Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

CALITATEA PRODUSELOR SI SERVICIILOR IN RELATIE CU

PROTECTIA CONSUMATORILOR

„Românul adevărat nu este niciodată meschin şi îşi râde de aceea dintre compatrioţii lui –
cum sunt unii ardeleni – care arată deprinderi raţionale şi cuminţi în administrarea
cheltuielilor lor. Ideea românului despre avere şi venit este epicuriană; scopul acestuia este
consumul cu toate bucuriile lui.”

Mihail Manoilescu

INTRODUCERE

Scopul activităţii economice este de a aloca resurse, cât mai eficient posibil, pentru a satisface
nevoile consumatorilor.
Consumatorul este orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care
cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse sau servicii in afara activitatii profesionale.

Consumatorul, odata cu dezvoltatea economica, a deveni elementul de referinta al actiunilor

intreprinse atat de producator cat si de comerciant. Luând în considerare interesele şi nevoile
consumatorilor, aceştia sunt confruntaţi cu o serie de dezechilibre în raporturile de piaţă,
dezechilibre ce-i afectează sub multiple aspecte — economic, educaţional, siguranţa sănătăţii etc.
O asemenea stare de fapt, impune anumite intervenţii sociale, menite să ofere cadrul stării de
echilibru, bazat pe respectarea unor clauze convenite şi asigurarea accesului tuturor la produse
care să nu prezinte nici un risc şi pe promovarea corectă, echitabilă şi susţinută a dezvoltării
economiei sociale. Întreg complexul de intervenţii sociale — guvernamentale sau
nonguvernamentale — cu privire la problematica respectivă, îşi găseşte expresia în conceptul de
protecţie a consumatorilor.

Protecţia consumatorului îmbracă o serie importantă de aspecte, omul de rând, în calitatea sa de

consumator şi, îndeosebi, în calitatea sa de cumpărător, devenit agent de piaţă confruntându-se cu
o multitudine de probleme legate de: structura produselor destinate a-i asigura consumul,
presiunile la care îşi poate procura diversele bunuri şi servicii şi calitatea acestora, sistemul de
informare prin care să se asigure transparenţa pieţei, sistemul de comercializare a produselor şi
calitatea serviciilor comerciale etc.

CUPRINS:

1.1 PRINCIPIILE DIRECTOARE ALE ONU PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI

1.2 REGLEMENTARI SI INSTITUTII NATIONALE/ REGIONALE IN DOMENIUL
PROTECTIEI CONSUMATORULUI
1.3 PREOCUPARI IN ROMANIA PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI

1
 Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

1.1 PRINCIPIILE DIRECTOARE ALE ONU PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI

Conceptul privind ,,drepturile consumatorilor” îşi are originea în ,,Carta drepturilor

consumatorilor” definită de fostul preşedinte al S.U.A., J.F. Kennedy, în martie 1962, sub forma
unui mesaj special adresat Congresului american. Deşi Carta nu a mai fost definitivată, ea rămâne
importantă prin conturarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor. Ea a servit drept model
de referinţă la elaborarea legilor de protecţie a consumatorilor ce au apărut în deceniile şapte şi
opt în S.U.A. şi în alte ţări din continentul american (Canada, Mexic), cât şi în Europa (Belgia,
Franţa, Germania, Suedia).
Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat prin Rezoluţia nr. 39/248, în 8 aprilie 1985, ,,Principiile
directoare pentru protecţia consumatorilor”. Potrivit acestui important document “guvernele
tuturor ţărilor trebuie să dezvolte, să întărească şi să menţină o politică puternică de protecţie a
consumatorilor, ţinând cont de principiile directoare declarate”
Principiile directoare adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite sunt menite să asigure guvernelor
tuturor ţărilor un cadru care să poată fi folosit în elaborarea şi consolidarea politicii şi legislaţiei
pentru protecţia consumatorului.
Privite dintr-un asemenea unghi de vedere, principalele obiective asupra cărora este necesar să
se concentreze fiecare ţară, prin organismele sale guvernamentale şi neguvernamentale, trebuie
să urmărească, în principal următoarele aspecte:

