Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

Unitate de învăţare Nr. 10

POLITICA PRIVIND PROTECȚIA CONSUMATORILOR ÎN

UNIUNEA EUROPEANĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10…………………………………………………… 79

10.1 Principii aplicabile acțiunilor întreprinse de Uniunea Europeană pentru protejarea
consumatorilor…………………………………………………………………………….. 79
10.2 Direcții principale de acțiune privind protejarea consumatorilor în cadrul pieței
interne a Uniunii Europene……………………………………………………………… 80
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10………………………………………….. 86
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 86
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10…………………………………………………… 87

78
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 10

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:

• Identificarea principiilor ce stau la baza politicii privind protejarea

consumatorilor în cadrul pieței interne a Uniunii Europene;
• Caracterizarea principalelor acțiuni întreprinde de Uniunea Europeană
privind protejarea consumatorilor.

10.1. Principii aplicabile acțiunilor întreprinse de Uniunea Europeană pentru

protejarea consumatorilor

Dezvoltarea și punerea în aplicare de către Uniunea Europeană a unor măsuri concrete

destinate protejării consumatorilor au reprezentat un proces gradual desfășurat în concordanță
cu dinamica pieței comune, ale cărui premise le regăsim în prevederile Tratatului CEE, fără
ca aceasta să fie, însă, considerată drept un domeniu distinct al intervenției comunitare. În
acest context, nu a existat nicio bază legală în temeiul Tratatului CEE care să permită
dezvoltarea unor măsuri concrete destinate protejării consumatorilor, astfel că orice acțiune
întreprinsă în această perioadă nu putea fi decât indirectă, și din cauza lipsei de experiență a
statelor fondatoare în domeniu.
Intrarea în vigoare a Actului Unic European in 1987 a marcat un moment important în
evoluția politicii de protecție a consumatorilor, întrucât i s-a permis Comisiei Europene să
propună măsuri de protejare a consumatorilor comunitari, care înainte constituiau exclusiv
atributul țărilor membre. Actul Unic European a pus în acest fel bazele cadrului legal
pentru protecția consumatorilor în interiorul Comunității.
Tratatul de la Maastricht, prin introducerea noului Titlu XI, Articolul 129A – intitulat
semnificativ Protecția consumatorilor - a consacrat protecția consumatorilor ca politică
comunitară de sine stătătoare.
Tratatul de la Amsterdam stipulează, pentru prima dată în mod expres, patru dintre cele
cinci drepturi fundamentale ale consumatorilor, respectiv: „În vederea promovării
intereselor consumatorilor și asigurării unui înalt nivel de protecție a consumatorilor,
Comunitatea contribuie la protecția sănătății, a securității și a intereselor economice ale
consumatorilor, ca și la promovarea dreptului lor la informare, la educație și de a se organiza
pentru apărarea intereselor proprii”. Cu titlu de noutate, Tratatul de la Amsterdam a extins
aplicarea procedurii codeciziei la marea majoritate a situațiilor privind siguranța alimentară,
fiind, de asemenea, integral aplicabilă protecției consumatorului și sănătății publice.
În practică, dezvoltarea la nivel comunitar a măsurilor destinate să reglementeze variatele
aspecte ale protecției consumatorului vizează respectarea mai multor principii.
☆ Principiul dominant este cel al informării, reflectat de o serie de măsuri adoptate în
domeniu care prevăd obligația furnizării de către vânzător a unor informații considerate
relevante pentru consumator, fie înainte, fie în timpul derulării anumitor tranzacții
comerciale. Această obligație este însoțită, de regulă, și de cerințe legate de transparență, în
baza cărora informațiile furnizate consumatorilor trebuie să fie complete, prezentate într-un
limbaj accesibil și, de cele mai multe ori, formulate în scris.

