Unitate de curs 4.

Sistemul de conturi și dubla înregistrare

1. Contul contabil: noțiunea, destinația și structura.
2. Conturile de activ și conturile de pasiv: reguli de funcționare.
3. Planul general de conturi contabile, caracteristica și modul de aplicare a acestora.
4. Dubla înregistrare și corespondența conturilor.
5. Balanța de verificare a conturilor.

1. Contul contabil: noțiunea, destinația și structura

Contul reprezintă un procedeu specific al metodei contabilității care asigură gruparea curentă,
reflectarea în expresie valorică a operațiunilor economice efectuate și controlul asupra acestora în
procesul activității economico-financiare.
Spre deosebire de bilanț, care prezintă la un moment dat, în expresie valorică, situația tuturor
elementelor patrimoniale ale întreprinderii, având o sferă de cuprinde, din punct de vedere al
conținutului, destul de largă, contul are o sferă de cuprindere mult mai restrânsă și se referă numai la
unul din elementele patrimoniale din bilanț, evidențiind nu numai situația acestuia la un moment dat,
ci și modificările (intrări, ieșiri) la care este supus pe parcursul perioadei de gestiune, ca urmare a
desfășurării operațiilor economico-financiare.
Contul ca procedeu este conceput în așa fel, încât să preia existențele de activ și pasiv din
bilanțul de la începutul perioadei de gestiune, iar în cursul perioadei de gestiune, înregistrează
modificările (creșteri sau descreșteri) în patrimoniu, ca la finele perioadei de gestiune să-i ofere
existențele patrimoniale necesare întocmirii bilanțului la sfârșitul perioadei pe baza relației
matematice:

Existențe inițiale + Creșteri – Micșorări = Existențe finale

Conturile se deschid pentru flecare tip de obiecte omogene contabile supuse observării,
asigurând astfel gruparea operațiunilor economice după conținutul economic al acestora și alte criterii,
pornind de la scopurile finale ale procesului contabil. Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curentă
pentru reflectarea obiectului său de studii constituie sistemul conturilor.
Înregistrarea în conturile contabile se efectuează în expresie valorică în baza documentelor primare
justificative.
Forma contului contabil

Înregistrând cele două categorii de modificări ale elementelor bilanțiere, creșteri și micșorări, contul
trebuie să aibă o anumită formă, care să-i permită reflectarea separată a celor două feluri de modificări,
pentru cunoașterea totalului fiecăreia dintre ele.
Contul contabil are o forma bilaterală, numită și clasică, care are două părți alăturate și opuse, sub
formă de balanță (litera „T”), partea stângă numită Debit, iar cea dreaptă – Credit. Într-o partea a
contului se înregistrează creșterile, iar în cealaltă scăderile.
Denumirea contului
DEBIT (simbol) CREDIT

Structura contului contabil se prezintă prin următoarele elemente:

- titlul sau denumirea;
- simbolul;
- părțile contului;
- rulajul;
- soldul.

1
  Titlul sau denumirea contului - permite identificarea elementului patrimonial pentru care se
deschide fiecare cont, de exemplu: „Materiale”, „Casa”, „Produse”, „Mărfuri”, „Datorii comerciale
curente” etc.
 În afara denumirii contului, pentru a ușura munca în practica contabilă, fiecărui cont i s-a
atribuit un simbol cifric, care este compus din 3 cifre:
1-a cifră indică clasa,
a 2-a cifră indică grupa,
a 3-a cifră indică numărul de ordine a elementului din această grupă, de exemplu, : simbolul 217
pentru contul „Mărfuri”, 241 pentru contul „Casa”, 521 pentru „Datorii comerciale curente” etc.
 Părțile contului: debitul și creditul - sunt denumiri convenționale care corespund celor două
părți opuse ale contului, pentru separarea celor două tipuri de modificări (creșteri și micșorări), astfel:
 debitul este partea din stânga a oricărui cont;
 creditul este partea din dreapta a oricărui cont.

