Ministerul Educației

MOLDCOOP
Colegiul Cooperatist din Moldova

PORTOFOLIU
La disciplina
“Bazele comerțului”

Efectuat: Grițco Iulian

Gr.1CM-11
Verificat: Brînză Viorica
Chișinău 2019
 Cuprins
1.Comerțul Cooperatist
1.1 Formele cooperatiste ale comerțului……………………….…3
1.2 Structura generală a sistemelor comerciale organizate de
cooperatie de consum……………………………………………..5
1.3 Serviciile oferite oferite de către unitățile comerciale ale
cooperației de consum…………………………………….………9

2.Comerțul electronic
2.1 Definirea conceptului de comerț electronic………………....11

2.2 Categorii de comerț electronic……………………………....12

2.3.Avantajele și dezavantajele comerțului electronic……..……15
2.4.Modele de comerț electronic………………………….……..17

Bibliografie……………………………..……………………21

2
 1.Comerțul Cooperatist
1.1 Formele cooperatiste ale comerțului ale comerțului
Formele cooperatiste ale comerţului integrat cunosc şi ele, la rîndul lor, mai multe
modalităţi concrete de realizare, structura sistemului cuprinzînd, în principal,
comerţul realizat de cooperaţia de consum şi pe cel organizat de către cooperative ale
unor întreprinderi sau ale administraţiei.

Cooperativele de consum reprezintă societăţi ale căror membrii se unesc pentru a-şi

asuma o funcţie de distribuţie, beneficiile realizate fiind repartizate între toţi membrii
cooperatori. În cadrul acestor societăţi cooperatiste, membrii aderenţi dispun de
puteri egale, fiecare contînd cu un singur vot în ansamblul general. Actul de vînzare-
cumpărare în cadrul magazinelor cu amănuntul ale asociaţilor cooperativei de
consum este deschis însă tuturor consumatorilor, nefiind limitat sau restricţionat prin
calitatea de membru cooperator, altfel spus poate cumpăra orice persoană care intră în
magazin.

Principalele principii şi trăsături caracteristice prin care se distinge sistemul de

organizare a activităţii comerciale desfăşurate de cooperativa de
consum. Acestea apar din latura deosebită a societăţilor respective care, aşa după
cum reiese din definirea statutului lor, sunt firme colective, create pentru asigurarea
activităţii de aprovizionare cu mărfuri a populaţiei dintr-o anumită zonă. Drept
urmare, în prim plan apar principiile unei organizări colective, urmate apoi de
trăsăturile prin care se caracterizează activitatea de ansamblu a unor astfel de societăţi
comerciale.

3
În cadrul principiilor de organizare, se pot avea în vedere următoarele aspecte:

 asigurarea liberei adeziuni pentru orice membru al comunităţii care

îndeplineşte condiţiile de drept stabilite pentru aderarea la activitatea unei
organizaţii sau asociaţii colective şi este în măsură să subscrie o parte - o
acţiune - din capital;
 promovarea strictă a ideii potrivit căreia fiecare membru aderent are
dreptul la un singur vot, indiferent de puterea economică pe care o deţine, în
felul acesta asigurîndu-se posibilitatea ca atît săracul, cît şi bogatul să participe
la gestionarea activităţii fiecărei cooperative de consum, pe picior de egalitate;
 instituirea practicii repartizării de către societăţile cooperatiste, către
membrii lor, a unei părţi din beneficiul realizat, proporţional cu valoarea
capitalurilor subscrise;
 desfăşurarea unei intense activităţi de educare a consumatorilor sub diverse
forme: informarea continuă, consultaţii, conferinţe pe diferite teme ale
consumului, editare de cataloage, pliante, ziare proprii etc.

Asemenea acţiuni educaţionale se referă atît la sistemul de aprovizionare cu mărfuri,

produse comercializate, preţuri şi facilităţi de cumpărare, servicii etc., cît şi la
fenomene conexe, cum ar fi sistemul nutriţional, evoluţia modei vestimentare,
organizarea activităţii în cadrul diferitelor ferme agricole, bricolaj, cultură, sisteme de
instruire profesională etc.