79
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

☆ Un alt principiu reflectat în mod frecvent de normele europene destinate protejării

consumatorilor are în vedere acordarea dreptului de retragere sau de anulare, într-o
anumită perioadă de timp, a tranzacției la care au consimțit anterior și asupra definitivării
căreia s-au răzgândit într-un interval specificat de timp.
☆ Un loc aparte în cadrul măsurilor destinate protejării consumatorilor îl ocupă principiul
precauției ce poate fi invocat atunci când este necesară adoptarea unor măsuri urgente în fața
unui pericol potențial asupra sănătății umane, iar rezultatele științifice disponibile nu permit o
determinare a riscurilor implicate cu o certitudine suficientă, fără a permisă, totuși, folosirea
lor ca pretext în promovarea unor măsuri cu caracter protecționist, de natură a împiedica
liberul schimb în cadrul pieței unice.
☆ Nu în ultimul rând, și în domeniul protecției consumatorului - asemeni tuturor domeniilor
ce nu sunt recunoscute a fi de competență exclusiv comunitară - este aplicat principiul
subsidiarității. Dat fiind faptul că succesul pieței unice este judecat, în ultimă instanță, din
prisma efectelor resimțite de beneficiarul ultim, respectiv consumatorul, principiul
subsidiarității trebuie gestionat în așa fel încât protecția consumatorului în Uniunea
Europeană să fie asigurată cu prioritate în cadrul tranzacțiilor intracomunitare și în domeniile-
cheie de interes special.

Test de autoevaluare 10.1 – Încercuiți răspunsul corect.

În domeniul protecției consumatorului, principiul precauției implică:

a) obligaţia comerciantului de a fi precaut și de a furniza informaţii
considerate relevante pentru consumator, înaintea derulării
tranzacţiilor comerciale în care dorește să se implice;
b) obligația consumatorului de a fi precaut și de a se informa cu
privire la tranzacțiile comerciale în care dorește să se implice;
c) adoptarea unor măsuri urgente în faţa unui pericol potenţial
asupra sănătăţii umane, atunci când rezultatele ştiinţifice
disponibile nu permit o determinare a riscurilor implicate cu o
certitudine suficientă;
d) dreptul consumatorului de a fi precaut și de a se gândi într-o
perioadă specificată de timp asupra tranzacției pe care dorește să
o încheie.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 86.

10.2. Direcții principale de acțiune privind protejarea consumatorilor în cadrul pieței

interne a Uniunii Europene

Acquis-ul comunitar privind protecția consumatorilor s-a concentrat pe următoarele domenii:

 protecția sănătății și siguranței consumatorilor;
 protejarea intereselor economice ale consumatorilor;
 informarea, educarea și reprezentarea consumatorilor;
 accesul consumatorilor la justiție.
☆ Protecția sănătății și siguranței consumatorilor. În baza normelor europene valabile în
acest domeniu, numai produsele care sunt sigure pot fi comercializate pe piața europeană.
Legislația europeană prevede utilizarea marcajului „CE” pe mai multe categorii de produse,
prin care fabricantul declară că produsul a fost verificat în baza principalelor criterii de
siguranță stabilite de Uniunea Europeană și îndeplinește toate criteriile relevante.
80
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

