7

METODOLOGIA EXPERTIZEI CANTITATIV-CALITATIVEl

A MĂRFURILOR DEGRADATE ÎN TIMPUL
TRANSPORTULUI

7.1 Transportul mărfurilor-sursă potenţială de litigii

generatoare de expertize merceologice

Determinarea calităţii loturilor de produse degradate în urma

efectuării unui transport al acestora constituie adesea obiectivul central al
unei expertize merceologice. Asemenea expertize pot fi solicitate fie de
către instanţele judecătoreşti, fie de către unele unităţi economice (firme de
comerţ exterior, societăţi de asigurări) atât în interes propriu, cât şi în
calitatea lor de mandatari ai altor organizaţii economice.
Obiectul expertizei se comunică întotdeauna în scris şi se poate
referi la starea cantitativ-calitativă a unei încărcături formate dintr-o singură
categorie de produse sau din mai multe categorii de produse, avariate parţial
sau integral în timpul transportului. Obiectul iniţial al expertizei poate fi
însă extins dacă beneficiarul constată ulterior existenţa şi a altor produse
degradate.
Este cunoscut că, prin intermediul contractului de transport, cărăuşul
se obligă să transporte marfa încredinţată de expeditor la locul de destinaţie
şi să o predea delegatului anume desemnat, în stare corespunzătoare.
Potrivit prevederilor legale, cărăuşul poartă răspunderea, în perioada
transportului, pentru lipsurile sau deteriorarea calitativă a mărfurilor, dacă
acestea îi sunt imputabile.
Răspunderea organizaţiilor de transport pentru asigurarea integrităţii
mărfurilor transportate se naşte în momentul în care expeditorul a predat
marfa în vederea transportului şi a achitat taxele aferente acestuia, iar
 Expertiza calităţii mărfurilor

unitatea de transport a preluat marfa şi a predat expeditorului chitanţa sau

duplicatul scrisorii de trăsură sau al conosamentului. Răspunderea unităţii
de transport se stinge în momentul predării încărcăturii către destinatar sau
altei organizaţii de transport (dacă este necesară continuarea transportului).
Dacă la predarea mărfii către destinatar se constată lipsuri cantitative
sau calitative care ar fi putut fi generate de condiţii improprii de transport,
organizaţia de transport este obligată să cerceteze împrejurările în care au
apărut lipsurile, în vederea întocmirii documentelor de constatare.
Documentele de constatare, care reprezintă baza legală pentru
angajarea răspunderii materiale, se întocmesc în următoarele împrejurări:
- când există neconcordanţe între cantitatea reală şi cea prevăzută
în documentele de livrare;
- dacă se constată că marfa este avariată parţial sau total.
În documentele de constatare este necesar a se menţiona, printre
altele elemente, următoarele:
- dacă transportul a fost însoţit de un delegat al expeditorului;
- dacă, potrivit actelor normative sau acordului între părţi, marfa a
fost preluată de la expeditor fără a se verifica greutatea (cazul
mijloacelor de transport a căror capacitate a fost folosită integral
de către un anume expeditor).
În cazul constatării degradărilor sau pierderilor în timpul
transportului, se recurge la sprijinul experţilor pentru stabilirea naturii
cauzelor şi a gradului fiecărei pierderi sau pagube. În funcţie de partea care
solicită efectuarea expertizei, în practică se pot întâlni următoarele situaţii:
- solicitarea expertizei se face de către proprietarii sau asigurătorii
încărcăturii;
- expertiza este solicitată de societatea de transport, în interes
general sau pentru evaluarea încărcăturii prejudiciate dintr-un
anumit mijloc de transport;
- solicitarea provine din partea beneficiarilor sau custozilor
încărcăturii.
Modul de efectuare a expertizelor de către experţii desemnaţi la
iniţiativa organizaţiilor de transport, întreprinderilor de asigurări sau a
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

destinatarilor, în principiu nu se deosebeşte sub raport metodologic de

modul de efectuare a altor tipuri de expertize.
Pentru a putea soluţiona în mod corespunzător misiunea încredinţată,
expertului îi revine sarcina de a reconstitui condiţiile reale în care a circulat
lotul de marfă până în momentul semnalării degradării sau vicierii. În acest
scop, pe baza documentelor din dosarul litigiului, a datelor ce le pot furniza
expeditorul şi destinatarul, precum şi pe baza utilizării corespunzătoare a
altor instrumente de documentare, expertul poate aproxima cauzele,
împrejurările şi proporţia degradării. Dar acest lucru nu este suficient.
Trebuie să se reconstituie cu exactitate traseul, caracteristicile spaţiilor
mobile de depozitare în care s-a aflat produsul pe întregul traseu, precum şi
influenţele factorilor externi şi ale mediului înconjurător pentru fiecare
segment al traseului.
Pentru a elabora modelul exact al traseului parcurs de mărfuri,
expertul trebuie să folosească datele furnizate de cărăuş privind specificul şi
deplasarea mijlocului de transport, condiţiile meteo-climatice pentru fiecare
segment al traseului parcurs de mijlocul de transport, precum şi datele
beneficiarului privind modul de depozitare şi păstrare ale lotului de marfă.
În acest fel, expertul poate reconstitui aproape fidel condiţiile reale cu care a
fost confruntat lotul de produse în timpul transportului şi poate menţiona
cauzele care au generat degradarea, respectiv împrejurările în care aceasta a
apărut.
Expertizele care au drept subiect starea cantitativ-calitativă a
mărfurilor degradate în timpul transportului au un grad de dificultate mult
mai mare decât alte tipuri de expertize, solicitând experţilor cunoaşterea
amănunţită nu numai a mărfurilor (în principal, sub aspectul principalelor
proprietăţi labile şi al proceselor ce pot avea loc în mărfuri în timpul
transportului), ci şi a cerinţelor privind materialele şi sistemele de ambalare,
sistemele de marcare, modalităţile de încărcare şi fixare ale mărfurilor în
mijloacele de transport, particularităţile transportului în funcţie de
mijloacele utilizate, normele de prevenire a incendiilor etc.
 Expertiza calităţii mărfurilor