De reținut! Semnificația debitului și creditului trebuie înțeleasă în raport cu conținutul său economic,
care determină funcția contabilă a contului respectiv. Debitul și creditul nu au aceeași semnificație la
toate conturile, astfel:
 dacă conturile sunt deschise pentru active și cheltuieli, debitul reprezintă existențele și
creșterile de active și cheltuieli, iar creditul reprezintă micșorările de active și cheltuieli pe o anumită
perioadă;
 dacă conturile sunt deschise pentru pasive și venituri, debitul reprezintă micșorările de pasive
și venituri, iar creditul reprezintă existențele și creșterile de pasive si venituri, pe o anumită perioadă.

 Rulajul contului - reprezintă totalitatea sumelor înscrise în debitul sau creditul unui cont într-
o perioadă de timp, ca urmare a creșterilor și micșorărilor determinate de tranzacții și alte operațiuni
economice și financiare.
În funcție de cele două părți ale contului, se delimitează:
rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de debit a unui cont într-o
perioadă de gestiune;
rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de credit a unui cont într-
o perioadă de gestiune.
 Soldul contului - reprezintă existentul valoric la un moment dat al elementului patrimonial,
pentru care s-a deschis contul respectiv. În funcție de momentul de existență se delimitează:
 soldul inițial, care arată mărimea elementului patrimonial înregistrat în cont la începutul perioadei
de gestiune;
 soldul final, care arată mărimea elementului patrimonial înregistrat în cont la sfârșitul perioadei de
gestiune.
Soldul final se determină după următoarea relație:

Sold final=Sold inițial + rulajul care caracterizează creșterea–rulajul care caracterizează descreșterea

Soldul final preia denumirea sumei cu totalul cel mai mare, respectiv: sold final debitor sau sold final
creditor, după caz.
!De reținut că:
 contul se consideră deschis, dacă lui i s-a acordat titlul și s-a indicat soldul la începutul
perioadei de gestiune;
 dacă contul nu are sold, adică soldul este nul, contul se consideră închis.

2. Conturile de activ și conturile de pasiv: reguli de

funcționare

În raport cu activul și pasivul bilanțului, conturile se împart în două categorii fundamentale:

conturi de activ - care preiau posturile din partea de activ a bilanțului și reflectă existența
și mișcarea elementelor patrimoniale de activ;
conturi de pasiv - care preiau posturile din partea de pasiv a bilanțului și reflectă existența
și mișcarea elementelor patrimoniale de pasiv.

2
 Schematic regulile de funcționare ale conturilor contabile pot fi prezentate în figura 1:

Conturile de active au următoare structură:

Debit Codul și denumirea contului Credit

Sold inițial (Si) – mărimea valorică a activelor la
începutul lunii sau suma cheltuielilor acumulată cu
total cumulativ de la începutul anului

Operațiuni economice care cauzează majorarea Operațiuni economice care cauzează

(+) activelor, costurilor și cheltuielilor în cursul micșorarea (-) activelor, costurilor și
lunii de gestiune cheltuielilor în cursul lunii de gestiune
RD – Rulaj debitor – totalul sumelor operațiunilor RC – Rulaj creditor – totalul sumelor
economice reflectate în debit în cursul lunii de operațiunilor economice reflectate în credit
gestiune în cursul lunii de gestiune
SF – Sold final (SF= Si + RD -RC)

Conturile de pasiv au următoarea structură:

Debit Codul și denumirea contului Credit
Sold inițial (Si) – mărimea valorică a elementelor
capitalului propriu sau a datoriilor la începutul
lunii sau suma veniturilor acumulată cu total
cumulativ de la începutul anului

