CEREREA SI OFERTA PE

PIATA MONETARA
Sapera Teodora-Cristina
Management an 1, grupa 3
Ce este piata monetara?

Piața monetară este locul în care se intalnește cererea cu oferta de monedă, unde
agenții economici care au nevoie de bani (inregistreaza deficit) intalnesc alți agenti
economici care au excedent de resurse financiare. Schimburile dintre ei se numesc
tranzacții financiare iar prețul tranzactiilor il reprezinta dobânda la care se imprumută.

Rolul pietei monetare

Rolul pieței monetare este de a compensa deficitul cu excedentul de monedă existent

la diferiţi agenţi economici si de a regla cantitatea de moneda dintr-o economie. In
această relatie, operaţiunile de piaţă monetară (operaţiuni open market) reprezintă cel
mai important instrument de politică monetară al unei Banci Centrale, având funcţii
de ghidare a ratelor de dobândă, gestionare a condiţiilor lichidităţii de pe piaţa
monetară şi semnalizarea orientării politicii monetare.

Piata monetara reactioneaza in directia cresterii volumului masei banesti in

functie de urmatoarele imprejurari:

· cresterea volumului valoric al bunurilor marfare;

 · acoperirea deficitului bugetului de stat;

· scaderea vitezei de rotatie a banilor;

· convertibilitatea monedelor straine in moneda nationala;

· retinerea de catre anumiti agenti economici a unor sume in numerar.

Cresterea masei monetare se asigura in principal prin urmatoarele operatiuni:

· acordarea de credite;

· emisiunea monetara efectuata de catre banca centrala atunci cand

disponibilitatile banesti sunt insuficiente pentru a acoperi solicitarile de credite
provenite de la celelalte banci si de la administratia centrala ;

· schimbul valutar al monedelor straine convertibile pe moneda nationala, schimb

efectuat de catre banci.

Cauzele care fac necesara restrangerea mesei monetare sunt:

· diminuarea volumului valoric al bunurilor marfare din economie;

· excedentul bugetar;

· cresterea vitezei de rotatie a banilor;

· schimbarea (vanzarea) monedei nationale pe alte monede.

Restrangerea masei monetare se realizeaza prin diferite operatiuni specifice:

· limitarea (plafonarea) creditului, fie sub forma unei sume maxime (ce nu trebuie
depasita), fie prin stabilirea unui cuantum din disponibilitatile banesti ale bancilor;

· rambursarea creditelor primite anterior;

· schimbul valutar al monedei nationale pe alte monede convertibile.

 Cresterea, respectiv diminuarea volumului masei monetare aflate in circulatie
reprezinta o operatiune de mare responsabilitate din partea sistemului bancar.
Reglarea masei monetare se face de catre banci in functie de starea economiei si
trebuie sa stimulze afacerile fara a genera inflatie sau deflatie.

Pe piata monetara are importanta deosebita asigurarea echilibrului intre cererea si

oferta de moneda si asigurarea unui pret de echilibru (rata a dobanzii) care sa
stimuleze procesele economice.

Echilibrul pietei monetare

Conditiile de echilibru pe piata monetara se schimba continuu, ajungandu-se la

dezechilibru si apoi la un nou echilibru, printr-un mecanism concurential care
presupune schimbarea conditiilor de cerere sau oferta ce determina noi curbe ale
cererii si ofertei.

Cresterea cererii de moneda are ca efect sporirea atat a cantitatii de moneda pe

piata, cat si cresterea ratei dobanzii. Scaderea cererii de moneda are ca efect atat
scaderea cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii.

Echilibrul pietei monetare este complex si dinamic, tocmai datorita specificitatii

mecanismului prin care se coreleaza cererea si oferta de moneda, prin sistemul bancar,
care manevreaza rata dobanzii, in functie de interesele proprii, ca si de solicitarile
clientilor.