7.2 Factorii care influenţează stabilitatea loturilor de mărfuri

în timpul transportului

7.2.1 Principalele proprietăţi labile ale produselor

Pe parcursul circuitului tehnico-economic calitatea loturilor de

produse se modifică neîntrerupt chiar în condiţiile respectării regimului
optim de păstrare şi depozitare, ca urmare a acţiunii factorilor interni şi
externi asupra produselor.
Din cauza conţinutului în substanţe labile, produsele, mai ales cele
cu grad ridicat de eterogenitate, îşi modifică unele proprietăţi odată cu
trecerea timpului, ca urmare a influenţei numeroşilor factori endogeni şi
exogeni.
În perioada transportului, corespunzător condiţiilor de manipulare,
transport şi păstrare a produselor în spaţiile mobile de depozitare, asupra
acestora acţionează numeroşi factori cu efecte directe sau indirecte asupra
integrităţii şi nivelului calitativ iniţial.
Principalele proprietăţi ale mărfurilor a căror evoluţie în timpul
transportului are consecinţe asupra cantităţii şi nivelului calitativ sunt: masa,
proprietăţile de sorbţie, culoarea, starea suprafeţei, forma şi caracteristicile
dimensionale etc.
Masa produselor este o caracteristică ce se urmăreşte adeseori pe
circuitul producător-consumator, întrucât la numeroase produse ea se
modifică, generând o serie de efecte economice.
În timpul transportului, masa unor produse poate suferi modificări ca
urmare a pierderilor prin cedarea unei părţi a umidităţii conţinute de acestea
sau a pierderilor prin fragmentare şi pulverizare prin spaţiile neetanşe ale
mijlocului de transport.
O altă direcţie de modificare a masei unor produse este creşterea
acesteia, cauzată în principal de umiditatea atmosferică.
Proprietăţile de sorbţie sunt condiţionate de natura şi de structura
fizică ale substanţelor care alcătuiesc produsele. Ele cuprind proprietăţi care
caracterizează aptitudinea a numeroase produse de a primi sau a ceda vapori
de apă şi gaze.
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

Modificarea parametrilor mediului exterior în timpul transportului

determină variaţii importante ale indicilor de calitate şi chiar degradarea
unor mărfuri (impurificarea prin absorbţie de vapori de apă, schimbarea
compoziţiei chimice prin absorbţie de gaze, reducerea rezistenţei
mecanice etc.).

7.2.2 Factorii care influenţează calitatea produselor

în timpul transportului

Păstrarea temporară a produselor în mijloacele de transport trebuie

astfel făcută încât să se prevină alterarea, degradarea, contaminarea chimică
sau microbiologică, impurificarea cu praf sau vapori ai substanţelor
chimice.
Principalii factori care pot genera sau favoriza degradarea totală sau
parţială a produselor în timpul transportului sunt: parametrii atmosferici,
natura ambalajelor şi modul de amplasare a produselor în mijloacele de
transport, solicitările mecanice şi alţi factori care sunt specifici tipului de
transport practicat.
Scăderea temperaturii sub limita normală provoacă îngheţarea
produselor, precipitarea, modificarea solubilităţii şi vâscozităţii, în timp ce
creşterea temperaturii provoacă dilatarea, creşterea presiunii în recipiente,
urmată uneori de distrugerea acestora.
Modificările calitative ale produselor cauzate de variaţia umidităţii
relative a aerului din mediul înconjurător sau a conţinutului de apă sunt
multiple.
Astfel, creşterea umidităţii relative atmosferice determină
aglomerarea substanţelor chimice, a cimentului sau a altor produse
higroscopice. Scăderea umidităţii sub limita admisă creează condiţii pentru
degradarea produselor prin desorbţie.
Ambalarea mărfurilor prezintă un grad ridicat de interes atât
pentru expeditor, cât şi pentru cărăuş, sub aspectul asigurării protecţiei
mărfurilor.
 Expertiza calităţii mărfurilor

Pentru a fi corespunzător naturii unui produs, ambalajul trebuie să

asigure protecţia acestuia, iar prin caracteristicile sale tehnice să faciliteze
operaţiunile de manipulare, transport şi stocare.
De aceea, atunci când se constată degradarea, este necesar a se
examina atent starea ambalajului exterior, precum şi natura ambalajului
interior; se menţionează totuşi că nu întotdeauna o stare corespunzătoare a
ambalajului exterior indică o stare corespunzătoare a produsului ambalat,
întrucât sunt cazuri când ambalajele, căzând de la înălţimi mari, nu suferă
degradări observabile, însă produsele din interior pot fi compromise.
Examinarea atentă a ambalajului poate oferi informaţii privind
posibilitatea ca însuşi ambalajul să fie cauza sau să fi contribuit la pierderi
sau degradări. Aşa de exemplu, unele materiale pentru ambalaje elimină
apa, care prin condensare pe produse favorizează mucegăirea şi putrezirea
produselor.
Fructele şi alte mărfuri perisabile pot fi uneori deteriorate de către
containerele defecte, prin erodarea cojii de către suprafaţa scândurilor prost
geluite.
Pentru unele mărfuri care se ambalează în butoaie de lemn,
pierderile pot fi cauzate de modul de confecţionare al butoaielor, dacă nu se
respectă cerinţa de a se asigura o contracţie radială mai mică decât
circumferinţa. Abaterile de la acest sistem de construcţie au drept
consecinţă o contracţie considerabilă, care favorizează scurgerea produselor
şi chiar dezmembrarea butoaielor, provocând prăbuşirea stivei.
Starea ambalajelor furnizează adeseori informaţii privind condiţiile
în care au fost transportate mărfurile. Dacă acestea au fost transportate în
condiţii insalubre, ambalajul va fi murdărit, pătat, zgâriat sau rupt.
Amplasarea produselor în mijlocul de transport trebuie să
asigure folosirea integrală a capacităţii acestuia, cât şi menţinerea integrităţii
cantitative şi calitative a mărfurilor.
Principalele criterii care vizează asigurarea integrităţii mărfurilor, de
care se ţine seama în amplasarea acestora în mijloacele de transport sunt:
- criteriul merceologic privind vecinătatea produselor. Potrivit
acestui criteriu, mărfurile care reţin cu uşurinţă mirosuri (făină,
biscuiţi, amidon, zahăr, brânzeturi etc.) nu vor fi păstrate în
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

