, etapele
generale ale analizei contabile este următoarea:
 Cunoaşterea încadrării corecte a elementelor în structurile de activ (A) şi capitaluri
(Cp+D), respectiv, în conturile prevăzute în planul de conturi general. S-au prezentat în
acest capitol puncte de sprijin în vederea sporirii accesibilităţii la planul de conturi;
 Cunoaşterea regulilor de funcţionare a conturilor.
Pentru a susţine această variantă, reluăm tranzacţia 1 şi stabilim formula contabilă astfel:
2. Subscrierea capitalului subscris pentru înfiinţarea întreprinderii
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, se constituie creanţa întreprinderii față de

acţionari, A+→Debit
1011 Capital subscris nevărsat, constituirea capitalului subscris nevărsat, Cp+→Credit
456 = 1011 1.000 lei
Decontări cu acționarii/asociaţii privind Capital subscris nevărsat
capitalul
2. Formule contabile compuse: tranzacţia generează modificări la mai mult de două
elemente bilanţiere, astfel:
 Două sau mai multe conturi care se debitează şi un cont care se creditează. Modelul este
de forma:
% = Cont creditor Suma
Conturi debitoare
Exemplu: Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime şi mărfuri în valoare de 500 lei,

respectiv 800 lei, conform facturii furnizorului.
51
Analiza. În mod evident, creşte valoarea stocurilor de materii prime şi de mărfuri în

întreprindere (A+) şi, în acelaşi timp, cresc datoriile întreprinderii faţă de furnizor (D+).
Stabilirea formulei contabile pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacţiei implică:
3. Aprovizionarea cu materii prime şi mărfuri
301 Materii prime, A+→Debit
371 Mărfuri, A+→Debit
401 Furnizori, D+→Credit
Formula contabilă este:

% = 401 Furnizori 1.300 lei
301 Materii prime 500 lei
371 Mărfuri 800 lei
D 301 Materii prime C D 401 Furnizori C

3/401 500 3/301 1.300
371
D 371 Mărfuri C
3/401 800
 Un cont se debitează şi două sau mai multe conturi se creditează. Modelul este de forma:
Cont debitor = % Suma
Conturi creditoare
Exemplu: La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii), întreprinderea a realizat încasări în

numerar în sumă de 400 lei de la clienți şi 700 lei de la debitori diverși.
Analiza. Cum încasarea s-a realizat în numerar, creşte disponibilul în numerar (A+) şi, în
acelaşi timp, scad creanțele față de clienți și debitori diverși (A-).
4. Încasări în numerar
531 Casa, A+→Debit

4111 Clienți, A - →Credit
461 Debitori diverși, A - →Credit
Stabilim formula contabilă pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacţiei
531 Casa = % 1.100 lei
4111 Clienți 400 lei
461 Debitori diverși 700 lei
D 531 Casa C D 461 Debitori diverși C

4/4111 1.100 4/531 700
461
D 4111 Clienți C
4/531 400
2.6 Stornarea
Un mod specific contabilităţii de corectare a erorilor intervenite la înregistrarea tranzacţiilor
în conturi este reprezentat de operaţiile de stornare. Astfel, formulele contabile de stornare
(de corectare) pot fi:
1. formule contabile de stornare în negru,
52
2. formule contabile de stornare în roşu.
1. Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării efectuate

anterior greşit, prin inversarea conturilor corespondente din formula contabilă respectivă şi
apoi întocmirea şi înregistrarea formulei contabile corecte.
Exemplu: Întreprinderea se aprovizionează cu mărfuri în valoare de 1.000 lei de la

furnizori.
Presupunem ca analiza contabila a tranzacţiei a fost efectuată astfel (în mod eronat):
Achiziţie mărfuri de la furnizori
345 Produse finite, crește valoarea produselor finite, A + ➔ D
401 Furnizori, scade datoria faţă de furnizori, Cp - ➔ C
345 Produse finite = 401 Furnizori 500 lei GREȘIT!!!
Pentru a anula formula contabila înregistrată eronat prin stornare în negru, inversăm conturile
corespondente din formula de mai sus:
401 Furnizori = 345 Produse finite 500 lei
Înregistram formula contabilă corectă.

Achiziţie mărfuri de la furnizori
371 Mărfuri, creşte stocul de mărfuri , A + ➔ D

401 Furnizori, creşte datoria faţă de furnizori, Cp - ➔ D
371 Mărfuri = 401 Furnizori 500 lei
2. Formulele contabile de stornare în roşu constau în anularea unei formule contabile

efectuate anterior greşit prin întocmirea şi înregistrarea unei noi formule contabile
similară cu cea eronată, însă cu sumele înscrise în roşu (sau în negru, dar încadrată în
chenar). Înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia în contabilitate a unor valori cu
semnul “–”, având ca efect anularea sumei înscrisă anterior în mod eronat.
Exemplu: Întreprinderea încasează suma de 2.000 lei în numerar, de la un client.
Presupunem ca analiza contabila a acestei tranzacţii a fost efectuata, în mod eronat, astfel:
Încasare numerar de la clienţi

4111 Clienţi, scade creanţa faţă de clienţi, A - ➔ C
401 Furnizori, scade datoria faţă de furnizori, Cp - ➔ D
401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei GREȘIT!!!

Pentru a anula formula contabila greşită prin stornare în roşu, întocmim aceeaşi formulă
contabilă, dar cu suma încadrată în chenar:
401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei
53
Înregistrăm formula contabila corectă.

Încasare numerar de la clienţi
4111 Clienţi, scade creanţa faţă de clienţi, A - ➔ C
531 Casa, creşte disponibilul din casierie, A + ➔ D
531 Casa = 4111 Clienţi 2.000 lei
Întocmim în continuare Cartea Mare (T-urile) conturilor utilizate, pentru a urmări modul în
care tranzacţia eronată a fost corectată prin stornare în roşu.
Testul 1
Răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Care sunt regulile de funcţionare a conturilor pentru active, datorii şi capitaluri proprii?
2. De ce regulile de funcţionare a conturilor sunt identice pentru datorii şi capitaluri proprii?
3. Care sunt etapele analizei contabile a unei tranzacţii?
4. Ce reprezintă stornare şi de câte feluri este aceasta?
Testul 2
Efectuaţi analiza contabilă şi scrieţi formula contabilă pentru următoarea tranzacţie:
Acţionarii depun suma de 1.000 lei în contul de la bancă al întreprinderii, reprezentând
contravaloarea acţiunilor primite de la societate.
2.8 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
Testul 1
Răspunsuri:
1. Regulile de funcţionare:
D Conturi de active și cheltuieli C D Conturi de capitaluri proprii,
datorii și venituri C
SI SI
+ - - +
SFD SFC
2. Deoarece conturile de capitaluri proprii şi datorii se află în aceeaşi parte, în cadrul dublei
reprezentări.
3. Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Determinarea naturii operaţiei: se referă la stabilirea conţinutului tranzacţiei care
este supusă analizei;
b) Stabilirea modificărilor care se produc în structura elementelor bilanţiere, a
conţinutului şi sensului modificării;
c) Identificarea conturilor corespondente: se referă la stabilirea conturilor
corespondente, în care trebuie să se înregistreze tranzacţia, aşa cum sunt ele
prezentate în Planul de conturi;
d) Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a se stabili partea din fiecare
cont (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze tranzacţia;
e) Stabilirea formulei contabile.
54
4. Stornarea reprezintă un mod specific de corectare a erorilor intervenite în contabilitatea

curentă, respectiv la înregistrarea tranzacţiilor în conturi. Formulele contabile de stornare pot
fi formule de stornare în roşu sau formule de stornare în negru.
Stornarea în negru constă în anularea înregistrării greşite prin inversarea conturilor
corespondente din formula contabila greşită şi, apoi, înregistrarea formulei contabile corecte.
Stornarea în roşu constă în anularea formulei contabile greşite prin înregistrarea unei formule
contabile similare cu cea greşită, însa cu sumele înscrise în roşu sau în chenar (în
contabilitate, înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia unei valori cu semnul “-”).
Testul 2
Această tranzacţie reprezintă micşorarea creanţelor întreprinderii asupra acţionarilor (A-) şi,
în acelaşi timp, creşterea disponibilului întreprinderii păstrat în contul de la bancă (A+).
Stabilim formula contabilă pentru tranzacţia de mai sus:
Vărsarea capitalului subscris
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A- →Credit
512 Conturi curente la bănci, A+ →Debit
512 = 456 1.000 lei
Conturi curente la bănci Decontări cu acționarii/asociaţii privind
capitalul
Reflectarea informaţiilor în conturi se face astfel:

456 Decontări cu 512 Conturi curente
acționarii/asociaţii privind la bănci
D capitalul C D C
1/101 1.000 2/512 1.000 1/456 1.000
✓ Lungu, C. Caraiani, C. (2019) – Introducere în contabilitate, Ed. ASE, Bucureşti

✓ Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) – Bazele contabilității, Ed. Universitară,
Bucureşti
✓ Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - Bazele contabilității. Aplicaţii şi studii
de caz, Ed. Universitară, Bucureşti
55
Unitatea de învăţare 3
Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi dobândi cunoştinţe despre:
➢ Modul de funcţionare al conturilor de active, datorii şi capitaluri proprii
➢ Modul de funcţionare al conturilor de cheltuieli şi venituri
➢ Contabilizarea tranzacţiilor economice
3.2 Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările

Clasa 2 Conturi de imobilizări cuprinde: conturile de imobilizări corporale, necorporale şi
financiare, conturile de amortizări privind imobilizările şi conturile de ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor.
Imobilizările se evaluează în următoarele momente ale activităţii întreprinderii: la intrare -
cu ocazia primei recunoaşteri în contabilitate (la cost de achiziţie, dacă provin din tranzacţii
de cumpărare, la cost de producţie dacă provin din producţia proprie sau la valoarea justă,
dacă provin din aporturile acţionarilor sau au fost obţinute cu titlu gratuit), la inventariere (la
valoarea de inventar), la data închiderii exerciţiului financiar – pentru a stabili valoarea lor
bilanţieră prin aplicarea principiului prudenţei şi la ieşire – la data încetării recunoaşterii în
contabilitate (la valoarea de intrare sau o altă valoare care a substituit-o).
Este permisă reevaluarea periodică a activelor imobilizate, pentru ca acestea să fie
evidenţiate în contabilitate la valori cât mai apropiate de valorile lor reale. Operaţia de
reevaluare are drept efect majorarea sau reducerea valorii activelor şi înregistrarea plusurilor
sau a minusurilor de valoare din reevaluare cu ajutorul conturilor de capitaluri proprii
(rezerve din reevaluare), cheltuieli sau venituri, după caz.
3.2.1. Conturile de active imobilizate

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de active imobilizate înregistrează
existenţa şi mişcarea bunurilor nemateriale, materiale sau de natură financiară deţinute de
întreprindere şi care produc beneficii economice pe o durată mai mare de 12 luni sau pe o
durată care depăşeşte durata unui ciclu de exploatare.
Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de imobilizări sunt conturi de activ.
Debitul lor reflectă soldul iniţial (valoarea imobilizărilor deţinute la începutul exerciţiului) şi
intrările sau creşterile apărute ca urmare a tranzacţiilor de achiziţie, producţie proprie, aport
la capitalul social, donaţie sau reevaluare. Creditul reflecta ieşirile sau micşorările, apărute ca
urmare a tranzacţiilor de vânzare, casare sau scoatere din funcţiune, reevaluare. Soldul final
este debitor sau zero şi reflectă valoarea imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul
exerciţiului.
3.2.2. Conturile de amortizări privind imobilizările

În timp, activele imobilizate se uzează; uzura lor poate interveni ca urmare a factorilor de
mediu, a utilizării în activitatea de producţie (uzura fizică), dar şi ca urmare a progresului
tehnic (uzura morală). Expresia acestei uzuri în contabilitate este amortizarea, care
delimitează de fapt un consum parţial al valorii imobilizării identificat pe o perioada specifică
– este deci şi o cheltuială. Amortizarea caracterizează numai imobilizările necorporale şi
corporale cu o durata de viaţă limitată.
Pentru calculul amortizării se pot utiliza mai multe metode, al căror scop este de a determina
valoarea amortizării care trebuie recunoscută în contabilitate în fiecare perioadă. Odată
aleasă, o metodă de amortizare trebuie aplicată consecvent de la o perioadă la alta.
56
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de amortizări reflectă o parte din
costul imobilizărilor transferat asupra rezultatului procesului productiv (asupra produselor
obţinute), corespunzător uzurii fizice sau morale a imobilizării respective. În contabilitate,
rolul amortizărilor este unul rectificativ: ele diminuează valoarea imobilizărilor deţinute de
întreprindere, la întocmirea bilanţului.
Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de amortizări sunt conturi cu rol
rectificativ de activ. Creditul lor reflectă soldul iniţial (valoarea la începutul exerciţiului a
amortizării aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere) şi creşterile sub forma
amortizării înregistrate în cursul exerciţiului. Debitul reflectă micşorările de valoare, sub
forma amortizării aferente imobilizărilor care sunt cedate, casate sau scoase din uz. Soldul
final este creditor şi reflectă valoarea amortizărilor aferente imobilizărilor deţinute de
întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.2.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor

Valoarea imobilizărilor poate să scadă în timp şi ca urmare a variaţiei preţurilor de piaţă.
Acest minus de valoare se constată la sfârşitul anului, cu ocazia inventarierii şi se recunoaşte
în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere.
Din punct de vedere al conţinutului economic, ajustările pentru deprecierea imobilizărilor
reflectă acele reduceri de valoare cu caracter reversibil aferente imobilizărilor, determinate de
cele mai multe ori de variaţia prețurilor de piaţă pentru respectiva categorie de active. În
contabilitate, rolul lor este rectificativ: ele diminuează valoarea bilanţieră a imobilizărilor.
Pentru imobilizările care nu se amortizează, ajustările pentru depreciere reprezintă singura
categorie de deprecieri recunoscută în contabilitate.
Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de ajustări pentru deprecierea
imobilizărilor sunt conturi cu rol rectificativ de activ. Creditul lor reflectă soldul iniţial al
ajustărilor pentru depreciere aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere şi creşterile de
valoare sub forma ajustărilor recunoscute cu ocazia inventarierii. Debitul reflectă reducerile
de valoare sub forma ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor care au fost anulate, în
cazul în care valoarea de inventar s-a majorat sau imobilizarea aferentă a fost cedată, casată
sau scoasă din uz. Soldul final este creditor şi reflectă valoarea ajustărilor pentru depreciere
aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.2.4. Exemple de tranzacţii privind activele imobilizate, amortizările şi ajustările

pentru depreciere
Tranzacţia 1. Se achiziţionează un program informatic la cost de achiziţie de 9.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia va determina creşterea valorii imobilizărilor necorporale şi a datoriei faţă

de furnizor. Contul de datorii folosit ori de cate ori întreprinderea achiziţionează imobilizări
corporale sau necorporale este 404 Furnizori de imobilizări. Valoarea datoriei faţă de
furnizori cuprinde costul de achiziţie. Forma sintetică a analizei contabile este prezentată în
continuare.
• 208 Alte imobilizări necorporale, creste valoarea imobilizărilor necorporale, A + ➔ Debit
• 404 Furnizori de imobilizări, creste datoria faţă de furnizorii de imobilizări, D + ➔ Credit
208 Alte imobilizări = 404 Furnizori de imobilizări 9.000 lei
necorporale
57
Tranzacţia 2. Se obţine din producţie proprie o construcție în valoare de 35.000 lei pentru
depozitarea produselor finite (construcția s-a finalizat într-o lună).
Soluţie. Tranzacţia implică o majorare a valorii imobilizărilor corporale, ca urmare a
activităţii proprii a entităţii, pentru care nu sunt datorate echivalente valorice terţilor şi care
nici nu provine din aportul acţionarilor. De aceea, creşterea valorii activului trebuie
recunoscută în contabilitate sub forma unui venit. Pentru producţia acestei imobilizări,
întreprinderea a efectuat o serie de cheltuieli în valoare totală de 35.000 lei, care la sfârşitul
perioadei sunt preluate de contul de profit şi pierdere (deoarece conturile de cheltuieli sunt
conturi temporare). Deoarece aceste cheltuieli nu sunt de fapt pierderi, ci au fost efectuate
pentru realizarea construcției, prin recunoaşterea unui venit de valoare egală cu a cheltuielilor
impactul acestei activităţi asupra contului de profit şi pierdere este nul.
• 212 Construcții, creşte valoarea imobilizărilor corporale, A + ➔ Debit
• 722 Venituri din producţia de imobilizări corporale, creşte valoarea veniturilor, V + (sau
Cp +) ➔ Credit
212 Construcții = 722 Venituri din producţia de 35.000 lei
imobilizări corporale
Tranzacţia 3. La data de 31.12 se înregistrează amortizarea în valoare de 1.000 lei aferentă

mobilierului de birou.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii amortizării aferente utilajelor şi a valorii
cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor corporale, înregistrate în debitul contului 6811
Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor (pentru creşterea valorii cheltuielii, care
determină reducerea capitalurilor proprii prin intermediul rezultatului exerciţiului) şi în
creditul contului 2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice (pentru creşterea valorii
amortizării, care va determina reducerea valorii bilanţiere a elementului de activ Mobilier).
Forma sintetică a analizei contabile, pe care o puteţi deduce din cele de mai sus, este
prezentată în continuare.
• 6811 Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor, cresc cheltuielile, Ch + (sau Cp-) ➔
Debit
• 2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, creşte valoarea amortizării, A- ➔
Credit
6811 Cheltuieli privind = 2814 Amortizarea mobilierului, 1.000 lei

amortizarea imobilizărilor aparaturii birotice
Tranzacţia 4. Se casează un utilaj, complet amortizat, costul de achiziţie de 3.500 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină micşorarea valorii utilajelor întreprinderii (A-) şi, concomitent,
diminuarea amortizării corespunzătoare imobilizării casate (A+). Contul 281 Amortizări
privind imobilizările corporale se debitează cu micşorarea amortizării şi 2131 Echipamente
tehnologice se creditează cu costul utilajului scos din funcţiune. Formula contabilă este:
281 Amortizări privind = 2131 Echipamente 3.500 lei
imobilizările corporale tehnologice
Tranzacţia 5. Se vinde un autoturism incomplet amortizat la preţul de 7.000 lei. Costul de

achiziţie este de 9.000 lei, iar amortizarea înregistrată până în momentul vânzării este de
4.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:
5.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea creanţei întreprinderii asupra
debitorului la preţul de vânzare (A+), concomitent cu evidenţierea venitului din vânzarea
58
autoturismului (Cp+). Conturile utilizate sunt: 461 Debitori diverşi, cont de activ care se
debitează cu creşterea creanţei faţă de cumpărător şi 7583 Venituri din vânzarea activelor şi
alte operaţiuni de capital, cont de capitaluri proprii care se creditează cu creşterea veniturilor
din vânzare. Formula contabilă este:
461 Debitori diverşi = 7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte 7.000 lei
operaţii de capital
5.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a autoturismului determină diminuarea
valorii de intrare a mijloacelor de transport (A-), înregistrată în creditul contului 2133
Mijloace de transport în echivalenţă cu micşorarea amortizării (A+) în debitul contului 281
Amortizări privind imobilizările corporale (A -) şi recunoaşterea sub forma unei cheltuieli a
costului neamortizat (Cp-) prin debitarea contului 6583 Cheltuieli privind activele cedate şi
alte operaţii de capital. Formula contabilă este:
% = 2133 Mijloace de transport 9.000 lei
281 Amortizări privind imobilizările 4.000 lei
corporale
6583 Cheltuieli privind activele
cedate şi alte operaţii de capital 5.000 lei
Tranzacţia 6. Se înregistrează la data de 31.12.N o ajustare pentru deprecierea programului

informatic, a cărui valoare de piaţă a scăzut cu 1.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor cu ajustările pentru depreciere (Ch+
sau Cp-), care se înregistrează în debitul contului 6813 Cheltuieli de exploatare privind
ajustările pentru depreciere şi, simultan, o creştere a ajustărilor pentru deprecierea
imobilizărilor (A-), reflectată în creditul contului 2808 Amortizările privind deprecierea altor
imobilizări necorporale. Formula contabilă este:
6813 Cheltuieli de exploatare privind =2808 Amortizările privind deprecierea altor 1.000 lei
ajustările pentru depreciere imobilizări necorporale
Remarcă. Pentru rezolvarea corectă a tranzacţiilor este important, în primul rând, să

deducem dacă tranzacţia determină creşterea sau reducerea valorii unui activ imobilizat,
direct sau indirect, prin intermediul elementelor de amortizări, respectiv ajustări pentru
depreciere. Pasul următor este stabilirea corespondenţei între elementul de imobilizări aferent
modificării identificate şi un alt element al situaţiilor financiare, cu respectarea regulilor
privind modificările bilanţiere pe care le cunoaştem de la Unitatea de învăţare nr. 2. Astfel,
o serie de corespondenţe sunt frecvent întâlnite, unele dintre acestea fiind deja exemplificate
în cele de mai sus, iar celelalte fiind utile pentru rezolvarea testelor de autoevaluare.
• În cazul tranzacţiilor de achiziţie a imobilizărilor, creşterea valorii imobilizărilor are drept
corespondent creşterea datoriei faţă de furnizor. Pentru evidenţierea datoriei faţă de
vânzător se foloseşte contul 404 Furnizori de imobilizări.
• În cazul tranzacţiilor de vânzare a imobilizărilor, creşterea creanţei faţă de cumpărător are
drept corespondent recunoaşterea unui venit. Pentru evidenţierea creanţei faţă de
cumpărător, se foloseşte contul 461 Debitori diverşi.
• Atunci când se parcurge etapa de descărcare din gestiune a imobilizărilor, fie datorită
casării, fie datorită vânzării, trebuie să ne amintim să anulăm valoarea amortizării
aferente imobilizării vândute (dacă este cazul), valoarea neamortizată urmând a fi
evidenţiată ca o cheltuială.
• În cazul tranzacţiilor de recunoaştere a amortizărilor sau a ajustărilor pentru depreciere,
creşterea valorii acestor elemente rectificative reprezintă un indiciu privind reducerea
59
valorii unui activ. Prin urmare, în corespondenţă cu conturile de amortizări sau ajustări
pentru depreciere se folosesc conturile de cheltuieli.
• În cazul tranzacţiilor de anulare sau reducere a ajustărilor pentru depreciere, se folosesc
conturile de venituri.
• În cazul tranzacţiilor de reevaluare, creşterea sau reducerea valorii activelor au drept
corespondent modificări ale capitalurilor proprii, recunoscute în contul 105 Rezerve din
reevaluare sau în conturi de cheltuieli sau venituri, în conformitate cu reglementările
legale.
• În cazul tranzacţiilor de primire/rambursare a aportului de la/către acţionari,
creşterea/reducerea valorii activelor (imobilizări, dar şi stocuri, disponibilităţi băneşti etc.)
are drept corespondent un element de creanţe/datorii care reflectă relaţia cu acţionarii,
respectiv contul de 456 Decontări cu acționarii/asociaţii privind capitalul.
3.3 Conturile şi analiza contabilă privind stocurile

Clasa 3 Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie cuprinde conturile de stocuri de
materii prime şi materiale, producţie în curs de execuţie, produse, stocuri aflate la terţi,
animale, mărfuri, ambalaje, conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor şi conturile de
diferenţe de preţ aferente diverselor categorii de stocuri.
Evaluarea stocurilor se face conform regulilor prezentate anterior. Particularităţi prezintă
evaluarea la ieşire, care se face la valoarea de intrare, determinată prin metoda identificării
specifice (dacă se poate stabili cu exactitate care a fost costul stocului) sau printr-o metodă
convenţională. Metodele convenţionale se folosesc dacă nu se poate determina cu exactitate
costul stocului: de exemplu, în cazul în care aprovizionarea cu materii prime s-a făcut în mai
multe etape în cursul lunii, la preţuri diferite şi stocurile au fost depozitate într-un singur
recipient, separarea loturilor nu se poate realiza şi nu se poate spune cu precizie cărui lot i-a
aparţinut un anumit stoc consumat. Din această categorie de metode fac parte: metoda FIFO
(primul intrat, primul ieşit); metoda CMP (cost mediu ponderat); metoda LIFO (ultimul
intrat, primul ieşit).
3.3.1. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de stocuri reflecta existentul şi
mişcările stocurilor deţinute de întreprindere în vederea vânzării sau utilizării în activitatea
proprie.
Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi de activ. Debitul acestor conturi
reflectă soldul iniţial (valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la începutul exerciţiului) şi
intrările de stocuri rezultate în urma tranzacţiilor de achiziţie, producţie proprie, aport la
capitalul social, donaţie, plus cantitativ constatat la inventariere. Creditul reflectă ieşirile
rezultate în urma tranzacţiilor de consum, vânzare, minus cantitativ constatat la inventariere.
Soldul final este debitor sau zero şi reflectă valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la
sfârşitul exerciţiului.
3.3.2. Conturile de diferenţe de preţ aferente stocurilor

Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă valoarea diferenţelor de
preţ dintre costul efectiv/real/consemnat în documente (de achiziţie sau de producţie) al
stocurilor şi costul standard/prestabilit al acestora, în cazul în care în contabilitatea curentă
stocurile nu sunt evidenţiate la cost efectiv, ci la cost standard. Diferenţele de preţ pot fi
favorabile, atunci când costul efectiv este mai mic decât costul standard (s-a realizat o
economie de resurse faţă de preţul prestabilit) sau nefavorabile, atunci când costul efectiv este
mai mare decât costul standard.
60
3.3.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor

Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă diferenţa dintre costul
stocurilor, mai mare, şi valoarea lor de inventar (valoare realizabilă netă), mai mică. Se
constată cu ocazia inventarierii stocurilor şi au un rol rectificativ, deoarece diminuează
valoarea bilanţieră a stocurilor, astfel încât prezentarea în bilanţ să se facă la valoarea cea mai
mică dintre cost şi valoarea de inventar.
Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi rectificative de activ. Se creditează cu
stocul iniţial (valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor deţinute de întreprindere la
începutul exerciţiului) şi cu intrările sau majorările: valoarea ajustărilor constituite la
inventariere, daca valoarea de inventar este mai mică decât costul stocurilor. Se debitează cu
ieşirile sau micşorările: valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor anulate sau reluate,
aferente stocurilor vândute, consumate sau a căror valoare de inventar a înregistrat o creştere
faţă de perioada precedentă. Soldul final este creditor sau zero şi reflectă valoarea ajustărilor
pentru depreciere aferente stocurilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.3.4 Exemple de tranzacţii privind stocurile

