Sunteți pe pagina 1din 30

REGLEMENTAREA PROTECŢIEI ŞI INFORMĂRII CONSUMATORULUI ÎN

ROMÂNIA - O.G. 21/1992 PRIVIND PROTECȚIA CONSUMATORILOR

1. Problematica protecţiei consumatorilor pe plan internaţional

Principiile cadru privind protecţia consumatorilor sunt cuprinse în rezoluţia 39/248 din aprilie
1985 a ONU. Conforma acesteia, principalele obiective asupra cărora ar trebui să se concentreze
guvernele ţărilor, precum şi toate mişcările de protecţie a consumatorilor sunt următoarele:
− facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare nevoilor şi cererilor
consumatorilor;
− încurajarea asumării de responsabilităţi etice a celor angajaţi în producerea şi distribuirea
bunurilor de consum şi a serviciilor către consumatori;
− asigurarea ţinerii sub control, prin intermediul tuturor organizaţiilor naţionale şi
internaţionale, a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;
− promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor;
− încurajarea dezvoltării condiţiilor de piaţă, care să asigure consumatorilor o gamă largă
de produse la preţuri avantajoase acestora;
− stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară, a
circumstanţelor economice şi sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum şi a
nevoilor caracteristice populaţiei statului respectiv;
− asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte;
− crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
− asigurarea unor posibilităţi reale de despăgubire a consumatorilor în cazul apariţiei unor
daune generate de produsele sau serviciile achiziţionate în cadrul pieţei;
− crearea, în fiecare ţară, a unor organisme care să-şi asume responsabilităţi de protecţie a
consumatorilor;
− asigurarea libertăţii consumatorilor, precum şi a altor grupuri sau asociaţii
reprezentative, de a se organiza în vederea realizării de acţiuni care au drept scop apărarea
intereselor lor;
− încurajarea şi susţinerea concurenţei şi competitivităţii care să contribuie la creşterea
gamei sortimentale la preţuri avantajoase pentru consumatori etc.
− luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protecţie a consumatorului, a
potenţialului pozitiv al universităţilor şi instituţiilor de cercetări, publice sau private;
− obligativitatea tuturor întreprinderilor producătoare (ofertante) sau comerciale de a se
supune legilor şi reglementărilor privind protecţia consumatorilor din toate ţările cu care au
relaţii de afaceri;
− obligativitatea tuturor firmelor de a respecta prevederile standardelor internaţionale
privind protecţia consumatorilor.

Timișoara, 2010
2. Protecţia consumatorilor în România

Deşi reglementări privind protejarea sănătăţii publice sau a intereselor economice ale
consumatorilor existau şi înainte de 1989, acestea erau prea puţin respectate, iar despre
organizaţii specializate nici nu putea fi vorba.

Astfel, începutul mişcării consumeriste în România îl putem considera momentul înfiinţării


Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor, în februarie 1990. În următorii doi ani, aceasta a
luat atitudine faţă de importatorii care, atraşi de mirajul unor afaceri la care nici nu visau cu
puţin timp în urmă, aduceau în ţară şi comercializau produse de o calitate îndoielnică, produse
periculoase pentru sănătatea populaţiei.

În august 1992 este publicată Ordonanţa Guvernului nr. 21 privind protecţia consumatorilor şi se
înfiinţează Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor (OPC), organism cu responsabilităţi în
aplicarea politicii guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor.

Începând cu anul 1992, apar numeroase grupuri de consumatori, ajungându-se în 1996 la un


record european, peste 140, dar nici o organizaţie naţională puternică. Aceste grupuri aveau o
putere redusă şi întâmpinau numeroase piedici în activitatea lor. Le lipsea personalul de
specialitate: experţii în domeniul juridic, economic sau social. Implicarea tinerilor şi a femeilor
era minoră. Cei care aveau timp liber preferă să îl folosească pentru a face bani şi nu muncă
voluntară. În anul 1995, aceste asociaţii au fost finanţate de la buget, dar datorită birocraţiei,
jumătate din fonduri au fost returnate. Multe din iniţiativele acestor asociaţii privind noi
reglementări în domeniu au fost respinse la nivelul ministerelor de resort.

Acestea sunt doar câteva din problemele cu care se confruntă mişcarea consumeristă în
România. Profesorul Thierry Bourgoignie de la Universitatea din Louvain la Neuve, din Belgia,
director al Centrului de Drept al Consumului a încercat să dea câteva explicaţii ale acestor
probleme specifice tuturor ţărilor în tranziţie:
• existenţa numeroaselor pieţe monopolistice;
• activitatea numeroşilor intermediari care speculează asupra preţului de vânzare;
• nivelul scăzut al conştientizării consumatorilor şi slaba lor informare;
• dezinteresul manifestat din partea specialiştilor în drept;
• existenţa unor metode comerciale agresive;
• importul de produse contrafăcute, chiar periculoase;
• lipsa coordonării între autorităţile de inspecţie competente;
• mijloacele materiale modeste pentru instituţiile însărcinate cu aplicarea normelor legale.

Ca latură importantă a politicii sociale pe care trebuie să o promoveze o societate democratică


şi componentă de bază a programelor de protecţie socială, protecţia consumatorului reprezintă
un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată destinate a asigura şi ameliora
continuu respectarea intereselor consumatorilor. Pe plan mondial, problematica preponderentă a
protecţiei consumatorilor este dată de aspectele privind informarea consumatorilor,
comercializarea produselor şi serviciilor comerciale legate de acestea, în timp ce în România
atenţia trebuie concentrată asupra unui sistem de preţuri corespunzător şi, îndeosebi, asupra

2
calităţii produselor oferite de o piaţă al cărei mecanism este puternic, dereglat atât de agenţii
economici, cât şi de un sistem de acte normative abia în formare.

3. Cadrul legal şi instituţional naţional privind protecţia consumatorilor

În ceea ce priveşte legislaţia pe care o implică organizarea procesului de protecţie a


consumatorilor, aceasta trebuie să aibă în vedere realităţile concrete din fiecare ţară, principiile
de drept şi practica juridică din ţările respective, cât şi o serie de prevederi ale acordurilor şi
convenţiilor internaţionale în materie de drept, politici comerciale şi protecţia consumatorilor.
Principalele probleme cu care se confruntă practica juridică sunt legate de dificultatea creării
unor mijloace cu adevărat eficace care să acţioneze pentru asigurarea unui echilibru de forţe în
cadrul relaţiei ofertant-consumator. Mijloacele judiciare presupun apelarea la un tribunal de
natură civilă sau administrativă, ceea ce prezintă numeroase inconveniente pentru consumatori:
costul foarte ridicat al justiţiei, formalismul procedural, obstacole de ordin psihologic,
caracterul individual al reparaţiei etc. Întrucât este necesar ca măsurile reparatorii să fie
colective, s-au gândit noi mijloace juridice: gruparea într-un proces unic al apărării intereselor
convergente ale mai multor consumatori, asigurarea accesului fiecărui consumator la justiţie,
crearea unor tribunale specializate.

Mijloacele parajudiciare sunt organizate de stat sau instituţii particulare şi se situează în afara
ordinului jurisdicţional. Acestea se împart în trei categorii:
1. consultaţii juridice furnizate consumatorilor gratuit sau la preţuri reduse;
2. exercitarea de presiuni asupra ofertanţilor – producători de către anumite organisme de
protecţie a consumatorilor;
3. rezolvarea litigiilor prin aducerea faţă în faţă a consumatorilor şi ofertanţilor.