vecinătatea celor care cedează mirosuri (produse petroliere, piei

sărate, ceapă etc.). Există unele mărfuri care primesc mirosuri
străine şi cedează uşor mirosul propriu (săpun, tutun, ceai,
condimente), după cum mărfurile higroscopice (ciment, sare, gips)
nu vor fi aşezate în vecinătatea celor care, în anumite condiţii,
cedează cu uşurinţă apa (lâna, cânepa, iuta etc.);
- alegerea unor spaţii sau zone de amplasare adecvată - mărfurile
cu punct de topire scăzut (unt, ciocolată) nu vor fi aşezate în
vecinătatea surselor de căldură (sala maşinilor la nave);
- rezistenţa ambalajelor şi a mărfurilor, precum şi natura acestora.
Suprastivuirea mărfurilor ambalate în saci sau cutii de carton poate
cauza ruperea sau deformarea ambalajelor, dezechilibrarea şi
distrugerea stivei, mărfurile suferind deformări, fragmentări,
aglomerări sau amestecări.
Sistemele de stivuire a mărfurilor ambalate în mijloacele de
transport sunt în funcţie de tipul ambalajului şi al mijlocului de transport.
Astfel, sacii se stivuiesc în trei moduri (figura 7.1):
Àsac pe sac, când marfa necesită o ventilaţie energică;
Àpe jumătate de sac, dacă marfa necesită o ventilaţie deosebită;
Àîn sistem ţesut, care conferă o mare stabilitate stivei.
Butoaiele se stivuiesc întotdeauna cu vrana în sus, iar cele al căror
conţinut lichid ar putea avaria prin scurgere mărfurile din vecinătate vor fi
stivuite în rândurile inferioare.
Stivuirea butoaielor (figura 7.2) se face atât pe orientarea verticală,
cât şi orizontală a acestora, pentru mărirea stabilităţii în timpul transportului
recomandându-se fixarea cu material lemnos, care împiedică deplasarea
butoaielor.
Lăzile pot fi stivuite în trei moduri:
* stivuire verticală - cu distanţa de 4-5 cm între rândurile de lăzi;
* stivuire transversală - primul rând se aşează în lungul mijlocului
de transport, al doilea pe latul acestuia;
stivuirea şah.
 Expertiza calităţii mărfurilor

Figura 7.1 – Modalităţi de stivuire a sacilor în vederea transportului

Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

Figura 7.2 – Modalităţi de stivuire a butoaielor în vederea transportului

 Expertiza calităţii mărfurilor

Mijloacele de transport pot influenţa calitatea mărfurilor atât prin

caracterul specific al solicitărilor, cât şi prin condiţiile meteo-climatice,
altele decât cele din depozit.
Transporturile feroviare sunt caracterizate printr-un cost relativ
scăzut şi printr-o accentuată tendinţă de specializare, care se manifestă prin
construirea de material rulant cu caracteristici adecvate specificului
mărfurilor transportate (vagoane frigorifice, refrigerente, izotermice, cu
ventilaţie, cu pereţi şi acoperişul mobil etc.).
Transportul pe calea ferată supune mărfurile unor solicitări mecanice
intense, la care se adaugă acţiunea factorilor climatici. Ele sunt eficiente în
cazul distanţelor lungi pentru mărfuri în vrac sau ambalate.
Transportul pe apă (fluvial, maritim) durează mai mult, pentru care
motiv şi mărfurile pot suferi modificări calitative mai numeroase.
Mediul în care se efectuează transportul naval, multitudinea şi
complexitatea factorilor care influenţează mediul acestei categorii de
transport, gama largă a produselor care pot fi transportate, precum şi
condiţiile necesare pentru păstrarea acestor produse imprimă particularităţi
deosebite, mai ales transportului maritim de produse.
În afara solicitărilor specifice diverselor modalităţi de transport, care
influenţează nefavorabil.
Riscurile cu care se confruntă navele şi încărcăturile lor sunt
determinate de durata prelungită a voiajului, iar cauzele riscurilor şi
consecinţele acestora conduc în mod frecvent la litigii legate de avarii sau
degradări ale produselor transportate.
Mărfurile transportate pe apă sunt supuse unor solicitări intense, ca
şi acţiunii factorilor climatici. Traversarea unor zone geografice, cu variaţii
climatice cauzate de modificări bruşte ale temperaturii, de condiţiile
atmosferice variabile sau de apa formată prin transpiraţie, constituie adesea
cauze ale avarierii mărfurilor.