facilitarea producţiei şi distribuţiei de produse corespunzătoare nevoilor şi cerinţelor

consumatorilor;
încurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajaţi în producerea şi distribuirea
bunurilor de consum şi a serviciilor către consumatori;
asigurarea ţinerii sub control, prin intermediul tuturor organizaţiilor naţionale şi
internaţionale, a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;
promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor;
încurajarea dezvoltării condiţiilor de piaţă care să asigure consumatorilor o gamă largă
de produse şi la preţuri avantajoase pentru aceştia;
stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorului din fiecare ţară,
conform circumstanţelor economice şi sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum şi
nevoilor caracteristice populaţiei statului respectiv;
protecţia consumatorului faţă de pericolele ce afectează siguranţa şi sănătatea lor;
promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte, care să le permită o alegere
conform dorinţelor şi necesităţilor personale;
crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
asigurarea posibilităţii unei despăgubiri efective a consumatorului în cazul ivirii unor
daune generate de produse sau servicii achiziţionate în cadrul pieţei;
obligativitatea tuturor întreprinderilor ofertante – producătoare sau comerciale – de a se
supune legilor şi reglementărilor privind protecţia consumatorului din toate ţările cu care au
afaceri;
obligativitatea firmelor de a respecta prevederile standardelor internaţionale privind
protecţia consumatorului;
înfiinţarea în fiecare ţară a unor organisme corespunzătoare, care să creeze şi să aplice,
potrivit legilor statului respectiv, politici de protecţie a consumatorilor, ce urmează să fie
implementate în beneficiul tuturor sectoarelor, în general al întregii populaţii şi în special al
diferitelor categorii de populaţie din mediul rural;

2
 Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protecţie a consumatorilor, a potenţialului

pozitiv al instituţiilor de învăţământ şi cercetare – publice sau private;
asigurarea libertăţii consumatorilor, precum şi a altor grupuri sau asociaţii reprezentative,
de a se organiza şi de a-şi desemna liderii, care să le exprime opiniile în procesele de luare a unor
decizii şi să le reprezinte interesele.

„Principiile directoare” privind protectia consumatorilor este rezultatul eforturilor pe plan

international ale Organizatiei Mondiale a Consumatorilor, Consumers International, formata in
1960 de cele cateva asociatii nationale de consumatori existente la acea vreme.
In prezent, Organizatia Mondiala a Consumatorilor cuprinde peste 200 de organizatii membre
din aproape toate tarile lumii.

1.2 REGLEMENTARI SI INSTITUTII NATIONALE/ REGIONALE IN DOMENIUL

PROTECTIEI CONSUMATORULUI

Alături de alte drepturi ale omului, şi drepturile consumatorului sunt protejate de stat, în principal
printr-un complex de acte normative ce reglementează acest important segment al protecţiei sociale,
respectiv protecţia consumatorului. O asemenea protecţie, are în vedere planuri multiple, începând cu
consumatorul de bunuri de consum curent, continuând cu cel de medicamente, de servicii diverse şi
terminând cu consumatorul de cultură, de timp liber etc. Statul, prin mijloacele prevăzute de lege,
protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori. Într-o societate liberă şi democratică, fiecare
individ are dreptul de a avea asigurate condiţiile necesare pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor
pe care şi le doreşte şi pe care le poate plăti. Are posibilitatea să-şi materializeze intenţiile privind
satisfacerea nevoilor sale, potrivit unor priorităţi pe care şi le stabileşte singur. Astăzi consumatorul,
inclusiv cel român, ştie că în raport cu agenţii economici, producători sau vânzători, legea îi conferă o
serie de drepturi şi îl apără împotriva oricărui abuz ce ar putea să-i pună în pericol viaţa şi sănătatea
sau să-i lezeze interesele sale patrimoniale sau nepatrimoniale.

REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORULUI ÎN ROMÂNIA

Pe teritoriul national au existat preocupari “de protectie a consumatorului” din cele mai vechi
vremuri, statul fiind un factor determinant în reglementarea si controlul actelor si faptelor care
daunau cetatenilor prin desfasurarea unor activitati de comert iar sanctiunile, dupa moda
vremurilor,erau drastice.

Pornind de la prevederile Rezoluţiei nr. 39/248 din 1985 a Adunării Generale a Organizaţiei
Naţiunilor Unite, care a aprobat Principiile Directoare pentru Protecţia Consumatorului, în
România a fost adoptat un sistem unitar de reglementări în acest domeniu, avându-se însă în
vedere condiţiile concrete ale economiei româneşti şi mai ales cele ale tranziţiei. În adoptarea
legislaţiei privind protecţia consumatorului s-a avut în vedere armonizarea ei cu legislaţia
europeană în domeniu.

Pentru protejarea cetăţenilor în calitatea lor de consumatori, statul, prin mijloacele prevăzute de
lege, asigură cadrul legal necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor
complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi
interesează în calitate de consumatori.
In acest sens, Guvernul României a emis, începând cu 1990, 75 de acte normative (Legi,
Ordonanţe şi Hotărâri de Guvern, Regulamente) privind protecţia consumatorului.

3
 Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

Legislaţia-cadru privind protecţia consumatorilor:

Legea nr. 12/90) privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.
Legea 11/1994 privind protecţia consumatorilor.
Legea nr. 177 din 9 octombrie 1998 pentru completarea art. 2 din Legea nr. 12/1990
privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.
Legea nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate
între comercianţi şi consumatori modificată de Legea 65/2002.
Legea 148 - privind publicitatea.
Legea nr. 178 din 18 octombrie 2000 privind produsele cosmetice modificată şi
completată de Legea 508/2002 şi Legea 264/2003.
Legea nr. 37 din 16 ianuarie 2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor.
Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000
privind regimul metalelor preţioase în România.
Legea nr. 322 din 27 mai 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 146/2001 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor.
Legea nr. 508 din 12 iulie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 178/2000
privind produsele cosmetice.
Legea nr. 52 din 01/21/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Potrivit cadrului legislativ protecţia consumatorului în România presupune în principal:

• Asigurarea accesului neîngrădit la produse şi servicii.
• Informarea consumatorilor asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor.
• Apărarea şi asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor
practici abuzive.
• Participarea consumatorilor la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în această
calitate.

CADRUL INSTITUŢIONAL PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORULUI ÎN

ROMÂNIA

• Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), organ de specialitate

al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, înfiinţat în
anul 2001, îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind
protecţia consumatorilor, cu modificările şi completările ulterioare. ANPC are 42 de Oficii pentru
Protecţia Consumatorilor (OPC), în toate judeţele ţării şi în municipiul Bucureşti.
• Asociaţiile pentru Protecţia Consumatorilor (APC) - organisme neguvernamentale
pentru protecţia consumatorilor;
• Organisme de încercare şi certificare:
Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor LAREX Bucureşti,
cu 9 filiale teritoriale în Bucureşti, Arad, Baia Mare, Constanţa, Galaţi, Oradea, Satu-Mare, Sibiu
şi Iaşi, aflate în subordinea ANPC.
Laboratoare proprii de analize şi încercări organizate în judeţele Bacău, Vrancea,
Neamţ, Brăila şi Suceava, , aflate în subordinea ANPC.
Laboratorul pentru Analiza Calităţii Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, care
funcţionează în structura Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti,
aflat în subordinea ANPC.