Operațiuni economice care cauzează Operațiuni economice care cauzează majorarea

micșorarea (-) capitalului propriu, (+) capitalului propriu, datoriilor sau veniturilor în
datoriilor sau veniturilor în cursul lunii de cursul lunii de gestiune
gestiune
RD – Rulaj debitor – totalul sumelor RC – Rulaj creditor totalul sumelor
–
operațiunilor economice reflectate în debit operațiunilor economice reflectate în credit în
în cursul lunii de gestiune cursul lunii de gestiune

SF – Sold final (SF= Si + RC -RD)

Figura 1. Schema regulilor de funcționare a conturilor contabile

!!!! Сonturile de active, costurile și cheltuieli sunt conturi de activ, iar conturile de capital propriu,
datorii și venituri sunt conturi de pasiv

A debita un cont înseamnă a înscrie o suma în debitul acestuia, iar a credita un cont înseamnă înregistrarea
unei sume în creditul acestuia. Sumele înscrise în debitul contului se numesc sume debitoare, în timp ce
cele înscrise în creditul contului se numesc sume creditoare.

Exemplul 1. Numerarul în casieria unei întreprinderi a crescut și s-a micșorat datorită următoarelor
operații financiare care s-au efectuat în cursul unei perioade de timp, astfel:
la 01.01 a existat în casă suma de 12000 lei
la 04.01 s-a încasat suma de 180 000 lei
la 05.01 s-a plătit suma de 150 000 lei
la 09.01 s-a încasat suma de 18 000 lei
la 10.01 s-a plătit suma de 40 000 lei etc.
Elementul patrimonial care reflectă majorarea sau diminuarea numerarului se regăsește în contabilitate în
contul ,,Casa”. Situația numerarului aflat în casieria întreprinderii la un moment dat se va stabili cu
ajutorul formei bilaterale a contului:
3
 Debit 241 ,,Casa” Credit

Exemplul 2. LA 1 iunie 2020 în creditul contului 521 „Datorii comerciale curente” soldul a constituit
50 000 lei. În cursul lunii în legătură cu procurarea materialelor, datoriile față de furnizori (reflectate în
credit) s-au mărit cu 60 000 lei. În aceeași perioadă de asemenea au fost transferați de pe Conturi curente
în monedă națională” pentru achitarea datoriilor față de furnizori 70 000 lei. De determinat soldul final al
Datoriilor comerciale curente.