Prin avarie se înţelege o stricăciune, o deteriorare, o stare anormală

a mărfii cauzată de o situaţie nespecifică, imprevizibilă sau catastrofală. 1
1
Dinu, D., Pamfilie R., ş. a., Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de export,
import, Bucureşti, Editura ASE, 2004
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

Avaria se poate produce atât la mărfurile depozitate în spaţii mobile

(mijloace de transport), cât şi în spaţii fixe (depozite, antredepozite, silozuri
etc.). Dintre tipurile de transport - naval, feroviar, auto şi aerian - frecvenţa
cea mai mare a avariilor revine transportului naval mai ales celui maritim,
datorită distanţelor medii şi mari, timpului de transport şi zonelor geografice
străbătute.
Evenimentele maritime care pot provoca avarii sunt grupate în două
mari categorii:
¾Evenimente maritime obiective:
• cicloane, uragane, furtuni şi tsunami;
• eşuarea accidentală a navei pe stânci sau limbi de nisip;
• coliziuni imprevizibile între nave şi între nave şi iceberguri;
• defecţiuni majore la motoare sau la instalaţii
frigorifice în timpul cursei;
• blocări ale porturilor sau ale unor canale navigabile,
din motive de forţă majoră;
• incendii etc.
¾ Evenimente maritime subiective:
• încărcarea şi amararea necorespunzătoare a mărfurilor în
cale şi coridoare;
• manopere frauduloase legate de mascarea unor
deficienţe grave, în asigurarea stării calitative a
mărfurilor în timpul transportului.
Transporturile aeriene sunt indicate pentru transportul mărfurilor
cu volum mic şi valoare mare, pe distanţe medii sau lungi. Comparativ cu
celelalte modalităţi de transport, transportul aerian presupune solicitări
mecanice de mică intensitate (compresiuni, şocuri). Solicitările specifice
sunt reprezentate, în cazul transportului aerian, de modificările rapide de
temperatură şi umiditate, ca şi de scăderea presiunii atmosferice,
proporţional cu creşterea înălţimii de zbor.
În afara solicitărilor specifice diverselor modalităţi de transport, care
influenţează nefavorabil starea calitativă a mărfurilor transportate, acestea
pot suferi degradări cauzate de operaţiile de încărcare-descărcare a
mijloacelor de transport.
 Expertiza calităţii mărfurilor

În timpul acestor operaţii, solicitările mecanice şi climatice ating

valori foarte ridicate, fiind în funcţie de gradul de automatizare. Aşa de
exemplu, în cazul manipulării manuale şi semiautomate predomină
solicitările cauzate de smucituri, apăsări şi împingeri, în timp ce la
manipularea automată se întâlnesc solicitări frecvente de balansare a
mărfurilor, lovirea acestora între ele sau de pereţii ambalajelor sau ai
mijloacelor de transport. Cerinţele diminuării sau eliminării riscului de
degradare prin asemenea solicitări obligă expeditorul să aplice pe
ambalajele produselor simboluri care sugerează necesitatea respectării unor
reguli în timpul manipulării sau transportului (figurile 7.3 – 7.4) menite să
protejeze atât personalul de execuţie, cât şi mărfurile.

Figura 7.3 – Simboluri internaţionale pe ambalaje şi mijloace de transport în scopul

protejării mărfurilor în timpul manipulării
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

Figura 7.4 — Simboluri internaţionale pe ambalaje, containere şi mijloace de transport în

scopul protejării mărfurilor în timpul transportului

7.2.3 Categorii de mărfuri şi cerinţele transportului acestora

În circuitul economic mondial se transportă o gamă largă de mărfuri.

Natura acestora determină modul de desfăşurare a operaţiunilor de
încărcare-descărcare, precum şi de condiţiile de transport.
Necesitatea evitării degradării mărfurilor în timpul transportului prin
asigurarea, în funcţie de natura lor, a unor condiţii care să asigure realizarea
acestui deziderat, a condus la clasificarea mărfurilor în mărfuri lichide,
mărfuri uscate şi mărfuri periculoase.
 Expertiza calităţii mărfurilor

Mărfurile lichide sunt transportate de mijloace de transport

specializate, din această categorie făcând parte:
1) Produse petroliere:
a) produse negre: ţiţei, păcură, motorină;
b) produse albe: benzină, petrol lampant, terebentină;
2) Gaze comprimate: dioxid de carbon, hidrogen, azot, oxigen,
metan;
3) Uleiuri vegetale;
4) Produse chimice lichide;
5) Vinul.

Mărfurile uscate cuprind:

1) Mărfuri generale (ambalate şi neambalate);
2) Mărfuri solide în vrac: minereuri, cărbuni, ciment, fosfaţi,
îngrăşăminte;
3) Materiale lemnoase: lemn brut, cherestea, placaje;
4) Mărfuri perisabile - conservabile prin frig;
5) Mărfuri speciale: poştă, bagaje, valori.

Încărcarea şi descărcarea mărfurilor ambalate în saci vor fi

executate, iar riscurile avariei prin manipulare mult diminuate, dacă se vor
folosi scule şi dispozitive adecvate: palete, plase vegetale, chingi din pânză
şi benzi transportoare, fiind interzisă utilizarea cârligelor metalice.
Aceste mărfuri sunt susceptibile de avariere prin încălzire, datorită
acţiunii microbiologice care produce încălzirea spontană. O asemenea
încălzire poate fi generată şi de mărfurile periculoase.

Mărfurile generale sunt ambalate în saci, lăzi, cutii etc. Ele se

transportă cu nave numite cargouri, care au magazii cu spaţiu mare de
încărcare, guri mari de magazie şi instalaţii proprii de încărcare/descărcare.
În mod obişnuit, în saci sunt transportate cereale, făină, cafea boabe,
zahăr, orez etc. Sacii în care sunt ambalate aceste mărfuri pot fi din iută,
material plastic, hârtie.
Mărfurile ambalate în saci de material plastic comportă o atenţie
deosebită în aranjarea stivei.
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

