4.

CONTUL
Principalul instrument al metodei contabilității
(CONT-abilitate)

1. Necesitate
2. Definiție și rol
3. Structură
4. Regulile de funcționare a conturilor
1. CONTUL - NECESITATE
 MODIFICĂRI ale PATRIMONIULUI
produse de operaţiile economice

 Operaţiile economice produc modificări în

volumul sau structura elementelor de activ,
capital propriu şi datorii.

 Aceste modificări produc fie creşteri ale

volumului patrimoniului, fie scăderi ale
volumului patrimoniului, fie modificări ale
structurii acestuia, dar se menţine în
permanenţă egalitatea bilanţieră:
Activ = Capital propriu + Datorii
 TIPURI de MODIFICĂRI ale PATRIMONIULUI
1. Creşterea volumului patrimoniului
A+x=(Kp+D)+x
2. Scăderea volumului patrimoniului
A-x=(Kp+D)-x
3. Modificarea structurii patrimoniului
- în structura activului A+x-x = Kp+D
- în structura capitalurilor proprii sau a datoriilor
A=(Kp+D)+x-x
 EXEMPLU
Bilanţ iniţial

ACTIV Suma Capitaluri proprii + Suma

Datorii
Mobilier 2 500 K social subscris vărsat 3 500
Produse finite 200 Rezerve statutare 250
Clienți 500 Furnizori de imobilizări 1 750
Conturi curente la bănci în lei 2 800 Personal - salarii datorate 1 500
Casa în lei 1 000
TOTAL 7 000 TOTAL 7 000
 Exemplu:
1. Cumpărare mărfuri în valoare de 300 lei, cu plata ulterioară:
-cresc Activele prin apariția unui nou element: Mărfuri
-cresc datoriile prin apariția unui nou elemen: Furnizori
A+x=Kp+(D+x)
2. Achitare jumătate din datora față de furnizorul de
mărfuri (150 lei), din disponibilul de la bancă:
-scade disponibilul la Bancă (scad Activele)
-scad datoriile față de Furnizori (scad datoriile)
A-x=Kp+(D-x)
Exemplu:
3. Se încasează în numerar creanța față de clienți.
A+x-x=Kp+D

4. Se inregistreaza cresterea capitalului social prin

incorporarea unor rezerve în valare de 150 lei
Sau
Se inregistreaza plata datoriilor față de furnizorul de
imobilizări dintr- un credit bancar pe TS
A=(Kp+D)+x-x
 EXEMPLU
Bilanţ final

ACTIV Suma Capitaluri proprii + Suma

Datorii
Mobilier 2 500 K social subscris vărsat 3 650
Mărfuri 300 Rezerve statutare 100
Produse finite 200 Furnizori 150
Clienți 0 Furnizori de imobilizări 0
Conturi curente la bănci în lei 2 650 Credit bancar pe TS 1 750
Casa în lei 1 500 Personal - salarii datorate 1 500
TOTAL 7 150 TOTAL 7 150
 Teoretic, după fiecare operaţie economică ar trebui întocmit
bilanţul
- foarte laborios

 Prin bilanţ (uri) NU se poate însă urmări, GESTIONAR,

evoluţia individuală a FIECĂRUI element patrimonial /
venit/ cheltuială/rezultat (ex. elementul ”Furnizori” din
exemplul anterior)

 Este necesar să cunoaştem SEPARAT cum a crescut / cum a

scăzut FIECARE element patrimonial sau fiecare proces
economic (venit sau cheltuială)

 Avem nevoie de CONT !!

2. CONTUL - definiție, rol, structură
 Este principalul instrument al metodei
contabilității, asociat procedeului
“CLASIFICAREA, GRUPAREA şi SISTEMATIZAREA
datelor din documente ŞI ÎNREGISTRAREA lor în
contabilitate”

 Serveşte pentru a înregistra, calcula şi controla

existentul şi modificările (în sens contrar, respectiv
creşterile/diminuările), într-o anumită perioadă de
timp, ale fiecărui element de tip active, capitaluri
proprii, datorii, venituri sau cheltuieli.
 Cea mai simplă formă de cont este numită T
(“teu”) pentru că seamănă cu litera “T” şi
reprezintă o bază bună pentru studiul sistemului
partidei duble.

T-ul semnifică un tabel cu 2 coloane

 STRUCTURA CONTULUI

1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului;

2. Debitul şi creditul;
3. Explicaţia sumelor înregistrate în cont;
4. Rulajul contului;
5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului;
6. Soldul contului.
 1. TITLUL ŞI SIMBOLUL CONTULUI

 Pe linia orizontală a T-ului sunt scrise titlul şi

simbolul contului.
 Titlul contului exprimă conţinutul economic al
elementului bilanţier (bun economic, sursă de
finanţare, proces economic sau rezultat financiar)
a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului
respectiv.
 Simbolul contului = cod numeric (100-9999)
asociat contului
 Titlul şi Simbolul sunt definite prin
Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii
5121 – Conturi curente la bănci în lei
 2. Debitul şi creditul

 Partea stângă a oricărui cont este denumită debit, iar

partea dreaptă este denumită credit.

 Debitul se abreviază, de regulă, cu D, iar creditul se

abreviază cu C.
 2. DEBIT ŞI CREDIT

D 5121 – Conturi curente la bănci în lei C

Partea stângă Partea dreaptă
(DEBIT) (CREDIT)
 A debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în
partea stângă a contului, iar a credita un cont
înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă a
contului.

