1 /6

ABORDAREA CONCEPTUALĂ
ŞI PRACTICĂ A CONTULUI

OBIECTIVELE SEMINARULUI
OBIECTIVE GENERALE:
 Studiul problematicii dublei înregistrări a operaţiilor economice, cu ajutorul contului
 Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor economice care afectează structura capitalurilor proprii

OBIECTIVE INTERMEDIARE:
 Cunoaşterea elementelor definitorii ale procesului de reflectare în contabilitate a operaţiilor
economice.


OBIECTIVE SPECIFICE: EVALUARE:

 Cunoaşterea şi identificarea elementelor contului
 Cunoaşterea modului de simbolizare a conturilor
 Cunoaşterea şi aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor
 Realizarea unei analize contabile
 Aplicaţii practice



Notificare:
1. Obiectivul a fost predat 2. Obiectivul nu a fost predat 3. Obiectivul rămâne sau trebuie introdus
4. Obiectivul trebuie exclus.
 2 /6

ABORDAREA CONCEPTUALĂ
ŞI PRACTICĂ A CONTULUI

ABORDAREA CONCEPTUALĂ A CONTULUI

Consecinţa dublei reprezentări a elementelor patrimoniale este reprezentată de către dubla înregistrare a acestora şi se realizează prin intermediul contului.

Dacă ne propunem să definim contul, putem afirmă că aceasta reprezintă un instrument al metodei contabilităţii, conceput de realitatea practicii contabile utilizat
pentru a reflecta înregistrarea în contabilitatea entităţii a existenţei, mişcării, transformării şi stării la un moment dat a elementelor patrimoniale.

Legătura dublei înregistrări cu dubla reprezentare este dată de legătura dintre bilanţ şi cont, în sensul că ambele reflectă existenţele de elemente patrimoniale. Conturile preiau
existenţele din bilanţ, reflectă modificările determinate de operaţiunile economice realizate şi apoi transmit în bilanţ existenţele în urma acestor modificări.
 3 /6

ELEMENTELE CONTULUI

Sub aspect didactic, contul poate fi reprezentat grafic astfel:

D Denumire cont C
Simbol cifric al contului
SId SIc
SA
(nr. op) U Suma Suma (nr. op)
debitoare creditoare

Rd Rc
TSd TSc

SA
SFd SFc
U

OBSERVAŢIE:
Niciodată nu putem avea, în acelaşi timp, la acelaşi cont sold iniţial debitor şi sold iniţial creditor, respectiv sold final debitor şi sold final creditor.

SIMBOLIZAREA CONTURILOR ÎN PLANUL DE CONTURI

 4 /6

Conturile sunt grupate conform Planului general de conturi în:

o clase de conturi – simbolizate cu o singură cifră;
o grupe de conturi – simbolizate cu două cifre;

Conturile – după sfera de cuprindere - pot fi:

o conturi sintetice de gradul I (simbolizate cu trei cifre) şi de gradul II (simbolizate cu patru cifre);
o conturi analitice – deschise în funcţie de nevoia de informaţii existentă la nivelul fiecărei unităţi patrimoniale.

Simbolizarea conturilor în Planul de conturi respectă anumite reguli şi anume:

 Cifra 9 în poziţia a treia a simbolului arată faptul că acel cont are o funcţie contabilă diferită de cea a majorităţii conturilor din aceeaşi grupă.
De exemplu contul 419 „Clienţi – creditori” după funcţia contabilă este un cont de pasiv spre deosebire de celelalte conturi din grupa 41 „Clienţi şi conturi
asimilate” care după funcţia contabilă sunt conturi de activ.

 Cifra 9 în poziţia a doua a simbolului conturilor din clasele 2 – 5 arată faptul că acele conturi reflectă ajustări pentru deprecieri aferente activelor din clasa
respectivă.

 Simbolizarea conturilor de amortizări aferente imobilizărilor presupune înlocuirea primei cifre (care este 2) a conturilor de imobilizări corespunzătoare cu cifrele 28.
De exemplu cheltuielile de constituire sunt reflectate cu ajutorul contului 201 „Cheltuieli de constituire” iar amortizarea aferentă cu ajutorul contului 2801
„Amortizarea cheltuielilor de constituire”.

 În marea majoritate a cazurilor în care operaţiunile economice pot genera atât venituri cât şi cheltuieli simbolizarea conturilor corespunzătoare de venituri respectiv
cheltuieli este aceeaşi cu excepţia primei cifre care pentru conturile de cheltuieli este 6, iar pentru conturile de venituri 7.
De exemplu cheltuielile cu dobânzile sunt reflectate cu ajutorul contului 666 „Cheltuieli privind dobânzile” respectiv veniturile din dobânzi sunt reflectate cu
ajutorul contului 766 „Venituri din dobânzi”.
 5 /6

REGULILE GENERALE DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR

Din cele patru reguli parţiale rezultă două reguli generale de funcţionare a conturilor:

1. Conturile de ACTIV:
 încep să funcţioneze prin debitare şi se debitează cu existenţele iniţiale de active, preluate din activul bilanţului iniţial;
 se mai debitează cu creşterile de active şi cheltuieli, determinate de operaţiile economice, consemnate în documentele justificative;
 se creditează cu micşorările de active şi cheltuieli, determinate de operaţiile economice, consemnate în documentele justificative;
 pot prezenta numai sold debitor şi reprezintă existenţe de active la un moment dat.