În timpul transportului, şocurile mecanice pot provoca prăbuşirea

stivelor prin alunecarea sacilor, cu afectarea conţinutului acestora.
În procesul de transport al mărfurilor ambalate în butoaie, o atenţie
sporită trebuie acordată părţilor cu rezistenţă scăzută ale acestora.
Sunt supuse unei atenţii deosebite acele butoaie care sunt pătate,
murdare, cu urme de mucegai sau cu lipsă de conţinut.
Produsele ambalate în recipiente metalice, dacă au fost corect tratate
şi ambalate, rezistă un timp îndelungat, dar există şi factori care dau naştere
la o rapidă deteriorare a produsului. Acizii din unele legume sau fructe pot
duce la apariţia unor pori în recipientele metalice. În acelaşi timp,
coroziunea este una dintre cauzele apariţiei porilor, ea putând apărea
datorită contactului cu apa dulce sau sărată. În unele cazuri, examinarea
ambalajelor ruginite a demonstrat că, însuşi adezivul folosit pentru lipirea
etichetelor a conţinut sau a absorbit umiditate, responsabilă astfel de
ruginirea şi găurirea cutiilor. Cheresteaua şi rumeguşul în stare umedă
folosite pentru ambalaje au fost în multe cazuri factorul care a antrenat
corodarea ambalajelor metalice cu produse. Defectele acestora sunt uneori
ascunse de etichete şi bacteriile pot pătrunde în interior provocând
deteriorarea produsului fără a exista semne evidente ale deprecierii.
Expunerea cutiilor la temperaturi excesiv de mici poate avea ca
rezultat distrugerea conţinutului cutiilor, plesnirea lipiturilor, transpirarea şi
ruginirea.
Produsele ambalate în cutii de tablă sunt susceptibile de avarii
cauzate de suprastivuire (deformarea cutiilor şi scurgerea conţinutului) şi de
temperaturi ridicate care produc fermentaţia conţinutului, (conserve din
şuncă şi carne de porc).
Mărfurile solide în vrac sunt minereurile de fier, fosfaţii, cărbunii,
cerealele, cimentul, zahărul. Pentru transportarea acestora au fost concepute
şi realizate nave specializate precum mineraliere, carbonierele, cerealiere,
nave pentru transportul zahărului şi cele pentru transportul cimentului.
În timpul transportului cerealelor, încingerea acestora duce la
alterarea şi încolţirea produselor. Masa de seminţe fiind rea conducătoare de
căldură, reţine în interiorul ei aproape întreaga cantitate de căldură care se
degajă în procesul de respiraţie. Aceasta determină şi intensifică transpiraţia
 Expertiza calităţii mărfurilor

seminţelor, astfel că umiditatea creşte şi mai mult. în aceste condiţii este

favorizată dezvoltarea microorganismelor, care devin factorul principal al
procesului de încingere. Peste o anumită temperatură unele microorganisme
dispar, dar apar altele, termofile, care determină putrezirea seminţelor
încălzite şi mucegăite anterior.
Riscul încingerii este mult diminuat în timpul transportului dacă
încărcătura are un conţinut normal de umezeală şi dacă au fost luate măsuri
pentru prevenirea umezirii ei. De asemenea, o marfă cu un conţinut mare de
boabe verzi şi de seminţe de buruieni este contraindicată transportului
maritim.
În general, cerealele mucegăiesc la depozitarea în condiţii de
umezeală. În ceea ce priveşte conţinutul de umezeală, limita maximă de
siguranţă pentru cereale este de 15% în condiţiile unei umidităţi relative de
70-75%. Dacă umiditatea spaţiului de depozitare depăşeşte această valoare,
straturile exterioare ale materialului în vrac sunt expuse umezirii şi
mucegăirii.
Categoria mărfurilor perisabile cuprinde toate produsele alimentare,
inclusiv unele medicamente care pe durata transportului se alterează dacă nu
au condiţii speciale de depozitare şi conservare.
Calităţile nutritive şi aspectul produselor alimentare suferă o serie de
modificări în perioada de păstrare îndelungată datorită agenţilor biologici
(microorganisme); biochimici (enzime endogene) şi fizico-chimici (aer,
lumină, temperatură). Acţiunea modificatoare cea mai importantă o au
microorganismele, care produc în prima fază o diminuare a valorii
nutritive şi o înrăutăţire a gustului şi mirosului, după care, în faza finală,
are loc alterarea produselor.
Agenţii fizico-chimici, produc o nedorită schimbare a culorii,
râncezirea grăsimilor din alimente şi în majoritatea cazurilor o deshidratare
parţială.
Păstrarea pe o perioadă mai îndelungată la temperaturi scăzute în
condiţii de frig artificial (refrigerarea şi congelarea) determină o reducere
sau chiar o stopare a acţiunilor modificatoare expuse anterior.
Din categoria mărfurilor cu regim special de temperatură în timpul
transportului fac parte fructele, legumele, ouăle, brânzeturile etc.
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

Toate sortimentele de produse agricole în stare proaspătă sunt

predispuse unei pierderi în greutate în timpul transportului. Această pierdere
se datorează parţial respiraţiei şi transpiraţiei şi are un caracter normal.
Mărimea pierderii este dependentă de natura produsului, conţinutul de apă,
modul de ambalare şi condiţiile de transport. Pierderile în greutate pot varia
în funcţie de durata transportului, temperatură şi umiditatea mediului de
depozitare, precum şi de variaţiile atmosferice ale mediului. La această
categorie de produse, deteriorările sunt cauzate de rupere sau strivire, de
acţiunea unor dăunători sau de putrezire şi mucegăire.
Mărfurile periculoase sunt acele mărfuri care, prin natura lor, pot
produce avarii celorlalte mărfuri transportate sau care pot periclita sănătatea
personalului. în funcţie de gradul lor de periculozitate, aceste mărfuri sunt
încărcate, stivuite transportate şi descărcate după reguli speciale.
Potrivit convenţiilor internaţionale, mărfurile periculoase cuprind
următoarele grupe:
Öexplozivi;
Ögaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune;
Ölichide inflamabile;
Ö solide inflamabile sau susceptibile aprinderii spontane;
Ö substanţe oxidante;
Ö substanţe otrăvitoare;
Ö substanţe radioactive;
Ö substanţe corozive;
Ö diferite substanţe periculoase;
Ö chimicale periculoase în cantităţi limitate.