Tranzacţia 1. Societatea ALFA achiziţionează materii prime în valoare de 250 lei de la
furnizori.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii stocului de materii prime (A+) înregistrată în
debitul contului 301 Materii prime şi, simultan, se recunoaşte o datorie faţă de furnizor (D+)
reflectată în creditul contului 401 Furnizori. Formula contabilă este:
301 Materii prime = 401 Furnizori 250 lei
Tranzacţia 2. Se eliberează pentru consum tehnologic materii prime în valoare de 140 lei.
Soluţie. Eliberarea din depozit a stocurilor pentru consum determină micşorarea valorii
stocului de materii prime (A-) înregistrată în creditul contului 301 Materii prime şi
concomitent, consumul materiilor prime reprezintă momentul recunoaşterii cheltuielii de
exploatare (Cp-) în debitul contului 601 Cheltuieli cu materii prime. Formula contabilă este:
601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 140 lei
Tranzacţia 3. Societatea ALFA vinde mărfuri clienţilor la preţul de 5.700 lei, costul de
achiziţie fiind 2.500 lei.
Soluţie. Aşa cum am observat la tranzacţia precedentă privind cedarea imobilizărilor,
tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:
3.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii

faţă de clienţi (A+) înregistrată în debitul contului 4111 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea
veniturilor din vânzarea mărfurilor (Cp+), reflectată în creditul contului 707 Venituri din
vânzarea mărfurilor. Formula contabilă este:
4111 Clienţi = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 5.700 lei
3.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a mărfurilor determină o scădere a
valorii stocului de mărfuri (A-) înregistrată în creditul contului 371 Mărfuri şi, concomitent, o
creştere a cheltuielilor la nivelul costului de achiziţie al mărfurilor vândute (Cp-), care se
înregistrează în debitul contului 607 Cheltuieli privind mărfurile. Formula contabilă este
următoarea:
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 2.500 lei
61
Tranzacţia 4. Societatea ALFA obţine din procesul de fabricaţie produse finite în valoare de
900 lei, pe care le transferă în depozit pentru a fi preluate în gestiune.
Soluţie. Obţinerea produselor finite determină creşterea valorii stocului de produse finite
(A+), care se înregistrează în debitul contului 345 Produse finite şi, concomitent, o creştere a
veniturilor din producţia proprie (Cp+) prin creditarea contului 711 Venituri aferente
costurilor stocurilor de produse. Formula contabilă este:
345 Produse finite = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 900 lei
Tranzacţia 5. Societatea ALFA vinde produse finite clienţilor la preţul de 1.200 lei, costul de
producţie fiind 700 lei.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:
5.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii
faţă de clienţi (A+), care se înregistrează în debitul contului 4111 Clienţi şi, concomitent,
recunoaşterea veniturilor din vânzarea produselor finite (Cp+), reflectată în creditul contului
701 Venituri din vânzarea produselor finite. Formula contabilă este:
4111 Clienţi = 701 Venituri din vânzarea produselor finite 1.200 lei
5.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a produselor finite determină o
micşorare a valorii stocului de produse finite (A-), care se înregistrează în creditul contului
345 Produse finite şi, concomitent, o micşorare a veniturilor din producţia proprie aferente
producţiei vândute (Cp-) prin debitarea contului 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de
produse. Formula contabilă este:
711 Venituri aferente costurilor stocurilor de producţie = 345 Produse finite 700 lei
Remarcă. În analiza tranzacţiilor privind stocurile, o serie de corespondenţe sunt frecvent

întâlnite şi au fost exemplificate sau urmează a fi folosite la rezolvarea testelor de
autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. Astfel:
• În cazul tranzacţiilor de achiziţie, creşterea valorii stocurilor are drept corespondent
creşterea datoriei faţă de furnizor. Pentru evidenţierea datoriei faţă de vânzător se
foloseşte contul 401 Furnizori.
• În cazul tranzacţiilor de vânzare a stocurilor, în etapa de vânzare propriu-zisă, creşterea
creanţei faţă de cumpărător are drept corespondent recunoaşterea unui venit. Pentru
evidenţierea creanţei faţă de cumpărător, se foloseşte contul 4111 Clienţi.
• Atunci când se parcurge etapa de descărcare din gestiune a stocurilor, fie datorită
consumului, fie datorită vânzării sau minusurilor cantitative constatate la inventar,
reducerea valorii stocurilor este recunoscută în corespondenţă cu creşterea valorii unei
cheltuieli. Excepţie de la această regulă fac ieşirile de stocuri provenite din producţie
proprie, pentru care reducerea valorii activului are drept corespondent reducerea
veniturilor, prin intermediul contului 711 Venituri aferente costului stocurilor de produse.
• În cazul tranzacţiilor de recunoaştere, reducere sau anulare a ajustărilor pentru
deprecierea stocurilor, se folosesc drept corespondent conturile de cheltuieli şi venituri,
conform regulilor amintite anterior la conturile de imobilizări.
62
3.4 Conturile şi analiza contabilă privind creanţele

În vederea realizării obiectului de activitate, întreprinderea intră în relaţii cu mediul
economico-social. Astfel, pentru a-şi asigura veniturile ce conduc la obţinerea unui profit, ea
vinde produsul activităţii sale (bunuri, servicii) în cadrul procesului de desfacere, proces în
urma căruia rezultă creanţele.
Creanţele pe termen scurt reprezintă active curente ale întreprinderii rezultate în urma
tranzacţiilor cu persoane juridice sau fizice, relaţii în urma cărora întreprinderea a livrat un
bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare şi pentru care trebuie să primească un
echivalent valoric sau o contraprestaţie, într-o perioadă de timp de până la un an. Creanţele
sunt recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare,
are dreptul legal de a primi numerar sau echivalente de numerar.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de creanţe furnizează informaţii
privind existenţa şi mişcarea valorilor în curs de decontare ale întreprinderii faţă de terţi
(creanţe comerciale, creanţe în cadrul grupului, creanţe salariale, creanţe sociale, creanţe
fiscale şi creanţe diverse).
Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de creanţe sunt conturi de activ. Ele se
debitează cu constituirea creanţelor, ca urmare a tranzacţiilor cum ar fi vânzări de bunuri,
executări de lucrări, prestări de servicii; acordarea de avansuri furnizorilor de bunuri, lucrări
sau servicii; acordarea de avansuri salariaţilor; evidenţierea drepturilor întreprinderii faţă de
bugetul de stat, a drepturilor asupra acţionarilor din subscrierea capitalului subscris, a
drepturilor faţă de terţe persoane fizice sau juridice care au adus pagube întreprinderii etc. Se
creditează cu decontarea creanţelor prin încasarea contravalorii bunurilor, lucrărilor sau
serviciilor vândute; diminuarea creanţei faţă de personal prin reţinerile din salarii; anularea
creanţei faţă de furnizori prin apariţia datoriei etc. Soldul final este debitor şi reflectă
creanţele întreprinderii faţă de terţi la un moment dat.
Remarcă. Un caz particular privind creanţele fiscale este reprezentat de taxa pe valoare
adăugată aferentă tranzacţiilor de cumpărare. Pentru o înţelegere completă a problematicii
privind TVA, ea va fi abordată în cadrul unei secţiuni distincte din cadrul acestei unităţi de
învăţare, atât pentru situaţia în care TVA reprezintă o creanţă, cât şi pentru situaţia în care
reprezintă o datorie.
Exemple de tranzacţii privind creanţele

Tranzacţia 1. Societatea comercială AB S.A. vinde produse finite la preţ de vânzare de
10.000 lei. Costul de producţie al produselor livrate a fost de 7.000 lei. Ulterior, AB S.A.
încasează contravaloarea produselor livrate prin contul de la bancă.
Soluţie. Tranzacţia complexă descrisă mai sus presupune parcurgerea mai multor etape:
1.1. Vânzarea produselor finite (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea
Stocuri)
1.2. Descărcarea gestiunii (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)
1.3. Încasarea creanţei faţă de clienţi, recunoscută la etapa 1.1. Tranzacţia de încasare a
creanţei determină creşterea disponibilului din contul de la bancă (A+), care se
înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci şi, concomitent, o micşorare
a creanţei faţă de clienţi (A-), reflectată în creditul contului 4111 Clienţi. Formula
contabilă este:
512 Conturi curente la bănci = 4111 Clienţi 10.000 lei
Tranzacţia 2. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii emise chiria diverselor locaţii
date spre folosinţă terţilor, în valoare de 2.500 lei.
63
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de clienţi (A+)
înregistrată în debitul contului 4111 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor din
chirii (Cp+) reflectată în creditul contului 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii. Formula contabilă este:
4111 Clienţi = 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii 2.500 lei
Tranzacţia 3. În cursul lunii s-au acordat avansuri salariaţilor în sumă de 15.000 lei, din
numerarul existent în casieria întreprinderii.
Soluţie. Acordarea avansului determină o scădere a numerarului (A-), reflectată în creditul
contului 531 Casa şi, în acelaşi timp, o creştere a creanţei întreprinderii faţă de salariaţi (A+),
care se înregistrează în debitul contului. 425 Avansuri acordate salariaţilor. Formula contabilă
este:
425 Avansuri acordate personalului = 531 Casa 15.000 lei
Remarcă. Uneori, întreprinderile acordă salariile şi alte drepturi cuvenite personalului în

două tranşe. Astfel, chenzina I acordată în a treia decadă a lunii curente se plăteşte salariaţilor
ca o sumă fixă care reprezintă aproximativ 40% din salariu. Această sumă reprezintă un
avans acordat salariaţilor din datoria pe care urmează să o constituie întreprinderea la
sfârşitul lunii faţă de angajaţi pentru serviciile prestate. Din punct de vedere al întreprinderii,
acest avans reprezintă o creanţă, deoarece suma a fost transferată salariaţilor înainte ca ei să
îşi îndeplinească obligaţia asumată prin contractul de muncă, şi anume aceea de a presta
servicii angajatorului pe parcursul întregului interval de o lună.
Tranzacţia 4. La înfiinţarea societăţii BETA, capitalul subscris de către acţionari este de

4.000 lei, reprezentat de 100 de acţiuni a 40 lei/acţiune valoare nominală. Din cele 100 de
acţiuni subscrise, 50 sunt acţiuni pentru aport în natură şi 50 sunt acţiuni pentru aport în
numerar.
Soluţie. Subscrierea capitalului determină o creştere a creanţei întreprinderii asupra
acţionarilor (A+), reflectată în debitul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi,
totodată, o creştere a capitalului subscris dar nevărsat (Cp+), care se înregistrează în creditul
contului 1011 Capital subscris nevărsat.
Formula contabilă este următoarea:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 4.000 lei
Tranzacţia 5. Acţionarii depun capitalul subscris în numerar direct în contul de disponibil de

la bancă.
Soluţie. Depunerea capitalul subscris în numerar determină creşterea disponibilului în contul
de la bancă (A+) şi scăderea dreptului de creanţă a întreprinderii asupra acţionarilor (A-).
Creşterea de activ se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci, iar
scăderea de activ se înregistrează în creditul contului 456 Decontări cu asociaţii privind
capitalul.
512 Conturi curente la bănci = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 2.000 lei
64
3.5 Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria

Trezoreria unei întreprinderi însumează resursele lichide compuse din: numerar în casierie,
disponibil în conturile bancare (conturi curente, acreditive), viramente interne, investiţii pe
termen scurt şi alte valori de trezorerie. Dintre aceste elemente, majoritatea au făcut obiectul
Unităţii de învăţare nr. 1, fiind componente ale elementului bilanţier de active circulante
Casa şi conturile la bănci. Viramentele interne reprezintă transferurile disponibilităţilor între
conturile de trezorerie.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de trezorerie furnizează informaţii
privind existenţa şi mişcarea numerarului sau echivalentelor de numerar (investiţii pe termen
scurt, conturi la bănci, casa, acreditive, viramente interne).
Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de trezorerie sunt conturi de activ. Se
debitează cu intrările de numerar sau echivalente de numerar din achiziţii de acţiuni,
obligaţiuni; încasări de creanţe de la clienţi sau debitori diverşi; aport în numerar; depuneri de
numerar aflat în casieria întreprinderii; primirea unui credit bancar etc. Se creditează cu
valoarea ieşirilor de numerar sau echivalente de numerar prin vânzare de acţiuni, obligaţiuni;
plăţi faţă de furnizori, creditori diverşi, bugetul statului; transferuri de numerar; rambursări de
împrumuturi etc. Soldul final este în mod curent debitor şi reflectă numerarul sau echivalente
de numerar existente în cadrul întreprinderii la un moment dat.
Remarcă. Din punct de vedere al funcţiei contabile, contul 512 Conturi curente la bănci este
bifuncţional, ceea ce înseamnă că poate avea şi sold final creditor. Această situaţie indică
faptul că banca a efectuat plăţi în numele şi pentru societatea titulară a contului bancar
respectiv, peste limita de sumă existentă în contul de disponibilităţi al întreprinderii
respective, pe baza unui acord stabilit între cele două părţi privind limita de creditare. Soldul
creditor poate persista o perioadă scurtă de timp şi doar în limita unui anumit plafon.
Exemple de tranzacţii privind trezoreria