Trăsăturile caracteristice prin care se distinge activitatea comercială

desfăşurată de cooperativele de consum reprezintă de fapt materializarea şi
concretizarea obiectivelor ce stau la baza constituirii unor astfel de societăţi, cît
şi a principiilor de organizare. Între acestea, în mod deosebit atrag atenţia:

 ideea înlocuirii luptei pentru un profit cît mai mare cu preocupările pentru
asigurarea unei cît mai bune aprovizionări şi serviri a populaţiei consumatoare
aferente sau care se aprovizionează prin magazinele societăţii cooperatiste; se

4
 are în vedere, de fapt, că scopul mişcării cooperatiste constă într-o cît mai bună
aprovizionare şi servire a consumatorilor şi nu beneficiul în sine;
 servirea membrilor cooperatori în condiţii cît mai bune, care reprezintă
principala preocupare a societăţilor comerciale ale cooperaţiei de consum, se
constituie într-un obiectiv deosebit de complex ce priveşte deopotrivă:
practicarea unor preţuri cît mai reduse, garantarea calităţii produselor oferite,
promovarea unor servicii comerciale cît mai adecvate nevoilor şi exigenţelor
consumatorilor, asigurarea plăţii curente către membrii cooperatori al
beneficiilor la capitalul subscris, apărarea drepturilor consumatorilor etc.,
precum şi implicarea şi educarea acestora prin sisteme clasice (grădiniţe de
copii, şcoli primare sau specifice, şcoli profesionale, cursuri de instruire etc.);
 societăţile comerciale ale cooperaţiei de consum reprezintă asociaţii de
persoane şi nu de capitaluri;
 la societăţile cooperatiste, reprezentînd asociaţii de persoane şi nu de capital,
apare şi o altă trăsătură, respectiv aceea potrivit căreia acestea reprezintă
societăţi cu capital variabil, fiecare aderent putînd subscrie una sau mai multe
părţi sociale, în unele ţări sau zone practicîndu-se şi sistemul acţiunilor;
 societăţile comerciale organizate de către cooperaţia de consum reprezintă
forme de comerţ integrat, asumîndu-şi, prin forme specifice, atît funcţii ale
comerţului cu ridicata, cît şi funcţii ale comerţului cu amănuntul.

1.2 Structura generala a sistemelor comerciale organizate de

cooperația de consum
 In sensul prezentei legi, urmatoarele notiuni principale semnifica: cooperativa de
consum – asociatie autonoma si independenta de personae fizice,  creata  pe 
principiul liberului consimtamint,  prin cooperarea de parti sociale ale  membrilor 
sai,  care  desfasoara  activitati  economice pentru satisfacerea intereselor acestora si
necesitatii lor de consum; uniune teritoriala  a cooperativelor de consum (denumita in

5
continuare uniune  teritoriala)  –  uniune  a  cooperativelor  de  consum,  creata  pe
principiul teritorial si al liberei asocieri; uniune centrala  a  cooperativelor  de 
consum (denumita in continuare uniune centrala) – uniune a cooperativelor de 
consum  si/sau  a  uniunilor teritoriale, creata pe principiul liberei asocieri;
organizatie cooperatista  de  consum  – cooperativa de consum,  uniune teritoriala,
uniune centrala; organizatie cooperatista asociata – organizatie cooperatista de
consum asociata la uniunea teritoriala si/sau la uniunea centrala; intreprindere
cooperatista  –  intreprindere  cu  statut  de  persoana juridica,  infiintata  de 
organizatia  cooperatista   de   consum,   intru realizarea scopurilor si sarcinilor ei,  ca
intreprindere comerciala,  care desfasoara activitati conform legislatiei si propriului
statut; cooperatie de consum – sistem de organizatii cooperatiste de consum si de 
intreprinderi  cooperatiste,  menit sa satisfaca necesitatile membrilor acestor
organizatii, precum si ale celorlalte categorii de consumatori; membru cooperator –
persoana fizica detinatoare a cel putin unei parti sociale subscrise in fondul partilor
sociale al cooperativei de consum; organe supreme   de   conducere   –   adunarea 
generala  a  membrilor cooperatori  –  in  cazul  cooperativei  de  consum;  conferinta 
membrilor asociati – in cazul uniunii teritoriale;  congresul cooperatiei de consum –
in cazul uniunii centrale; organe de conducere si de control – organele supreme de
conducere  ale organizatiei  cooperatiste  de consum;  consiliul de administratie; 
biroul executiv; comisia de cenzori; taxa de inscriere – suma care trebuie platita
obligatoriu la inscriere in organizatia cooperatista de consum; cotizatie de  membru  –
defalcari in forma de cotizatie de asociere pe care organizatia cooperatista asociata
trebuie sa le verse  obligatoriu  in contul uniunii teritoriale si/sau al uniunii centrale;
parte sociala  –  aportul  patrimonial in bani al membrului cooperator si/sau al
organizatiei cooperatiste asociate la fondul partilor sociale  al organizatiei
cooperatiste de consum; proprietate a   cooperatiei   de   consum  –  bunurile 
organizatiilor cooperatiste de consum inregistrate in bilanturile acestora.