7.2.4 Tipuri de degradări şi pierderi ale produselor survenite în

timpul transportului

În cursul operaţiilor de încărcare-descărcare şi de transport, mai ales

pe cale maritimă, sub acţiunea factorilor fizico-mecanici, chimici şi
atmosferici mărfurile sunt expuse unor potenţiale modificări cantitative şi
calitative, având drept efect degradarea parţială sau totală a acestora.
 Expertiza calităţii mărfurilor

Degradările reprezintă forme de denaturare a mărfurilor sub acţiunea

agenţilor biologici, biochimici, factorilor fizici şi chimici de mediu, acţiune
care afectează stabilitatea mărfurilor. Ele se pot produce la nivelul materiilor
prime, în timpul prăbuşirii acestora sau în timpul distribuţiei fizice a
produselor.
Dintre factorii cu efecte transformatoare asupra produselor, cei
exogeni sunt mai numeroşi şi au consecinţe mai grave. Din această categorie
se menţionează:
- umezeala, care poate proveni din apa dulce (apa potabilă,
transpiraţia încărcăturii sau navei) sau apa sărată de mare;
- temperatura în afara limitelor normale;
- agenţii atmosferici şi fenomenele meteorologice, precipitaţii,
vânturi, uragane, descărcări electrice;
- acţiunea insectelor şi rozătoarelor;
- mirosurile străine şi insalubritatea zonelor de manipulare şi
depozitare a mărfurilor;
- incendiile;
- acţiunea mecanică exercitată de diverşi factori externi.
Cele mai frecvente modificări ale stării produsului sunt cauzate de
umiditatea relativă şi de temperatură. Ele sunt datorate variaţiilor umidităţii
relative a aerului din mediul înconjurător sau conţinutului de apă al
mărfurilor transportate.
Principalele fenomene care constituie consecinţa directă a umidităţii
relative a aerului sunt condensarea şi transpiraţia.
Principalele tipuri de avarii produse în timpul transportului maritim
sunt:
• deteriorarea ambalajelor sau a containerelor cu pierderea parţială
sau totală a mărfurilor;
• amestecarea în diferite proporţii a mărfurilor expulzate din
ambalaje în coridoarele sau magaziile navei;
• deteriorarea gravă a conţinutului ambalajelor prin amestecarea
mărfurilor;
• transpiraţia şi higroscopicitatea mărfurilor;
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

• condens abundent în magazii prin diferenţe termice mari,

neprevizibile sau greu previzibile, soldat cu umectarea sau
mucegăirea mărfurilor (de exemplu, la cereale, leguminoase
boabe, boabe de cafea sau cacao etc.);
• avarierea mărfurilor alimentare cu apă de mare pătrunsă în corpul
navei prin santine, chepenguri sau spărturi în corpul navei şi care
a afectat mărfurile ambalate neetanş (cafea, cacao, ceai,
condimente etc.);
• avarierea mărfurilor cu apă de mare utilizată la stingerea
incendiilor;
• mirosurile nespecifice ale unor mărfuri alimentare datorate
nerespectării regulilor de vecinătate admise, faţă de alte mărfuri
alimentare şi nealimentare;
• degradări termice ale mărfurilor alimentare provocate de incendii
sau autoaprindere.
În categoria avariilor, prin extensie, se includ şi situaţii anormale,
nespecifice sau imprevizibile, ca de exemplu: transpiraţia navei, transpiraţia
încărcăturii, infestarea, mucegăirea, ruginirea etc.
Prevenirea avariilor în timpul transportului maritim este o îndatorire
strategică nu numai a cărăuşului, ci, în egală măsură, a exportatorului şi
importatorului, pentru reducerea la minim a riscului. Printre măsurile
curente de prevenire a producerii avariilor se menţionează:
8 respectarea riguroasă a compartimentării, a vecinătăţii admise, a
stivuirii şi amarării mărfurilor;
8 supravegherea încărcării şi/sau descărcării navei de către furnizor
şi respectiv, de către beneficiar, prin mandataţii lor;
8 alegerea celor mai sigure nave, rute şi perioade de transport;
8 asigurarea ambalării speciale pentru transportul în condiţii severe,
inclusiv tropicalizarea ambalajelor.
La expertizarea avariilor în timpul transportului şi depozitării
mărfurilor alimentare se urmăreşte:
■ elucidarea tipului şi întinderii avariei;
■ identificarea cauzelor;
■ stabilirea circumstanţelor şi momentului avariei;
 Expertiza calităţii mărfurilor

■ determinarea proporţiei avariei;

■ stabilirea direcţiei sau căii de valorificare a mărfurilor avariate sau
parţial avariate.
Firmele specializate în asigurarea mărfurilor, fiind interesate în
determinarea cât mai precisă a mecanismului şi amplorii avariilor la
diferitele categorii de produse agroalimentare şi alimentare, şi-au elaborat
metodologii proprii care să permită expertizări cât mai riguroase.
O astfel de metodologie, referitoare la determinarea avarierii
mărfurilor în timpul transportului maritim, cuprinde:
• elaborarea metodologiei pentru depistarea cauzelor deteriorării
mărfurilor;
• stabilirea metodelor generale de evaluare cantitativă şi calitativă a
mărfurilor deteriorate;
• elaborarea metodologiei de testare pentru apa marină.

