CEREREA SI OFERTA – MONEDA

Cererea de moneda, componenta a pietei monetare, este legata de existenta unor agenti
economici care, in anumite momente, nu dispun de resurse banesti suficiente, fiind nevoiti sa
apeleze la credite.

Purtatorii cererii de moneda sunt:intreprinderile, care solicita credite pentru finantarea afacerilor
pe termen scurt, sau pentru investitii;trezoreria statului - solicita credite pentru a acoperi
deficitele bugetare;diferite institutii financiar-bancare - solicita credite pentru satisfacerea unor
nevoi specifice, de lichiditati;populatia - solicita credite pentru consum.

Populaţia doreşte moneda pentru funcţiile pe care aceasta poate să le îndeplinească, şi nu

pentru calităţile intrinseci ale diferitelor instrumente monetare, fie ele chiar de aur. Mărimea
cererii de monedă în economie depinde de utilităţile acesteia, care sunt exprimate de
facilităţile pe care le pot asigura disponibilităţile băneşti.

Atunci când moneda a îndeplinit mai ales funcţii pasive – de mijlocire a schimburilor de
bunuri economice, când circulaţia bănească reprezenta un reflex al fluxurilor economice reale –
masa monetară era condiţionată mai ales de nevoile agenţilor economici de a achiziţiona bunurile
materiale şi de a plăti serviciile necesare. Acesta este motivul tranzacţional al cererii de
monedă.

Cererea generală de monedă, ca şi cererea pentru fiecare agregat monetar sunt condiţionate de
factori obiectivi şi subiectivi:
-În primul rând, masa monetară în circulaţie depinde de volumul total al schimburilor mijlocite
efectiv de monedă şi de viteza de rotaţie a acesteia.

-În al doilea rând, masa monetară depinde de amploarea creditului, respectiv, de raportul între
vânzările pe datorie, şi plăţile făcute în contul creditelor ajunse la scadenţă în perioada de
referinţă, luându-se în considerare şi cealaltă componentă a masei monetare - banii scripturali.

-În al treilea rând, masa sumelor băneşti este influenţată şi de comportamentul agenţiilor
economici faţă de monedă, sintetizat prin expresia: intensitatea înclinaţiei spre lichiditate.

Oferta de monedă= înseamnă punerea diferitelor instrumente monetare în circulaţie. Moneda

începe să existe atunci când părăseşte depozitele Băncii Centrale şi ale altor instituţii emitente, şi
îşi încetează existenţa când revine la emitent. Punerea monedei în circulaţie, deci oferta de
monedă, reprezintă transformarea, prin cumpărare, a activelor non-monetare (imobile, terenuri,
acţiuni, efecte de comerţ) în active monetare.

Principalele institutii monetare care ofera moneda sunt:

bancile comerciale - ofera moneda scripturala (in cont) prin acordarea de credite agentilor
economici nonfinanciari, numite operatiuni de finantare. Intr-un sistem multibancar, bancile
comerciale isi coreleaza activitatea cu Banca Nationala.
Soldurile care nu se compenseaza intre bancile comerciale impun deschiderea de catre acestea de
conturi curente la Banca Centrala (Nationala), pe baza carora solicita moneda (este o operatiune
de refinantare).trezoreria, denumita si casieria centrala a statului, efectueaza cea mai mare parte a
platilor sale prin intermediul bancilor comerciale si al Bancii Nationale. Aceasta are insa si
capacitatea de a crea moneda, prin trecerea unei sume de bani dintr-un cont bugetar intr-un cont
la vedere sau pe termen scurt.

Oferta de monedă este suplimentată de Banca Naţională de emisiune în mai multe situaţii:

În primul rând, biletele Băncii Centrale intră în circulaţie pentru alirnentarea nevoilor de
resurse financiare ale statului.

În al doilea rând, Banca Centrală modifică masa monetară naţională în funcţie de nevoile de
valută.

În al treilea rând, biletele de bancă intră în circulaţie în situaţia în care băncile comerciale au
nevoie de sume suplimentare pentru a face faţă retragerilor mai mari decât depunerile clientelei
sale.