4
 Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

• Comitetul interministerial pentru Supravegherea Pieţei Produselor şi Serviciilor şi

Protecţia Consumatorilor (constituit prin H.G. 681 / 19.07.2001), a cărui principală atribuţie este
asigurarea colaborării dintre autorităţile administraţiei publice centrale, pe de o parte şi
colaborarea dintre aceste autorităţi şi structurile civile în vederea perfecţionării Sistemului
naţional de supraveghere a pieţei produselor şi serviciilor, perfecţionării cadrului legislativ,
accelerării procesului de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene.
• Centrele de consultanta si informare a consumatorilor (constituite prin Ordinul nr.
256/10.10.2000) pentru aprobarea criteriilor de evaluare şi selectare a asociaţiilor pentru protecţia
consumatorilor.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor coordonează şi realizează strategia şi

politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionând pentru prevenirea şi
combaterea practicilor care dăunează sănătăţii, securităţii sau intereselor economice ale
consumatorilor şi evaluează efectele pe piaţă ale sistemelor de supraveghere a produselor şi
serviciilor destinate acestora.

STRUCTURA ORGANIZATORICA A AUTORITATII NATIONALE PENTRU PROTECŢIA

CONSUMATORILOR

Principalele atribuţii ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sunt:

Participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale de
specialitate cu atribuţii în domeniu şi cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la
elaborarea strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând corelarea acesteia cu cea
existentă în Uniunea Europeană.
Propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de acte normative în domeniul
protecţiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea,
depozitarea, transportul, importul şi comercializarea produselor, precum şi cu privire la prestarea
serviciilor, astfel încât acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor
ori să afecteze drepturile şi interesele lor legitime.

5
 Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

Elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri

privind obiectivele, condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a
consumatorilor.
Participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei
consumatorilor, colaborând cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, conform
competenţelor ce îi revin potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate conform legii sau în laboratoare
proprii ori agreate.
Efectuează sau finanţează studii şi teste comparative cu privire la calitatea produselor şi
serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunoştinţă publicului.
Desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor; editează
publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor.
Sprijină asociaţiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de lege.
Sprijină asociaţiile de consumatori în acţiunea de înfiinţare şi funcţionare a centrelor de
consultanţă, informare şi educare a consumatorilor.
Informează permanent consumatorii asupra produselor şi serviciilor care prezintă riscuri
pentru sănătatea şi securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice.
Prezintă informări periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale
interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor şi intereselor
consumatorilor.
Controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare la
securitatea produselor şi serviciilor, precum şi la apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor,
prin efectuarea de controale pe piaţă la producători, importatori, distribuitori, vânzători, prestatori
de servicii şi în unităţile vamale, având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se
comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum şi la documentele referitoare
la acestea.
Constată contravenţii şi dispune măsuri de limitare a consecinţelor producerii, prestării,
importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse şi servicii care nu respectă
dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii, prin aplicarea sancţiunilor
contravenţionale principale şi complementare prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire
penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale;
Solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, a
licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, în condiţiile legii.
Coordonează schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente, naţionale
şi internaţionale, privind produsele şi serviciile care reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea
consumatorilor.
Controlează dacă mijloacele de măsurare folosite pe piaţă sunt însoţite de documentele
prevăzute de lege care atestă verificarea acestora din punct de vedere metrologic.
Sesizează factorii de decizie şi operatorii implicaţi în sistemul de certificare a calităţii
produselor şi serviciilor, în baza constatărilor proprii şi a informaţiilor primite de la organismele
neguvernamentale şi de la consumatori, cu privire la neconformităţile produselor şi serviciilor
destinate consumului populaţiei în raport cu documentele de certificare şi propune îmbunătăţirea
sau elaborarea de reglementări în domeniu.
Primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, potrivit
competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, precum şi sesizările
persoanelor fizice sau juridice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condiţiile
legii.
Desfăşoară activităţi de pregătire a specialiştilor în domeniul protecţiei consumatorilor.
Acordă consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor pentru persoane
juridice.

6
 Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

Stabileşte şi percepe taxe şi tarife pentru efectuarea de analize, încercări, expertizări,

certificări de laborator, autorizări, consultanţă, cursuri de pregătire, specializare sau perfecţionare,
alte servicii prestate în condiţiile legii.