Cele mai frecvente tranzacţii care afectează conturile de trezorerie sunt tranzacţiile de
încasări şi plăţi, prin casierie sau prin conturile bancare. Dintre acestea, tranzacţii privind
încasarea şi plata prin casierie şi prin conturile bancare au fost deja exemplificate în cadrul
secţiunii referitoare la conturile de creanţe.
În continuare, vom rezolva împreună tranzacţii care nu au fost exemplificate prin secţiunile
anterioare.
Tranzacţia 1. Se achiziţionează de la furnizori materii prime în valoare de 9.000 lei,

cheltuielile de transport fiind de 1.000 lei. Se achită furnizorii din disponibilul de la bancă.
Soluţie. Tranzacţia complexă descrisă mai sus presupune parcurgerea mai multor etape,
corespunzătoare circuitului documentelor.
1.1. Achiziţia materiilor prime (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea
Stocuri)
1.2. Plata furnizorului prin contul bancar. Tranzacţia de plată a datoriei determină scăderea
disponibilului din contul de la bancă (A-), care se înregistrează în creditul contului 512
Conturi curente la bănci şi, concomitent, o micşorare a datoriei faţă de furnizări (D-),
reflectată în debitul contului 401 Furnizori. Formula contabilă este:
401 Furnizori = 512 Conturi curente la bănci 10.000 lei
65
Tranzacţia 2. Societatea ALFA achiziţionează de pe piaţa de capital 100 de acţiuni (acțiuni

emise de o entitate afiliată) la preţul de cumpărare de 10 lei/acţiune, cu plată directă din
contul de disponibil de la bancă.
Soluţie. Cumpărarea de acţiuni determină o creştere a valorii acţiunilor (A+), care se
înregistrează în debitul contului 501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate şi, concomitent, o
diminuare a disponibilităţilor băneşti din contul de la bancă (A-) reflectată în creditul contului
512 Conturi curente la bănci. Formula contabilă este următoarea:
501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate = 512 Conturi curente la bănci 1.000 lei
Tranzacţia 3. Societatea ALFA primeşte un împrumut bancar în valoare de 30.000 lei pe o

perioadă de 10 luni.
Soluţie. Tranzacţia de încasare a împrumutului determină creşterea disponibilităţilor băneşti
(A+), care se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci şi, concomitent, o
creştere a datoriilor pe termen scurt faţă de bancă (D+), reflectată în creditul contului 519
Credite bancare pe termen scurt. Formula contabilă este următoarea:
512 Conturi curente la bănci = 519 Credite bancare pe termen scurt 30.000 lei
Tranzacţia 4. Se ridică din contul de disponibil de la bancă suma de 300 lei care este depusă
în casieria unităţii.
Soluţie. Tranzacţia de transfer al numerarului determină modificarea celor două elemente de
disponibilităţi, respectiv contul curent şi casa. Datorită faptului că cele două elemente nu se
modifică simultan, existând o perioadă de timp în care disponibilităţile băneşti se află în
tranzit între cele două posturi de trezorerie (fapt reflectat şi prin circuitul documentelor
contabile ce atestă tranzacţia), pentru a evidenţia acest decalaj se vor realiza două înregistrări
în contabilitate, prin utilizarea elementului de trezorerie Viramente interne.
4.1 Ridicarea numerarului din cont. Ridicarea numerarului din contul de la bancă determină
micşorarea disponibilului din bancă (A-) şi transferarea sumei în alt element de trezorerie
(A+). Conturile utilizate sunt: 512 Conturi curente la bănci, care se creditează cu diminuarea
de disponibil şi 581 Viramente interne, care se debitează cu creşterea sumei transferate
interimar. Formula contabilă este următoarea:
581 Viramente interne = 512 Conturi curente la bănci 300 lei
4.2 Depunerea numerarului în casierie. Depunerea numerarului în casieria întreprinderii

determină transferarea sumei din contul de trezorerie interimar (A-) şi creşterea numerarului
(A+). Conturile utilizate sunt: 581 Viramente interne care se creditează cu micşorarea sumei
transferate şi 531 Casa care se debitează cu creşterea de numerar. Formula contabilă este
următoarea:
531 Casa = 581 Viramente interne 300 lei
Remarcă. Evidenţierea numerarului aflat în tranzit între casierie şi conturile bancare se face
tot cu ajutorul contului 581 Viramente interne, într-o succesiune de două înregistrări
contabile, după modelul Tranzacţiei 4.
66
Tranzacţia 5. Se acordă unui salariat un avans de trezorerie în numerar, în valoare de 1.000

lei, în vederea achitării unor datorii ale întreprinderii.
Soluţie. Tranzacţia determină reducerea disponibilităţilor din casieria întreprinderii (A-), care
se înregistrează în creditul contului 531 Casa şi, simultan, creşterea disponibilităţilor aflate la
dispoziţia salariatului (A+), care se înregistrează în debitul contului 542 Avansuri de
trezorerie. Formula contabilă este următoarea:
542 Avansuri de trezorerie = 531 Casa 1.000 lei
Tranzacţia 6. Salariatul rambursează suma de 300 lei, rămasă neutilizată, din avansul de
1.000 lei. Valoarea datoriilor faţă de furnizori achitate de salariat este de 700 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină reducerea disponibilităţilor aflate la dispoziţia salariatului (A-)
cu suma de 1.000 lei, înregistrată în creditul contului 542 Avansuri de trezorerie şi, simultan,
reducerea datoriei faţă de furnizori (D-) cu suma de 700 lei, reflectată în debitul contului 401
Furnizori, precum şi creşterea disponibilităţilor aflate în casieria întreprinderii (A+) cu suma
de 300 lei, reflectată în debitul contului 531 Casa. Formula contabilă este următoarea:
% = 542 Avansuri de trezorerie 1.000 lei

401 Furnizori 700 lei
531 Casa 300 lei
3.6 Conturile şi analiza contabilă privind datoriile

Astfel, pentru a-şi asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate,
activelor circulante sau altor bunuri necesare desfăşurării propriei activităţi (procesul de
aprovizionare), întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte
persoane juridice şi fizice, bunuri pentru care îşi creează datorii. Datoriile rezultă şi din alte
obligaţii, cum ar fi cele contractuale şi legale, pe care entitatea şi le asumă pe parcursul
desfăşurării activităţii sale.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi
prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice. În această categorie sun incluse datoriile curente, care (1) se aşteaptă să fie
achitate în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) sunt exigibile în
termen de 12 luni de la data bilanţului, precum şi datoriile pe termen lung. Termenul de
datorii acoperă şi provizioanele, cunoscute şi sub denumirea de datorii incerte. Stingerea
datoriilor recunoscute se poate realiza sub formă de: plată în numerar, transfer de alte active,
prestarea de servicii, înlocuirea acelei obligaţii cu alta, conversia obligaţiei în capital propriu
etc.
Evaluarea datoriilor se face în corelaţie cu evaluarea activelor‚ cheltuielilor, veniturilor şi se
bazează pe valoarea istorică rezultată din contractul care atestă crearea datoriilor.
Datoriile pe termen scurt provin din tranzacţiile cu persoane fizice sau juridice (cumpărarea
de bunuri, lucrări sau servicii, utilizarea forţei de muncă, plata impozitelor şi taxelor etc.), în
care întreprinderea trebuie să efectueze o plată sau o contraprestaţie într-o perioadă de timp
de până la un an. Datoriile pe termen scurt trebuie recunoscute doar atunci când
întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are obligaţia legală de a plăti.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de datorii prezintă informaţii privind
existentul şi mişcarea obligaţiilor întreprinderii faţă de terţi (datorii comerciale, datorii în
cadrul grupului, datorii salariale, sociale, fiscale, alte datorii, împrumuturi şi datorii asimilate)
pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.
Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi de datorii. Se creditează cu constituirea
datoriilor din: achiziţii de bunuri, lucrări sau servicii; avansul acordat de clienţi; drepturile
cuvenite salariaţilor conform contractelor; drepturile cuvenite acţionarilor pentru rambursări
67
de capital subscris; drepturi sociale şi fiscale; contractarea de împrumuturi din emisiuni de

obligaţiuni, a creditelor bancare pe termen lung şi a altor datorii asimilate; constituirea şi
majorarea provizioanelor etc. Se debitează la decontarea datoriilor, prin plata contravalorii
bunurilor, lucrărilor sau serviciilor achiziţionate; diminuarea datoriilor salariale cu reţinerile
din salarii pentru: avansurile acordate, impozitul pe salarii, asigurări sociale, fondul de
sănătate, alte reţineri de forma ratelor, chiriilor; plata salariilor, datoriilor sociale şi fiscale;
rambursarea împrumuturilor şi a altor datorii asimilate; micşorarea sau anularea
provizioanelor etc. Soldul final este creditor şi reflectă datoriile întreprinderii faţă de terţi
existente la un moment dat.
Exemple de tranzacţii privind datoriile

Cele mai frecvente tranzacţii realizate de o entitate şi care generează datorii sunt cele cu
natură comercială, respectiv cele rezultate în urma procesului de aprovizionare. Tranzacţiile
privind recunoaşterea datoriilor generate de aprovizionarea cu bunuri au fost deja
exemplificate în cadrul secţiunilor referitoare la imobilizări şi stocuri. Tranzacţiile privind
achitarea datoriilor comerciale au fost exemplificate în cadrul secţiunii referitoare la
trezorerie. Vom urmări în continuare tranzacţiile privind aprovizionarea cu servicii, precum şi
pe cele care se referă la datoriile fiscale, salariale sau de altă natură decât cea comercială.
Tranzacţia 1. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii de energie primite de la

furnizori consumul lunar în valoare de 1.500 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea datoriei faţă de furnizori (D+), reflectată în creditul
contului 401 Furnizori şi, concomitent, se recunosc cheltuielile privind energia (Cp-), care se
înregistrează în debitul contului 605 Cheltuieli privind energia şi apa. Formula contabilă este:
605 Cheltuieli privind energia şi apa = 401 Furnizori 1.500 lei
Tranzacţia 2. La sfârşitul perioadei de gestiune s-au calculat şi s-au înregistrat datoriile totale
faţă de salariaţi în sumă totală de 60.000 lei.
Soluţie. Înregistrarea datoriilor faţă de salariaţi determină recunoaşterea cheltuielilor cu
salariile personalului (Cp-), care se înregistrează în debitul contului 641 Cheltuieli cu salariile
personalului şi, concomitent, o creştere a datoriei salariale (D+) reflectată în creditul contului
421 Personal – salarii datorate. Formula contabilă este:
641 Cheltuieli cu salariile personalului = 421 Personal-salarii datorate 60.000 lei
Tranzacţia 3. Se înregistrează reţinerile din salarii, astfel: 4.000 lei asigurări sociale, 15.000
lei avans şi 6.000 lei impozit pe salarii.
Soluţie. Înregistrarea reţinerilor din salarii determină micşorarea datoriilor salariale ale
întreprinderii faţă de personal (D-), înregistrată în debitul contului 421 Personal-salarii
datorate şi, concomitent: creşterea datoriilor privind asigurări sociale (D+), reflectată în
creditul contului 4315 Contribuţia la asigurări sociale, creşterea datoriilor privind impozitul
pe salarii (D+), reflectată în creditul contului 444 Impozitul pe venituri de natura salariilor şi
micşorarea creanţei asupra personalului privind avansul acordat (A-) înregistrată în creditul
contului 425 Avansuri acordate personalului.
421 Personal-salarii = % 25.000 lei
datorate
4315 Contribuţia la asigurări sociale 4.000 lei
444 Impozitul pe venituri de natura
salariilor 6.000 lei
425 Avansuri acordate
personalului 15.000 lei
68
Remarcă. Asemănător tranzacţiei nr. 3 se înregistrează reținerea din salariu a contribuţiei la

asigurări sociale de sănătate (CASS).
Tranzacţia 4. Se achită prin casierie salariile datorate personalului, în valoare de 35.000 lei
(60.000 lei salarii brute calculate şi înregistrate la sfârşitul lunii minus 25.000 lei reţineri din
salarii).
Soluţie. Plata către salariaţi determină micşorarea numerarului din casieria întreprinderii (A-),
înregistrată în creditul contului 531 Casa şi, concomitent, o scădere a datoriei faţă de salariaţi
pentru restul de plată datorat după efectuarea reţinerilor din salarii (D-), înregistrată în debitul
contului 421 Personal-salarii datorate. Formula contabilă este:
421 Personal-salarii datorate = 531 Casa 35.000 lei
Tranzacţia 5. Se înregistrează contribuția asiguratorie pentru muncă în valoare de 1.350 lei

Soluţie. Înregistrarea contribuţiei asiguratorie pentru muncă (suportată de angajator)
determină recunoaşterea cheltuielilor de exploatare (Cp-), reflectată în debitul contului 646
Cheltuieli privind contribuția asiguratorie pentru muncă şi, concomitent, în echivalenţă, o
creştere a datoriile sociale (D+), înregistrată în creditul contului 436 Contribuţia asiguratorie
pentru muncă. Formula contabilă este:
645 Cheltuieli privind asigurările = 436 Contribuţia asiguratorie 1.350 lei

şi protecţia socială pentru muncă
Tranzacţia 6. Se înregistrează impozitul pe profit datorat bugetului de stat, în sumă de 700

lei.
Soluţie. Înregistrarea impozitului pe profit determină recunoaşterea cheltuielilor întreprinderii
cu impozitul pe profit (Cp-), reflectată în debitul contului 691 Cheltuieli cu impozitul pe
profit şi, concomitent, o creştere a datoriilor fiscale (D+), reflectată în creditul contului 441
Impozitul pe profit. Formula contabilă este:
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozitul pe profit 700 lei
Tranzacţia 7. Societatea ALFA înregistrează încasarea în contul de la bancă a unui credit

bancar pe termen lung în valoare de 10.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii faţă de bancă, reprezentată de creditul
bancar pe termen lung (D+), reflectată în creditul contului 162 Credite bancare pe termen
lung şi, concomitent, o creştere a disponibilului din contul de la bancă (A+), care se
înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci. Formula contabilă este:
512 Conturi curente la bănci = 162 Credite bancare pe termen lung 10.000 lei
Taxa pe valoarea adăugată (TVA)
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, ataşat consumului, suportat de

