Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de verificare
A evaluat:
Chișinău
Cuprins
Introducere
Capitolul I - Evoluţia şi formele banilor
Capitolul II - Masa monetară.Valoarea şi puterea de cumpărare a
banului
Capitolul III - Politica monetară în Republica Moldova.
Introducere
Piaţa monetară constă în ansamblul tranzacţiilor, cu active monetare, emise pe termene mai mici
de un an. Este o piaţă, pentru că aici se confruntă liber cererea şi oferta de monedă în funcţie de
preţul ei (dobânda). Preţul la care se încheie tranzacţii pe piaţa monetară diferă în funcţie de
numeroşi factori: termenul scadenţei, gradul de risc asumat de ofertantul de monedă (creditor),
sumele tranzacţionate şi nu în ultimul rând, de raportul între cererea şi oferta de monedă în
următoarele situaţii  :
- Creşterea cererii de bani are ca efect atât sporirea cantităţii de bani pe piaţă, cât şi
creşterea ratei dobânzii;
- Scăderea cererii de bani are ca efect atât scăderea cantităţii de bani, cât şi a ratei
dobânzii;
- Creşterea ofertei de bani conduce la scăderea ratei dobânzii şi la sporirea cantităţii
de bani tranzacţionate. Surplusul de monedă oferit nu va putea fi absorbit pe piaţă decât
dacă va scădea dobânda, această scădere stimulând cererea de monedă;
- Scăderea ofertei de bani conduce la sporirea ratei dobânzii şi la diminuarea
cantităţii de bani tranzacţionaţi. Penuria de monedă pe piaţă este datorată unor dobânzi
mici, neatractive şi conduce la creşterea dobânzilor şi, prin urmare la o scădere a cererii de
bani.
Mecanismele pieţei monetare reuşesc, la un anumit nivel al dobânzilor, o convergenţă pentru
cererea şi oferta de monedă spre realizarea echilibrului. Trebuie reamintit faptul că este vorba de
cerere şi oferta pe termen scurt  (mai mic de un an).
Dupa cum am vazut, cantitatea de bani existenta sau oferta monetara este formata din
efectivul in mainile publicului si depozitele acestuia la banci. Aceasta cantitate de bani creste sau
se diminueaza prin efectul creditului bancar si al preferintei publicului pentru lichiditate, ceea ce
detrmina valoarea multiplicatorului monetar.
Oferta monetara, OM, este rezultatul cresterii bazei monetare, BM, prin efectul
multiplicatorului, m.
Coeficientul de lichiditate, l, depinde de gusturile
publicului, dar coeficientul de rezerva, r, poate fi
determinat de autoritatea monetara.
Daca banca centrala autorizeaza bancile sa opereze cu
mai putine rezerve, acestea ar putea dispune de mai multi
bani pentru credite, crescand efectul multiplicator. Banca centrala dispune astfel de
trei instrumente de control al ofertei monetare: operatiile pietei libere si creditele bancilor
private, care modifica baza monetara si manipularea coeficientului legal de rezerve, care
modifica multiplicatorul monetar.
In consecinta, oferta de bani, OM, este determinata de banca centrala. Sa analizam acum
forma cererii de bani. Am vazut ca banii nu sunt decat o marfa utila ca mijloc de plata si forma
de conservare a valorii economisite. Pretul acestei marfi este tipul de dobanda, adica ceea ce
trebuie platit pentru a putea dispune de ea sau costul pentru a nu-i da un uz. Tipul de dobanda, ca
preturile tuturor marfurilor, este determinat de cerere si oferta.
Capitolul I
Au aparut cu peste doua mii de ani in urma si au suferit ample schimbari, astazi
prezentandu-se sub mai multe forme. In acceptiunea zilelor noastre, banii desemneaza moneda
metalica, bancnotele, moneda scripturala (banii aflati in conturile de la institutiile financiar-
bancare) si alte instrumente sau bunuri (metale pretioase in special) avand denumiri si forme
specificie diferite de la o tara la alta tara, care sunt general acceptate ca mijlaoace pentru
schimburi si plati.
1. Bunurile etalon – diferite obiecte folosite ca intermediar (piei de animale, cereale, bucăţi de
metal, chiar scoici). Dintre acestea s-au detaşat metalele preţioase, aurul şi argintul (care au
valoare mare într-un volum mic şi rezistenţă la trecerea timpului, omogenitate)
2. Moneda (în Antichitate şi În Evul Mediu) - bucăţi standardizate de aur sau de argint (cu
aceeaşi greutate, mărime, formă şi valoare), marcate cu însemne speciale pentru a fi recunoscute
ca bani. Emisiunea monetară era un atribut al statului.
3. Bancnotele sau biletele de bancă (apar în sec. XVI-lea), reprezentând hârtii de valoare la
purtător emise de bănci. Băncile primeau în păstrare bani-aur şi, în schimb, emiteau un înscris,
bancnota, prin care confirmau depozitul. La cerere, înscrisurile puteau fi preschimbate în
monedă-aur (convertibilitate în aur sau argint). Treptat, dreptul de a emite bancnotă, cu statut de
monedă naţională, a revenit unei singure bănci, numită bancă centrală sau bancă de emisiune.
Banca centrală emite şi moneda divizionară, adică piese de metal (din aliaje speciale)
reprezentând subdiviziuni ale bancnotelor.
4. Moneda de cont sau banii scripturali - bani aflaţi în conturile bancare şi care pot fi
transferaţi, la ordin, dintr-un cont în altul.
Capitolul II
Masa Monetară :Suma de bani aflata in circulatie intr-o economie, adica suma
diferitelor forme sub care se prezinta banii detinuti de agentii economici la un moment dat
reprezinta masa baneasca sau masa monetara care permite derularea tranzacţiilor.(si se noteaza
cu M).
• Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare (leu, euro, dolar…) reprezintă cantitatea
dintr-un buncare poate fi cumpărată cu o unitate monetară (leu, euro, dolar…), adică
inversul preţurilor: Pcum=1/P sau Pcum= Q/VM , ştiind că MV = PQ;
• Puterea de cumpărare a masei monetare exprimă cantitatea totală de bunuri şi servicii (Q)
care poatefi procurată cu întreaga masă monetară existentă în circulaţie (M) la
dispoziţia tuturor agenţilor nonfinanciari; în fapt este masa monetară reală, adică
este masa monetară nominală corectată cu
evoluţia preţurilor (P): PcM = M/P.
În acest capitol, ca şi în cel despre inflaţie, prezintă un mai mare interes această formă, masa
monetară fiind o mărime macroeconomică.
Puterea de cumpărare externă este utilizată pentru determinarea
cursului valutar, care poate fi definit ca fiind preţul unei monede naţionale exprimat într-o altă
monedă (valută), cu care se compară valoric
Capitolul III
Lucrări Ştiinţifice
2. Kiriţescu,C. Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui.- Bucureşti: Editura
Enciclopedică,1997.- p.406