Structura generală a sistemelor comerciale organizate de cooperaţia de

consum diferă de la o ţară la alta, purtînd amprenta impactului organizării statale, a

6
gradului de organizare a diferitelor categorii de populaţie, a posibilităţilor de
cooperare cu producătorii şi cu marile firme de comerţ existente în cadrul pieţei,
precum şi a multiplelor fenomene caracteristice economiei de piaţă din cadrul fiecărei
ţări. Cercetînd experienţa diverselor ţări occidentale în acest domeniu, reiese că, în
multitudinea structurilor ce caracterizează sistemele de organizare a comerţului,
cooperaţiei de consum i se pot contura cîteva aspecte ce pot sta la baza organizării
acestei activităţi în orice ţară .

În primul rînd se disting două tipuri de structuri funcţionale:

 

 o structură teritorială, formată din cooperative de consum locale, care sunt

organizate şi funcţionează similar cu sistemul întreprinderilor comerciale cu
sucursale multiple, fiecare magazin cooperatist jucînd rolul unei sucursale;

 o structură centrală, formată din organisme de coordonare - federale,

federaţii sau institute ale cooperativelor de consum - din organisme tehnice
implicate în procesul de cumpărare a mărfurilor şi aprovizionare a
cooperativelor de consum teritoriale sau direct a sucursalelor acestora -
centrale de cumpărare cooperatiste - şi din organisme financiare, care asigură
finanţarea pe termen lung a diverselor acţiuni întreprinse de cooperativele de
consum sau unele acţiuni colective, garantarea creditelor pentru unele societăţi
cooperatiste etc.

În al doilea rînd, trebuie subliniat că structurile teritoriale, la rîndul lor, diferă şi ele
de la o ţară la alta, putînd exista:

 societăţi comerciale cooperatiste, cu o bază strict locală, deservind populaţia

unei anumite localităţi;
 societăţi comerciale coopera tiste specializate, axate pe comercializarea
numai a produselor alimentare, pe comercializarea unor anumite categorii de

7
 produse nealimentare (textile, încălţăminte, articole de menaj şi materiale de
întreţinere etc.) sau numai a anumitor categorii de servicii;
 societăţi comerciale cooperatiste regionale sau zonale, care reprezintă
întreprinderi mai mari, au contracte permanente cu centralele de cumpărare,
dispun de magazine mari şi chiar foarte mari, prin intermediul cărora
comercializează sortimente foarte largi de mărfuri şi pot acorda asistenţă de
specialitate sau diverse ajutoare micilor societăţi cooperatiste locale sau
specializate;

În al treilea rînd, se detaşează faptul că activităţile comerciale organizate de

cooperativele de consum cunosc un anumit grad de centralizare sistematică, între
societăţile comerciale ale cooperaţiei de consum locale şi cele zonale sau locale
existînd atît relaţii de colaborare, cît şi relaţii de subordonare.

Astfel, federaţiile centrale ale cooperativelor de consum pun la dispoziţia societăţilor

comerciale locale numeroase servicii de ordin contabil, juridic, fiscal, social etc. În
schimb, societăţile comerciale locale varsă în contul federaţiilor o anumită cotizaţie,
furnizează informaţii şi date statistice, primesc inspectorii, revizorii federaţiei, aplică
politica stabilită de congresele lor naţionale etc.

Dată fiind natura structurală a societăţilor cooperatiste - asociaţii de persoane şi nu de

capital - cît şi tipul relaţiilor care stau la baza derulării activităţii organizaţiilor
teritoriale şi a celor centrale, comerţul cooperatist de consum formează un sistem în
cadrul căruia diferitele tipuri de magazine sau secţii locale sunt grupate în
cooperative specializate locale sau zonale care, la rîndul lor, se reunesc formînd
federaţii, institute, organizaţii sau uniuni naţionale.