7.3 Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor

degradate în timpul transportului

În cazul expertizelor care au drept obiect stabilirea cauzelor care au

generat degradarea totală sau parţială a loturilor de produse, precum şi
estimarea prejudiciului rezultat prin degradare, în atenţia expertului va sta în
principal derularea procesului de transport atât în privinţa duratei, cât şi a
condiţiilor în care el s-a desfăşurat. Aceste elemente constituie surse ale
primelor indicii cu rol edificator pentru expert. Ulterior, verificarea
concretă, pe teren, a avariei permite expertului să precizeze modul în care
aceasta se manifestă, proporţia şi cauzele degradării şi pe această bază se
estimează prejudiciul apărut.
Procedura de desfăşurare a expertizei se bazează pe studiul atent al
documentelor de transport, precum şi pe evidenţele beneficiarului
mărfurilor care fac obiectul expertizei. Informaţiile furnizate de
reprezentanţii cărăuşului contribuie, de asemenea, la formarea unei imagini
de ansamblu privind condiţiile în care s-a desfăşurat transportul.
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

Continuând procedura de expertizare, experţii trebuie să examineze

cu atenţie starea mijloacelor de transport, gradul de curăţenie al acestora,
condiţiile de temperatură şi de ventilaţie din timpul transportului.
Expertul trebuie să asiste la descărcarea mijlocului de transport,
surprinzând aspectele edificatoare privind modul de stivuire, de amplasare a
produselor în mijlocul de transport, starea cantitativă a produselor avariate.
De mare utilitate, prin rolul lor probator, sunt imaginile fotografice realizate
cu acest prilej.
Experţii trebuie să examineze la faţa locului fie întregul lot de
produse, fie numai o fracţiune a acestuia. Prin separarea produselor avariate,
expertul are posibilitatea de a stabili proporţia în care există produse
degradate.
În cazul transporturilor maritime, la apariţia de produse grav
avariate, verificarea întregului lot este neeconomicoasă, iar, uneori,
imposibilă. În asemenea situaţii, se recomandă a se efectua examinarea
procentuală a unor eşantioane reprezentative pentru încărcătura cercetată.
Dacă stabilirea unui grad mediu de degradare la nivelul eşantionului nu
constituie un rezultat just, se recomandă a se proceda la separarea
produselor din eşantioane pe categorii de depreciere şi apoi, să se calculeze
media ponderată a degradării produselor din eşantion.
Această modalitate dă posibilitatea unei estimări corecte a degradării
totale prin examinarea parţială a loturilor, însă expertul trebuie să facă
dovada că procedând astfel, a avut în vedere interesul tuturor părţilor
implicate (expeditor, cărăuş, destinatar, eventual societatea de asigurare).
Raportul de expertiză trebuie să conţină date şi informaţii care să
releve existenţa reală a degradării produselor ca urmare a procesului de
transport, cauzele şi natura acestora. Avaria trebuie descrisă prin indicarea
efectelor înregistrate direct de produse: impurificare, diluare, topire,
mucegăire, putrezire etc.
Pentru susţinerea opiniei expertului privind cauzele degradării, în
raport se consemnează dacă absenţa materialelor de protecţie (prelate, folii
de polietilenă etc.) sau a materialelor de separare a loturilor de produse
(cartoane, scânduri) au putut provoca în mod direct avaria.
 Expertiza calităţii mărfurilor

Expertul va face, de asemenea, referiri la modul de stivuire a

produselor (precizând dacă au fost respectate indicaţiile de stivuire), la
modul de funcţionare a instalaţiilor de asigurare a condiţiilor optime de
păstrare în timpul transportului etc.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde examinării ambalajelor, a
căror stare trebuie descrisă în mod amănunţit în raportul de expertiză. De
asemenea, se va descrie detaliat modul de prezentare a mărfii şi defectele
acesteia. Mărfurile cu defecte vor fi individualizate prin indicarea seriilor de
fabricaţie şi a ambalajelor din care provin. Se va preciza dacă ambalajul a
putut asigura integritatea produsului pe timpul transportului, în care caz se
poate considera că degradarea a fost cauzată de alţi factori.
Avariile mărfurilor se descriu în mod deosebit indicându-se:
- caracterul şi gradul avariei (pete, fisuri etc.);
- locul avariei pe produs (respectiv distanţa faţă de elementele de
reper);
- mărimea defectelor, stabilită prin măsurare.

7.4 Expertize în domeniul stabilirii pierderilor cantitative

Fără a se deosebi prea mult de alte tipuri de expertize, expertizele

care au drept obiect stabilirea pierderilor cantitative prezintă, totuşi, unele
particularităţi.
Procedura de expertizare trebuie să înceapă cu consultarea, de către
expert, a documentelor de livrare a loturilor de produse incriminate,
documente întocmite de către furnizor, precum şi cu cercetarea contractului
de furnizare de produse, din care se obţin informaţii referitoare la structura
sortimentală, tipul de ambalaje, modalitatea de ambalare etc.
Aceste documente de regulă, se găsesc în posesia beneficiarului de
produse, iar, în cazul în care lipsesc, expertul nu va putea efectua expertiza.
O atenţie deosebită trebuie acordată mărfurilor provenite din import
şi care sunt însoţite de documente de livrare în limbi străine. Se recomandă
ca aceste documente să fie traduse oficial pentru a se evita eventualele
confuzii, ipoteze greşite.
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