MONEDA

Banii au ajuns să joace un rol central în vieţile noastre. Ne este imposibil astăzi să

ne imaginăm funcţionarea unei economii moderne fără existenţa remarcabilei invenţii

numită "bani"! Voi încerca să şi argumentez această afirmaţie printr-un simplu

exemplu:

Dacă economia ar fi rămas la nivelul la care schimbul de bunuri şi servicii să se facă

prin
troc fără să apelăm la bani, lucrurile ar fi extraordinar de încurcate iar un profesor de

Economie politică spre exemplu pentru a putea să beneficieze de serviciile unui medic

stomatolog ar trebui să aştepte până va întâlni un medic stomatolog dornic să asiste la

un

curs de Economie politică. Iată astfel un singur exemplu, consider eu destul de

elocvent

pentru a susţine că moneda reprezintă premisa oricărei forme de piaţă şi de

concurenţă;

nici-un flux economic real nu se poate desfăşura fără contribuţia acesteia.

Moneda este o categorie macroeconomică la care se raportează toţi agenţii vieţii

economico-sociale ai unei comunităţi, denumită şi comunitate monetară, care poate să

fie

naţională sau internaţională.

Caracterul instrumentelor monetare este:

- caracter general ceea ce înseamnă că sunt acceptate în orice moment şi în

orice loc al unei comunităţi monetare

- nedeterminat adică permit transformarea lor în orice marfă şi achitarea

oricărei datorii

- caracter imediat care permite reglarea instantanee şi definitivă a vânzării-

cumpărării de bunuri şi servicii, precum şi stingerea unei datorii.

Banii constituie o putere de cumpărare uşor transferabilă; ei se pot transforma

oricând în alte bunuri şi dau deţinătorilor dreptul de a obţine o parte din ceea ce este

produs şi oferit spre vânzare în spaţiul economic în care respectivele instrumente

monetare sunt recunoscute prin convenţie socială. Banii au o dublă putere, una

economică, în sensul de putere de mobilizare a unei părţi din avuţia comunităţii, şi

respectiv puterea juridică, respectiv puterea de decizie în cadrul activităţilor în care

sunt

angrenaţi banii deţinătorului.

Atributele fundamentale ale monedei, care au transformat-o într-un instrument

indispensabil al lumii moderne sunt:

- acceptabilitatea; moneda reprezintă un instrument care este acceptat de către

toţi agenţii economici şi de întreaga populaţie a unei comunităţi monetare ca

mijloc de schimb şi de plată;

- convenabilitatea; moneda trebuie să poată fi folosită cu uşurinţă;

- durabilitatea; moneda trebuie să aibă o viaţă naturală rezonabilă şi să nu se

deterioreze imediat;

- divizibilitatea; moneda trebuie să poată mijloci orice tranzacţie, indiferent cât

de valoarea mare sau mică a acesteia;

- stabilitatea, adică menţinerea puterii de cumpărare a monedei pe o perioadă

cât mai îndelungată;

- greutatea falsificării; reproducerea monedei să fie dificilă sau imposibilă.

Atributele monedei o fac aptă pentru a mijloci toate tranzacţiile de piaţă, o

transformă într-un mijloc general de plată şi într-un instrument de conservare şi

transmitere a avuţiei de la un individ la altul şi de la un agent la altul al vieţii

economico-

sociale.

În economia de piaţă, moneda se întâlneşte sub două forme: moneda în numerar

divizionară sau bilete de bancă şi moneda scripturală sau banii de bancă, de cont

(conturile bancare, cărţile de credit ş.a.).

Cererea de moneda

Conceptul “cerere de moneda” aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea, indeplineste

un rol esential in analiza monetara. Din confruntarea sa cu oferta de moneda, rezulta o
serie de cauze, care permit mai buna intelegere a incidentei fenomenelor monetare
asupra economiei, determinarea factorilor determinanti ai cererii de moneda
reprezentand una din temele dominante ale studiilor monetare.