• În acest sens, la nivel comunitar au fost adoptate, de-a lungul timpului, un set de
reglementări care au drept scop prevenirea comercializării produselor periculoase. Mai mult,
pentru aplicarea corectă a regulilor privind protecția sănătății și siguranței consumatorilor
(este vorba despre „Directiva privind Siguranța Generală a Produselor”, aplicabilă din 1992
și revizuită ulterior, în anul 2001, noua variantă îmbunătățită intrând în vigoare începând cu
anul 2004), statele membre au desemnat o autoritate răspunzătoare în plan național cu
supravegherea pieței, în sensul verificării dacă produsele comercializate îndeplinesc cerințele
de siguranță în vigoare, având atribuția de a interveni, în caz de necesitate, pentru a stabili
sancțiuni corespunzătoare împotriva oricărei acțiuni de încălcare a normelor.
• În plus, la nivel comunitar a fost înființat un sistem de schimb rapid de informații între
statele membre și Comisia Europeană cu privire la produsele comercializate în cadrul pieței
unice și identificate că ar prezenta un pericol pentru consumator - cu excepția produselor
alimentare, farmaceutice și a dispozitivelor medicale, numit Sistemul de Avertizare Rapidă
pentru Produsele Nealimentare („Rapid Alert System for Non-Food Consumer Products” -
RAPEX). La fel ca și în cazul produselor nealimentare, a fost pus în funcțiune un Sistem de
Avertizare Rapidă pentru Produsele alimentare destinate consumului oamenilor și
animalelor („Rapid Alert System for Food and Feed” – RASFF. În prezent, la RAPEX și
RASSF participă 31 de țări, respectiv toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene
împreună cu Islanda, Liechtenstein și Norvegia.
• Reglementările privind siguranța produselor adoptate la nivel comunitar au fost însoțite și
de măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, sancționarea și responsabilitatea pentru
produsele defectuoase, ce plasează în sarcina celui care a introdus pe piață un astfel de produs
- indiferent de calitatea lui de producător sau intermediar și indiferent dacă a acționat în mod
diligent sau nu – responsabilitatea pentru astfel de produse.
☆ Protejarea intereselor economice ale consumatorilor. Politica comunitară în acest
domeniu este realizată prin reglementarea condițiilor generale și a modalităților clare și fără
„surprize” de achiziționare a produselor și serviciilor în cadrul pieței unice europene, ce au
drept scop protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte.
• Dintre toate practicile comerciale, activitatea de publicitate reprezintă un instrument ce
poate fi folosit cu ușurință de producători/comercianți pentru a influența și, de ce nu, chiar a
modifica comportamentul consumatorului european, deviindu-l, de foarte multe ori, de la
traiectoria sa normală, rațională. Drept urmare, publicitatea înșelătoare și practicile
comerciale neloiale asociate, precum tehnicile de vânzare agresivă, au fost interzise în
Uniunea Europeană începând din 2006.
• O altă practică comercială incorectă față de consumatorul european la care apelează
deseori producătorii/comercianții o reprezintă și inserarea unor clauze abuzive în contractele
încheiate cu aceștia. Regulile stabilite la nivel comunitar în acest domeniu urmăresc
protejarea consumatorilor împotriva acelor clauze din contractele privind vânzarea-
cumpărarea de bunuri sau prestarea de servicii care nu au fost negociate direct cu ei și care,
prin conținutul lor sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează un dezechilibru
semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Astfel de clauze contractuale se va
considera că nu au fost negociate direct cu consumatorul dacă au fost stabilite fără a-i da
acestuia posibilitatea să influențeze natura lor. În virtutea acestor reguli, consumatorul are
dreptul să nu respecte orice clauză apreciată drept abuzivă.
• Pentru a proteja interesele economice ale consumatorului european au mai fost adoptate la
nivel comunitar reguli speciale privind obligația vânzătorilor de a garanta conformitatea
produselor livrate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare negocia. În cazul lipsei
conformității, consumatorul are dreptul fie să i se aducă produsele la conformitate, fără plată,
prin reparare sau înlocuire, în funcție de opțiunea sa, fie să beneficieze de reducerea
corespunzătoare a prețului ori de anularea contractului. Răspunderea vânzătorului față de
lipsa conformității trebuie garantată dacă aceasta apare în termen de doi ani de la livrarea
81
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

produsului, vânzătorul putând angaja, mai departe, responsabilitatea producătorului în cadrul