De multe ori, cantitatea mărfurilor provenite din import este înscrisă

în documente cu unităţile de măsură caracteristice ţării respective. Ca atare,
în raportul de expertiză ce-l va întocmi ulterior, expertul va exprima
cantitatea respectivă atât în unităţile cuprinse în documentele de livrare, cât
şi în unităţile S.I., în care le-a convertit.
Dacă documentele însoţitoare lotului conţin ştersături, modificări,
sau adăugiri, expertul va menţiona în raport aceste aspecte, evidenţiind
procedeul prin care s-a făcut corectura şi dacă aceasta este sau nu urmată de
semnătura sau de ştampila celui care a efectuat-o. De asemenea, dacă apar
cifre neclare, indescifrabile, se vor menţiona aceste situaţii în raport.
La aplicarea tehnicilor de determinare a cantităţii, expertul trebuie să
folosească acele metode prevăzute în standarde sau norme în cazul
mărfurilor indigene sau prevăzute în contractele de import.
Ca tehnică, se poate utiliza verificarea cantitativă 100% (a întregului
lot) sau verificarea prin eşantionare, extinzându-se apoi rezultatele obţinute
la nivelul întregului lot. Obligatoriu, eşantioanele vor fi strict înscrise
prescripţiilor din documentele mai sus amintite.
Sub nici un motiv nu se admite diminuarea cantităţilor propuse
a se verifica, dar metodologia de verificare acceptă utilizarea de cantităţi
mai mari decât cele prescrise ştiindu-se că, rezultatele verificării la nivelul
lotului vor fi cu atât mai puţin eronate cu cât cantităţile sunt mai mari.
Dacă în urma verificării prin eşantionare se înregistrează diferenţe
mari cantitative faţă de cantităţile înscrise în documentele de livrare,
obligatoriu se va mări cantitatea sau numărul de produse ce se supun
verificării.
Ca metodă a verificării cantităţii se practică cea a stabilirii masei
nete a unei unităţi de ambalaj, masă ce se înmulţeşte apoi cu numărul total
al produselor ambalate.
Dacă ambalajele unor produse prezintă semne de deteriorare, ele vor
fi verificate în totalitate şi menţionate distinct în raportul de expertiză.
În expertizele privitoare la evaluarea cantitativă a loturilor de
produse, o mare atenţie se acordă integrităţii ambalajelor, acestea putând fi,
de cele mai multe ori, cauza lipsurilor cantitative.
 Expertiza calităţii mărfurilor

Expertul nu va utiliza în raportul de expertiză aprecieri generale că

„produsul a fost găsit cu ambalajul intact", ci va descrie tipul de ambalaj,
dimensiunile, materialul de confecţionare, materialele pentru calare, starea
ambalajului.
Pot exista cazuri în care, cantităţile să nu fie stabilite în mod real, ci
numai pe baza marcajelor de pe ambalaje. Asemenea procedee nu sunt
admise, deoarece marcajul poate să nu corespundă cu cantitatea de produse
ambalate într-o unitate de ambalaj.
Când se întâlnesc asemenea situaţii, expertul va indica în raportul de
expertiză, cantitatea înscrisă în documentul de livrare, cantitatea stabilită
conform marcajelor pe ambalaj, precum şi cantitatea efectiv constatată
de el.
Lipsurile cantitative se vor exprima atât prin raportarea lor la
cantităţile înscrise în documentele de livrare, cât şi la marcajul de pe
ambalaje.
Dacă loturile de produse furnizate sunt alcătuite din articole
diferenţiate ca model, mărime sau alte elemente, expertul menţionează
lipsurile în mod distinct, pe articole, modele sau mărimi.
Eventualele lipsuri cantitative constatate pot avea drept cauză
lovirile, spargerile. în aceste cazuri, expertul va menţiona în raport, în afara
stării ambalajelor de transport şi starea ambalajului colectiv sau a
ambalajului de prezentare, modul de ambalare a produselor în ambalajul
colectiv, apreciind măsura în care ambalajul utilizat a putut sau nu să
asigure integritatea produselor în timpul manipulării, al transportului.
Pentru produsele ambalate în ambalajele colective, în raportul de
expertizare vor indica distinct, pentru fiecare ambalaj, cantităţile lipsă şi nu
numai per total. Această modalitate de exprimare permite stabilirea
ambalatorilor neglijenţi sau necinstiţi. Uneori, se impune chiar precizarea
capacităţii ambalajului colectiv sau de transport şi cât din această capacitate
este ocupată efectiv de produsele livrate.
În cazul menţinerii produselor în depozite fixe sau mobile, condiţiile
de păstrare pot influenţa atât calitatea, cât şi cantitatea acestora. De aceea, în
raport se descrie depozitul ca atare, precizându-se dacă se respectă normele
de amplasare a mărfurilor, vecinătatea admisă şi dacă parametrii de păstrare
Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor degradate în timpul transportului

din depozit (temperatură, umiditate, circulaţia aerului etc.) puteau prejudicia

integritatea cantitativă a produselor.
Raportul de expertiză referitor la speţele privind stabilirea pierderilor
cantitative va cuprinde obligatoriu locul şi data deschiderii produselor
ambalate, cantitatea verificată de expert, mijloacele de stabilire a cantităţii,
cu indicarea tipului şi anului de fabricaţie, cu caracteristicile tehnice şi
constructive ale mijloacelor de măsurare, care obligatoriu sunt verificate
metrologic anual.
Expertul nu trebuie să admită rezultatele examinării de către
beneficiar, în lipsa lui, a unor mărfuri ambalate. Acceptarea unui asemenea
caz înseamnă certificarea de către expert a unor cantităţi neverificate şi o
încredere nejustificată acordată beneficiarului.
Când în timpul verificării se descoperă produse deteriorate
(murdărite, îmbibate cu apă etc.) expertul va preciza în raport ambalajul
colectiv sau de transport din care acestea provin, gradul de viciere constatat
şi estimarea cantităţii sau a numărului de produse aflate într-o asemenea
stare. De asemenea, expertul va trebui să sugereze o eventuală recuperare
prin recondiţionare sau prin altă modalitate a produselor deteriorate şi care
nu mai pot fi utilizate în domeniul iniţial pentru care ele au fost create.
Dacă se constată furturi din ambalaje, expertul va menţiona existenţa
sau nu a urmelor de violare, o descriere amănunţită a acestora, prezenţa sau
absenţa sigiliilor, precum şi a marcajelor ambalajelor colective. Pentru
ambalajele de prezentare se menţionează starea acestora şi existenţa
accesoriilor sau a banderolelor care sugerează inviolabilitatea acestora.