Cererea de monedă provine in general de la agenţii economici care cheltuie mai mult
decât resursele de care dispun şi recurg la împrumuturi: companiile care isi finanteaza
afacerile, Trezoreria Statului pentu acoperirea deficitului bugetar, băncile și nu in
ultimul rând, populația care are nevoie de credite.

1. Fundamentele cererii de moneda

Termenul cerere de moneda exprima atat un concept cat si o functie. Definitia

conceptului pune in evidenta notiunea de incasare monetara, iar functia asociata
cererii de moneda rezulta din interpretarea moderna a ecuatiei cantitative, care
constituie expresia formalizata a principalelor reflexii monetare.

Prima definitie data cererii de moneda apartine lui Leon. Wallras (1874) care a
formulat ideea ca: cererea de moneda exprima o incasare dorita. Incasarea
monetara a unui agent este cantitatea de moneda pe care acesta o detine, indiferent de
motivele sale. Astfel, in conceptia autorului, cererea de moneda este o cerere de
detinere de moneda, fiind posibila distinctia dintre moneda detinuta si moneda
utilizata.

Oferta de moneda

Spre deosebire de cererea de moneda, oferta de moneda este un concept simplu, care
desemneaza cantitatea de moneda pusa la dispozitia indivizilor de catre autoritatea
monetara. Datorita acestui aspect, cantitatea de semne monetare oferita este
exprimata in termeni nominali, spre deosebire de cererea de moneda, care este
exprimata in termeni reali, intrucat ofertantul nu are posibilitatea exercitarii unui
control direct asupra preturilor. Masurarea ofertei de moneda este simpla, in
comparatie cu cea a cererii de moneda, in functie de explicatia care este aleasa pentru
cantitatea de moneda emisa.

Oferta de monedă provine in general de la Banca Centrala (de Emisiune) pentru

finanțarea bancilor care au nevoie de resurse monetare, dar și de la banci comerciale
sau alte instituții financiare care inregistrează excedent si îl plaseaza sub forma de
credit diferiților agenti economici.

Populatia doreste moneda nu pentru calitatile ei intrinseci, ci pentru functiile pe care

le poate asigura: a stinge o obligatie, a servi ca instrument de schimb sau de transfer al
averii.

Purtatorii cererii de moneda

Purtatorii cererii de moneda sunt:

- intreprinderile care isi finanteaza activitatile economice;

- trezoreria pentru a-si finanta deficitul bugetar;

 - bancile si institutiile financiare care au nevoie de credite;

- populatia care desfasoara diferite activitati.

Cererea de moneda este influentata de factori obiectivi si subiectivi.

Principalii factori obiectivi sunt:

1. volumul valoric al tranzactiilor – exprimat prin produsul dintre

cantitatea care constituie obiectul tranzactiei si pret;

2. viteza de rotatie a monedei fata de care cererea de moneda se gaseste in

relatie negativa. Viteza de rotatie reprezinta numarul de tranzactii pe care le
mijloceste moneda intr-o unitate de timp;

3. amploarea creditului si a raportului dintre tranzactiile pe credit (vanzari pe

credit) si creditele scadente de la tranzactiile anterioare.

Asupra cererii de moneda au influenta si factori subiectivi cum ar fi: intensitatea

inclinatiei spre lichiditate (aceasta fiind determinata de anumite mobiluri concrete pe
care si le propune populatia).

Masa monetară: concept, structură, conţinut.

Obiectul pietei monetare este masa monetara care reprezinta ansamblul mijloacelor de
plata existente in economie la un moment dat. Ea se compune din:

a) disponibilitatile monetare propriu-zise (bani cash, bani 'gheata'), care reprezinta

instrumente monetare cu lichiditate perfecta (bilete de banca, moneda divizionara,
moneda scripturala etc);

b) disponibilitati semimonetare, care reprezinta instrumente monetare ce pot fi

transformate in moneda propriu-zisa sau pot indeplini functiile acesteia, dar nu au
lichiditate perfecta si acceptabilitate generala (actiunile, economiile pe librete
bancare, efectele de comert negociabile etc).
Criteriul de departajare al celor doua componente il constituie intensitatea lichiditatii
monetare. Prin lichiditate monetara se intelege capacitatea agentilor nonfinanciari de a
transforma imediat sau intr-un anumit interval de timp, fara pierderi sau cu pierderi
minime, mijloacele si creantele de care dispun in mijloace de plata.