Acte normative care alcătuiesc cadrul legislativ adecvat privind protecţia consumatorilor în
România
− O.G. nr. 21/1992 care instituţionalizează Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor
(actuala Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor), precum şi organizarea şi
funcţionarea unor asociaţii şi consilii pentru protecţia consumatorilor pe plan local şi central,
modificată prin O.U.G. nr. 2/2001, care relevă că se înfiinţează A.N.P.C. ul aflat în subordinea
Guvernului, prin reorganizarea Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (republicată în 1994,
modificată prin Legea nr. 178/1998 şi prin O.G. nr. 58/2000);
− O.G. nr. 19/1992 privind activitatea de standardizare, modificată prin Legea nr. 11/1994;
− O.G. nr. 20/1992 ce cuprinde prevederi referitoare la activitatea de metrologie;
− H.G. nr. 167/1992 privind constituirea şi funcţionarea sistemului naţional de certificare a
calităţii;
− H.G. nr. 665/1995 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea produselor care prezintă
deficienţe de calitate;
− H.G. 784/1996, pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea produselor
alimentare;
− Legea concurenţei, nr. 21/1996, privind regulile ce trebuie respectate de către agenţii
economici români şi străini care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa românească;
− Legea nr. 98/1994, privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de igienă
şi sănătate;
3
− H.G. nr. 23/1995, privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse de
tutun şi băuturi alcoolice;
− O.G. nr. 31/1995, privind reglementarea regimului de producere, circulaţie şi
comercializare a produselor farmaceutice;
− Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale
ilicite, republicată în 1991 şi modificată prin O.G. nr. 126/1998;
− H.G. nr. 394/1995 privind obligaţiile agenţilor economici în comercializarea produselor
de folosinţă îndelungată destinate consumatorilor (modificată prin H.G. nr. 786/1996);
− H.G. nr 168/1997 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa,
sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului înconjurător;
− H.G. nr. 166/2001 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor;
− H.G. nr. 251/1994 privind Consiliul Consultativ pentru Protecţia Consumatorilor;
− H.G. nr. 57/1999 privind înfiinţarea Consiliului Interministerial pentru Inspectarea
Calităţii şi Armonizării Reglementărilor Tehnice;
− H.G. nr. 681/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comitetului
Interministerial pentru Supravegherea Pieţei Produselor şi Serviciilor şi Protecţiei
Consumatorilor.

În continuare, ne vom opri asupra prezentării O.G. 21/1992 privind protecția consumatorului.

3.1 Dispoziții generale privind O.G. 21/1992

Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori,
asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete
despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la
fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

Prevederile O.G. 21/1992 se aplică la comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate
şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se comercializează ca
antichităţi şi a produselor necesar a fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia
ca operatorul economic să informeze cumpărătorul despre aceasta.

Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:


a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un
serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze
drepturile şi interesele legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor
şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât
mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor
şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;
e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.

4
3.2 Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor

În ceea ce privește protectia vietii si securitatii consumatorilor prin O.G. 21/1992:


− se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii
normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
− se interzic deasemenea producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau
contrafăcute;
− produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă
durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru produsele
alimentare/datei durabilităţii minimale stabilite de producător;
− se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a
datei-limită de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe
ambalaj sau, după caz, în documentele însoţitoare.

Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementări specifice sau le
îmbunătăţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sănătăţii sau securităţii
consumatorilor, în următoarele cazuri:
a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul,
depozitarea, pregătirea pentru vânzare şi vânzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
Normele şi reglementările se referă la grupe de produse şi servicii care, anual, sunt nominalizate
şi actualizate de către Guvern, dacă acest lucru se impune.

Astfel, în ceea ce îi privește pe operatorii economici O.G. 21/1992 prevede următoarele


obligaţii:
a) producătorii sunt obligați:
− să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd,
acestea să fie testate şi/sau certificate;
− să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;
− să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la
care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor
prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul
economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se
pot elimina neconformităţile respective;
− să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie,
pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării
ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul
necesar produselor de folosinţă îndelungată;
− să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare.

b) Distribuitorii sunt obligați:


− să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile
prescrise sau declarate;
− să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi
periculoase;
5
− să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre
existenţa pe piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos;
− să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că
nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul
mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;
− să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării,
depozitării şi desfacerii produselor;

c) prestatorii de servicii sunt obligați:


− să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după
caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să
anunţe imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este
periculos;
− să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea
consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
− să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;
− să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de
producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării
activităţii;

3.3 Protecţia intereselor economice ale consumatorilor

Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează


intereselor economice ale consumatorilor. Astfel, operatorii economici sunt obligaţi să pună pe
piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se
comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale
abuzive.

În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect, încă din
faza precontractuală, asupra tuturor condiţiilor contractuale.

La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a oferi gratuit
consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care
să menţioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator şi un exemplar al proiectului
contractului de credit.

Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau
orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde următoarele
informaţii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:
a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind
orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
b) valoarea totală a creditului;
c) dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice;
d) durata contractului de credit;
e) valoarea totală plătibilă de consumator.

6
În orice formă de publicitate, informaţiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil şi uşor de citit,
în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime. În cazurile în care, pentru acordarea
creditului, consumatorul este obligat să încheie un contract de asigurare, se va menţiona acest
lucru în publicitate.

În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să


respecte următoarele reguli:
a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, cu o mărime a fontului utilizat
de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puţin două exemplare, fiind
remis câte un exemplar original fiecărei părţi. Culoarea de fond a hârtiei pe care este
redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;
b) dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte
costuri aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în
privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în
contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii
financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris;
c) în situaţiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare
anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente
rambursării anticipate şi nu trebuie să constituie un obstacol disproporţionat în
exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;
d) în contractul de credit/depozit se vor menţiona şi costurile de administrare, de retragere
numerar şi/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina
consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane.
Costurilor aferente contului curent menţionate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile
lit.
e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării
contractului:
1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a
oricăror altor costuri menţionate în contract;
2. se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze
bancare sau orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract;
f) în contract se va menţiona tipul de dobândă, variabilă şi/sau fixă, iar dacă dobânda este
fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;
g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de
servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili,
menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii
financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare
destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie
majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres
în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine
modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii
acesteia;

7
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să
modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de
consumator;
i) orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la
costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea acesteia
în vigoare. Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării
pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii.
Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu
este considerată acceptare tacită;
j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condiţiilor contractuale,
furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcţie de
opţiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode:
scrisoare recomandată, e-mail, sms, şi va pune la dispoziţia acestuia un nou grafic de
rambursare;
k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea
în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin
nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor
întreprinse în acest sens;
l) contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie
atenţionat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte
structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor
scadente, dacă există această obligaţie de raportare;
m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunţare
unilaterală din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit
consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre
părţi. Totodată, se vor închide şi conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat,
fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri
suplimentare. Contul nu va fi închis în situaţia în care acesta este poprit sau
indisponibilizat, conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii
asumate faţă de furnizorul de servicii financiare însuşi sau faţă de terţi.

În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect,


complet şi precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:
a) preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii
imobiliare, conform informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare;
b) deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod
rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros,
pericol de inundaţii sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare
periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăţilor;
c) nivelul comisionului practicat de agenţia imobiliară;
d) situaţia juridică a imobilului;
e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea
documentelor şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului.

Contractul de intermediere imobiliară va cuprinde cel puţin următoarele elemente:


a) datele de identificare a părţilor;
b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;
8
c) preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;
d) termenul de valabilitate al contractului;
e) condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral;
f) condiţiile în care contractul poate fi reziliat;
g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru
contractul ce urmează să se încheie;
h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi;
i) precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare;
j) drepturile şi obligaţiile părţilor;
k) situaţiile de forţă majoră;
l) data încheierii contractului.

Contractele de intermediere imobiliară în care consumatorul are calitatea de potenţial cumpărător


vor conţine, în plus faţă de cele prevăzute la art. 94, următoarele elemente:
1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenţa decizia de cumpărare, incluzând
nivelul de finisare, dimensiuni, vechime şi poziţionarea faţă de punctele cardinale;
2. tarifele pentru serviciile prestate.

O tranzacţie imobiliară se consideră încheiată în momentul în care vânzătorul şi cumpărătorul au


semnat actul de vânzare-cumpărăre.

Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte accesorii încheiate între
consumator şi agenţia imobiliară nu pot conţine clauze penale care să oblige consumatorul care
nu îşi îndeplineşte angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe
care l-ar fi plătit în cazul încheierii tranzacţiei.

Agenţia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului în oricare
dintre următoarele situaţii:
a) când între consumator şi agenţia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere;
b) când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat;
c) când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzacţia s-a realizat fără
participarea agenţiei imobiliare

Nu se permite plata în avans a comisionului, parţială sau totală, decât cu acordul scris al
consumatorului şi cu precizarea situaţiilor în care agenţia imobiliară este obligată să înapoieze
consumatorului sumele primite în avans.

În baza contractului de intermediere imobiliară dintre agenţia imobiliară şi cumpărător, agenţia


trebuie să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferinţelor consumatorului, înainte de
încheierea contractului de vânzarecumpărare.

Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:


a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în
contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale
incorecte în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a
preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie;
9
c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate, precum şi de
achitarea preţurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor şi penalităţilor care nu au
fost stipulate iniţial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;
d) de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu
corespund clauzelor contractuale;
e) de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a
produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător
ori convenită de părţi;
f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate,
în prealabil; majorarea preţului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităţilor
şi a altor eventuale costuri stabilite iniţial este posibilă numai cu acordul scris al
consumatorului;
g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării
drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri
referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;
h) de a fi notificaţi în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor
contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităţilor sau oricăror
altor costuri, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;
i) de a fi notificaţi cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeşte în mod
automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării
în scris de către consumator a unei opţiuni de prelungire a valabilităţii acestuia.

Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi control


adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale. Indicaţiile mijloacelor de
măsurare trebuie să fie lizibile şi la vederea cumpărătorului.

Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori


înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile
suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate.

După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea
produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca
urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.

Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe,
situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia cu acesta.

Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu
corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile
consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a
luat la cunoştinţă de deficienţele respective.

În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim de 15 zile curge de la data finalizării expertizei
tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.

În cazul produselor şi serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care producătorul


stabileşte termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viaţa sau sănătatea
10
consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate,
vânzătorul/prestatorul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască de
îndată, să le refacă sau să restituie contravaloarea acestora.
Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii
serviciului prestat se face imediat după constatarea neîncadrării acestuia în condiţiile prescrise
sau declarate de prestatorul de servicii, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului.

Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabilită în contract. Operatorul economic


are aceleaşi obligaţii pentru serviciul refăcut ca şi pentru serviciul prestat iniţial.

Persoanele împuternicite să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile (reprezentanţii


împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor) prevăzute de O.G.
21/1992 vor stabili odată cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este
posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz.

Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau
dispoziţiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor
necorespunzătoare.

Soluţionarea solicitării plăţii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori a înlocuirii
produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii economici
este de competenţa instanţei judecătoreşti competente ori a organismului de mediere competent.

În cadrul termenului de garanţie, prestatorii de servicii asigură toate operaţiunile necesare


remedierii deficienţelor constatate la serviciile prestate sau înlocuirii produselor utilizate în
cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea,
demontarea, montarea şi ambalarea acestora.

3.4 Informarea şi educarea consumatorilor

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra


caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel
încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între
produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în
deplină securitate.

Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu,


prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil,
uşor de înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate în locuri
obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de
vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc
produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.

Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca


producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau
data-limită de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele
caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri
11
previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre
contraindicaţii.

Producătorii şi importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au obligaţia să
îşi precizeze adresa poştală a sediului social în elementele de identificare. Producătorii,
ambalatorii sau distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi precizeze
adresa poştală a sediului social unde pot fi contactaţi.

Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă
reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori
de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producător.

Vânzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul final al


produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă
toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată şi toate costurile suplimentare, şi să le ofere
acestora toate informaţiile şi documentele tehnice, după caz, care trebuie să însoţească produsul
sau serviciul.

Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele


însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile
de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba
română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte
limbi. Fac excepţie biletele de avion sau alte bilete de transport internaţional, documentele
elaborate în baza unor acorduri internaţionale pe care România le-a acceptat şi le-a semnat,
precum şi voucherele turistice internaţionale.

Operatorii economici de transport internaţional care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul


României sunt obligaţi să ofere în scris consumatorilor, în completare la biletul de transport,
indiferent de forma de prezentare a acestuia, informaţii în limba română referitoare la: itinerar,
program, durată, distanţă, locul alocat în mijlocul de transport, condiţiile generale de transport,
precum şi orice alte informaţii utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv.

Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului,


timpul de realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi, după caz, declaraţia de
conformitate.

Astfel, operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu


ocazia cumpărării, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute; la
lansarea pe piaţă a produselor, aceştia sunt obligaţi să efectueze demonstraţii de utilizare.
Obligaţia de a informa pe consumator nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial
sau profesional.

Deasemenea, se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu


sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate, iar
preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit.

12
Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform
reglementărilor legale în vigoare. Sunt obligatorii afişarea, în mod vizibil, a denumirii unităţii, a
codului unic de înregistrare la registrul comerţului, din care să rezulte obiectul/obiectele de
activitate al/ale societăţii pentru care este autorizată să funcţioneze, precum şi afişarea şi
respectarea orarului de funcţionare. Orarele de funcţionare vor fi stabilite, după caz, în
conformitate cu hotărârile administraţiei publice locale.

3.5 Organe ale administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei


publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în
domeniul protecţiei consumatorilor. Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale ANPC,
precum şi relaţiile dintre aceasta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc prin
hotărâri ale Guvernului.

Guvernul va stabili reglementări în domeniul protecţiei consumatorilor pentru organele de


specialitate ale administraţiei publice centrale şi, respectiv, pentru unele servicii publice ale
ministerelor şi altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, organizate în judeţe şi în
municipiul Bucureşti.

Guvernul va stabili, prin hotărâri, reglementări-cadru în domeniul protecţiei consumatorilor,


inclusiv reglementări privind modul de constituire, repartizare şi utilizare a unui fond de
stimulare a personalului ANPC.

Taxele care se percep de către serviciile sau organele administraţiei publice, cu rol în domeniul
protecţiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în
laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în vigoare.

ANPC, în baza consultării cu alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi cu cele neguvernamentale, elaborează reglementări referitoare la modalităţile
concrete de colaborare şi de sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare Guvernului.

3.6 Asociaţiile de consumatori

În sensul O.G. 21/1992, asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii


neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit
pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor
sau ale consumatorilor, în general.

Asociaţiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile


consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice
sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.

13
Asociaţiile de consumatori care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în
general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta
ordonanţă, dacă:
a) la nivel naţional, au cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe;
b) la nivel judeţean şi local, dacă au desfăşurat o activitate în domeniul protecţiei
consumatorilor pe o perioadă de cel puţin 3 ani.

Asociaţiile de consumatori care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale
membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative
cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt
reprezentate, numai dacă au cel puţin 800 de membri.

După constituire, asociaţiile de consumatori vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul
administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz.

Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum


şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a
deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor de consumatori.

Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei


publice, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a
altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:
a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea şi cantitatea
produselor şi serviciilor;
b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici angajaţi în producerea şi
comercializarea produselor şi prestarea serviciilor, faţă de calitatea acestora;
c) prevenirea practicilor comerciale incorecte şi a publicităţii de natură a afecta
drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor

Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii:


a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în
vederea atingerii obiectivelor lor;
b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;
c) de a informa autorităţile competente cu privire la prezenţa pe piaţă a unor produse
neconforme sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu
privire la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia
cu consumatorii;
d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale,
în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;
e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaţiilor
care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate
consumatorilor;
f) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate ale
produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru
consumatori;

14
g) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
consumatorilor;
h) de a solicita serviciilor sau organelor administraţiei publice, prevăzute la art. 35,
efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica
rezultatele;

Centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în


structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori şi desfăşoară activităţi gratuite în folosul
acestora, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind problemele legate de
achiziţionarea unui produs sau serviciu.

Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul ANPC, se utilizează pentru înfiinţarea şi
funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor, respectiv pentru:
a) salarizarea sau, după caz, remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanţă şi
informare a consumatorilor, care se va face în funcţie de timpul efectiv lucrat, până la
nivelul maxim al funcţiei echivalente utilizate în cadrul ANPC;
b) cheltuieli materiale efectuate pentru întreţinerea sediului şi a dotărilor aferente;
c) cheltuieli curente şi cele ocazionate de tipărirea materialelor informative.

Sumele prevăzute se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu
modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exerciţiului financiar se
restituie la bugetul de stat.

Începând cu anul 2008, ANPC cofinanţează Centrul European al Consumatorilor si va prevedea


anual, în bugetul său, sume destinate cofinanţării.

Controlul asupra activităţii desfăşurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele


acordate de la bugetul de stat, se exercită de către ANPC.

Sumele primite de la bugetele locale prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, ale
consiliilor judeţene vor fi utilizate în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate de acestea cu
asociaţiile respective, conform legii. Sumele prevăzute se utilizează în condiţiile Legii nr.
500/2002, cu modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate se restituie bugetelor locale
respective.

Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor


din cadrul asociaţiilor de consumatori, precum şi a Centrului European al Consumatorilor, care
au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către ANPC.

Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor economici.


Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor şi Centrul European al Consumatorilor pot
beneficia asistenţă de specialitate din partea personalului ANPC, împuternicit în acest scop.

3.7 Consiliul consultativ

La nivel central şi local (judeţ, oraş sau comună), se constituie câte un consiliu consultativ pentru
protecţia consumatorilor. Acesta are caracter consultativ şi asigură, la nivelurile respective,
15
cadrul informaţional şi organizatoric necesar stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a
consumatorilor si corelării acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale
organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor.

Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor este format din:


• reprezentanţi ai tuturor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, care au competenţe cu caracter
general sau special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la
nivelul respectiv;
• prefect sau primar, după caz, sau reprezentanţi ai acestora;
• reprezentanţi ai asociaţiilor de consumatori;
• reprezentanţi ai altor organisme, după caz.

Componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ pentru


protecţia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte sunt stabilite de către Guvern.

3.8 Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciaţi şi operatorii economici

Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile de consumatori împotriva operatorilor


economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de
taxe de timbru. Ministerul Public poate interveni în acţiunile civile introduse, în care sunt
implicate interesele consumatorilor.

Sancţiuni aplicate în cazul încălării prevederilor O.G. 21/1992:

Încălcarea prevederilor ordonanţei 21/1992 atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională


sau penală, după caz. Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât,
potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
a) încălcarea dispoziţiilor urmatoare se sancționează cu amendă contravenţională de la
3.000 lei la 30.000 lei:
− se interzice, comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în
condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
− se interzice, producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau
contrafăcute;
− se interzice, punerea pe piaţă numai a produselor care respectă condiţiile prescrise sau
declarate;
− oprirea livrărilor, respectiv retragerea de pe piaţă şi/sau de la consumatori a produselor
la care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor
prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul
economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se
pot elimina neconformităţile respective;
− folosirea în activitatea de producţie şi depozitare a spaţiilor corespunzătoare;
− folosirea, în cadrul serviciilor prestate, numai a produselor şi procedurilor sigure şi, după
caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi
să anunţe imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este
periculos;

16
− prestarea numai de servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea
consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

b) încălcarea următoarelor dispoziţii se sancționează cu amendă contravenţională de la


2.500 lei la 25.000 lei;
− asigurarea, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de
fabricaţie, pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la
data vânzării ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi,a pieselor de schimb aferente
şi service-ului necesar produselor de folosinţă îndelungată;
− anuntarea, imediată, a autorităţilor publice competente, precum şi a producătorului
despre existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care se are la cunoştinţă că este
periculos;
− retragerea de la comercializare a produselor la care organele abilitate de lege au
constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta
constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;

c) încălcarea dispoziţiilor următoare se sancționează cu amendă contravenţională de la


2.000 lei la 20.000 lei;
− comercializarea numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate
pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru produsele
alimentare/datei durabilităţii minimale stabilite de producător;
− se interzice ,modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a
datei-limită de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe
ambalaj sau, după caz, în documentele însoţitoare;
− să nu se comercializeze produse despre care se deţin informaţii sau care se consideră
că pot fi periculoase;
− asigurarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării,
depozitării şi desfacerii produselor;
− respectarea condiţiilor prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în
contracte;
− asigurarea, la prestarea serviciilor nealimentare, a condiţiilor igienice, condiţiilor stabilite
de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării
activităţii;
− punerea pe piaţă numai a produselor sau serviciilor care corespund caracteristicilor
prescrise sau declarate, acționarea în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi
interzicerea practicilor comerciale abuzive;
− Respectarea drepturilor consumatorilor, la încheierea contractelor:
 libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se
impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici
comerciale incorecte în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora;
 de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea
exactă a preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie;
 de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate,
precum şi de achitarea preţurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor şi
penalităţilor care nu au fost stipulate iniţial în contracte sau în alte documente
aferente contractelor;

17
 de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu
corespund clauzelor contractuale;
 de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de
utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată
de către producător ori convenită de părţi;
 de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu
exactitate, în prealabil; majorarea preţului, tarifului, taxelor, comisioanelor,
dobânzilor, penalităţilor şi a altor eventuale costuri stabilite iniţial este posibilă
numai cu acordul scris al consumatorului;
 de a fi notificaţi în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor
contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităţilor sau
oricăror altor costuri, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;
 de a fi notificaţi cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeşte în
mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în
vederea formulării în scris de către consumator a unei opţiuni de prelungire a
valabilităţii acestuia.
− produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi
control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale;
− indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile şi la vederea cumpărătorului;
− în cazul produselor şi serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care
producătorul stabileşte termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta
viaţa sau sănătatea consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile
prescrise sau declarate, vânzătorul/prestatorul de servicii este obligat, la cererea
consumatorului, să le înlocuiască de îndată, să le refacă sau să restituie contravaloarea
acestora.

Există mai multe astfel de sancţiuni, amenzile putând ajunge până la 30.000 de lei, în cazul
încălcării dispoziţiilor (art. 94-914) care se referă la serviciilor de intermediere imobiliară. Aceste
sancţiuni se pot aplica atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.

Împiedicarea organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor de a


exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care pot afecta
viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.

Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50,
constituie contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare vătămarea sănătăţii sau a integrităţii
corporale a uneia sau mai multor persoane, se sancţionează cu amendă contravenţională de la
20.000 lei la 100.000 lei. De asemenea, nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia
consumatorilor care constituie contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare afectarea gravă şi în
mod repetat a intereselor economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sancţionează cu
amendă contravenţională de la 5.000 lei la 25.000 lei. În cazul aplicării sancţiunii amenzii în
aceste două cazuri, se va dispune şi închiderea definitivă a unităţii. Cei care au fost amendaţi sunt
obligaţi să suporte şi cheltuielile efectuate de terţi, persoane fizice sau juridice, în vederea
vindecării persoanelor vătămate în calitatea lor de consumatori.

Săvârşirea repetată a oricaror contravenţii prevăzute în art. 50 se sancţionează cu amendă


contravenţională de la 1.000 lei la 10.000 lei. Neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în
18
termenele şi condiţiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenţiei se
sancţionează cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei. Valoarea amenzilor
prevăzute se poate actualiza prin hotărâre a Guvernului.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai


Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. În cazul sancţiunilor cu închisoare
contravenţională, măsura se aplică de instanţa competentă, la sesizarea organului din care face
parte agentul constatator.