consumatorul final şi bazat pe criteriul deductibilităţii. Taxa pe valoarea adăugată este
aferentă transferului de proprietate asupra bunurilor, prestărilor de servicii şi executărilor de
lucrări. Din punct de vedere contabil, TVA nu afectează cheltuielile sau veniturile
69
întreprinderilor, astfel este neutră în ceea ce priveşte rezultatul. Prin excepţie, se recunoaşte o
cheltuială când TVA nu este deductibilă conform reglementărilor fiscale în vigoare.
Întreprinderile sunt obligate la plata TVA pentru achiziţiile efectuate şi conform
reglementărilor naţionale solicită TVA clienţilor prin documentele fiscale.
Consumatorul final este persoana care suportă acest impozit, conform legii. Cum se explică
acest lucru?
Un comerciant cumpără bunuri, lucrări sau servicii de la furnizori, contabilizând separat
costul bunului achiziţionat de taxa pe valoarea adăugată. TVA aferentă acestei tranzacţii de
cumpărare poartă numele de TVA deductibilă şi reprezintă o creanţă fiscală a
comerciantului, deoarece acesta va solicita la sfârşitul perioadei statului deducerea
(rambursarea) TVA suportată la cumpărare, nefiind consumator final.
La rândul său, comerciantul revinde bunurile unui client, înregistrând separat preţul de
vânzare de TVA aferentă lucrărilor sau serviciilor înscrise în documentele fiscale. TVA
aferentă tranzacţiei de vânzare poartă denumirea de TVA colectată şi reprezintă o datorie
fiscală, deoarece comerciantul a făcut doar oficiul de a colecta TVA de la consumatorul final,
urmând să plătească această sumă bugetului de stat, în calitate de colector al tuturor
impozitelor.
Diferenţa între taxa primită de la client (TVA colectată) şi taxa plătită furnizorilor (TVA
deductibilă) este plătită de comerciant statului în cazul în care datoria fiscală privind TVA
colectată este mai mare, este primită de la stat în situaţia inversă, când creanţa fiscală privind
TVA deductibilă este mai mare. Cu alte cuvinte, se realizează o singură decontare cu bugetul
de stat, egală ca valoare cu diferenţa între TVA deductibilă şi cea colectată. Sensul decontării
este dat de suma cea mai mare dintre cele două tipuri de TVA recunoscute în cursul lunii.
Conturile de TVA deductibilă şi colectată se închid la sfârşitul lunii prin compensare,
diferenţa fiind transmisă într-un cont de datorii fiscale (TVA de plată) sau de creanţe fiscale
(TVA de recuperat), după caz. Tranzacţia prin care se închid cele două conturi şi se
evidenţiază sensul decontării de efectuat cu bugetul de stat poartă denumirea de
regularizarea TVA.
Tranzacţiile de vânzare şi cumpărare înregistrate anterior nu au folosit informaţia privind
TVA. În continuare, prezentăm forma completă a acestui tip de tranzacţii.
Tranzacţia 8. Se achiziţionează de la furnizori mărfuri în valoare de 7.000 lei, cheltuielile de

transport 700 lei, cota TVA 19%.
Soluţie. Tranzacţia de achiziţionare a mărfurilor determină creşterea valorii stocului de

mărfuri (A+), înregistrată în debitul contului 371 Mărfuri, constituirea creanţei fiscale (A+),
reflectată în debitul contului 4426 TVA deductibilă şi, concomitent, în echivalenţă, se
recunoaşte o datorie faţă de furnizori (D+), care se înregistrează în creditul contului 401
Furnizori.
371 Mărfuri 7.700 lei
4426 TVA deductibilă 1.463 lei
Costul de achiziție al mărfurilor=7.000+700=7.700 lei

TVA deductibilă=19%*7.700 lei=1.463 lei
Tranzacţia 9. Societatea ALFA înregistrează factura de energie de la furnizori în valoare de

1.500 lei, cota TVA 19%.
70
Soluţie: Tranzacţia determină creşterea datoriei faţă de furnizori (D+), reflectată în creditul
contului 401 Furnizori şi, concomitent, se recunosc cheltuielile privind energia (Cp-), care se
înregistrează în debitul contului 605 Cheltuieli privind energia şi apa şi creanţa fiscală (A+),
care se înregistrează în debitul contului 4426 TVA deductibilă.

605 Cheltuieli privind energia şi apa 1.500 lei
4426 TVA deductibilă 285 lei
Tranzacţia 10. Se vând mărfuri clienţilor pe bază de factură în valoare de 15.700 lei, cota
TVA 19%.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină o recunoaştere a veniturilor din vânzarea de mărfuri
(Cp+), care se înregistrează în creditul contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor,
constituirea datoriei fiscale (D+) înregistrată în creditul contului 4427 TVA colectată şi,
concomitent, în echivalenţă, creşterea creanţei întreprinderii asupra clienţilor (A+), reflectată
în debitul contului 4111 Clienţi. Formula contabilă este:
4111 Clienţi = % 18.683 lei

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 15.700 lei
4427 TVA colectată 2.983 lei
Tranzacţia 11. La societatea ALFA, TVA colectată este de 2.983 lei, iar TVA deductibilă este
de 1.748 lei. Se regularizează TVA.
Soluţie. Pentru suma de 1.748 lei, TVA deductibilă şi colectată se compensează, nefiind
necesară decontarea. Se va deconta diferenţa de 2.983 – 1.748 lei, care reprezintă datoria
fiscală rămasă necompensată.
Astfel, în urma tranzacţiei de regularizare a TVA, se înregistrează o reducere a TVA
deductibilă (A -, Credit, contul 4426) şi a TVA colectată (D-, Debit, 4427), precum şi o
creştere a datoriei fiscale privind TVA (D+, Credit) în contul 4423 TVA de plată. Procedura
de închidere în acest caz, când taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, este:
4427 TVA colectată = % 2.983 lei

4426 TVA deductibilă 1.748 lei
4423 TVA de plată 1.235 lei
Din modelul de mai jos reiese că cele două conturi de TVA deductibilă şi colectată au sold
zero la sfârşitul lunii, iar diferenţa a fost transferată în contul 4423 TVA de plată.
71
D TVA deductibilă C D TVA colectată C

8/401 1.463 11/4427 1.748 11/4426 1.748 10/4111
9/401 285 2.983
RD 1.748 RC 1.748 11/4423 1.235

TSD 1.748 TSC 1.748
D TVA de plată C
11/4427 1.235
RD 0 RC 1.235
TSD 0 TSC 1.235 RD 2.983 RC 2.983
SFC 1.235 TSD 2.983 TSC 2.983
Remarcă. În cazul în care TVA deductibilă este 1.748 lei, iar TVA colectată este 1.500 lei,
procedura de închidere este:
% = 4426 TVA deductibilă 1.748 lei
4427 TVA colectată 1.500 lei
4424 TVA de recuperat
248 lei
3.7 Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii

Vom urmări în continuare conţinutul economic, funcţia contabila a conturilor de capitaluri şi
principalele tipuri de tranzacţii care impun utilizarea acestor conturi.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de capitaluri proprii furnizează
informaţii privind existenţa şi mişcarea surselor proprii de finanţare (capital subscris, prime
de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului),
informaţii necesare cunoaşterii situaţiei nete a entităţilor economice. Funcţia contabilă a
conturilor de capitaluri proprii este de capitaluri proprii (Cp). Se creditează cu constituirea
capitaluri proprii prin: capitalul subscris de asociaţi/acţionari; profitul realizat în cursul
perioadei; transformări interne ale unor elemente de capitaluri proprii; şi din alte surse. Se
debitează cu micşorarea capitalurilor proprii prin: retragerea capitalului subscris de către
asociaţi/acţionari; acoperirea pierderilor din capitalurile proprii; transformări interne ale unor
elemente de capitaluri proprii; şi alte micşorări. Soldul final este creditor şi reflectă sursele
proprii de finanţare existente în cadrul întreprinderii la un moment dat.
Excepţie de la această regulă fac conturile de rezultate (Rezultatul exerciţiului şi Rezultatul
reportat) care sunt bifuncţionale, precum şi contul Repartizarea profitului, care are rol
rectificativ.
72
Exemple de tranzacţii privind capitalurile

Tranzacţia 1. Se constituie S.C. ALFA S.A. cu un capital subscris vărsat de 200.000 lei,
împărţit în 200 acţiuni; 6 persoane subscriu să cumpere aceste acţiuni la valoarea nominală de
1.000 lei/acţiune. Acţionarii aduc un aport în natură, sub forma unui teren în valoare de
120.000 lei, şi un aport în numerar, în valoare de 80.000 lei.
Soluţie. Constituirea unei societăţi comerciale presupune parcurgerea a trei etape:
Etapa 1. Se înregistrează capitalul subscris de către acţionari: 200 acţiuni x 1.000 lei/acţiune
valoare nominală. în această etapă, subscrierea de capital de către acţionari determină
creşterea dreptului de creanţă a întreprinderii asupra acţionarilor (A+), evidenţiată în contul
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi creşterea capitalului subscris, dar nevărsat
(Cp+), evidenţiată în contul 1011 Capital subscris nevărsat. Formula contabilă este
următoarea:
456 Decontări cu acționarii/asociaţii = 1011 Capital subscris 200.000 lei

privind capitalul nevărsat
Etapa 2. Se înregistrează depunerea aporturilor subscrise, în natură şi în numerar. În această
etapă, depunerea aporturilor subscrise de acţionari va determina creşterea valorii elementelor
de activ corespunzătoare bunurilor primite (A+), care se înregistrează în debitul conturilor
2111 Terenuri şi 512 Conturi curente la bănci, precum şi reducerea creanţei faţă de acţionari
(A-), înregistrată în creditul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul. Formula
contabilă este următoarea:
% = 456 Decontări cu acționarii/asociaţii 200.000 lei

privind capitalul
2111 Terenuri 120.000 lei
512 Conturi curente la bănci 80.000 lei
Etapa 3. Se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris

vărsat. Ca urmare, scade valoarea capitalului subscris nevărsat (Cp-), înregistrată în debitul
contului 1011 Capital subscris nevărsat şi creşte valoarea capitalului subscris vărsat (Cp+),
înregistrată în creditul contului 1012 Capital subscris vărsat. Formula contabilă este
următoarea:
1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 200.000 lei
Tranzacţia 2. La solicitarea unor acţionari, AGA aproba restituirea către aceştia a capitalului
subscris subscris şi vărsat, în valoare de 60.000 lei, în numerar.
Soluţie. Restituirea către acţionarii care se retrag din societate a aportului subscris şi vărsat
presupune parcurgerea a două etape.
Etapa 1. Se înregistrează retragerea acţionarului sau diminuarea capitalului subscris cu
valoarea nominală a acţiunilor pe care le-a subscris acţionarul respectiv (înregistrarea deciziei
de retragere). Astfel, în debitul contului 1012 Capital subscris vărsat se înregistrează scăderea
valorii capitalului subscris vărsat (Cp-), iar în creditul contului 456 Decontări cu asociaţii
privind capitalul se înregistrează creşterea datoriei faţă de acţionari (C+). Formula contabilă
este următoarea:
1012 Capital subscris = 456 Decontări cu acționarii/asociaţii 60.000 lei

vărsat privind capitalul
73
Etapa 2. Se înregistrează plata către acţionari a sumelor reprezentând valoarea aportului

retras. Această tranzacţie reprezintă plata unei datorii, pentru care există un model la
secţiunile precedente.
Tranzacţia 3. După doi ani de la constituire, societatea ALFA, cu un capital subscris format
din 200 acţiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune decide să îşi majoreze capitalul
social cu 20.000 lei, pentru care emite 20 acţiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune.
Acţiunile sunt vândute la valoarea lor reală de 1.300 lei/acţiune.
Etapa 1. Se înregistrează subscrierea acţiunilor nou emise cu valoarea de emisiune (1.300 x
20) > valoarea nominală (1.000 x 20). Din relaţia de calcul a valorii capitalului subscris,
rezultă că valoarea primei de emisiune este de 300 x 20 = 6.000 lei. Subscrierea unor acţiuni
noi cu primă de emisiune determină creşterea dreptului de creanţă asupra acţionarilor (A+),
care se înregistrează în debitul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi,
concomitent, o creştere a Capitalului subscris (Cp+) cu valoarea nominală a acţiunilor,
reflectată în creditul contului 1011 Capital subscris nevărsat şi o creştere a primelor de
emisiune (Cp+) cu diferenţa dintre valoarea de emisiune şi cea nominală a acţiunilor,
reflectată în creditul contului 1041 Prime de emisiune. Formula contabilă este:
456 Decontări cu acționarii/asociaţii privind

= % 26.000 lei
capitalul
1011 Capital subscris nevărsat 20.000 lei
1041 Prime de emisiune 6.000 lei
Etapa 2. Se înregistrează încasarea contravalorii acţiunilor nou emise, de 1.300 lei/acţiune x

20 acţiuni = 26.000 lei prin contul la bancă (vezi pentru analiză tranzacţia 1).
512 Conturi curente la = 456 Decontări cu acționarii/asociaţii 26.000 lei

bănci privind capitalul
Etapa 3. Se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris
vărsat, cu valoarea nominală a acţiunilor emise: 1.000 lei/acţiune x 20 acţiuni – 20.000 lei
(vezi pentru analiză tranzacţia 1).
1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 20.000 lei
Tranzacţia 4. Se înregistrează utilizarea primelor de emisiune astfel: 2.000 lei pentru

majorarea capitalului şi 3.000 lei pentru majorarea rezervelor.
Soluţie. Încorporarea primelor de emisiune în capital şi rezerve determină micşorarea valorii
primelor de emisiune (Cp-), care se înregistrează în debitul contului 1041 Prime de emisiune
şi, concomitent, o creştere a Capitalului subscris vărsat (Cp+), reflectată în creditul contului
1012 Capital subscris vărsat şi o creştere a rezervelor (Cp+), reflectată în creditul contului
106 Rezerve. Formula contabilă este:
1041 Prime de emisiune = % 5.000 lei

1012 Capital subscris vărsat 2.000 lei
106 Rezerve 3.000 lei
Tranzacţia 5. S.C. ALFA constată ca terenul în valoare de 120.000 lei are o valoare justă de
150.000 lei şi decide reevaluarea acestuia.
74
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii terenului cu 30.000 lei (A+), care se
înregistrează în debitul contului 2111 Terenuri precum şi recunoaşterea acestui plus de
valoare ca rezervă din reevaluare (Cp+), în creditul contului 105 Rezerve din reevaluare.
2111 Terenuri = 105 Rezerve din reevaluare 30.000 lei
3.8 Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele

Am constatat pe parcursul secţiunilor anterioare că există anumite tranzacţii care generează
apariţia de cheltuieli şi/sau venituri. În cadrul acestei secţiuni vom realiza o sistematizare a
acestora. Pentru o a avea o perspectivă complexă asupra cheltuielilor şi veniturilor este
necesar să ne reamintim următoarele informaţii:
• Definiţiile cheltuielilor şi veniturilor, ce au fost prezentate în Unitatea de învăţare nr. 1,
secţiunea Contul de profit şi pierdere;
• Gruparea cheltuielilor şi veniturilor pe două activităţi: exploatare și financiare, descrisă
în cadrul aceleiaşi unităţi de învăţare.
3.8.1. Conturile de cheltuieli

În momentul în care este recunoscută în contabilitate o cheltuială, cauza apariţiei acesteia o
reprezintă fie diminuarea unui activ, fie apariţia unei noi datorii. Reciproca însă nu este
valabilă, adică nu orice diminuare de activ implică recunoaşterea simultană a unei cheltuieli,
după cum nici orice majorare a datoriilor nu generează în mod automat o cheltuială.
Cheltuielile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 6
Cheltuieli. Funcţia contabilă a conturilor de cheltuieli este asociată în mod indirect
capitalurilor proprii. Astfel, apariţia unei cheltuieli este reflectată în contabilitate ca o
diminuare de capitaluri proprii (Cp-), dat fiind faptul că efectul produs este acela de
diminuare a rezultatului exerciţiului şi, în mod implicit, a capitalurilor proprii. Se debitează
cu valoarea recunoscută în contabilitate ca urmare a diminuării unui activ sau apariţiei unei
datorii. Se creditează cu valoarea cheltuielilor transferate în contul de profit şi pierdere, la
sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea determinării rezultatului exerciţiului. La sfârşitul
lunii, conturile de cheltuieli nu prezintă sold.
Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a diminuării unui activ
Am amintit anterior că există tranzacţii în cadrul cărora diminuarea unui activ poate avea
drept consecinţă apariţia unei cheltuieli. În funcţie de cauza care a dus la apariţia cheltuielii
respective (activitatea de exploatare sau financiară) cheltuiala se va încadra în una din aceste
două categorii. În acest sens distingem:
• Cheltuieli de exploatare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu micşorarea

unui stoc sau a unui activ imobilizat, ca urmare a ieşirii acestuia prin consum sau vânzare.
În această categorie putem sesiza existenţa a două situaţii: diminuarea activului este
recunoscută în mod direct (prin tranzacţii cunoscute, ca de exemplu consum de materii
prime, descărcarea gestiunii în cazul bunurilor vândute) sau diminuarea activului este
recunoscută în mod indirect, prin intermediul elementelor rectificative: amortizări sau
ajustări pentru depreciere (prin tranzacţii cunoscute, ca de exemplu înregistrarea
amortizărilor sau a ajustărilor pentru depreciere).
75
• Cheltuieli financiare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu pierderile din

diferenţe de curs valutar constatate la decontarea unei creanţe sau datorii în valută sau la
regularizarea lunară a sumelor în valută;
Tranzacţia 1. Ca urmare a ruperii unui dig, depozitul unei societăţi comerciale este inundat,
iar mărfurile aflate în interiorul acestuia, în valoare de 1.000 lei, sunt distruse integral.
Soluţie. Distrugerea mărfurilor ca urmare a unei inundaţii determină o diminuare a stocului
de mărfuri (A-), înregistrată în creditul contului 371 Mărfuri şi, concomitent, recunoaşterea
unei cheltuieli din exploatare (Cp-) în debitul contului 6587 Cheltuieli privind calamităţile şi
alte evenimente similare.
6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare = 371 Mărfuri 1.000 lei
Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a apariţiei unei datorii
Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a apariţiei unei noi datorii este generată de operaţiuni
de exploatare, respectiv financiare.
• Cheltuielile de exploatare generate de apariţia unei noi datorii cuprind, în principal,

cheltuielile generate de următoarele tipuri de datorii: (1) datorii generate de servicii şi/sau
utilităţi primite de la terţi (ex. energie, apă, servicii poştale, servicii de telecomunicaţii)
sau salariaţi; (2) datorii generate de obligaţii legale (impozite, taxe şi contribuţii directe
suportate de întreprindere); (3) datorii generate de obligaţii contractuale (înregistrarea
chiriei, înregistrarea unei asigurări); (4) datorii probabile (înregistrarea unui provizion);
(5) datorii ce sunt recunoscute ca urmare a aplicării unor principii contabile.
• Cheltuielile financiare generate de apariţia unei noi datorii includ cheltuielile generate,
de regulă, de recunoaşterea unei obligaţii contractuale (înregistrarea unei dobânzi aferente
unui împrumut contractat) sau de decontarea unor creanțe sau datorii în valută.
Tranzacţia 2. Societatea ALFA are ca obiect de activitate producerea de televizoare. Acestea

au o perioadă de garanţie de 3 ani. Pe baza experienţei anterioare, s-a constatat că valoarea
defecţiunilor intervenite în perioada de garanţie, pentru fiecare lot de televizoare distribuite
într-un an este, în medie, de 2.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii probabile generate de defecţiunile
potenţiale ce vor trebui remediate în perioada de garanţie (D+), reflectată în creditul contului
1512 Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor şi, concomitent, se recunosc cheltuielile
de exploatare corespunzătoare (Cp-), care se înregistrează în debitul contului 6812 Cheltuieli
de exploatare privind provizioanele. Formula contabilă este:
6812 Cheltuieli de exploatare privind =1512 Provizioane pentru garanţii 2.000 lei
provizioanele acordate clienţilor
Tranzacţia 3. Societatea ALFA înregistrează dobânda de 12% anual, aferentă unui credit
bancar de 10.000 lei, contractat la 1 decembrie N, pe o perioada de 5 ani. Dobânda aferentă
lunii decembrie: 10.000 lei x 12% x 1 lună/12 luni = 100 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii faţă de bancă, reprezentată de dobânda
aferentă creditului bancar pe termen lung (D+), reflectată în creditul contului 1682 Dobînzi
76
aferente creditelor bancare pe termen lung şi, concomitent, se recunoaşte apariţia unei
cheltuieli financiare (Cp-), care se înregistrează în debitul contului 666 Cheltuieli cu
dobânzile. Formula contabilă este:
666 Cheltuieli cu dobânzile = 1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen 100 lei
lung
3.8.2. Conturile de venituri

În momentul în care este recunoscut în contabilitate un venit, cauza apariţiei acestuia o
reprezintă fie apariţia unui activ, fie diminuarea unei datorii. Raţionamentul invers nu este
valabil, adică nu orice apariţie a unui activ implică recunoaşterea simultană a unui venit, după
cum nici orice diminuare a unei datorii nu generează în mod automat apariţia unui venit.
Veniturile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 7 Venituri.
Funcţia contabilă a conturilor de venituri este asociată funcţiei capitalurilor proprii, prin
efectul pe care îl produce în mod indirect apariţia unui venit la nivelul acestora. Astfel,
apariţia unui venit este reflectată în contabilitate ca o majorare de capitaluri proprii (Cp+), dat
fiind faptul că efectul produs este acela de creştere a rezultatului exerciţiului şi, în mod
implicit, a capitalurilor proprii. Se creditează cu valoarea recunoscută în contabilitate ca
urmare a creşterii unui activ; sau diminuării unei datorii. Se debitează cu valoarea veniturilor
transferate în contul de profit şi pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea
determinări rezultatului exerciţiului. La sfârşitul lunii, conturile de venituri nu prezintă sold.
Recunoaşterea unui venit ca urmare a apariţiei unui activ

În cazul recunoaşterii unui venit ca urmare a apariţiei unui activ, distingem:
• Veniturile din exploatare generate de apariţia unui activ sunt rezultate din tranzacţii
cunoscute, cum ar fi: vânzarea (livrarea) unui bun; prestarea unui serviciu; obţinerea din
producţie proprie/în regie proprie a unui bun (produs finit, clădire etc.)
• Veniturile financiare generate de apariţia unui activ includ, în principal: dobânda

disponibilităţilor păstrate în contul bancar; câştigurile ce pot surveni în situaţia în care o
întreprindere derulează tranzacţii cu parteneri comerciali din alte ţări şi deţin creanţe sau
datorii în valută.
Tranzacţia 4. La sfârşitul lunii în curs, se calculează şi înregistrează în contabilitate dobânda

aferentă disponibilităţilor păstrate în contul bancar, în valoare de 20 lei.
Soluţie. Operaţia determină o creştere a disponibilităţilor bancare (A+) care se înregistrează
în debitul contului 5121 Conturi la bănci în lei şi, simultan, creşterea veniturilor din dobânzi
(Cp+) care se înregistrează în creditul contului 766 Venituri din dobânzi. Formula contabilă
este:
5121 Conturi la bănci în lei = 766 Venituri din dobânzi 20 lei
Tranzacţia 5. Societatea ALFA SA primeşte o subvenţie de 2.000 lei pentru refacerea unei
exploatări agricole afectată de inundaţii ca urmare a ruperii unui dig.
Soluţie. Primirea unei subvenţii pentru refacerea unei exploatări agricole determină o
majorare la nivelul disponibilităţilor (A+), înregistrată în debitul contului 5121 Conturi la
bănci în lei şi, concomitent, recunoaşterea unui venit din exploatare (Cp+) în creditul contului
77
7417 Venituri din subvenţii de exploatare în caz de calamități și alte evenimente similare.
5121 Conturi la bănci în lei = 7417 Venituri din subvenţii de exploatare în caz de 2.000 lei
calamități și alte evenimente similare
Recunoaşterea unui venit ca urmare a diminuării unei datorii
Recunoaşterea unui venit ca urmare a diminuării unei datorii este un caz întâlnit mai rar şi
este generată de cele mai multe ori de operaţiuni de exploatare. În consecinţă, vom prezenta
doar următoarea situaţie: anularea (diminuarea) unei datorii probabile, de exemplu anularea
(diminuarea) unui provizion.
Tranzacţia 6. SC ALFA SA câştigă procesul intentat de un partener pentru care constituise la
sfârşitul anului precedent un provizion pentru litigii în valoare de 4.000 lei.
Soluţie. Câştigarea procesului determină anularea provizionului pentru litigii constituit (D-),
care se înregistrează în debitul contului 1511 Provizioane pentru litigii şi, concomitent, o
creştere a veniturilor din provizioane (Cp+) prin creditarea contului 7812 Venituri din
provizioane. Formula contabilă este:
1511 Provizioane pentru litigii = 7812 Venituri din provizioane 4.000 lei
3.8.3. Determinarea rezultatului exerciţiului

Determinarea rezultatului exerciţiului ce este prezentat în cadrul situaţiilor financiare implică
parcurgerea următoarelor etape:
• Determinarea rezultatului contabil. La sfârşitul fiecărei perioade are loc
determinarea rezultatului contabil, ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. Dat fiind
faptul că veniturile şi cheltuielile sunt contabilizate pe parcursul fiecărei perioade în
mod distinct, pentru determinarea rezultatului este necesar transferul acestora într-un
singur cont, 121 Profit şi pierdere, la nivelul căruia se determină rezultatul
exerciţiului. Astfel, cheltuielile, care pe parcursul perioadei au fost înregistrate în
debit, sunt transferate tot în partea de debit a contului 121 Profit şi pierdere, iar
veniturile, care pe parcursul perioadei au fost înregistrate în credit, sunt transferate tot
în partea de credit a contului 121 Profit şi pierdere. Aceste două operaţiuni poartă
denumirea de închiderea conturilor de cheltuieli, respectiv închiderea conturilor de
venituri.
• Determinarea rezultatului fiscal. Pentru determinarea rezultatului impozabil
(fiscal), la sfârşitul perioadei se recurge la corectarea rezultatului (soldul contului 121
Profit şi pierdere) cu o serie de elemente deductibile (care diminuează baza
impozabilă), respective nedeductibile (care sunt reintegrate în bază de impozitare),
astfel:
Rezultatul Rezultatul exerciţiului Cheltuieli Deduceri

= + -
fiscal înainte de impozitare nedeductibile fiscale
Potrivit legislaţiei în vigoare, cota impozitului pe profit este de 16%.

Dintre cheltuielile pentru care nu se admite deducerea, sau este admisă doar parţial, în
funcţie de anumiţi algoritmi prezentaţi în cadrul legislaţiei în vigoare, amintim:
impozitul pe profit datorat; amenzile şi penalităţile datorate statului; sumele utilizate
pentru constituirea, majorarea rezervelor şi provizioanelor peste limitele legale. Din
categoria deducerilor fiscale, amintim doar veniturile din dividende încasate de la o
78
persoană juridică română sau străină şi veniturile corespondente unor cheltuieli

nedeductibile.
• Determinarea rezultatului exerciţiului (rezultatului net contabil). Rezultatul net
contabil (rezultatul exerciţiului) se calculează scăzând din rezultatul contabil înainte
de impozitare cheltuiala cu impozitul pe profit, astfel:
Rezultatul net al Rezultatul înainte de Cheltuiala cu impozitul
= -
exerciţiului impozitare pe profit
Exemplu. Prezentăm, pe baza tranzacţiilor înregistrate în cadrul acestui capitol, închiderea

conturilor de cheltuieli şi venituri:
Închiderea conturilor de cheltuieli:

121 Profit şi = % 3.110 lei
pierdere 665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 10 lei
6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte 1.000 lei
evenimente similare
6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele 2.000 lei
666 Cheltuieli privind dobânzile 100 lei
Închiderea conturilor de venituri:

% = 121 Profit şi 6.030 lei
766 Venituri din dobânzi pierdere 20 lei
765 Venituri din diferenţe de curs valutar 10 lei
7417 Venituri din subvenţii de exploatare în caz de calamități și 2.000 lei
alte evenimente similare
7812 Venituri din provizioane 4.000 lei
În urma efectuării acestor operaţii, contul de profit şi pierderi reflectă în credit suma
veniturilor exerciţiului, iar în debit suma cheltuielilor. Soldul intermediar debitor sau creditor
al contului 121 Profit şi pierdere reprezintă rezultatul exerciţiului înainte de impozitare
(rezultatul contabil).
Reluând datele exemplului de mai sus, avem următoarea situaţie:

Rezultat contabil = 6.030 lei – 3.110 lei = 2.920 lei
+ Cheltuieli nedeductibile:
• cheltuieli cu provizioanele 2.000 lei
- Deduceri fiscale
• venituri din provizioane (4.000) lei
= Rezultat fiscal 920 lei
Continuând exemplul prezentat anterior, rezultatul net contabil (ce figurează în bilanţ) se
determină astfel:
Cheltuiala cu impozitul pe profit = 16 % x 920 lei = 147,2 lei
Rezultatul net al exerciţiului = 2.920 lei – 147,2 lei = 2.772,8 lei
Din punct de vedere al formalizării contabile, înregistrarea prin care rezultatul din contul 121
este afectat prin transferul impozitului pe profit este următoarea:
121 Profit şi pierdere = 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit 147,2 lei
79
Rezultatul net al exerciţiului poate fi profit sau pierdere. Profitul realizat, ce figurează ca
sold creditor în contul 121 Profit şi pierdere, respectiv pierderea înregistrată, ce se regăseşte
sub formă de sold debitor al aceluiaşi cont sunt repartizate sau reportate, după caz.

