SISTEMUL BANCAR FINANCIAR SI FUNCTIILE SALE

Băncile, instituţiile financiare, societăţile de asigurări – private, publice, mixte –

reprezintă acel agent economic agregat care îndeplineşte rolul de intermediar financiar
între ceilalţi agenţi economici, gestionează instrumetele monetare şi pârghiile financiare ale
unei ţări.
Băncile au îndeplinit şi îndeplinesc două categorii de funcţii: active şi pasive.

Principala funcţie activă a băncilor şi a celorlalte instituţii financiare= constă în

acordarea de împrumuturi solicitanţilor care întrunesc condiţiile de bonitate financiară, adică au
capacitatea economică de a restitui la scadenţă creditele contractate, împreună cu dobânzile
aferente.

Principala funcţie pasivă a organizaţiilor bancar – financiare, =se referă la primirea spre
păstrare a economiilor populaţiei şi agenţilor economici nonfinanciari.
Printre funcţiile bancare pasive se mai înscriu: primirea de depuneri ale unor clienţi pentru a
executa din ele diferite plăţi la ordinele acestora, conducerea operaţiunilor de casă ale
întreprinderilor şi instituţiilor care solicită acest lucru.

În condiţiile actuale, în ţările cu economie de piaţă consolidată, sistemul bancar-financiar

exercită, pe lângă funcţiile tradiţionale, şi o serie de funcţii noi, prioritar macroeconomice:
1. Coordonează plăţile (şi încasările) ce se efectuează în întreaga economie
naţională. Ele au misiunea de a asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de monedă şi
retragerii acesteia. Deci, băncile gestionează moneda naţională şi supraveghează relaţiile ei cu
celelalte monede naţionale.
2. Băncile, instituţiile financiare şi societăţile de asigurare îndeplinesc, de asemenea,
rolul de intermediere financiară la nivelul economiei naţionale. Ele drenează economiile
agenţilor economici, ale întregii populaţii spre domenii de mare interes pentru ţară.
3. Sistemul bancar are rolul de a restricţiona creditul. În anumite condiţii şi pe baza
unor criterii speciale, băncile limitează riscul neacoperit al unor împrumutători prea
entuziaşti, punându – le anumite condiţii restrictive. Mai mult, prin diverse prevederi, se
produce ceea ce se numeşte transformarea riscului individual în risc colectiv, adică repartizarea
lui relativ egală asupra tuturor debitorilor.
4. Agentul bancar – financiar are posibilitatea de a creea putere de
cumpărare adiţională, posibilitate ce decurge din mecanismul transformării maturităţii
depozitelor agenţilor economici nonfinanciari, în credite pe termen lung pentru investiţii.
5. Transformând depunerile la vedere ale clienţilor în surse de creditare, băncile
selecţionează proiectele de afaceri pe care urmează să le susţină prin credite.
6. Dispunând de mecanisme şi tehnici prin care pot suplimenta instrumentele monetare,
cunoscând situaţia economică a întreprinderilor şi chiar a guvernului, băncile şi societăţile
financiare îndeplinesc un rol strategic în ţările cu economie de piaţă.