Organele de control pot preleva produse pentru a le testa în laboratoare. Contravaloarea


produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de către organul
administraţiei publice, dacă în urma testării nu se constată neconformităţi faţă de cerinţele de
securitate şi/sau de calitate prescrise ori declarate. În caz contrar, cheltuielile respective se
suportă de către operatorul economic.

Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune următoarele


măsuri:
1. oprirea definitivă a comercializării şi retragerea din circuitul consumului uman a
produselor care:
a) sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;
b) au termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate expirat/expirată sau data-
limită de consum/data durabilităţii minimale depăşită;
c) sunt interzise consumului uman prin reglementări legale;
d) nu respectă condiţiile de depozitare, păstrare şi expunere la comercializare sau la
care s-a schimbat starea termică iniţială fără ca operatorul economic să fie
autorizat în acest sens;
e) prezintă semne organoleptice de alterare, modificări ale aspectului, culorii,
consistenţei, gustului, mirosului;
f) prezintă semne de infestare cu paraziţi - ouă, larve, forme adulte, vii sau moarte,
precum şi resturi ori semne ale activităţii acestora, cu excepţia celor pentru care
sunt prevăzute limite prin acte normative;
g) prezintă urme de contact cu rozătoare;
h) prezintă miros şi gust străine de natura produsului;
i) prezintă miros şi gust sau pete de mucegai, cu excepţia mucegaiurilor
selecţionate, admise de procesul tehnologic;
j) conţin corpuri străine, cu excepţia produselor pentru care sunt stabilite limite prin
acte normative;
k) nu prezintă documente de provenienţă, conform prevederilor legale în vigoare.
2. oprirea temporară a prestării serviciilor, importului, fabricaţiei, comercializării produselor
sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficienţelor, în cazul
în care:
a) produsele nu sunt testate şi/sau certificate conform normelor legale;
b) produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să
fie periculoase;
c) produsele nu prezintă elementele de identificare şi de caracterizare, precum şi
documentele de însoţire;

19
d) se prestează servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea sau
interesele economice ale consumatorilor;
3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta
constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul.

Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune una
dintre următoarele sancţiuni complementare:
a) închiderea temporară a unităţii pe o durată de cel mult 6 luni;
b) închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni;
c) închiderea definitivă a unităţii;
d) suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de
exercitare a unei activităţi.

Închiderea temporară a unităţii pe o durată de cel mult 6 luni poate fi aplicată în cazurile în care
se constată:
a) lipsa condiţiilor igienico-sanitare pentru produsele şi serviciile nealimentare;
b) folosirea unor spaţii şi condiţii necorespunzătoare pentru producţie, depozitare,
comercializare sau prestare de servicii;
c) nerespectarea condiţiilor impuse de producători privind manipularea, transportul,
depozitarea şi comercializarea, dacă acestea sunt de natură să modifice, în mod periculos,
caracteristicile iniţiale ale produsului respectiv;
d) lipsa specificaţiilor tehnice, a instrucţiunilor şi a procedurilor de lucru la producătorii şi
prestatorii de servicii;
e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de încercări sau de
omologări specifice;
f) lipsa certificatelor de conformitate;
g) comercializarea alimentelor care nu respectă condiţiile prescrise sau declarate, produse
nepericuloase, dar care afectează interesele economice ale consumatorilor;
h) comercializarea alimentelor la care s-a modificat data-limită de consum/termenul de
valabilitate/data durabilităţii minimale.

Închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni poate fi aplicată în cazurile în


care se constată:
a) folosirea practicilor de comercializare abuzive sau săvârşirea repetată a unor abateri
sancţionate de organele de control în decurs de 6 luni de la prima constatare;
b) refuzul operatorului economic de a permite, în prima fază, controlul organelor de
specialitate şi la care, în urma unui control ulterior, se constată deficienţe grave;
c) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garanţie pentru lucrările de prestări de
servicii;
d) utilizarea în activitatea de service a unor piese sau componente neomologate.

Închiderea definitivă a unităţii poate fi aplicată în cazurile în care se constată:


a) importul cu bună ştiinţă al produselor care nu respectă condiţiile calitative prescrise sau
declarate ori care sunt periculoase;
b) prestarea de servicii care pun în pericol viaţa, sănătatea sau siguranţa consumatorilor;
c) punerea în vânzare a produselor despre care operatorii economici controlaţi au cunoştinţă
că sunt falsificate sau contrafăcute ori care au parametrii de securitate neconformi;
20
d) recondiţionarea şi/sau comercializarea de alimente pentru care agenţii constatatori au
dispus oprirea definitivă de la comercializare şi retragerea din consumul uman;
e) în cazul în care operatorul economic nu a sistat livrările sau nu a retras de la
comercializare ori de la beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au
constatat că sunt periculoase sau că nu îndeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori
declarate;
f) împiedicarea sub orice formă de către operatorul economic sau de către angajaţii acestuia
a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor şi
supravegherea calităţii produselor şi serviciilor să îşi exercite atribuţiile de serviciu
referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor ce pot afecta viaţa, sănătatea ori
securitatea consumatorilor sau instigarea oricărei alte persoane împotriva acestor organe;
g) comercializarea de produse interzise prin reglementările legale în vigoare;
h) continuarea desfăşurării activităţii după dispunerea măsurii de închidere temporară;
i) nerespectarea măsurilor dispuse.

Suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de
exercitare a unei activităţi are acelaşi regim, ca şi mai sus. Această sancţiune se aplică de către
autorităţile publice competente care vor fi înştiinţate în acest sens.

Aplicarea următoarelor sancţiuni, şi anume închiderea temporară a unităţii pe o durată de cel


mult 6 luni, închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni sau suspendarea
avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi încetează numai cu acordul
scris al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau al oficiilor judeţene pentru
protecţia consumatorilor, după remedierea deficienţelor care au condus la aplicarea sancţiunii
complementare.

Toate aceste sancţiuni se dispun, direct sau prin delegare, de către conducătorii autorităţilor
publice autorizate, prin ordin sau decizie. Sancţiunile contravenţionale complementare se vor
materializa prin aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu.

Dacă contravenientul nu achitată amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a


sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instituţia din care face parte agentul
constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în
vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în
folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată. La primul termen
de judecată, instanţa poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile,
în vederea achitării integrale a amenzii iar dacă acesta nu achită amenda în acest termen, instanţa
procedează la transformarea amenzii în închisoare contravenţională. Executarea sancţiunii
închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii definitive a
hotărârii.

Produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se confiscă de organele abilitate de lege, la


sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se valorifică, după caz, conform prevederilor
legale. Cât despre veniturile încasate ilicit de către operatorii economici, ca urmare a încălcării
prevederilor O.G. 21/1992, acestea se preiau la bugetul de stat de către organele abilitate ale
Ministerului Finanţelor Publice.

21
Prevederile acestei ordonanţe de guvern se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului
nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

Prevederile Ordonanţei de Guvern 21/1992 nu se aplică:


a) pagubelor generate de produsele puse în circulaţie anterior datei intrării în vigoare a
acesteia;
b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.

3.9 Dispoziţii finale şi tranzitorii

Guvernul va lua măsurile necesare pentru organizarea executării prevederilor prezentei


ordonanţe, precum şi pentru elaborarea de norme metodologice privind:
a) condiţiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de
produse şi servicii;
b) modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau
serviciile care prezintă deficienţe;
c) măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor, precum şi condiţiile în care
acestea pot fi luate de către organele administraţiei publice autorizate;
d) conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor care atestă nivelul calitativ al
produselor şi serviciilor;
e) informarea şi educarea în domeniul protecţiei consumatorilor;
f) condiţiile în care asociaţiile de consumatori pot deveni parteneri sociali cu drept de
reprezentare;
g) desfăşurarea activităţii consiliilor consultative pentru protecţia consumatorilor;

Începând cu anul 2001, numărul centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor pentru


care se acordă sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea
legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinaţie.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare
şi selectare a asociaţiilor de consumatori care înfiinţează sau în cadrul cărora funcţionează centre
de consultanţă şi informare a consumatorilor.

4. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (A.N.P.C.)

În concordanţă cu Programul de guvernare pentru perioada 2001 – 2004 a fost adoptat un


nou mod de abordare a politicii în domeniul protecţiei consumatorilor, fiind creată, prin OUG.
2/2001, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), prin reorganizarea
Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (OPC).

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii:


− participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale de
specialitate cu atribuţii în domeniu şi cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la
elaborarea strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând corelarea acesteia cu cea
existentă în Uniunea Europeană;
22
− propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de acte normative în domeniul
protecţiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea,
depozitarea, transportul, importul şi comercializarea produselor, precum şi cu privire la
prestarea serviciilor, astfel încât acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea
consumatorilor ori să afecteze drepturile şi interesele lor legitime;
− elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri
privind obiectivele, condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a
consumatorilor;
− participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei
consumatorilor, colaborând cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, conform
competenţelor ce îi revin potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
− efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate conform legii sau în laboratoare
proprii ori agreate;
− efectuează sau finanţează studii şi teste comparative cu privire la calitatea produselor şi
serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunoştinţa publicului;
− desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor; editează
publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;
− sprijină asociaţiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de lege;
− sprijină asociaţiile de consumatori în acţiunea de înfiinţare şi funcţionare a centrelor de
consultanţă, informare şi educare a consumatorilor;
− informează permanent consumatorii asupra produselor şi serviciilor care prezintă riscuri
pentru sănătatea şi securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;
− prezintă informări periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale
interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor şi intereselor
consumatorilor;
− controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare
la securitatea produselor şi serviciilor, precum şi la apărarea drepturilor legitime ale
consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piaţă la producători, importatori, distribuitori,
vânzători, prestatori de servicii şi în unităţile vamale, având acces la locurile în care se produc,
se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum şi la
documentele referitoare la acestea;
− constată contravenţii şi dispune măsuri de limitare a consecinţelor producerii, prestării,
importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse şi servicii care nu respectă
dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii, prin aplicarea sancţiunilor
contravenţionale principale şi complementare prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire
penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale;
− solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, a
licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, în condiţiile legii;
− coordonează schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente,
naţionale şi internaţionale, privind produsele şi serviciile care reprezintă risc pentru sănătatea şi
securitatea consumatorilor;
− controlează dacă mijloacele de măsurare folosite pe piaţă sunt însoţite de documentele
prevăzute de lege care atestă verificarea acestora din punct de vedere metrologic;
− sesizează factorii de decizie şi operatorii implicaţi în sistemul de certificare a calităţii
produselor şi serviciilor, în baza constatărilor proprii şi a informaţiilor primite de la organismele

23
neguvernamentale şi de la consumatori, cu privire la neconformităţile produselor şi serviciilor
destinate consumului populaţiei în raport cu documentele de certificare şi propune îmbunătăţirea
sau elaborarea de reglementări în domeniu;
− primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, potrivit
competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, precum şi sesizările
persoanelor fizice sau juridice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condiţiile
legii;
− desfăşoară activităţi de pregătire a specialiştilor în domeniul protecţiei consumatorilor;
− acordă consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor pentru persoane
juridice;
− stabileşte şi percepe taxe şi tarife pentru efectuarea de analize, încercări, expertizări,
certificări de laborator, autorizări, consultanţă, cursuri de pregătire, specializare sau
perfecţionare, alte servicii prestate în condiţiile legii;
− fundamentează şi propune în proiectul de buget resursele financiare necesare în vederea
realizării politicilor în domeniul său de competenţă;
− urmăreşte, potrivit legii, legalitatea publicităţii pentru produsele şi serviciile destinate
consumatorilor;
− autorizează operaţiunile cu metale preţioase, aliajele acestora şi pietre preţioase;
− stabileşte şi aprobă mărcile utilizate de producătorii interni, importatori sau, după caz, de
comercianţi, pe bază de tarife proprii, precum şi marca proprie de certificare;
− efectuează expertize ale metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în condiţiile legii.
− îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de
activitate.

În conformitate cu H.G. 755/2003 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale


pentru Protecţia Consumatorilor, instituţia este condusă de un secretar de stat care are calitatea
de preşedinte, ajutat de un subsecretar de stat care are calitatea de vicepreşedinte, numiţi prin
decizie a primului–ministru.

Subordonate Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sunt 41 de Oficii Judeţene


pentru Protecţia Consumatorilor şi cel al Municipiului Bucureşti.

Tot în subordonarea ANPC se află şi Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea


Produselor – LAREX – o unitate extra–bugetară, cu sediul în Bucureşti, care are 9 laboratoare
teritoriale (în Bucureşti, Arad, Baia Mare, Constanţa, Galaţi, Oradea, Satu Mare, Sibiu şi Iaşi,)
şi este acreditat de RENAR (Asociaţia de Acreditare din România) şi internaţional de TUV
Germania pentru efectuarea de teste şi analize de laborator. ANPC dispune de o reţea proprie de
laboratoare la nivel teritorial (Bacău, Vrancea, Neamţ, Mureş, Brăila şi Suceava) şi Laboratorul
pentru Analiza Calităţii Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice din Bucureşti.

A.N.P.C. are responsabilităţi şi în ceea ce priveşte informarea şi educarea consumatorilor.


Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor oferă explicaţii consumatorilor despre
modalitatea de testare a unui produs sau de efectuare a unei reclamaţii prin publicarea diferitelor
broşuri sau pliante. De asemenea, acestui organism îi revine sarcina educării consumatorilor
pentru ridicarea bonului de cumpărare, fără de care nu se poate susţine ulterior o reclamaţie sau
o sesizare.
24
Activitatea de informare şi educare a consumatorilor desfăşurată de către Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor s-a materializat în numeroase acţiuni. Astfel,
− în perioada 2001-2003 s-au desfăşurat 86.000 acţiuni de informare concretizate prin
publicarea a 35.000 articole în presa locală şi centrală şi realizarea a 51.000 emisiuni
radio-TV.
− de două ori pe saptămână Radio România Actualităţi a găzduit ANPC într-o rubrică
intitulată „Cântăriţi şi preveniţi”;
− studio-ul teritorial de radio din Cluj a avut o emisiune săptămânală „În Obiectiv”
unde au fost prezentate acţiunile oficiilor teritoriale de protecţia consumatorilor din
regiunea Transilvania;
− o dată la trei săptămâni ANPC împreună cu Societatea Romana de Televiziune a realizat
pe programul Romania 1 emisiunea „Protecţia consumatorilor”;
− ANPC a desfăşurat trei campanii de mediatizare a drepturilor consumatorilor:
 „Siguranţă şi securitate pentru consumatori”,
 „Siguranţa produselor alimentare (SPA)”,
 „Alege, este dreptul tău”.
− în baza protocolului de colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,
ANPC a desfăşurat acţiuni de educare a tinerilor consumatori prin distribuirea a peste
100.000 afişe educaţionale SPA în 5.850 de şcoli cu clase primare din intreaga ţară, un
milion de copii fiind beneficiarii primirii de noţiuni elementare de igienă, pentru buna
derulare a programului guvernamental „Lapte-Corn”;
− în baza aceluiaşi protocol s-a organizat la nivel judeţean şi naţional concursul pe
probleme de protecţia consumatorilor la care au participat elevi din toate liceele cu
profil economic din intreaga ţară;
− elaborarea si editarea „Ghidului consumatorilor de produse şi servicii”;
− elaborarea şi editarea „Sistemul legislativ şi instituţional de protecţie a
consumatorilor în România”;
− elaborarea şi editarea ghidului consumatorilor de servicii turistice „Infoturist”;
− editarea ghidului „Siguranţa produselor alimentare”;
− realizarea a două sondaje de opinie la nivel naţional efectuate de institutul Metro
Media Transilvania privind evaluarea problemelor cu care se confruntă consumatorii şi
gradul de informare al acestora;
− realizarea site-ului web al ANPC: www.anpc.ro;
− realizarea site-ului www.siguranta-alimentara.ro in limba română şi in limba engleză.