Testul 1
A. La S.C. ALFA S.A., la data de 01.12.202N, soldurile conturilor se prezintă astfel:
1011 Capital subscris nevărsat 10.000 lei
104 Prime de capital 30.000 lei
106 Rezerve 5.000 lei
117 Rezultat reportat (sold debitor) 10.000 lei
161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 65.000 lei
5121 Conturi la bănci în lei 110.000 lei
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 10.000 lei
(sold debitor)
În cursul lunii decembrie 202N au loc următoarele tranzacţii:
01.12.202N Se încasează suma de 10.000 lei în numerar, reprezentând tranşa a doua a
aportului în numerar de la acţionari;
05.12.202N Se contractează un credit bancar pe termen lung, în valoare de 150.000 lei;
07.12.202N Se încorporează în capitalul social prime de capital în valoare de 1.000 lei şi
rezerve în valoare de 2.000 lei;
08.12.202N Se emit 1.000 acţiuni: valoare nominală 1 leu/acţiune, preţ de emisiune 1,2
lei/acţiune şi se vând acţionarilor; încasarea se realizează prin contul curent la
banca;
09.12.202N Se rambursează prin contul curent la bancă împrumutul din emisiunea de
obligaţiuni în valoare de 65.000 lei;
10.12.202N Se rambursează prin contul curent la bancă prima rată a creditului în valoare de
5.000 lei;
15.12.202N AGA aprobă retragerea din societate a unui acţionar, posesor a 500 acţiuni;
aportul iniţial i se rambursează acestuia prin contul la bancă;
22.12.202N AGA aprobă acoperirea pierderii reportate în valoare de 9.000 lei din capitalul
social; restul pierderii se acoperă din rezerve.
Cerinţe.
A. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabiliţi cu ajutorul conturilor valoarea
capitalurilor proprii ale societăţii ALFA la 31.12.202N.
B. La ce valoare se găsesc acţiunile/părţile sociale în capitalul social?
C. Indicaţi modul de calcul al capitalului subscris când se emit noi acţiuni. Cum se calculează
valoarea primele de capital?
D. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a operaţiei de transformare a
capitalului din categoria 1011 Capital subscris nevărsat în categoria 1012 Capital
subscris vărsat?
a. 456 Decontări cu asociaţii privind = 5121 Conturi la bănci în lei 100 lei
capitalul
b. 456 Decontări cu asociaţii privind = 5311 Casa în lei 100 lei
capitalul
c. 1011Capital subscris nevărsat = 456 Decontări cu 100 lei
acționarii/asociaţii privind
80
capitalul
d. 1012 Capital subscris vărsat = 1011 Capital subscris nevărsat 100 lei
e. 1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 100 lei
Testul 2
A. La S.C. BETA S.A., la data de 1.11.N, situaţia în conturi se prezintă astfel:
2111 Terenuri 10.000 lei
212 Construcţii 100.000 lei
208 Alte imobilizări necorporale (programe informatice) 17.000 lei
261 Acțiuni deținute la entitățile afiliate 22.000 lei
2812 Amortizarea construcţiilor 80.000 lei
2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale 7.000 lei
2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor 2.000lei
În cursul lunii noiembrie N au loc următoarele tranzacţii:

08.11.N Se emit 1.000 acţiuni cu valoarea nominală 100 lei/acţiune pentru a remunera
un aport în natură al unui acţionar, constând într-un autoturism în valoare de
120.000 lei;
05.11.N Se achiziţionează 200 acţiuni deținute la entitățile afiliate, la preţul de 2
lei/acţiune;
07.11.N Se achiziţionează mobilier de birou la preţul de 30.000 lei, TVA 19%;
09.11.N Se achiziţionează un echipament tehnologic la preţ de cumpărare 200.000 lei,
TVA 19%.
În cursul lunii decembrie N, la societatea BETA au loc următoarele tranzacţii:

08.12.N Se vinde autoturismul primit de la acţionar la preţ de vânzare de 125.000 lei, TVA
19%;
31.12.N Se anulează ajustarea pentru deprecierea terenului, în valoare de 2.000 lei;
31.12.N Se înregistrează o ajustare pentru deprecierea clădirii, în valoare de 6.000 lei;
31.12.N Se înregistrează amortizarea echipamentelor tehnologice în valoare de 3.333 lei
31.12.N Se înregistrează amortizarea aferenta imobilizărilor deţinute, astfel: amortizarea
construcţiilor, 1.000 lei, amortizarea programelor informatice, 500 lei;
31.12.N Se închid conturile de venituri şi cheltuieli;
31.12.N Se înregistrează regularizarea TVA.
Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabiliţi cu ajutorul conturilor valoarea

brută şi valoarea bilanţieră a imobilizărilor societăţii ALFA la 31.12.N.
B. Analizaţi semnificaţia informaţiilor :

a. rulajul debitor al contului 2111 Terenuri;
b. soldul final al contului 2133 Mijloace de transport;
c. rulajul creditor al contului 2812 Amortizarea construcţiilor;
d. rulajul creditor al contului 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor.
81
Testul 3
A. Societatea comerciala X S.A. prezintă la data de 1.05.N următoarele solduri iniţiale pentru
conturile de stocuri: 301 Materii prime – 200.000 lei, 371 Mărfuri – 30.000 lei, 345 Produse
finite – 800.000 lei.
În cursul lunii mai N au loc următoarele tranzacţii:
10.05.N se achiziţionează mărfuri la preţ de cumpărare 100.000 lei şi materii prime la
preţ de cumpărare 8.000 lei, TVA 19%, de la acelaşi furnizor, pe bază de
factura;
12.05.N se consumă întregul stoc disponibil de materii prime în procesul de producţie;
13.05.N se obţin produse reziduale la cost de producţie 50.000 lei.
14.05.N se vând mărfuri la preţ de vânzare de 200.000 lei, TVA 19%. Costul de achiziţie
al mărfuri lor vândute este de 80.000 lei;
15.05.N se obţin produse finite la cost de producţie de 300.000 lei.
Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor de mai sus şi întocmiţi fişele de cont la
sfârşitul lunii mai pentru conturile de stocuri.
B. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de descărcare din gestiune
a mărfurilor în valoare de 100 lei constatate lipsă la inventar?
a. Mărfuri = Alte cheltuieli din exploatare 100 lei
b. Cheltuieli cu ajustările pentru deprecierea activelor circulante = Ajustări pentru
deprecierea mărfurilor 100 lei
c. Cheltuieli privind mărfurile = Mărfuri 100 lei
d. Cheltuieli privind calamităţile = Mărfuri 100 lei
e. Mărfuri = Cheltuieli cu mărfurile 100 lei
C. Societatea X S.A. prezintă la începutul lunii martie N următoarele solduri iniţiale pentru
conturile de stocuri: 371 Mărfuri – 180.000 lei, 345 Produse finite – 260.000 lei, 302
Materiale consumabile 10.000 lei. În cursul lunii martie N au loc următoarele tranzacţii:
1.03.N societatea achiziţionează de la furnizori materiale consumabile (hârtie de
scris) la preţ de cumpărare 100.000 lei, TVA 19%;
2.03.N se vând mărfuri la preţ de vânzare 200.000 lei, TVA 19%. Costul de achiziţie
al mărfurilor vândute este de 160.000 lei;
4.03.N se vând produse finite la preţ de vânzare 300.000 lei, TVA 19%. Costul de
producţie al produselor finite vândute este de 120.000 lei;
28.03.N se primeşte factura de energie electrică în valoare totală de 119.000 lei, din
care TVA 19%;
30.03.N se achită prin contul curent la bancă factura de energie electrică şi
contravaloarea materialelor consumabile cumpărate;
30.03.N se înregistrează regularizarea TVA.
Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor de mai sus şi întocmiţi fişele de cont la
sfârşitul lunii martie pentru conturile de stocuri şi de TVA.
82
3.10 Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare
Remarcă. Răspunsurile la testele de autoevaluare ataşate acestei unităţi de învăţare sunt

prezentate folosind forma sintetică a analizei contabile, în următoarea succesiune de etape:
identificarea modificărilor bilanţiere, identificarea contului corespondent fiecărei modificări,
aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor.
Testul 1
A. Analiza contabilă a tranzacţiilor
01.12.202N Încasare aport în numerar
Etapa 1 – încasarea aportului de la acţionari, în numerar
• scade creanţa faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A – Credit
• creşte valoarea disponibilului din casierie, 5311 Casa în lei, A + Debit
5311 = 456 10.000 lei
Etapa 2 – transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat
• scade valoarea capitalului subscris nevărsat, 1011 Capital subscris nevărsat, Cp –
Debit
• creste valoarea capitalului subscris vărsat, 1012 Capital subscris vărsat, Cp + Credit
1011 = 1012 10.000 lei
05.12.202N Contractare credit bancar pe termen lung
• creşte valoarea datoriilor pe termen lung, 1621 Credite bancare pe termen
lung, D + Credit
• creşte valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în
lei, A + Debit
5121 = 1621 150.000 lei
07.12.202N Încorporare prime şi rezerve în capitalul social
• creşte valoarea capitalului subscris, 1012 Capital subscris vărsat, Cp + Credit
• scade valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, Cp – Debit
• scade valoarea rezervelor, 106 Rezerve, Cp – Debit
% = 1012 3.000 lei
106 2.000 lei
104 1.000 lei
08.12.202N Emisiune acţiuni, cu încasare în numerar, la preţ de emisiune > valoarea
nominală
Etapa 1 – emisiunea acţiunilor
• creşte valoarea capitalului subscris, 1011 Capital subscris nevărsat, Cp + Credit
• creşte valoarea creanţei faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul,
A + Debit
• creşte valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, Cp + Credit
456 = % 1.200 lei
1011 1.000 lei
104 200 lei
Etapa 2 – vânzarea acţiunilor (încasarea preţului de emisiune)

• scade creanţa faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A – Credit
• creşte valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A +
Debit
5121 = 456 1.200 lei
83
Etapa 3 – transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat (numai

pentru valoarea nominală a acţiunilor)
• scade valoarea capitalului subscris nevărsat, 1011 Capital subscris nevărsat, Cp –
Debit
• creşte valoarea capitalului subscris vărsat, 1012 Capital subscris vărsat, Cp + Credit
1011 = 1012 1.000 lei
09.12.202N Rambursare împrumut din emisiunea de obligaţiuni

• scade datoria pe termen lung, 161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, D –
Debit
• scade valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A –
Credit
161 = 5121 65.000 lei
10.12.202N Rambursare credit bancar pe termen lung
• scade datoria pe termen lung, 1621 Credite bancare pe termen lung, D – Debit
• scade valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A –
Credit
1621 = 5121 5.000 lei
15.12.202N Retragere acţionar şi rambursare aport prin contul bancar
Etapa 1 – reducerea capitalului subscris
• scade valoarea capitalului subscris, 1012 Capital subscris vărsat, Cp – Debit
• creşte datoria faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, D +
Credit
1012 = 456 500 lei (valoarea nominală x nr. acţiuni
rambursate)
Etapa 2 – plata sumelor datorate acţionarului
• scade datoria faţă de acţionar, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, D – Debit
Credit
456 = 5121 500 lei
22.12.202N Acoperire pierdere reportată din rezerve şi capital subscris
• scade valoarea pierderii reportate, 117 Rezultat reportat (cont bifuncţional), A –
Credit
• scade valoarea capitalului subscris, 1012 Capital subscris vărsat, Cp – Debit
• scade valoarea rezervelor, 106 Rezerve, Cp – Debit
% = 117 10.000 lei
1012 9.000 lei
106 1.000 lei
Remarcă. Valoarea bilanţieră a capitalurilor proprii la sfârşitul perioadei se calculează