Aceste federaţii naţionale poartă aşa după cum se observă, diferite denumiri, variind
de la o ţară la alta, sub acest aspect, dar în fond reprezentînd acelaşi lucru: organul
central de reprezentare, coordonare, consultare şi ajutorare a societăţilor comerciale
ale cooperativelor de consum.

8
1.3 Serviciile oferite de către unitățile comerciale ale cooperației
de consum.

Caracteristic activităţii comerciale realizate de cooperaţia de consum, aşa după cum

s-a mai arătat, apare şi faptul că unităţile acestui sistem, alături de vînzarea
produselor, realizează şi oferă aderenţilor săi şi, în ultimele două decenii, marelui
public cumpărător, numeroase alte prestaţii mai puţin legate de procesul direct al
comercializării mărfurilor. Între acestea atrag atenţia în mod deosebit, următoarele:

 realizarea ajutorului intercooperatist, care reprezintă un complex de acţiuni de

solidaritate în sectorul social, materializate în organizarea unor colonii de
vacanţă, case de odihnă, cure preventorii heliomarine, organizarea unor
grădiniţe de copii, sponsorizarea unor şcoli primare etc.;
 construirea unor hoteluri, organizarea activităţii acestora şi punerea la
dispoziţia marelui public a tuturor serviciilor oferite de către acestea; membrii
cooperatori beneficiază, în acest caz, de tarife speciale;
 organizarea unor agenţii cooperatiste de voiaj, atît independente cît şi în incinta
magazinelor cu amănuntul, venind astfel în sprijinul publicului vizitator, atît
prin natura complexă a serviciilor oferite, cît şi prin proximitatea lor;
 acordarea sau garantarea unor credite familiale; asemenea credite pot fi
acordate sau garantate fie de către înseşi cooperativele locale de consum, fie de
către băncile centrale cooperatiste, în scopuri investiţionale, atît membrilor
cooperatori, cît şi oricărui cetăţean din zona de activitate a cooperativei de
consum, cunoscut şi garantat de populaţia din zona respectivă;

9
  realizarea unor servicii de asigurări pentru membrii cooperatori, prin
intermediul unor societăţi de asigurare special create în cadrul sistemului
cooperatist respectiv;
 organizarea şi realizarea unor servicii educaţionale, în ultimele decenii
trecîndu-se la fondarea unor şcoli proprii de pregătire generală în domeniul
activităţii cooperatiste, reciclări şi diverse cursuri profesionale de specializare
pe anumite domenii;
 organizarea unor centre de documentare familială, care furnizează gratuit
informare juridică, fiscală, educaţională, medicală, socială etc., pentru toate
familiile de cooperatori;
 editarea unor numeroase şi atrăgătoare publicaţii periodice, care inserează
importante informaţii în favoarea consumatorilor, aspecte educaţionale,
consultaţii tehnice, juridice etc. 

În cadrul acestor publicaţii se înscriu şi reviste sau ziare de strictă specialitate, care
prin materialele publicate vin în sprijinul direct al personalului societăţilor
cooperatiste, al responsabililor de raioane şi de mici puncte de vînzare, al managerilor
de mari magazine, al personalului de specialitate care se ocupă de cumpărările de
mărfuri şi de logistică comercială etc.;

 organizarea unor laboratoare specializate, atît pe lîngă societăţile cooperatiste

zonale, cît şi în cadrul organizaţiilor centrale. Aceste laboratoare desfăşoară o
activitate largă, avînd efecte deosebite asupra activităţii comerciale. Ele
garantează calitatea produselor, fundamentează principiile de selecţie a
furnizorilor, termenele de livrare a mărfurilor şi politica de stocaj, în funcţie de
specificul fiecărui produs şi de zona în care acesta se comercializează. Mai
mult, asemenea laboratoare organizează testări şi controale asupra produselor
existente pe piaţă , oferind informaţii, prin publicaţiile editate, cu privire la
calitatea produselor testate, la modul de utilizare etc., contribuind astfel la
întărirea protecţiei consumatorilor.

10
 2.Comerțul electronic
2.1 Definirea conceptului de comerț electronic

Comertul electronic nu are o definitie stricta care sa fie acceptata la nivel general,
pentru ca aceasta se poate modifica in functie de numeroase variabile. Numai din
faptul ca e-commerce este strict corelat cu internetul si cu tehnologia virtuala, acestea
fiind domenii in continua schimbare si evolutie, face imposibila existenta unei
definitii general valabile. Totusi, de-a lungul timpului, ca urmare a unor studii si a
unei vaste experiente in domeniu, multi experti au incercat sa cuprinda cat mai multe
aspecte generale ale acestei definitii si sa le nuanteze pe cele variabile.