Fundamentează şi propune în proiectul de buget resursele financiare necesare în vederea

realizării politicilor în domeniul său de competenţă.
Urmăreşte, potrivit legii, legalitatea publicităţii pentru produsele şi serviciile destinate
consumatorilor.
Autorizează operaţiunile cu metale preţioase, aliajele acestora şi pietre preţioase.
Stabileşte şi aprobă mărcile utilizate de producătorii interni, importatori sau, după caz, de
comercianţi, pe bază de tarife proprii, precum şi marca proprie de certificare.
Efectuează expertize ale metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în condiţiile legii.
Autoritatea îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de
activitate.
Pentru aplicarea eficientă şi unitară a legislaţiei în domeniu, ANPC a elaborat peste 90 de
proceduri specifice de control pe grupe de produse şi servicii. În scopul creării instrumentelor
legale necesare protejării drepturilor şi intereselor consumatorilor, ANPC se preocupă de
dezvoltarea cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor, având la bază directivele
europene în domeniu.

1.3 PREOCUPARI IN ROMANIA PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI

ANPC coordonează strategia si politica Guvernului în scopul de a preveni sau elimina practicile
comerciale care pot pune în pericol viaţa, sănătatea şi interesele economice ale consumatorilor.

STRATEGIA
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor
în perioada 2005-2008

Politica de protecţie a consumatorilor pentru perioada 2005-2008 se fundamentează pe

următoarele obiective generale pentru promovarea intereselor consumatorilor pe piaţă:
1. realizarea unui înalt nivel de protecţie a consumatorilor;
2. aplicarea efectivă a legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor;
3. întărirea activităţilor de informare, consiliere şi educare a consumatorilor.

Strategia, prin obiectivele şi priorităţile sale, urmăreşte realizarea unei protecţii a consumatorilor
în România asemănătoare cu cea existentă în statele membre ale Uniunii Europene, incluzând
securitatea, interesele economice, informarea şi educarea consumatorilor, precum şi promovarea
organizaţiilor de consumatori pentru dezvoltarea unui rol activ în realizarea politicii de protecţie
a consumatorilor.

În cadrul strategiei pentru perioada 2005-2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia

Consumatorilor (ANPC) are în vedere dezvoltarea unei politici de protecţie a consumatorilor
sistematice, riguroase şi bine organizate de prevenire, unei reacţii rapide prin prezenţa
reprezentanţilor săi pe întregul teritoriu al ţării şi unei activităţi eficiente, inclusiv de cooperare cu
alte organisme competente ale statului, la nivel naţional şi local. În plus, întărirea
parteneriatului cu societatea civilă, în general, şi cu cercurile de afaceri, în special, va conduce la
o mai bună cunoaştere şi înţelegere a problemelor consumatorilor şi implicit la realizarea unei mai
bune protecţii a acestora.

7
 Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

Obiectivul 1: Realizarea unui înalt nivel de protecţie a consumatorilor

Având în vedere transpunerea la nivel naţional a acquisului comunitar specific, referitor la cadrul
legislativ care reglementează condiţiile de securitate a produselor, diverse practici comerciale şi
drepturile contractuale ale consumatorilor, priorităţile pentru perioada 2005-2008 sunt:

1.1. Continuarea procesului de preluare a acquisului comunitar prin elaborarea şi

promovarea de acte normative şi reglementări privind importul şi comercializarea
produselor alimentare, nealimentare şi a serviciilor, în scopul asigurării securităţii
consumatorilor, precum şi protecţiei intereselor economice ale acestora.
1.2. Întărirea cooperării cu celelalte instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale,
inclusiv prin elaborarea de acte normative, precum şi dezvoltarea sau, după caz, încheierea
de protocoale de colaborare.
1.3. Dezvoltarea cooperării cu mediul de afaceri ca instrument pentru promovarea şi
protecţia intereselor consumatorilor
1.4. Dezvoltarea capacităţii administrative a ANPC, inclusiv prin creşterea
numărului de personal şi întărirea bazei tehnico-economice