De asemenea, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este implicată în procesul


de armonizare a legislaţiei naţionale cu prevederile legislaţiei europene în domeniul protecţiei
consumatorilor. Experţii Autorităţii participă efectiv la elaborarea reglementărilor Uniunii
Europene. De asemenea, aceasta este implicată în dezvoltarea mecanismului de cooperare
transfrontalieră bazat pe schimbul rapid de informaţii privind produsele periculoase de pe piaţa
unică.

Ceea ce se urmăreşte, dincolo de crearea unui cadru legislativ coerent menit să asigure
respectarea drepturilor consumatorilor şi un mediu concurenţial echitabil, este implicarea
consumatorilor. Modelul legislativ care se doreşte a fi transpus în practică este centrat pe ideea
25
de consumator educat, informat şi activ care işi cunoaşte drepturile şi nu ezită să şi le apere
atunci când este cazul, după cum a declarat Constantin Cerbulescu, preşedinte ANPC.

5. Transpunerea legislaţiei europene în România

În continuarea procesului de transpunere în legislaţia naţională a Directivelor eurpene, în luna


iunie 2010 a fost finalizată transpunerea Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit
pentru consumatori prin publicarea în Monitorul Oficial al României a Ordonanţei de Urgenţă
50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Prin OUG 50/2010 s-a urmărit crearea
unui cadru normativ complex, adaptat situaţiei specifice din România, astfel încat să se asigure o
mai bună protecţie consumatorilor dar şi un mediu favorabil dezvoltării concurenţei. Actul
normativ cuprinde atât transpunerea Directivei 2008/48/CE cât şi importante prevederi ce nu se
regăsesc în această Directivă dar a căror reglementare la nivel naţional a devenit necesară având
în vedere situaţia existentă pe piaţa românească în domeniul creditelor destinate consumatorilor.

ANPC a contribuit, alături de Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice,


Ministerul Justiţiei, la elaborarea transpunerii pentru acele aspecte din cadrul Directivei
2009/110 privind moneda electronică ce revin în competenţa sa. În prezent, proiectul actului
normativ naţional se află în procesul de avizare.

De asemenea, ANPC pregateşte transpunerea în legislaţia românească a Directivei 2008/122/CE


privind protecţia consumatorilor în ceea ce priveşte anumite aspecte referitoare la contractele
privind dreptul de folosinţă a bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de
vacanţă cu drept de folosinţă pe termen lung, precum şi la contractele de revânzare şi de schimb.
Proiectul de act normativ ce va transpune această Directivă urmează a fi afişat pe site-ul ANPC
pentru consultare de către toate parţile interesate.

5.1 Contribuţie activă la elaborarea proiectelelor normative europene

Pentru proiectele de acte comunitare iniţiate de Comisia Europeană în domeniul protecţiei


consumatorilor, în vederea comunicării poziţiei României, ANPC formulează puncte de vedere
cu privire la articolele reglementărilor aflate în discuţie, în diverse faze ale procesului de
reglementare la nivelul instituţiilor Uniunii Europene, având în vedere drepturile şi interesele
consumatorilor. Astfel, sunt transmise puncte de vedere cu privire la următoarele proiecte:
• Propunerea de Directivă privind drepturile consumatorilor;
• Propunerea de Regulament referitor la informarea consumatorilor privind alimentele;
• Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind drepturile
calatorilor din transportul cu autobuzul şi autocarul şi de modificare a Regulamentului
CE2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile nationale;
• Propunerea de Regulament privind drepturile călătorilor din transportul pe mare şi pe
apele de interior.

5.2 Cooperarea transfrontalieră

La nivelul Uniunii Europene, pentru a înlesni cooperarea între statele membre în cazul încălcării
legislaţiei europene a fost creat, în baza Regulamentului (CE) 2006/2004 referitor la cooperarea
26
autorităţilor administrative în domeniul protecţiei consumatorilor, un sistem informatic, respectiv
reteaua „sTESTA”. Sistemul permite statelor membre să facă schimb de informaţii şi să ia
măsurile necesare în cazul afectării intereselor colective ale consumatorilor europeni, astfel încât
drepturile acestora să fie respectate.

În baza prevederilor Regulamentului (CE) 2006/2004, ANPC participă la:


• Exerciţiul comun Internet Sweep 2008 care a continuat şi în semestrul I 2010 în vederea
finalizării acestuia, organizat de Comisia Europeană - Reţeaua comunitară CPC
(Cooperarea in domeniul protecţiei consumatorilor), la nivelul autorităţilor competente
din toate statele membre ale UE, având ca obiectiv inspectarea site-urilor web care
comercializează tonuri de apel, imagini de fundal pentru telefoane mobile, înregistrări
pentru servicii chat, jocuri, logo-uri etc si care au drept tinta consumatorii nationali,
pentru a depista continuturile neconforme cu cerintele legale armonizate in domeniul
protecţiei consumatorilor şi a dispune corectarea practicilor incorecte;
• Finalizarea exerciţiului comun Internet Sweep 2009 organizat de Comisia Europeană
având ca scop verificarea site-urilor care comercializează produse electronice: MP3/MP4,
PC-uri şi accesorii, camere digitale, DVD-uri, telefoane mobile, console de jocuri. În
cadrul acestei acţiuni, ANPC a verificat 11 website-uri care comercializeaza produse
electronice;
• Demararea actiunii comune internet Sweep 2010 privind verificarea website-urilor care
comercializeaza bilete pentru evenimente culturale si sportive. In cadrul acestui nou
proiect (Sweep Internet 2010), ANPC a verificat 10 website-uri de intermediere a
comercializarii biletelor pentru evenimente, 7 dintre ele fiind propuse pentru continuarea
investigatiilor, intrucat prezinta nereguli. Conform procedurii acţiunii comune, în
următoarea etapă se vor lua măsuri pentru corectarea deficienţelor constatate.

5.3 Punct naţional de contact – RAPEX

În baza Directivei 2001/95/CE privind Securitatea Generală a Produselor (GPSD) este stabilit un
Sistem Rapid de Informaţii Comunitar (RAPEX) pentru schimbul rapid de informaţii între
Statele Membre şi Comisie, privind măsurile şi acţiunile întreprinse în raport cu produsele ce
prezintă un risc serios pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor.

În cursul anului 2010 România, prin ANPC ca punct naţional de contact pentru „Sistemul de
schimb rapid de informaţii privind produsele periculoase destinate consumatorilor - RAPEX”, a
transmis 27 de notificări de produse periculoase depistate pe piaţa naţională. Dintre acestea, o
pondere mare au avut-o produsele electrice: prelungitoare electrice, veioze, lampi birou, etc.
Riscul pe care aceste produse il prezintă este de şoc electric şi incendiu. În acest caz
consumatorii trebuie atenţionaţi să achiziţioneze produsele numai din magazine şi/sau raioane
specializate, să verifice existenţa instrucţiunilor de utilizare care trebuie să fie traduse în limba
română şi să respecte condiţiile de instalare şi exploatare prescrise de producător.
Comisia Europeană publică produsele periculoase depistate de către statele membre pe site-ul
oficial: http://ec.europa.eu/consumers/dyna/rapex/rapex_archives_en.cfm.

5.4 Implicarea societăţii civile, sprijin pentru protecţia consumatorilor

27
ANPC acordă o atenţie deosebită informării şi educării societăţii civile, iar în acest sens a
constituit, la nivelul Comisariatelor Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor, puncte de
informare prin intermendiul cărora consumatorii beneficiază de consiliere şi de legislaţia din
domeniu.