Astfel, nefacand parte din randul acestor experti, am cautat sa redau chiar citandu-i pe
unii dintre ei, dar fara a avea pretentia de a surprinde absolut toate particularitatile
notiunii de comert electronic.

 “Comert electronic inseamna, in acceptiune 'traditionala', utilizarea in retele cu

valoare adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente (EDI),
a comunicatiilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei electronice.
Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor in Internet, in toate
segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a
folosi aceste retele in aria unui nou tip de comert, comertul electronic in Internet, care
sa apeleze - pe langa vechile servicii amintite - si altele noi.”

“O definitie succinta si larg acceptata este urmatoarea: Comertul electronic (e-

commerce, pe scurt EC) este acea maniera de a conduce activitatile de comert care

11
foloseste echipamente electronice pentru a mari aria de acoperire (locul in care se pot
afla potentialii clienti) si viteza cu care este livrata informatia. EC ofera oportunitatea
de a comercializa produse in intreaga lume, sporind numarul de potentiali clienti in
primul rand prin eliminarea barierelor geografice dintre clienti si comercianti.”

“Comert electronic (sens restrans) : comertul electonic este totalitatea actelor de

comert care se desfasoara de la inceput la sfarsit prin mijloace electronice sau cu
suport electronic. Adica contactez o firma printr-un mijloc electronic (mail, mesaj pe
internet, sms, etc), primesc o oferta electronica, fac comanda electronic (mail,
shopping cart, formular online) si plata o execut electronic (card).

Comert electronic (sens larg) : comertul electronic este totalitatea actelor de

comert care au in desfasurarea lor o pondere a mijloacelor electronice covarsitoare
pentru realizarea actului de comert. ”

“Un schimb electronic de informatii intre o afacere si clientii sai. Aceasta se poate

face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar
citeva dintre mijloace.”

“Comertul electronic (e-commerce) este procesul de cumparare, vinzare sau

schimb de produse, servicii sau informatii prin intermediul retelelor de calculatoare. ”

“ Orice forma de tranzactii in afaceri in cadrul careia partile interactioneaza

electronic in loc de realizarea de schimburi fizice sau contact fizic direct.

2.2 Categorii de comerț electronic

Comerțul electronic permite participarea atât a persoanelor fizice și juridice, cât și
a statului sau a instituțiilor acestuia. În funcție de relațiile dintre acești participanți au
luat naștere mai multe categorii de comerț electronic.

Cunoaștem următoarele tipuri de comerț electronic:

12
Business-to-business (B2B) : Model de comert electronic in care toti participantii
sunt companii sau alte organizatii.

Business-to-consumer (B2C): Model de comert electronic in care companiile vand

la cumparatori individuali – persoane fizice (amazon.com)

Consumer-to-business (C2B): Persoane fizice (consumatori) care utilizeaza

Internetul pentru a-si vinde produsele sau serviciile firmelor si/sau cauta vanzatori sa
liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie.

Consumer-to-consumer (C2C) : Consumatori care vand direct la alti consumatori

(ebay.com )

Comert mobil (m-commerce) – Tranzactii si activitati de comert electronic conduse

prin mediu electromagnetic (telefonul mobil)

E-government: Government-to-business (G2B): Model de comert electronic in

care o institutie guvernamentala cumpara sau vinde bunuri, servicii sau informatii de
la persoanele juridice.

Government-to-consumer (G2C) :Acopera relatii guvern-cetateni la nivel de

informare si prestare servicii publice (ex. Platirea taxelor online)

ELEMENTE ALE COMERTULUI ELECTRONIC – ARHITECTURA UNUI

SISTEM ELECTRONIC

Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este

nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice)
corespunzatoare urmatoarelor roluri:

Client

13
Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o retea a unei
corporatii) la Internet. Cumparatorul foloseste acest echipament pentru a
naviga si a face cumparaturi.

Comerciant

Sistem informatic (hard & soft), situat de regula la sediul comerciantului, care
gazduieste si actualizeaza catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate
on-line pe Internet.

Sistemul tranzactional

Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, initierea

platilor, evidenta inregistrarilor si a altor aspecte de business implicate in procesul de
tranzactionare.