Debit 521„Datorii comerciale curente” Credit

3. Planul general de conturi contabile, caracteristica și modul de aplicare a acestora

Planul de conturi reprezintă nomenclatorul conturilor contabile utilizate pentru înregistrarea elementelor
patrimoniale și a modificărilor acestora provocate de faptele economice, în conformitate cu anumite
reguli de funcționare a conturilor. Planul de conturi asigură ținerea contabilității în mod univoc de către
toate entitățile, facilitează gruparea și sistematizarea informației contabile după criterii unice.
În dependență de modelul de contabilitate aplicat, abordarea Planului de conturi diferă de la o țară la
alta. Astfel, în țările care aplică modelul anglo-saxon de contabilitate (SUA, Anglia, Canada etc.) fiecare
entitate elaborează de sine stătător planul de conturi, pe baza unor principii și reguli generale, luând în
considerație specificul activităților lor.
În țările care aplică modelul continental de contabilitate (Germania, Franța; România, etc,), precum și
R. Moldova, planul de conturi are caracter obligatoriu și este unic pentru toate entitățile, indiferent de
tipul activității și forma de proprietate.
Planul general de conturi reprezintă un sistem de conturi, în cadrul căruia fiecare cont este identificat
printr-o denumire și simbol numeric, fiind încadrat într-o clasă și grupă în funcție de anumite criterii de
clasificare.
Simbolizarea conturilor sintetice are la bază sistemul zecimal (0-9) în care prima cifră semnifică clasa, a
doua- grupa, a treia- contul de gradul I (contul sintetic), iar a patra cifră – contul sintetic de gradul II
(subcontul).
Actualmente, în R. Moldova se aplică Planul general de conturi contabile, aprobat prin ordinul
Ministerului Finanțelor, nr.119 din 06.08.2013, modificat prin ordinul 100 din 28 06.2019. Acesta se
extinde asupra tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitatea de antreprenoriat și sunt
înregistrate în R. Moldova, cu sediul atât pe teritoriul republicii, cât ți peste hotarele ei, indiferent de
apartenența ramurală, tipul de proprietate și forma organizatorico-juridică a acestora cu excepția
entităților care aplică standardele Internaționale de raportare financiară (IFRS) și instituțiile publice.
4
Ca document normativ, planul de conturi cuprinde trei capitole:
I. Dispoziții generale
II. Nomenclatorul conturilor contabile
III. Caracteristica și modul de aplicare a conturilor contabile
În capitolul I este prezentat modul general de clasificare, funcționare și simbolizare a conturilor
contabile.
Capitolul II cuprinde nomenclatorul claselor, grupelor de conturi, conturilor de gradul I (conturile
sintetice) și conturilor de gradul II (subconturile).
În capitolul III sunt caracterizate clasele, grupele de conturi și conturile de gradul I și prezentate
principalele conturi corespondente pe debitul și creditul fiecărui cont sintetic.
Principiul întocmirii Planului de conturi se bazează pe criteriul de clasificare a conturilor după
conținutul economic, fiind orientat spre asigurarea unei uniformități la reflectarea operațiunilor în conturi.
Fiecare clasă a Planului de conturi cuprinde o anumită grupă de conturi destinate reflectării
obiectelor contabile omogene. Planul de conturi cuprinde 9 clase:
1. Active imobilizate
2. Active circulante.
3. Capital propriu.
4. Datorii pe termen lung.
5. Datorii curente
6. Venituri
7. Cheltuieli
8. Conturi de gestiune.
9. Conturi extrabilanțiere.
Conturile din clasele 1-8 funcționează în partidă dublă, conform căreia înregistrările se efectuează
concomitent în debitul unui cont și creditul altui cont.
Conturile din clasa 9 funcționează în partidă simplă, conform căreia înregistrările se efectuează în
debitul sau creditul unui singur cont, fără corespondență cu alte conturi.
Clasele 1-7 cuprind conturile contabilității financiare, care se utilizează pentru generalizarea
informației ce urmează să fie reflectată în rapoartele financiare și destinată utilizatorilor interni și externi.
Clasa 8 cuprinde conturile contabilității de gestiune. Acestea sunt destinate generalizării informației
privind costurile de producție, costul producției (lucrărilor, serviciilor) și rentabilității producției utilizate
numai pentru necesitățile interne ale întreprinderii în scopul luării unor decizii concrete de gestiune.
Clasa 9 include conturile extrabilanțiere sunt destinate generalizării informației privind bunurile
neînregistrate în bilanțul entității, dar aflate în gestiunea acesteia, creanțele și datoriile contingente,
garanțiile acordate și primite, pierderile fiscale și alte elemente similare.
Simbolizarea cifrică a conturilor s-a făcut după metoda sistemului zecimal, potrivit căreia conturile
folosite se împart în zece clase, fiecare clasă poate cuprinde maximum 10 grupe de conturi, fiecare grupă
poate cuprinde 10 conturi sintetice, fiecare cont sintetic se poate desfășura pe 10 subconturi.
Clasele de conturi sunt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9. Grupele de conturi sunt simbolizate
cu două cifre, din care prima indică simbolul clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua
numărul grupei.
Conturile de gradul I (conturile sintetice) sunt simbolizate cu trei cifre, din care primele două
formează simbolul grupei la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră reprezintă simbolul contului de
gradul I.
Conturile de gradul II (subconturile) sunt simbolizate cu patru cifre, din care primele trei cifre indică
codul contului de gradul I, iar a patra cifră reprezintă numărul contului de gradul II.