2. Conturile de PASIV:
 încep să funcţioneze prin creditare şi se creditează cu existenţele iniţiale de pasive, preluate din pasivul bilanţului;
 se mai creditează cu creşterile de pasive şi venituri, determinate de operaţiile economice, consemnate în documentele justificative;
 se debitează cu micşorările de pasive şi venituri, determinate de operaţiile economice, consemnate în documentele justificative;
 pot prezenta numai sold creditor, care reprezintă existenţe de pasive la un moment dat.

ANALIZA CONTABILĂ

În cadrul analizei contabile se porneşte de la cercetarea documentelor justificative în care sunt consemnate operaţiunile economice şi se încheie la stabilirea formulei
contabile aferente, parcurgând o serie de etape distincte şi succesive.

Analiza contabilă presupune parcurgerea unor etape strict succesive:

1. Determinarea naturii operaţiei economice

Această etapă presupune studierea documentelor justificative aferente operaţiunii economice realizate şi identificarea tipului de operaţiune realizat, în funcţie de specificul
activităţii realizate.
 6 /6

2. Determinarea influenţei operaţiei economice asupra patrimoniului şi rezultatului

Această etapă presupune identificarea elementelor patrimoniale care sunt modificate de operaţiunea economică realizată, sensul modificării (creştere sau descreştere) precum
şi sumele cu care se modifică elementele respective.

3. Stabilirea conturilor corespondente

Această etapă presupune identificarea conturilor din Planul de conturi care reflectă elementele patrimoniale afectate de operaţiunea economică realizată.

4. Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor

Această etapă presupune identificarea, în baza regulilor de funcţionare a conturilor, a părţii conturilor - identificate în etapa anterioară (debit sau credit) - în care vor fi
reflectate sumele ce reprezintă modificările generate de operaţiunea economică realizată.

5. Întocmirea formulei contabile

Această etapă presupune scrierea formulei contabile în baza constatărilor din etapele anterioare folosind una din categoriile de formule contabile prezentate anterior (în
principal cele simple şi complexe).

EXEMPLU PRACTIC DE ANALIZĂ CONTABILĂ

Să se realizeze analiza contabilă pentru următoarea operaţie economică, înregistrată în contabilitatea unei entităţi:

Se achiziţionează cu plata ulterioară materii prime la cost de achiziţie 3.000 lei, TVA 24%.

Etapa 1: Stabilirea naturii operaţiei economice

Natura operaţiei economice este: achiziţie de materii prime

Etapa 2: Stabilirea influenţelor operaţiei economice asupra elementelor patrimoniale

Operaţia economică „achiziţie de materii prime” produce următoarele modificări asupra elementelor patrimoniale:
o creşte valoarea activelor, determinată de creşterea stocului de materii prime cu 3.000 lei;
 7 /6

o creşte valoarea activelor, determinată de creşterea valorii creanţelor brute faţă de buget privind TVA deductibilă cu 720 lei (24% x 3.000 lei)
o creşte valoarea datoriilor, determinată de creşterea datoriilor faţă de furnizori cu 3.720 lei (3.000 lei + 720 lei).

Etapa 3: Stabilirea conturilor corespondente

Această operaţie economică implică următoarele conturi corespondente:

o 301 „Materii prime”
o 4426 „TVA deductibilă”
o 401 „Furnizori”

Etape 4: Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor

Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor presupune:

o Contul 301 „Materii prime” după funcţia contabilă este un cont de activ; deoarece are loc o creştere a valorii materiilor prime cu 3.000 lei, contul se
debitează cu suma respectivă.
o Contul 4426 „TVA deductibilă” după funcţia contabilă este un cont de activ; deoarece are loc o creştere a valorii creanţei brute faţă de buget privind TVA
deductibilă cu 720 lei, contul se debitează cu suma respectivă.
o Contul 401 „Furnizori” după funcţia contabilă este un cont de pasiv; deoarece are loc o creştere a valorii datoriilor faţă de furnizori cu 3.720 lei, contul se
creditează cu suma respectivă.

Etapa 5: Întocmirea formulei contabile

Pentru operaţia economică „achiziţie de materii prime cu plata ulterioară” formula contabilă este:

% = 401 „Furnizori” 3.720

301 „Materii prime” 3.000
4426 „TVA deductibilă” 720
8 /6