relațiilor de afaceri dezvoltate cu acesta.
De asemenea, consumatorul, la rândul lui, are obligația de a informa vânzătorul despre lipsa
de conformitate în termen de două luni de la data constatării ei. Până la proba contrarie, lipsa
de conformitate apărută în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat
la momentul efectuării acesteia, cu excepția cazurilor în care prezumția este incompatibilă cu
natura produsului ori a lipsei de conformitate.
• Protejarea intereselor consumatorului european este deosebit de importantă și atunci când
sunt avute în vedere practicile comerciale incorecte ce decurg din contractele negociate în
afara spațiilor comerciale, folosite în mod obișnuit de comerciant în scopul desfășurării
activității pentru care a fost autorizat. Aceste situații, caracteristice vânzărilor directe sau „din
ușă-în-ușă”, au fost atent reglementate la nivel comunitar pornind de la ideea surprinderii
consumatorului într-un mediu complet diferit de cel specific vânzărilor tradiționale (un
supermarket spre exemplu), astfel încât acesta este pus în imposibilitatea de a compara
calitatea și prețul ofertei prezentate cu alte oferte. Tocmai de aceea, a fost prevăzută obligația
comerciantului de a acorda în favoarea consumatorului dreptul de a denunța unilateral
contractul de vânzare-cumpărare într-o perioadă rezonabilă de timp, de cel puțin 7 zile
lucrătoare.
• Dată fiind diversificarea modalităților de comercializare a produselor și serviciilor, mai
ales în contextul liberei circulații a mărfurilor și serviciilor, un aspect deosebit de important
ce a fost reglementat la nivel comunitar vizează protejarea consumatorului european în
situațiile specifice vânzărilor la distanță. Tocmai din cauza lipsei contactului direct cu
furnizorul, consumatorului trebuie să i se garanteze dreptul la o informare corectă și completă
în legătură cu orice aspect care-l interesează, înainte de încheierea contractului la distanță,
precum și dreptul de anulare a contractului în decursul unei perioade de minim 7 zile
lucrătoare, fără un motiv anume și fără penalități, cu excepția costului de returnare a
produselor. Aceste reguli nu se aplică, însă, contractelor la distanță privind serviciile
financiare, precum cele de investiții, operațiunile de asigurare și reasigurare, serviciile
bancare sau operațiunile bursiere.
• Pentru a ține pasul cu evoluția tehnologiilor informaționale ce au cunoscut un avânt
important, au fost adoptate la nivel comunitar și reguli specifice vizând protejarea
consumatorului european astfel încât acesta să poată beneficia din plin de avantajele
comerțului electronic. Prin urmare, tranzacțiile comerciale derulate prin intermediul
internetului sunt asimilate contractelor negociate și încheiate la distanță, astfel că acestora li
se aplică prevederile comunitare valabile în domeniu, la care se adaugă anumite prevederi
caracteristice serviciilor specifice societății informaționale, efectuate prin utilizarea
mijloacelor electronice, tocmai pentru a încuraja participarea consumatorilor la derularea de
tranzacții pe o bază transfrontalieră.
• În plus, la nivel comunitar au fost adoptate o serie de măsuri referitoare la anumite
categorii de servicii ce prezintă anumite probleme speciale referitoare la protejarea
intereselor economice ale consumatorului european.
 Primele inițiative în domeniul serviciilor destinate consumatorilor persoane fizice au vizat
serviciile financiare, devenite, de-a lungul timpului, din ce în ce mai complexe și mai dificil de
înțeles, dar a căror reglementare era extrem de importantă în contextul liberalizării circulației
serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței unice europene. Astfel, s-a urmărit, mai ales,
reglementarea contractelor de credit pentru consum destinate persoanelor fizice, în legătură
cu care s-a avut în vedere furnizarea, înainte de încheierea lor, a unor informații clare și
precise în favoarea consumatorului privind elementele principale ale creditului, precum și
stabilirea unor clauze minimale obligatorii ce trebuie conținute de acestea în funcție de
obiectul contractului.

82
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

Regulile comunitare în domeniu consfințesc, în principiu, două drepturi esențiale în favoarea