Dispecer plati (Payment Gateway)

Sistem informatic responsabil cu rutarea instructiunilor de plata in interiorul

retelelor financiar-bancare, cu verificarea cartilor de credit si autorizarea platilor;
acest sistem joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet si
subreteaua financiar-bancara (supusa unor cerinte de securitate sporite), poarta prin
care accesul este controlat de un 'portar' (gatekeeper); pe baza informatiilor specifice
cartii de credit (tip_card, nr_card) din instructiunile de plata 'portarul' redirecteaza
informatia catre un centru de carduri (CC - un server certificat in acest scop si agreat
de banca emitenta); in acest loc este identificata banca care a emis cardul iar
instructiunile de plata sunt trimise mai departe catre serverul acestei banci conectat in
reteaua interbancara; odata informatiile ajunse in reteaua bancii cu care lucreaza
cumparatorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificari privind autenticitatea si
soldul disponibil in contul cardului implicat in tranzactie; in functie de rezultatul

14
acestor verificari, banca decide fie efectuarea platii (transfer bancar - catre contul
comerciantului care poate fi deschis la orice alta banca), fie refuza sa faca aceasta
plata. In ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plata sau refuz) este trimis in
timp real, parcurgand acest lant de servere in sens invers, catre client. Cu alte cuvinte,
in cateva secunde cumparatorul afla daca banca sa a operat plata sau nu.

2.3.Avantajele și dezavantajele comerțului electronic

Beneficiile comerțului electronic
Având ca suport rețeaua Internet și eventual și utilizarea unor pachete de programe
software specifice, comerțul electronic a avut și are avantaje și beneficii pentru firme,
consumatori individuali și societate.

Pentru companii

1. Extinderea pe piețele internaționale prin asigurarea de servicii și performanță;

2. Asigurarea unei deschideri totale în privința relațiilor cu clienții: aceștia pot
căpăta o imagine aproape completă asupra tuturor angajaților, ofertanților și
partenerilor lor.
3. Scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare și regăsire a
informației, până acum bazată pe hârtie, prin crearea unui sit web atractiv cu
funcția unui magazin virtual. Siturile web personalizate, sugestiile pentru
cumpărare și ofertele speciale personalizate pot într-o oarecare măsură
substitui interacțiunile de tip față în față, de tip tradițional;
4. Creează posibilitatea modelării produselor și serviciilor după nevoile
cumpărătorilor și simplificarea procedurilor;
5. Costuri de comunicație mai mici.
6. Seriozitate și siguranță. Serverele paralele, redundanța hardware-ului,
tehnologia fail-safe, încriptarea informației și firewall-urile pot îndeplini
această cerință;

15
7. Creșterea competitivității și raționalizarea proceselor de afaceri, prin
restructurări interne și prin tehnologii ale informației.
8. Construirea unui lanț valoric electronic, în care se pune accentul pe un număr
limitat de competențe-cheie -- opusul unui magazin "cu o singură oprire".
(Magazinele electronice pot fi atât speciale cât și generale, dacă sunt
programate corect.)
Pentru consumatori

1. Posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacții la orice oră din

zi, în tot timpul anului, din aproape orice locație;
2. Acordă consumatorilor mai multe posibilități de alegere a produselor și
prețurilor;
3. Consumatorilor li se dă siguranță asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest
lucru oferind un produs sau o linie de produse care atrage potențialii clienți
prin prețuri competitive, la fel ca și în comerțul ne-electronic;
4. Permite o livrare rapidă a produselor și/sau serviciilor (în anumite cazuri);
5. Consumatorii pot să primească informații relevante în decursul câtorva
secunde, și nu zile sau săptămâni;
6. Asigurarea motivației consumatorilor de a cumpăra și, la nevoie, de a și
returna. Vânzările promoționale pot implica cupoane, oferte speciale sau
reduceri. Linkurile de pe alte situri web și programele afiliate de reclame pot fi
de asemenea de ajutor;
7. Face posibilă participarea în licitații virtuale;
8. Îndemnarea consumatorilor la consum. Comercianții din Internet pot asigura
acest tip de ajutor printr-o amplă informare comparativă și prin facilități bune
de căutare;
9. Permite consumatorilor să interacționeze cu alți cumpărători în comunități
electronice și să compare experiențele;

16
10.Lăsând clienții să se ajute singuri. Asigurând funcționarea unui sit de
autoservire, ușor de folosit fără asistență, poate fi de ajutor în acest sens;
11.Facilitează competiția, ceea ce rezultă în scăderea prețurilor.
12.Familiarizează consumatorii cu tehnologia și îi ține pe aceștia în pas cu
ultimele noutăți.