Conturile de gradul I din clasele 1-7 sunt obligatorii pentru toate întreprinderile, iar conturile de gradul
I din clasele 8-9 și conturile de gradul II din toate clasele se aplică dacă este necesar, ținând cont de
particularitățile activității întreprinderii, cerințele privind publicarea informațiilor în situațiile financiare,
precum și în scopul de analiză și control.
Planul de conturi este strâns legat cu rapoartele financiare. Legătura conturilor contabile cu formularele
de bază ale situațiilor financiare este prezentată în fig. 2.
Conturile contabilității financiare

5
 Conturi de bilanț Conturi de rezultate
de activ de pasiv de pasiv de activ

Bilanțul Situația de profit și pierdere

Activ Pasiv Venituri Cheltuieli

Figura 2. Legătura conturilor cu situațiile financiare

Simbolurile și denumirile claselor 1-5 din planul de conturi coincid cu numerele și denumirile
capitolelor din bilanțul contabil, iar numerele și denumirile grupelor de conturi ale claselor menționate
coincid cu numerele și denumirile subcapitolelor din Bilanțului contabil. Denumirea conturilor de gradul I
din clasele 6-7 coincid, de regulă, cu denumirea rândurilor din Situația de profit și pierdere, iar informația
din conturile de gradul II - cu denumirea rândurilor din anexele la situațiile financiare.
În Planul general de conturi contabile este utilizată terminologia din SNC și alte acte normative
contabile.
În baza Planului general de conturi contabile entitatea elaborează planul de conturi de lucru care
conține nomenclatorul integral al conturilor de gradul I și II necesare pentru ținerea contabilității,
întocmirea situațiilor financiare și alte necesități informaționale.

4. Dubla înregistrare și corespondența conturilor

Dubla înregistrare reprezintă un procedeu al metodei contabilității care presupune reflectarea

fiecărei operațiuni economice în două conturi interdependente: în debitul unui cont și creditul altui cont
la una și aceeași sumă.
Dubla înregistrare face posibilă verificarea corectitudinii reflectării operațiunilor economice pe
conturi, ceea ce se confirmă prin egalitatea dintre activul și pasivul bilanțului. Lipsa acestei egalități
mărturisește despre existența unor erori în înregistrările contabile.
Pentru a înregistra în contabilitate fiecare operațiune economică, în baza documentelor primare
justificative este necesar de întocmit formula contabilă. Dar pentru a întocmi formula contabilă corect se
impune realizarea, în prealabil, a analizei contabile.
Analiza contabilă constă în cercetarea, în baza de documente primare justificative, a fiecărei operații
economice în parte pentru stabilirea conturilor corespondente, precum și a părții acestora (debit sau
credit) în care se va înregistra operațiunea dată concomitent și cu aceeași sumă.

Practic, scopul final al analizei contabile a fiecărei tranzacții economice sau financiare îl
constituie stabilirea corectă, rațională a formulei contabile.
Indicarea contului care se debitează și a celui care se creditează, precum și a sumei reflectate
în operațiile economice poartă denumire de formula contabilă.
În practică, prin repetarea a acelorași tranzacții economice, se ajunge la a se sări peste anumite
etape, trecându-se direct la scrierea formulei contabile. Aceasta nu înseamnă renunțarea la analiză, ci
presupune unele etape ale sale.
Efectuarea analizei contabile implică un grad înalt de pregătire profesională, motiv pentru care
este efectuată de specialiști cu cea mai mare experiență.
Exemplul 3. Să analizăm înregistrarea în contabilitate a unei facturi fiscale prin care achiziționăm
materiale de la furnizori în valoare de 37 850 lei. Analiza contabilă a acestei tranzacții economice se face
astfel:
Etapa 1. Tranzacția constă în achiziționarea de materiale de la furnizori, ceea ce va face să
crească în patrimoniu cantitatea de materiale de care dispune entitatea și concomitent crește și obligația
față de furnizori.
Etapa 2. În bilanț tranzacția generează o modificare de volum în sensul creșterii, de forma:
A+X= P+X
în care:
 X din activ este reprezentat de postul bilanțier „Materiale”
 X din pasiv este reprezentat de postul bilanțier „Datorii comerciale curente”.