consumatorului, și anume: dreptul de retragere dintr-un acord de credit fără a oferi niciun fel
de explicație, în interiorul unei perioade de 14 zile de la încheierea contractului, precum și
dreptul de returnare anticipată a creditului, la orice moment, cu precizarea că, în această
situație, creditorul poate solicita o compensație justificată în mod corect și obiectiv.
 De asemenea, au fost prevăzute reguli stricte referitoare la condițiile de informare a
consumatorilor în vederea încheierii și executării contractelor privind comercializarea la
distanță a serviciilor financiare de consum, precum și la dreptul consumatorului de a denunța
unilateral contractul la distanță, într-un anumit termen, în funcție de natura contractului, fără
penalități și fără a fi necesară invocarea vreunui motiv.
 În strânsă legătură cu libera circulație a persoanelor consfințită prin definitivarea pieței
unice europene, au fost stabilite reguli speciale și pentru protejarea cumpărătorilor de
pachete de servicii turistice, ce prevăd obligația comercianților de astfel de pachete să ofere
turiștilor informații corecte și clare referitoare la orice aspect legat de serviciile contractate,
dar și dreptul la a renunța la acestea, dacă organizatorul modifică elementele esențiale ale
aranjamentului convenit. Organizatorului sau operatorului turistic îi revine deplina
responsabilitate pentru calitatea serviciilor contractate și prestate, cu excepția cazurilor de
forță majoră sau a unor circumstanțe similare, ce nu puteau fi anticipate sau prevenite.
 Pe lângă acestea, s-a avut în vedere protejarea consumatorului european în cadrul
contractelor ce vizează dobândirea unui drept de folosință pe durată limitată asupra unor
imobile, respectiv acele contracte încheiate pe o perioadă minimă de trei ani, cu plata unui
preț global, prin care, direct sau indirect, se constituie sau face obiectul unui transfer al unui
drept real sau orice alt drept ce privește folosința unuia ori mai multor bunuri imobile
(cluburi, vile sau apartamente de vacanță), pentru o perioadă determinată sau determinabilă a
anului, nu mai mică de o săptămână. Aceste reguli protejează consumatorii cu privire la
natura informațiilor pe care partenerii de tranzacție sunt obligați să le furnizeze, dar și la
perioada în care aceștia pot denunța contractul, ce nu trebuie să fie mai mică de 10 zile.
 O categorie aparte sunt serviciile de interes economic general, reprezentând acele servicii
esențiale pentru existența consumatorilor, prestate în condiții de piață de anumiți furnizori, cu
respectarea unor obligații impuse de autoritățile publice prin care se urmărește garantarea
accesului nediscriminatoriu al tuturor consumatorilor la oferte de o calitate specifică și la
prețuri rezonabile.
În legătură cu acestea protejarea consumatorului european a fost tratată prin adoptarea unor
reguli detaliate ce stipulează, în marea lor majoritate, dreptul de a alege între mai mulți
furnizori de servicii de interes general pe acela care răspunde mai bine propriilor nevoi. În
acest scop, s-a avut în vedere, în primul rând, asigurarea transparenței piețelor caracteristice,
prevăzându-se obligația prestatorilor de servicii de a furniza anumite informații pre-
contractuale în favoarea consumatorilor. În al doilea rând, cu referire la contractele încheiate
pe termen lung, libertatea consumatorilor de alegere a furnizorului de servicii pe care îl
doresc a implicat interzicerea termenilor contractuali ce limitau dreptul de a pune capăt unui
contract fără vreun motiv anume, prin prevederea, spre exemplu, a unor penalități în cazul
renunțării la contract.
☆ Informarea, educarea și reprezentarea consumatorilor. Protejarea drepturilor
consumatorului la informație comparativă se referă îndeosebi la etichetarea și afișarea
prețurilor și tarifelor la mărfuri și servicii.
• Privind etichetarea produselor, primele măsuri adoptate la nivel comunitar au vizat
produsele alimentare, stabilindu-se obligația producătorilor de a include pe etichetele acestora
informații corecte privind: conținutul, în special coloranții, aditivii și alte substanțe chimice
folosite la prepararea lor; termenul de valabilitate; indicațiile geografice și denumirile de
origine protejate; datele de identificare ale producătorului; o serie de alte informații
considerate drept esențiale pentru consumatori.
83
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

Referitor la produsele nealimentare, au fost adoptate măsuri speciale privind etichetarea