Pentru societate

1. Crearea unui "simț comun" al comunității comerciale, de exemplu prin chaturi,

foruri ce solicită implicarea clientului, scheme de loialitate și programe de
afinitate;
2. Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze / să cumpere de acasă, ceea ce
micșorează traficul rutier și poluarea aerului;
3. Permite ca anumite mărfuri să fie vândute la prețuri mai scăzute, cu avantajele
pentru cei cu venituri mai mici;
4. Crește eficiența și/sau îmbunătățesc calitatea;
5. Pune la dispoziție o organizare suficient de atentă și agilă pentru a răspunde
rapid la orice schimbări din mediul economic, social și fizic.

1.4.2 Limite

Exista o lipsa de standarde universal acceptate pentru calitate, securitate si

incredere.

Uneltele de dezvoltare software sunt inca in plina evolutie

Exista unele dificultati in integrarea intre aplicatiile soft de comert electronic si

Internet cu unele aplicatii existente vechi si baze de date

Accesul Internet este inca scump si/sau inoportun

17
 2.4.Modele de comerț electronic
Metode de plată
Sistemele de plăți electronice mai cunoscute, pot fi grupate în patru categorii:

-sisteme cu carduri bancare

-sisteme online: (Internet Payment Provider, Payment Service Provider)

-microplăți

-cecuri electronice

DETALII SUPLIMENTARE PLATI CARD ONLINE

 
 Pentru optiunea de plata prin card si ridicare de la punctele Entertix, trebuie sa
prezentati un card valabil si un act de identitate (buletin sau pasaport) la ridicarea
biletelor. Pentru alte metode de livrare, Stage Music SRL isi rezerva dreptul de a cere
verificarea documentelor respective si de a anula tranzactia in cazul in care
cumparatorul nu le poate prezenta sau nu doreste sa le prezinte pentru verificare.
 Folosirea cardului altei persoane la achizitionarea biletelor poate duce la
verificari suplimentare. In cazul in care cumparatorul nu poate sau nu doreste sa
raspunda la aceste verificari, Stage Music SRL isi rezerva dreptul de a anula
tranzactia, banii fiind transferati inapoi pe card iar biletele fiind anulate. 

Aproape orice produs, din aproape orice colț al lumii este accesibil astăzi prin
intermediul magazinelor virtuale și al diversificării modalităților de plată care
încurajează shoppingul online. Un trend care a devenit puternic și în Moldova.

Spre exemplu în 2018, românii au cheltuit online aproximativ 10 milioane de euro pe

zi, astfel că s-a depășit pragul de 3,5 miliarde de euro, iar estimările vorbesc de
18
cumpăraturi ce vor însuma 5 miliarde de euro în 2020. Românii cumpără în special de
pe site-uri românești ca eMag, olx.ro sau elefant.ro, dar și de pe cele străine, cele mai
populare fiind Amazon, Ebay, AliExpress si Alibaba.

Când vine vorba de metoda de plată pentru cumpăraturile făcute online, peste 80%
dintre români plătesc la livrarea coletului, adică ramburs. Iar dacă acest lucru este
posibil în cazul cumpărăturilor din magazinele online din România, în cazul unor
achiziții de pe site-urile străine, plata trebuie făcută înainte ca furnizorul să plaseze
comanda.

Tocmai de aceea, metoda de plată trebuie analizată cu atenție dacă faci cumpărături
online de pe site-uri internaționale. Pentru a nu pierde bani pe comisioane și schimb
valutar. Citește în continuare despre principalele modalități de plată pe care le ai
atunci când faci shopping online, și cântărește cu atenție avantajele și dezavantajele
fiecăreia pentru a găsi cea mai eficientă metodă de plată online pentru tine. Până la
urmă, faci cumpărături online pentru că produsele sunt mai ieftine decât magazinele
fizice. 

19
20
 Bibliografie :

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=43&idb=

https://www.academia.edu/18456775/120622917-Bazele-comertului

https://conspecte.com/Comert/formele-cooperatiste-ale-comertului-

integrat.html

http://moldcoop.md/legea-cooperatiei-de-consum/

21