Etapa 3. Conturile corespondente sunt:

6
 Contul 211 „Materiale”, care fiind un cont de activ este afectat în sensul creșterii și pe baza regulii a
doua de funcționare a conturilor se va debita.
Contul 521 „Datorii comerciale curente”, care fiind un cont de pasiv este afectat în sensul creșterii și
pe baza regulii a doua de funcționare a conturilor se va credita.

Etapa 4. Formula contabilă care trebuie să fie întocmită:

Dt 211 „Materiale” Ct 521 „Datorii comerciale curente” 37 850 lei

În sistemul dublei înregistrări această operațiune economică poate fi reflectată în felul următor:
Dt 521 „Datorii comerciale curente” Ct Dt 211 „Materiale” Ct
37 850 37 850
În baza acestor reguli este ușor de întocmit orice formula contabilă .

Operațiile de înregistrare a formulelor contabile în documente se numește contare. Fiecărei operații i

se atribuie un număr cu care apoi se înregistrează în contabilitatea curentă. Formulele contabile înscrise
în documentele curente se grupează și se reflectă în registre în ordine cronologică și în mod sistematic.
Înregistrarea cronologică - este reflectarea operațiunilor în ordinea efectuării lor în partea activității
grupelor. Se efectuează în Jurnalul de înregistrare a operațiunilor economice care se întocmește lunar în
baza documentelor primite și are următoarea formă tabelul 1:

Tabelul 1. Jurnalul de înregistrare a operațiunilor economice din luna curentă

Corespondența
Suma
№ Conținutul operațiunilor economice conturilor
(lei)
Debit Credit
1. La 2.03. s-a ridicat numerar de la bancă pentru achitarea 10 000
salariului personalului
2. La 3.03 s-a majorat capitalul social din contul rezervelor statutare 4 000
3. La 3.03 s-a achitat salariul calculat personalului 8 800
Total pe jurnal 22 800
Orice jurnal de înregistrare se închide cu total pe jurnal. Suma pe jurnal trebuie să fie egală
cu rulajul debitor și rulajul creditor din balanța de verificare.
Înregistrarea cronologică și sistematică se pot efectua paralel într-un registru mixt sau separat.

Exemplul 4. Se cere:
1) de deschis contul 241 „Casa”;
2) de făcut analiza contabilă și de reflectat corespondența conturilor contabile;
3) de înregistrat operațiunile economice în cont;
4) de calculat rulajele și soldul la sfârșitul lunii.
Date inițiale: Soldul inițial al contului 241 „Casa” constituie 450 lei. În luna curentă, la S.A. „Frăție”, au
avut loc următoarele operațiuni economice:
Jurnalul de înregistrare a operațiunilor economice din luna curentă:
Corespondența
Suma
№ Conținutul operațiunilor economice conturilor
(lei)
Dt Ct
1. La 2.03 s-a ridicat numerar de la bancă pentru achitarea salariului 4000
personalului
2. La 3.03 s-a achitat salariul calculat personalului 1800
3. La 7.03 s-a acordat un avans spre decontare angajatului entității 300
4. La 16.03 titularul a restituit în casierie de către angajatului entității 100
suma avansului nefolosit
Total pe jurnal 6200
Contul de prezentat în următoarea formă:

Debit 241 Casa Credit

7
Exemplu 5. Se cere:
1) de deschis contul 511 „Credite bancare pe termen scurt”;
2) de făcut analiza contabilă și de reflectat corespondența conturilor contabile;
3) de înregistrat operațiunile economice în cont;
4) de calculat rulajele și soldul la sfârșitul lunii.
Date inițiale: S.R.L. „Omega” dispune de următoarea situație: soldul inițial al contului 511 „Credite
bancare pe termen scurt” constituie 10 000,00 lei. În luna curentă au avut loc următoarele operațiuni
economice:
Jurnalul de înregistrare a operațiunilor economice din luna curentă:
Corespondența
Suma
№ Conținutul operațiunilor economice conturilor
(lei)
Dt Ct
1. S-a primit un credit pe termen de la bancă 25000
2. Creditul bancar pe termen lung a fost trecut în categoria creditelor
bancare pe termen scurt 5000
3. La contul valutar s-a încasat un credit bancar cu termenul de
rambursare 10 luni 3500
4. Din contul curent în valută națională s-a rambursat creditul bancar
pe termen scurt 15000
Total pe jurnal 48500

Dt 511 Credite bancare pe termen scurt Ct

1)

5. Balanțele de verificare a conturilor

Până la întocmirea situațiilor financiare înregistrările contabile trebuie supuse verificării. În acest
scop se aplică procedeul metodei contabilității numit balanța de verificare. Balanța de verificare este
un procedeu al metodei contabilității care asigură respectarea în contabilitate a echilibrului impus de
dubla înregistrare și cu ajutorul căruia se efectuează verificarea exactității înregistrărilor efectuate în
conturi.
După numărul de egalitatea pe care le cuprind balanțele de verificare pot fi:
 balanțe de verificare cu o serie de egalități;
 balanțe de verificare cu două serii de egalități etc.

Balanța de verificare cu o serie de egalități se întocmește grafic sub forma tabelara și se prezintă în
două variante: balanță a sumelor și balanță a soldurilor. Cuprinde numai o singura serie de egalități:
Totalul sumelor Debitoare = Totalul sumelor Creditoare
(Σ TSD) = (Σ TSC)
sau:
Totalul soldurilor finale Debitoare = Totalul soldurilor finale Creditoare
(Σ SFD) = (ΣSFC)

Balanța de verificare cu două serii de egalități

8
 Balanța de verificare cu două serii de egalități este denumită și balanța sumelor și a soldurilor, rezultând
din combinarea balanței sumelor cu balanța soldurilor. Cuprinde patru coloane, două pentru totalul
sumelor debitoare și creditoare și două coloane pentru soldurilor finale, debitoare și creditoare. Egalitățile
acestei balanțe sunt:
1) Totalul sumelor Debitoare = Totalul sumelor Creditoare
(Σ TSD) = (Σ TSC)
2) Totalul soldurilor finale Debitoare = Totalul soldurilor finale Creditoare
(Σ SFD) = (ΣSFC)

Reprezentarea sa tradițională se prezintă în tabel, formatul fiind determinat de necesarul

informaților ți respectiv de numărul de egalități.
Balanța de verificare întocmită la data de 31.12.N
(cu trei serii de egalități)
Simbo Denumirea Solduri inițiale Mișcări Solduri finale
l contului Debitoar Creditoar Debitoar Creditoar Debitoar Creditoar
cont e e e e e e

Etapele întocmirii Balanței de verificare

Balanța de verificare se întocmește la finele perioadei de gestiune, după efectuarea înregistrărilor în
Cartea mare și înaintea întocmirii bilanțului.
Balanța de verificare se întocmește la finele perioadei de gestiune, după efectuarea înregistrărilor în
Cartea mare și înaintea întocmirii bilanțului.
Pentru întocmirea balanței de verificare se procedează astfel:
1. sumele totale aferente conturilor corespunzătoare se trec din registre în Cartea mare;
2. se determină rulajele debitoare și creditoare ale conturilor din Cartea mare și se calculează soldurile
finale ale acestora;
3. datele totalizatoare ale fiecărui cont din Cartea mare se trec în balanța de verificare;
4. după completarea coloanelor din balanță, se adună sumele înscrise în ele și se determină totalurile pe
fiecare coloană. Egalitatea coloanelor–perechi demonstrează exactitatea înregistrărilor contabile.