produselor textile – prin stabilirea unui sistem uniform de marcare a compoziției fibroase și
de indicare a modului de întreținere, dar și a altor categorii de produse, precum aparatele
electrice și electronice, comercializarea acestora în cadrul pieței unice fiind condiționată de
obținerea unei certificări, recunoscute prin folosirea marcajului european “CE”.
• Indiferent, însă, de categoria din care fac parte produsele comercializate, alimentare sau
nealimentare, consumatorii europeni au dreptul la o informare comparativă în legătură cu
acestea, fapt ce impune în sarcina producătorilor/comercianților europeni anumite obligații
legate de afișarea, într-o formă clară, lizibilă și ușor de identificat, a prețurilor de vânzare și
a prețurilor unitare la produsele comercializate, pentru a permite efectuarea cu ușurință de
către consumatori a unor comparații între diferitele oferte disponibile pe piață și adoptarea
celei mai bune decizii de cumpărare.
• Datorită valențelor pozitive de natură economică și socială pe care le implică, educarea
consumatorilor reprezintă unul dintre obiectivele principale vizate de acțiunile Uniunii Europene
în domeniul protecției consumatorilor, pornind și de la ideea că doar niște consumatori educați
pot aprecia la adevărata valoare importanța practică a edificiului pieței unice, contribuind la
succesul procesului de integrare economică europeană.
În acest sens, Uniunea Europeană s-a implicat intens în promovarea și finanțarea unor serii de
programe destinate educării consumatorilor, aplicate diferențiat în funcție de categoria de
vârstă și nivelul de educație al publicului țintă. De asemenea, Comisia Europeană acordă
sprijin asociațiilor consumatoriste datorită rolului activ ce revine acestora în procesul de
informare și educare a consumatorilor.
• Cel mai important rol al asociațiilor independente de consumatori îl constituie
reprezentarea intereselor acestora la diferite niveluri (local, central, regional, european), prin
participarea la adoptarea măsurilor ce le afectează, în mod direct sau indirect, interesele, dar
și în justiție, prin formularea de acțiuni menite să le apere interesele prejudiciate, situație în
care beneficiază de scutiri importante de taxe de timbru judiciar.
La nivel european, cea mai reprezentativă asociație a consumatorilor este Biroul European al
Uniunii Consumatorilor („Bureau Europeen des Unions des Consommateur” - BEUC). Creat
în 1962, acesta reunește, în prezent, 43 de organizații naționale ale consumatorilor din 31 de
țări europene ce colaborează cu instituțiile comunitare la definirea priorităților și conceperea
strategiilor din domeniul protecției consumatorilor.
☆ Accesul consumatorilor la justiție. În cazul în care consumatorul este victima încălcării
legislației comunitare de către un producător, distribuitor sau prestator de servicii, dreptul de
a-şi recupera banii sau de a primi compensații constituie o protecție esențială a
consumatorilor. Dacă litigiul nu este rezolvat amiabil și fără costuri de respectivul
producător, distribuitor sau prestator de servicii căruia i-a fost adresată reclamația,
consumatorul se poate adresa autorităților naționale responsabile pentru monitorizarea pieței,
care sunt abilitate să ia măsurile impuse de urgența și gravitatea situației în conformitate cu
procedurile specifice.
• În situația în care produsul sau serviciul a fost achiziționat din altă țară membră a Uniunii,
cumpărătorul are dreptul să facă apel atât la autoritatea națională, cât și la cea din țara de
origine a produsului sau serviciului achiziționat, caz în care legislația comunitară interzice
discriminarea privind naționalitate. În general, o decizie luată de o instanță dintr-o țară din
Uniune este recunoscută în toate celelalte țări membre. Dar, pentru ca decizia să poată fi
aplicată în altă țară membră a Uniunii, este necesară o cerere către tribunalul care are
jurisdicție (în general cel din locul de domiciliu al persoanei juridice învinuite).
• Activitatea Comisiei Europene s-a concentrat, în mod deosebit, asupra încurajării utilizării
schemelor alternative de soluționare a disputelor posibile între consumatori și
producători/comercianți, concretizată în adoptarea unor măsuri specifice privind asigurarea
unui acces mult mai simplu și mai rapid, la un cost redus la diferite modalități extrajudiciare
84
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

de rezolvare a neînțelegerilor atât pentru consumatori, cât și pentru producători/comercianți

(mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii).
• Mai mult, Comisia Europeană a avut inițiativa lansării, începând cu anul 2001, a două
rețele de comunicare între statele membre, a căror misiune principală consta în furnizarea de
informații și oferirea de consultanță în favoarea consumatorilor privind soluționarea, în afara
curților de justiție, a disputelor în care sunt implicați. Este vorba despre Rețeaua Europeană
Extra-Judiciară și Rețeaua Plângerilor referitoare la Serviciile Financiare. Ulterior, în anul
2005, această rețea a fuzionat cu Rețeaua Euroghișeelor (stabilită încă de la începutul anilor
1990 la nivel european pentru a oferi informații consumatorilor europeni asupra
cumpărăturilor transfrontaliere) pentru a forma Rețeaua Europeană a Centrelor de
Consumatori, cu scopul de a oferi consumatorilor, în mod gratuit, o gamă variată de servicii,
de la informarea asupra drepturilor ce le revin în cadrul pieței unice, la consultanță și sprijin
în rezolvarea problemelor întâmpinate, în special privind cumpărăturile efectuate dintr-un alt
stat membru.
În paralel, funcționează, în mod independent, și Rețeaua FIN-NET, ce furnizează
consumatorilor europeni asistență atunci când intervine o dispută între aceștia și un furnizor
de servicii financiare dintr-un alt stat membru decât cel de reședință.
• Referitor la situațiile în care consumatorii europeni apelează, în mod individual, la
soluționarea pe calea justiției a conflictelor transfrontaliere, cu scopul de a reduce
formalismul, durata și costurile procedurilor legale obișnuite, în anul 2007 a fost adoptat
cadrul legal european pentru stabilirea unei proceduri judiciare speciale privind plângerile de
valoare mică, care nu depășesc suma de 2.000 euro.
• În ceea ce privește mecanismele de acțiune colectivă folosite pentru apărarea intereselor
prejudiciate ale consumatorilor, începând cu anul 1998, la nivel european a fost instituită o
procedură de armonizare a actelor cu putere de lege și a celor administrative adoptate de
statele membre referitor la acțiunile în justiție înaintate de organisme special abilitate pentru
a pune capăt încălcărilor dispozițiilor legale ce prejudiciază interesele colective ale
consumatorilor. Pentru a facilita punerea în practică a acestei măsuri, începând cu anul 2004
a fost stabilită la nivel comunitar o rețea formată din autoritățile naționale responsabile cu
monitorizarea aplicării legislației în domeniul protecției consumatorilor din fiecare stat
membru, care să permită cooperarea între acestea privind orice încălcare a dispozițiilor legale
referitoare la protecția consumatorilor, cu scopul de a permite adoptarea unor decizii rapide și
chiar intentarea unor acțiuni în instanță în alte state membre. Nici această din urmă inițiativă
nu stabilește, însă, mecanisme de compensare în favoarea consumatorilor.