Viteza de rotatie a monedei

Viteza de rotatie a banilor desemneaza numarul mediu de operatiuni de

vanzare-cumparare si de plati pe care le mijloceste o unitate monetara intr-un interval
dat de timp.

M=T*P

(M) Masa monetara=(T)serviciile tranzactionate*(P)nivelul preturilor acestora

Masa monetara: ca stoc si ca flux

Masa monetara poate fi analizata ca stoc si ca flux.

Ca stoc, masa monetara consta din totalitatea instrumentelor banesti de care dispun
agentii economici nonfinanciari dintr-o economie nationala la un moment dat,
destinate achizitionarii de bunuri materiale si servicii, achitarii datoriilor, constituirii
economiilor in vederea investitiilor si a altor plasamente.

Intr-un anumit interval de timp, aceeasi unitate monetara poate mijloci succesiv mai
multe tranzactii pe piata, deci efectueaza mai multe rotatii. Numarul mediu de rotatii
efectuat de o unitate monetara intr-o perioada de timp determinata reprezinta viteza de
rotatie a monedei.

Daca introducem in analiza viteza de rotatie a banilor, stocul de moneda se transforma

in flux monetar. Ca flux, masa monetara reprezinta cantitatea medie de bani care
functioneaza intr-o economie nationala intr-o anumita perioada (trimestru, an).

Starea si evolutia componentelor masei monetare se pot studia cu ajutorul unei unitati
de masura denumita agregat monetar.
Agregatul monetar

Agregatul monetar este o parte constitutiva a masei monetare si semimonetare, parte

autonomizata prin functiile ei specifice, prin agentii specializati care emit
instrumentele de schimb si de plata, prin institutiile bancar - financiare care le
gestioneaza, prin fluxurile economice reale pe care le mijlocesc.

Departajarea agregatelor si a instrumentelor de plata se face in functie de lichiditate,

adica de dificultatea sau usurinta transformarii lor in bani lichizi, de rapiditatea sau
incetineala transformarii lor, in functie de pierderea de resurse in cazul transformarii
lor in bani lichizi.

Sunt cunoscute agregatele monetare M1, M2, M3 si L. Pe baza acestora se pot

determina si altele, astfel ca agregatul monetar curent, operativ al Bancii Nationale a
Romaniei este baza monetara, care se compune din: numerar in casieriile bancilor,
numerar in afara sistemului bancar, disponibilitati ale bancilor la banca nationala. Cu
ajutorul acestui agregat, Banca Nationala a Romaniei urmareste indirect masa
monetara.

M1, M2, M3 si L

Agregatul monetar M1 cuprinde numerarul si depozitele bancare la vedere.

Agregatul monetar M2 include masa monetara din Mi, plus toate depozitele la termen
din bancile comerciale, care pot fi schimbate in lichiditate.

Agregatul monetar M3 cuprinde masa monetara din M2, plus alte active cu grade
diferite de lichiditate emise de agenti economici pe piata monetar - financiara, cum ar
fi: bonuri de economii, depuneri si active de comert in monede straine convertibile,
bonuri de tezaur si certificate de subscriere la imprumuturile de stat, bonuri
negociabile, bonuri de economii de posta, telefon, telegraf etc.

Agregatul monetar L reprezinta masa monetara din M3, plus economiile contractuale
depuse la termen si diverse alte plasamente negociabile, titlurile de valoare emise de
agentii nonbancari .