 Sumele (valorile) trecute în partea stângă a unui cont

se numesc “sume debitoare”, iar cele înscrise în
partea dreaptă se numesc “sume creditoare”.
 PRINCIPIUL DUBLEI ÎNREGISTRĂRI
“Orice operaţie economică se înregistrează,
simultan şi cu aceeaşi sumă, în DEBITUL unui
cont ŞI în CREDITUL altuia”

 Legătura dintre debitul (D) şi creditul (C)

conturilor, stabilită cu ocazia înregistrării
operaţiilor economice în conturi (cf. principiului
dublei înregistrări) poartă denumirea de
corespondenţa conturilor, iar conturile care
reflectă o astfel de legătură se numesc conturi
corespondente.
 3. EXPLICAŢIA SUMELOR ÎNREGISTRATE ÎN CONT

Explicaţia descriptivă a operaţiei economice care a

produs înregistrarea unei sume în cont.
• Constă în descrierea operaţiei, precizarea datei
operaţiei, a documentului justificativ asociat etc.
• Se poate folosi o referinţă la locul, din REGISTRUL-
JURNAL, unde este descrisă operaţia respectivă
(nr. crt. din REGISTRUL-JURNAL – înregistrări
cronologice). Ex: (25)

Explicaţia contabilă constă în indicarea sub formă de

simbol cifric a contului corespondent (conturilor
corespondente).
 Orice sumă înregistrată în debitul sau creditul unui
cont trebuie să aibă asociată o explicaţie (să se poată
ajunge rapid la documentul justificativ care a generat
înregistrarea respectivă în cont)
D 5121 – Conturi curente la bănci în lei C

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100

(Achitare fact. 700

furnizor)

(Încasări, intrări, creşteri) (Plăţi, ieşiri, scăderi)

Explicație DESCRIPTIVĂ
se specifică, în clar, operația
D 5121 – Conturi curente la bănci în lei C

(30)
200 (42) 100

(68) 700

Explicație DESCRIPTIVĂ
(este specificat numărul current din REGISTRUL-JURNAL unde
au fost înregistrate documentele/operațiile care au generat aceste
sume)
D 5121 – Conturi curente la bănci în lei C

(4111)
200 (581) 100

(401) 700

Explicație CONTABILĂ
(se specifică simbolul contului corespondent)
 4. RULAJUL CONTULUI

 Reprezintă MIŞCAREA elementului descris prin cont

 Se calculează ÎNSUMÂND sumele (valorile)
înregistrate succesiv, într-o perioadă de gestiune în
debitul sau creditul unui cont, ca urmare a creşterilor
şi micşorărilor determinate de operaţiile economice

 Există: RULAJ DEBITOR (RD) şi RULAJ CREDITOR

(RC)
 5121 – Conturi curente la bănci în lei
D C

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100
(Achitare fact. 700
furnizor)
RD 200 RC 800
 6. SOLDUL CONTULUI
 Reprezintă STAREA la un moment dat a elementului
descris prin cont

 Există:
 Sold iniţial – la începutul lunii (perioadei de gestiune)
 Sold final – la sfârşitul lunii (perioadei de gestiune)
 Sold curent – în orice moment, în cursul lunii

 Soldul poate fi: sold DEBITOR, sold CREDITOR sau

“0” (Contul este soldat)
• Soldul iniţial se abreviază SI (SID sau SIc )

• Soldul final se abreviază SF (SFD sau SFc )

 5121 – Conturi curente la bănci în lei
D C
Sold iniţial (SID) 2900

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100
(Achitare fact. 700
furnizor)

(majorări ale elementului (diminuări ale elementului

patrimonial) patrimonial)

RD 200 RC 800
 5. TOTAL SUME

 Total sume = Rulaj + Sold iniţial

 Există: total sume debitoare şi total sume creditoare

 Se abreviază, de regulă, cu TSD şi respectiv TSC.

 5121 – Conturi curente la bănci în lei
D C
Sold iniţial 2900
(creşteri) (micşorări)

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100
(Achitare fact. 700
furnizor)
RD 200 RC 800
TSD = RD + SI 3100 TSC 800
 TOTAL SUME

Daca exista SId:

TSD = SId + RD
TSC = RC

Daca exista Sic:

TSD = RD
TSC = SIc + RC

Daca nu exista SI:

TSD = RD
TSC = RC
 SOLDUL FINAL

• Soldul final = diferenţa (pozitivă!) între

total sume debitoare şi total sume
creditoare

• Dacă TSD > TSC atunci SFD

• Dacă TSD < TSC atunci SFC

 5121 – Conturi curente la bănci în lei
D C
Sold iniţial 2900
(creşteri) (micşorări)

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100
(Achitare fact. 700
furnizor)
RD 200 RC 800
TSD = RD + SI 3100 TSC 800
Sold final Debitor 2300
Relaţiile de calcul pentru soldul final/curent sunt :

1. TSD – TSC = SFD, când TSD > TSC

2. TSC – TSD = SFC, când TSC > TSD

3. TSD – TSC = 0, când TSD = TSC

 Soldurile se stabilesc de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune,

reprezentând solduri finale care, la începutul perioadei următoare de
gestiune apar ca solduri iniţiale (Si).
• Se numeşte ÎNCHIDEREA
CONTURILOR operaţia prin care, la
sfârşitul lunii, se calculează rulajele, total
sume şi soldul final

• Folosind sistemul cu T-uri, pentru

echilibrarea sumelor din debitul şi creditul
contului, închiderea conturilor se face prin
trecerea soldului final debitor în creditul
contului respectiv sau prin trecerea
soldului final creditor în debitul contului
respectiv.
• Se numeşte DESCHIDEREA CONTURILOR
operaţia prin care, la începutul lunii, se
înscriu în conturi SOLDURILE INIŢIALE,
preluându-le din:
- soldurile finale ale lunii anterioare
sau
- bilanţ
(ca SID pentru elementele de tip ACTIVE, respectiv ca SIC
pentru elementele de tip Kproprii sau Datorii)