Pentru perioada 2005-2008 sunt stabilite următoarele priorităţi:

2.1. Desfăşurarea de acţiuni de control pentru asigurarea cerinţelor de securitate şi/sau de
conformitate a produselor şi serviciilor
2.2. Desfăşurarea de acţiuni de control în scopul protecţiei drepturilor şi intereselor
economice ale consumatorilor la furnizarea de produse şi servicii, inclusiv servicii de interes
public şi financiare.
2.3. Rezolvarea reclamaţiilor consumatorilor
2.4. Cooperarea cu alte instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale şi, după caz, cu
statele membre sau candidate ale Uniunii Europene în realizarea de acţiuni de control
2.5. Efectuarea de către ANPC - ca punct naţional de contact - a schimbului rapid de
informaţii privind produsele periculoase atât cu oficiile sale teritoriale, cât şi cu alte
instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţii similare din statele
membre ale Uniunii Europene prin Sistemul european RAPEX de schimb rapid de
informaţii privind produsele periculoase

Aplicarea efectivă a legislaţiei armonizate în domeniul protecţiei consumatorilor şi întărirea

cooperării, la nivel naţional şi european, prin preluarea celor mai bune practici în domeniul
supravegherii pieţei, reprezintă elemente esenţiale pentru a se asigura accesul consumatorilor la
produse şi servicii mai sigure şi mai sănătoase, o alegere mai bună, informaţii mai complete
despre produse şi servicii, realizându-se astfel un nivel de protecţie a consumatorilor asemănător
celui existent în statele membre ale Uniunii Europene.

Obiectivul 3. Întărirea activităţilor de informare, consiliere şi educare a consumatorilor

Al treilea obiectiv al politicii pentru protecţia consumatorilor este întărirea activităţilor de
informare, consiliere şi educare a consumatorilor. Pentru perioada 2005-2008 sunt prevăzute
următoarele priorităţi:

3.1. Dezvoltarea instrumentelor de informare şi educare a consumatorilor

3.2. Implicarea mai activă a organizaţiilor neguvernamentale de consumatori în procesul de
elaborare a deciziilor ce pot avea impact asupra intereselor lor

8
 Calitatea produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorilor

3.3. Asigurarea de sprijin şi consultanţă pentru organizaţiile neguvernamentale de

consumatori

Dezvoltarea activităţilor de informare, consiliere şi educare a consumatorilor va avea ca efect

crearea unui consumator bine informat, capabil să ia o decizie în deplină cunoştinţă de cauză. În
acelaşi timp este necesar ca vocea consumatorilor să fie auzită şi, în acest sens, rolul principal îl
au asociaţiile neguvernamentale de consumatori. Dezvoltarea unei mişcări reprezentative şi
independente a consumatorilor, implicată în activitatea de informare, educare, consiliere şi
reprezentare, va permite consumatorilor să joace un rol important pe piaţă, iar - în cadrul
organismelor consultative - să îşi exprime punctul de vedere alături de reprezentanţii altor
organisme guvernamentale sau patronale.

Strategia ANPC pentru perioada 2005-2008 a fost realizată pentru a răspunde cerinţelor
consumatorilor din România, fiind în acelaşi timp armonizată cu Strategia Comisiei Europene
privind politica consumatorilor.

Bibliografie:
Rezoluţia O.N.U. 39/248 privind Protecţia consumatorului, adoptată la Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite la 8 aprilie 1985, New York
Hotarâre nr. 364 din 28/04/2005 Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din
10/05/2005privind aprobarea Strategiei Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor în perioada 2005-2008
http://www.anpc.ro/buletin_informativ.php
http://www.apc-romania.ro/ro/obiective.htm
http://www.apc-romania.ro/ro/strategii.htm

REFERAT REALIZAT DE ZAMFIRESCU ( KISS ) A. VALERICA

MTC
GRUPA 127
FORMA INVATAMANT ZI
25.10.2008