De asemenea, ANPC sprijină şi colaborează cu ECC-România, centru european cofinanţat de


Uniunea Europeană şi ANPC. Prin intermediul site-ului ECC-România - www.eccromania.ro –
sunt puse la dispoziţia celor intersaţi informaţii cu privire la legislaţia din domeniul protecţiei
consumatorilor, şi le sunt oferite sfaturi şi informaţii utile consumatorilor. În cadrul centrului se
desfaşoară activităţi ca: acordarea de consultanţă individuală şi de grup consumatorilor,
informarea consumatorilor prin elaborarea şi editarea de materiale informative (pliante, broşuri
studii de piaţă) pe domenii prioritare, acţiuni de educare a consumatorilor, facilitarea soluţionării
problemelor întâmpinate, în special în cazurile în care au facut achiziţii într-un alt stat european
(comerţ transfrontalier).

Campanii de informare, deja cu tradiţie în activitatea ANPC, sunt cele organizate cu ocazia Zilei
Mondiale a Drepturilor Consumatorilor - 15 Martie 2010, dar şi cele destinate tinerilor
consumatori prin organizarea, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Cercetarii, Tineretului şi
Sportului, a concursului „Alege! Este dreptul tău”.

6. Studii de caz

1. Firma „ES” S.R.L. comercializează jucării. Din gama sortimentală oferită de către firmă
există unele produse care pot pune în pericol viaţa celor care le utilizează. Oferta firmei „ES”
S.R.L. este următoarea:

• podoabe pentru sărbătorile de iarnă;


• echipament sportiv;
• jucării „profesionale” instalate în locuri publice;
• puşti şi pistoale cu aer;
• jocuri de artificii, inclusiv capse, în afara celor proiectate special ca jucării etc..

În anul 1997, un client a cumpărat pentru fiul său în vârstă de 5 ani, un minitopogan de la firma
„ES” S.R.L.. La vânzare, produsul a fost verificat în prezenţa cumpărătorului, cu toate
accesoriile respective. Jucăria trebuia însoţită însă şi de instrucţiuni care să atragă atenţia asupra
necesităţii executării de verificări şi întreţinerii periodice a principalelor părţi componente ale
produsului, deoarece în lipsa acestora produsul ar putea cauza rănirea copiilor.

La 4 zile de la achiziţionarea produsului, copilul în vârstă de 5 ani, în timp ce se juca pe


topogan cade de la o înălţime apreciabilă datorită ruperii legăturii ce unea scara cu partea
înclinată a topoganului. În urma căderii copilul s-a accidentat grav: o rană la cap ce a necesitat
zece copci şi mâna stângă fracturată. În urma acestui accident, firma „ES” S.R.L. a fost dată în
judecată de către părinţii copilului, datorită verificării incomplete a produsului comercializat.

Articolul 2 al directivei 18/1996 prevede că utilizatorii de jucării trebuie să fie protejaţi


împotriva riscului rănirii fizice atunci când jucăriile sunt folosite conform destinaţiei sau într-un
28
mod previzibil ţinând cont de comportamentul normal al copiilor. Gradul de risc prezent în
folosirea unei jucării trebuie să fie corespunzător cu abilitatea utilizatorilor şi, în caz particular,
supraveghetorii lor să le facă faţă.

În urma sesizării făcute de către cumpărător, reprezentanţii firmei „ES” S.R.L. şi ai Oficiului
pentru Protecţia Consumatorilor s-au deplasat la locul accidentului pentru a verifica cele
afirmate de reclamant. Constatând veridicitatea celor susţinute de către părinţii copilului rănit
este informat Consiliul de Administraţie al firmei cu privire la daunele provocate familiei în
cauză.

În urma procesului intentat, familia a avut câştig de cauză, primind despăgubiri materiale de
15.000.000 lei vechi, iar firmei „ES” S.R.L. i s-a retras dreptul de a comercializa astfel de
produse până la o nouă verificare a liniei de asamblare a jucăriei care a cauzat prejudiciul
respectiv.

2. Inspectorii Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) au controlat zona


pavilionului H, din Parcul Herăstrău, unde au dat amenzi de 10.000 de lei şi au oprit, temporar,
activitatea câtorva firme, care nu au putut prezenta documente din care să rezulte legalitatea
desfăşurării activităţii de alimentaţie publică. Principalele abateri au constat în lipsa autorizaţiei
sanitar-veterinare şi în neinformarea consumatorilor. Spre exemplu, lipseau cu desăvârşire
informaţiile privind cantitatea netă per bucată pentru micii vânduţi, lipsa afişării informaţiilor
necesare consumatorilor pentru a şti unde pot reclama neregulile întâmpinate, precum şi cu privire la
ingredientele cu efecte alergene care pot constitui un posibil pericol pentru persoanele care suferă de
diferite alergii. Această situaţie a fost constatată la prepararea şi comercializarea produsului "cartofi
spiralaţi prăjiţi", la care se utilizau amestecuri de condimente ce conţineau ingrediente alergene
(gluten, lapte, soia, ţelină).

Consumatorii sunt sfătuiţi:

• să refuze produsele care prezintă semne organoleptice de alterare, modificări ale aspectului,
culorii, consistenţei, gustului, mirosului sau care prezintă semne de infestare cu paraziţi;
• să refuze produsele care prezintă aspect necorespunzător;
• să refuze produsele alimentare care prezintă urme de mucegai;
• să refuze produsele pentru care au îndoieli privind calitatea şi modul de informare prin
etichetare;
• să refuze produsele care prezintă data durabilităţii minimale modificată sau depăşită;
• în cazul în care suferă de alergie la un component alimentar, la cumpărarea produselor
alimentare care se comercializează în vrac şi la care nu au acces direct la lista ingredientelor,
să nu ezite să solicite vânzătorului informaţii referitoare la aceste ingrediente;
• la cumpărarea produselor alimentare, să solicite şi să păstreze bonul de casă pentru a putea
proba în cazul în care doresc să reclame calitatea/siguranţa unui produs;
• să nu cumpere produse alimentare din locuri neautorizate; comerciantul respectiv nu are
posibilitatea să asigure condiţiile optime de transport, depozitare şi comercializare şi

29
consumatorii riscă să achiziţioneze un produs neconform sau chiar nesigur care poate să le
afecteze sănătatea.

3. Protecţia Consumatorilor a amendat cu 50.000 lei sucursala din Braşov a Credit Europe Bank,
unde mai multe persoane au reclamat că le-au fost golite conturile, după ce banca a anunţat păgubiţii
că işi vor primi banii înapoi după finalizarea anchetei poliţiei, se arată într-un comunicat al
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Totodată, Comisariatul Judeţean pentru
Protecţia Consumatorilor (CJPC) Braşov a dispus ca banca să restituie consumatorilor banii datoraţi
în termen de maxim 15 zile.

În urma controlului efectuat de CJPC Braşov s-a constatat lipsa banilor din conturile a 12 clienţi ai
băncii, prejudiciu în valoare de 1,77 milioane de lei (aproximativ 420.000 euro) cauzat, se pare, de un
angajat al băncii. La sesizările consumatorilor, banca a răspuns că va returna banii după finalizarea
anchetei poliţiei. Comisarii au concluzionat că banca nu îşi respectă obligaţiile asumate prin contract
şi au aplicat operatorului economic o amendă contravenţională în valoare de 50.000 lei.

"Banca are obligaţia să repare în cel mai scurt timp orice prejudiciu cauzat clienţilor săi. Banca
răspunde pentru conduita angajaţilor săi şi nu are niciun drept de a amâna onorarea obligaţiilor faţă
de consumatori sub pretextul finalizării anchetei judiciare. Vom aplica operatorului economic amenzi
contravenţionale pentru fiecare nou caz sesizat Comisariatului Judeţean pentru Protecţia
Consumatorilor, până când banca va inţelege să-şi respecte clienţii", a declarat Constantin
Cerbulescu, preşedinte ANPC. Acesta mai recomandă tuturor clienţilor să verifice soldul conturilor
pe care le au deschise la această bancă şi să sesizeze de urgenţă orice neregulă.

30