Test de autoevaluare 10.2 – Încercuți răspunsul corect.

Protejarea consumatorilor europeni implicați în tranzacții financiare

vizează:
a) dreptul consumatorului de retragere dintr-un contract de credit
pentru consum fără a oferi niciun fel de explicaţie, în interiorul
unei perioade de 14 zile de la încheierea contractului;
b) obligația creditorului de a nu solicita niciun fel de compensație
pentru returnarea anticipată a creditului de către consumator;
c) dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul privind
comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum,
într-un anumit termen, dar numai dintr-un motiv întemeiat;
d) obligația consumatorului de a se informa cu privire la elementele
principale ale creditului pe care dorește să-l contracteze.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 86.

85
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 10.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

În loc de
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 01 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10

Încercuți răspunsul corect.

În domeniul protecției consumatorului, principiul informării implică:

a) obligaţia comerciantului de a formula în scris toate informaţiile
considerate relevante pentru consumator;
b) obligaţia comerciantului de a furniza informaţii considerate
relevante pentru consumator fie înainte, fie în timpul derulării
tranzacţiilor comerciale;
c) obligația comerciantului de a se informa cu privire la tranzacțiile
comerciale în care dorește să se implice înaintea derulării
acestora;
d) obligația consumatorului de a se informa cu privire la tranzacțiile
comerciale în care dorește să se implice fie înainte, fie în timpul
derulării acestora.

În cazul vânzărilor la distanță de produse/servicii, consumatorului

european trebuie să i se asigure următoarele drepturi:
a) dreptul de anulare a contractului privind vânzarea
produselor/serviciilor în decursul unei perioade de minim 7 zile
lucrătoare de la încheierea contractului, fără un motiv anume şi
fără penalităţi;
b) dreptul de anulare a contractului privind vânzarea
produselor/serviciilor în decursul unei perioade de minim 14 zile
de la încheierea contractului, fără un motiv anume şi fără
penalităţi, cu excepția costului de returnare a produselor;
c) dreptul la o informare corectă şi completă în legătură cu orice
aspect care-l interesează, înainte de încheierea contractului de
vânzare a produselor/serviciilor;
d) niciunul din drepturile de mai sus.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

10.1. c)
10.2. a)

86
Mediul de afaceri european
 Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

• Anghel G., Protecția consumatorului în Uniunea Europeană lărgită,

Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de
Economie și Administrarea Afacerilor, Iași, 2010
• Comisia Europeană, Să înțelegem politicile Uniunii Europene:
Consumatori. Consumatorii, pe primul plan, Oficiul pentru Publicații
al Uniunii Europene, Luxemburg, 2013
• Gheorghiu G., Consumer Protection - Worthlessness or Necessity,
LAP Lambert Academic Publishing, Saarbrucken, 2012
• Gheorghiu G., Economie europeană, Ed. SITECH, Craiova, 2014

87
Mediul de afaceri european