Interdependența conturilor cu bilanțul se exprimă prin următoarele:

1. pentru fiecare fel de mijloace și surse înregistrate în bilanț se deschid conturi sintetice;
2. conturile la începutul lunii se deschid pe baza datelor bilanțului, adică soldul inițial la începutul lunii se
înscrie conform datelor posturilor corespunzătoare a bilanțului la sfârșitul lunii precedente. Posturile
bilanțului în majoritatea cazurilor corespund cu conturile sintetice;
3. pe parcursul perioadei de gestiune în conturile sintetice și analitice se înscriu toate modificările care au
avut loc în componența mijloacelor economice și surselor de formare a acestora. La finele perioadei de
gestiune în fiecare cont se calculează rulajele debitoare și creditoare și soldurile finale
4. soldurile determinate la etapa precedentă servește pentru întocmirea bilanțului la finele perioadei de
gestiune în baza căruia se vor completa soldurile inițiale la începutul perioadei următoare.

Exemplu 6. Pe baza datelor de mai jos de deschis conturile respective de întocmit formulele contabile și
de înregistrat în conturi operațiile economice. De calculat rulajele, soldurile finale, de întocmit balanța de
verificare și un nou bilanț.

Bilanțul la 31.11. 2022

Activ Suma, lei Pasiv Suma, lei
Mijloace fixe 5 613 000 Capital social 6390400
Mărfuri 946200 Profit nerepartizat al perioadei 568000
precedente
Creanțe comerciale curente 4500 Datorii comerciale curente 70000
Creanțe ale personalului 600 Datorii față de personal 194400
9
 Numerar și documente bănești 749 600 Datorii privind asigurările sociale 82000
Alte datorii curente 9100
Total 7313900 Total 7313900
Notă:
Numerar în casierie: 700 lei
Numerar în conturi curente în monedă națională: 748 900 lei

Operațiuni economice efectuate luna decembrie 2022

Nr. Denumirea operațiunilor economice Suma, Dt Ct
lei
1. Extras din cont
S-a transferat numerar furnizorilor pentru achitarea materiei 70000
prime
2. Dispozițiile de încasare de casă 600
s-a eliberat avans din casă angajatului Zamfir Mihail
3. Extras din cont 114 000
A fost primit la conturi curente în monedă națională un credit pe
termen scurt
4. Extras din cont 900
S-au achitat alte datorii curente din contul curent în monedă
națională
5 Dispozițiile de încasare de casă 194 400
S-a primit numerar în casierie din contul curent în monedă
națională pentru achitarea salariului
6. Extras din cont
S-au achitat datoriilor față de organele de asigurări sociale 82 000
7 Dispoziție de plată de casă 194400
S-a plătit salariu din casă
8. Dispozițiile de încasare de casă 300
S-a încasat numerar în casă de la cumpărători din vânzarea
mărfurilor
9 Notă contabilă 200
S-a înregistrat costul mărfurilor vândute
10 Extras din cont 4000
A intrat numerar în conturi curente în monedă națională de la
cumpărători
11 Factura fiscală 156000
Au intrat mărfuri de la furnizori
12 Extras din cont 1600 000
A fost primit un credit pe termen lung
13 Extras din cont 70 000
S-a achitat creditului pe termen scurt
14 Decizia fondatorilor întreprinderii 568 000
A fost majorat capitalul social din contul profitului nerepartizat
15 Notă contabilă 300
S-au închis conturile de venituri
16 Nota contabilă 200
S-au închis conturile de cheltuieli
Total 3055 300
Efectuăm înregistrările în conturi:

10
 Balanța de verificare a conturilor sintetice
Sim- Denumirea Sold inițial Rulaj Sold final
bolul contului Dt Ct Dt Ct Dt Ct
contu
-lui
11
 Bilanțul la 31.12. 2022, lei
Activ La începutul La sfârșitul Pasiv La începutul La sfârșitul
perioadei perioadei perioadei de perioadei
de gestiune de gestiune gestiune de gestiune

12