însumând soldurile finale ale conturilor de capitaluri proprii care rezultă din rezolvarea de
mai sus.
B. Acţiunile sunt evaluate la valoarea nominală.
C. Capitalul social este evaluat pe baza formulei de calcul: număr acţiuni aflate în circulaţie x
valoarea nominală a unei acţiuni. Primele de capital se calculează ca diferenţă între valoarea
de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor emise în scopul majorării capitalului subscris.
84
D. Răspuns corect: e
Testul 2
08.11.N Aport în natură
• creşte valoarea imobilizărilor corporale, 2133 Mijloace de transport, A + Debit
• creşte valoarea capitalului subscris, 1012 Capital subscris vărsat, Cp + Credit
• creşte valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, Cp + Credit
2133 = % 120.000 lei
1012 100.000 lei
104 20.000 lei
05.11.N Achiziţie acțiuni deținute la entitățile afiliate
• creşte valoarea imobilizărilor financiare, 261Acțiuni deținute la entitățile afiliate, A +
Debit
• creşte valoarea datoriilor, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit
261 = 404 400 lei
07.11.N Achiziţie mobilier de birou
• creşte valoarea imobilizărilor corporale, 214 Mobilier, aparatura birotică etc., A +
Debit
• creşte valoarea creanţei fiscale, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
• creşte valoarea datoriei faţă de furnizorii de imobilizări, 404 Furnizori de imobilizări,
D + Credit
% = 404 35.700 lei
214 30.000 lei
4426 5.700 lei
09.11.N Achiziţie echipament tehnologic
• creşte valoarea imobilizărilor corporale, 2131 Echipamente tehnologice, A + Debit
• creşte valoarea creanţei fiscale, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
• creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit
% = 404 238.000 lei
2131 200.000 lei
4426 38.000 lei
08.12.N Vânzare autoturism neamortizat

Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă
• creşte creanţa faţă de debitorii diverşi, 461 Debitori diverşi, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 7583 Venituri din cedarea activelor şi alte
operaţiuni de capital, Cp + (V+) Credit
• creşte valoarea datoriei fiscale privind TVA, 4427 TVA colectată, D + Credit
461 = % 148.750 lei
7583 125.000 lei
4427 23.750 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune (cazul unei imobilizări neamortizate)

• scade valoarea imobilizărilor corporale, 2133 Mijloace de transport, A – Credit
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6583 Cheltuieli cu cedarea activelor şi alte
operaţiuni de capital, Cp – (Ch +) Debit
6583 = 2133 120.000 lei
85
31.12.N Anularea ajustării pentru deprecierea terenului

• scade valoarea ajustărilor pentru depreciere, 2911 Ajustări pentru deprecierea
terenurilor, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 7813 Venituri din ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor, Cp+ (V +) Credit
2911 = 7813 2.000 lei
31.12.N Înregistrare ajustare pentru deprecierea clădirii
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6813 Cheltuieli de exploatare cu ajustările
pentru deprecierea imobilizărilor, Cp – (Ch +) Debit
• creşte valoarea ajustărilor pentru depreciere, 2912 Ajustări pentru deprecierea
construcţiilor, A – Credit
6813 = 2912 6.000 lei
31.12.N Înregistrarea amortizării echipamentelor
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6811 Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor, Cp – (Ch +) Debit
• creşte valoarea amortizărilor, 2813 Amortizarea echipamentelor, instalaţiilor etc., A –
Credit
6811 = 2813 3.333 lei
31.12.N Înregistrarea amortizării pentru construcţii şi programe informatice
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6811 Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor, C – (Ch +) Debit
• creşte valoarea amortizărilor, 2812Amortizarea construcţiilor, A – Credit
• creşte valoarea amortizărilor, 2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale, A –
Credit
6811 = % 1.500 lei
2812 1.000 lei
2808 500 lei
31.12.N Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli
Închiderea conturilor de cheltuieli:
• scade valoarea cheltuielilor prin transfer asupra rezultatului, Cp + (Ch –) Credit
• scade valoarea rezultatului exerciţiului prin preluarea cheltuielilor, 121 Profit şi
pierdere, Cp – Debit
121 = % 130.833 lei

6583 120.000 lei
6813 6.000 lei
6811 4.833 lei
Închiderea conturilor de venituri:
• scade valoarea veniturilor prin transfer asupra rezultatului, Cp – (V –) Debit
• creşte valoarea rezultatului exerciţiului prin preluarea veniturilor, 121 Profit şi
pierdere, C + Credit
% = 121 127.000 lei
7583 125.000 lei
7813 2.000 lei
31.12.N Se înregistrează regularizarea TVA
TVA deductibilă înregistrată în cursul lunii decembrie = 0 (creanţă fiscală)
TVA colectată înregistrată în cursul lunii decembrie = 30.000 lei (datorie fiscală)
La sfârşitul lunii, întreprinderea are o datorie fiscală privind TVA: TVA de plată
• scade datoria fiscală înregistrată în contul temporar 4427 TVA colectată, D – Debit
86
• creşte datoria fiscală înregistrată în contul permanent 4423 TVA de plată, D + Credit
4427 = 4423 30.000 lei
Remarcă. Valoarea brută a activelor imobilizate se calculează însumând soldurile finale ale
conturilor de imobilizări rezultate în urma rezolvărilor de mai sus. Valoarea bilanţieră a
activelor imobilizate se calculează prin deducerea din valoarea brută a deprecierilor de
valoare, sub forma soldurilor creditoare ale conturilor de amortizări şi ajustări pentru
depreciere.
B. Semnificaţia este:
a. Rulaj debitor 2111 Terenuri: creşterile de valoare ale terenurilor înregistrate în cursul
perioadei, în urma tranzacţiilor de achiziţie, aport la capitalul social, donaţie,
reevaluare etc.
b. Sold final debitor 2133 Mijloace de transport: valoarea brută a mijloacelor de
transport deţinute de o entitate la sfârşitul perioadei.
c. Rulaj creditor 2812 Amortizarea construcţiilor: creşterile de valoare aferente
amortizării construcţiilor în cursul perioadei, ca urmare a tranzacţiilor de înregistrare a
amortizării construcţiilor sau de majorare în cazul reevaluării unor clădiri prin metoda
valorii brute.
d. Rulaj creditor 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor: creşterile de valoare
aferente ajustărilor pentru deprecierea terenurilor în cursul perioadei, ca urmare a
constatării acestor deprecieri la sfârşitul perioadei.
Testul 3
10.05.N Achiziţie mărfuri şi materii prime
• creşte valoarea stocurilor de mărfuri, 371 Mărfuri , A + Debit
• creşte valoarea stocurilor de materii prime, 301 Materii prime, A + Debit
• creşte creanţa fiscală privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
• creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D + Credit
% = 401 128.520 lei
371 100.000 lei
301 8.000 lei
4426 20.520 lei
TVA deductibilă=19%*108.000=20.520 lei
12.05.N Consum materii prime
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 601 Cheltuieli cu materiile prime, Cp – (Ch
+) Debit
• scade valoarea stocului de materii prime, 301 Materii prime, A – Credit
601 = 301 208.000 lei
(valoarea stocului de materii prime la un moment dat se determina calculând soldul
intermediar al contului 301 Materii prime: 200.000 stoc iniţial + 8.000 cumpărări)
13.05.N Obţinere produse reziduale

• creşte valoarea produselor reziduale, 346 Produse reziduale, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de
produse, Cp + (V+) Credit
346 = 711 50.000 lei
87
14.05.N Vânzare mărfuri

Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă, la preţ de vânzare 200.000 lei
• creşte valoarea creanţei faţă de clienţi, 4111 Clienţi, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 707 Venituri din vânzarea mărfuri lor, Cp +
(V+) Credit
4111 = % 238.000 lei

707 200.000 lei
4427 38.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute, la cost de achiziţie de 80.000 lei
• scade valoarea stocului de mărfuri, 371 Mărfuri , A – Credit
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 607 Cheltuieli privind mărfuri le, Cp – (Ch
+) Debit
607 = 371 80.000 lei
15.05.N Obţinere produse finite
• creşte valoarea stocului de produse finite, 345 Produse finite, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de
produse, Cp+ (V +) Credit
345 = 711 300.000 lei
B. Răspuns corect: c
C. Analiza contabilă a tranzacţiilor
1.03.N Achiziţie materiale consumabile
• creşte valoarea materialelor consumabile, 302 Materiale consumabile, A + Debit
• creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D + Credit
• creşte valoarea creanţei fiscale privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
% = 401 119.000 lei
302 100.000 lei
4426 19.000 lei
2.03.N Vânzare mărfuri

• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, Cp +
(V+) Credit
4111 = % 238.000 lei
707 200.000 lei
4427 38.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a mărfuri lor vândute

• scade valoarea stocului de mărfuri, 371 Mărfuri , A – Credit
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 607 Cheltuieli privind mărfuri le, Cp –
(Ch+) Debit
607 = 371 160.000 lei
88
4.03.N Vânzare produse finite

• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 701 Venituri din vânzarea produselor finite,
Cp + (V+) Credit
4111 = % 357.000 lei
701 300.000 lei
4427 57.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a produselor finite vândute

• scade valoarea stocului de produse finite, 345 Produse finite, A – Credit
• scade valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de
produse, Cp– (V–) Debit
711 = 345 120.000 lei
28.03.N Înregistrare factură (consum) energie electrică

• creşte valoarea datoriilor comerciale, 401 Furnizori, D + C
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 605 Cheltuieli cu energia şi apa, Cp –
(Ch+) Debit
• creşte valoarea creanţei fiscale privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
% = 401 119.000 lei
605 100.000 lei
4426 19.000 lei
30.03.N Plată furnizori
Credit
• scade valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D – Debit
401 = 5121 238.000 lei
Total plătit =119.000 + 119.000=238.000 lei
30.03.N Regularizarea TVA

TVA deductibilă înregistrată în cursul lunii = 38.000 lei (creanţa fiscală)
TVA colectată înregistrată în cursul lunii =95.000 lei (datorie fiscală)
La sfârşitul lunii, societatea are o datorie fiscală de 95.000 – 38.000 = 57.000 lei
• scade creanţa fiscală înregistrată în contul temporar 4426 TVA deductibilă, A – Credit
• scade datoria fiscală înregistrată în contul temporar 4427 TVA colectată, D – Debit
• creşte datoria fiscală înregistrată în contul permanent 4423 TVA de plată, D + Credit
4427 = % 95.000 lei
4426 38.000 lei
4423 57.000 lei

✓ Lungu, C. Caraiani, C. (2019) – Introducere în contabilitate, Ed. ASE, Bucureşti
✓ Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) – Bazele contabilității, Ed. Universitară,
Bucureşti
✓ Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - Bazele contabilității. Aplicaţii şi studii de caz,
Ed. Universitară, Bucureşti
89
inprotected.com

Introducere Ã N Contabilitate - Partea A Ii-A - 2022-2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere Ã N Contabilitate - Partea A Ii-A - 2022-2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere în contabilitate

SUPORT DE CURS IDD

Competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea acestui curs sunt:

Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:

Unitatea de învăţare 2 Sistemul de contabilitate în partidă dublă

Unitatea de învăţare 3 Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor

2.1 Obiectivele unităţii de învăţare 2

2.2 Definiţia, forma şi structura contului

2.3 Planul de conturi

2.4 Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor

1. Toate conturile de activ încep a funcţiona prin a se debita şi se debitează cu soldul

Aceste reguli de functionare sunt ilustrate mai jos.

Nota 4: Conturile de cheltuieli și venituri au sold zero.

2.5 Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor

Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, în general, a următoarelor etape:

 Modificarea elementelor bilanţiere, stabilirea modificărilor care se produc în structura

 Debit sau credit, adică determinarea, pe baza regulilor de funcţionare a conturilor, a

 Formula contabilă, respectiv întocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a

1. Formule contabile simple: tranzacţia generează modificări numai la două elemente

Exemplu: Se constituie o întreprindere cu un capital de 1.000 lei; un număr de cinci persoane

 Conturi corespondente. Pentru elementele bilanţiere modificate sunt destinate conturile:

456 Decontări cu 1011 Capital

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, se constituie creanţa întreprinderii față de

Exemplu: Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime şi mărfuri în valoare de 500 lei,

Analiza. În mod evident, creşte valoarea stocurilor de materii prime şi de mărfuri în

Formula contabilă este:

D 301 Materii prime C D 401 Furnizori C

Exemplu: La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii), întreprinderea a realizat încasări în

531 Casa, A+→Debit

D 531 Casa C D 461 Debitori diverși C

2. formule contabile de stornare în roşu.

1. Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării efectuate

Exemplu: Întreprinderea se aprovizionează cu mărfuri în valoare de 1.000 lei de la

345 Produse finite = 401 Furnizori 500 lei GREȘIT!!!

401 Furnizori = 345 Produse finite 500 lei

Înregistram formula contabilă corectă.

371 Mărfuri, creşte stocul de mărfuri , A + ➔ D

371 Mărfuri = 401 Furnizori 500 lei

2. Formulele contabile de stornare în roşu constau în anularea unei formule contabile

Exemplu: Întreprinderea încasează suma de 2.000 lei în numerar, de la un client.

Încasare numerar de la clienţi

401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei GREȘIT!!!

401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei

Înregistrăm formula contabila corectă.

531 Casa = 4111 Clienţi 2.000 lei

2.8 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

4. Stornarea reprezintă un mod specific de corectare a erorilor intervenite în contabilitatea

Reflectarea informaţiilor în conturi se face astfel:

2.9 Bibliografia unităţii de învăţare 2

✓ Lungu, C. Caraiani, C. (2019) – Introducere în contabilitate, Ed. ASE, Bucureşti

Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază

3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3

3.2 Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările

3.2.1. Conturile de active imobilizate

3.2.2. Conturile de amortizări privind imobilizările

3.2.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor

3.2.4. Exemple de tranzacţii privind activele imobilizate, amortizările şi ajustările

Tranzacţia 1. Se achiziţionează un program informatic la cost de achiziţie de 9.000 lei.

Soluţie. Tranzacţia va determina creşterea valorii imobilizărilor necorporale şi a datoriei faţă

Tranzacţia 3. La data de 31.12 se înregistrează amortizarea în valoare de 1.000 lei aferentă

6811 Cheltuieli privind = 2814 Amortizarea mobilierului, 1.000 lei

Tranzacţia 4. Se casează un utilaj, complet amortizat, costul de achiziţie de 3.500 lei.

Tranzacţia 5. Se vinde un autoturism incomplet amortizat la preţul de 7.000 lei. Costul de