Tema 6: Piata monetara. Inflatia si hiperinflatia.

1. Piata monetara. Concept, structura.

2. Masa monetara; concept, structura, agregate monetare.

3. Cerea si oferta de moneda.

4. Echilibru pe piata monetara.

5. Bancile; rolul si functiile lor n economia moderna.

6. Politica monetara si instrumentele ei.

7. Inflatia - concept, cauze, efecte.

8. Hiperinflatie - concept, cauze, efecte.

9. Politici antiinflationiste.

1. Piata monetara. Concept, structura.

Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt si foarte scurt. Este o
piata localizata, tranzactiile se ncheie prin telefon, fax, telex. Piata monetara se
deruleaua n principal la bancile care creeaza moneda, de la care se pot procura
disponibilitatile necesare pentru a face fata fluxurilor de plati. De aceea se poate
spune ca piata monetara este o piata a monedei centrale, adica a biletelor de
banci, a numerarului n general si a disponibilitatilor n cont create la banca de
emisiune.

Piata monetara este caracterizata de cererea si oferta monetara. Oferta

monetara mai este considerata masa monetara n economie. Echilibrul pe piata
monetara se stabileste n conditiile cnd cererea de bani (L) este egala cu oferta
de bani (MS).

Operatiunile pe piata monetara le efectueaza Banca Nationala prin

instrumentele politicii monetar-creditare. Totodata pe piata monetara activeaza
bancile comerciale care au relatii cu agentii economici, persoane fizice si juridice
trezoreria statului, casele de titluri.Operatia pe piata monetara cu termenul cel
mai scurt este acordarea unui titlu de mprumut a unei sume de bani pna la ora
12 a zilei urmatoare. Termenele pentru care se acorda creditele s - au prelungit
de le 24 de ore pna la 18 luni, cum rezulta dintr-o practica mai veche italiana
pna la perioade cuprinse ntre o zi si 7 ani sau chiar 10 ani, cum atesta practica
si literatura franceza.

Piata monetara este un mecanism important n sistemul monetar si financiar al

unei tari. Ea este locul intrventiilor bancii de emisiune asupra lichiditatilor
bancare.

Complexitatea relatiilor din cadrul pietei monetare conduce la segmentarea ei

specifica, functie de diversitatea firesca a unor laturi ale procesului de
modernizare si angajare a capitalurilor disponibile. Astfel, functionalitatea
generala a pietei creditului este asigurata prin activitatea unor piete
componente, avnd fiecare n parte participanti si operatiuni specifice.

Astfel, n cadrul pietei monetare distingem:

- piata monetara (clasica);

- pietele paralele.

Pita monetara are mai multe ipostaze:

- pita monetara sau piata scontului;

- piata monetara propriu zisa, considerate ca 2 parti componente complementare

ale pietei monetare clasice.

2. Masa monetara; concept, structura, agregate monetare.

Masa monetara include numerarul de economie si depunerile la bancile

comerciale.

M=N+D;

M - masa monetara; N-numerar, D - depuneri;

Baza monetara (B) reprezinta stocul de bani cu putere mare de cumparare:

B=N+R

R - rezerve

Sursele bazei sunt: aurul, valuta straina, creditele.

Procurarea oricarei surse contra schimbul alteia va duce la schimbarea

structurii, dar marimea va ramne constanta. Orice sursa din acestea se obtine de
BNM prin cumpararea ei, crend astfel obligatiuni ale persoanelor fizice si
persoanelor juridice.

Multiplicatorul monetar (m) reprezinta raportul dintre masa monetara si baza

monetara. El se utilizeaza la determinarea masei monetare prin intermediul
variabilei cheie. Multiplicatorul monetar poate fi simplu si compus. Multiplicatorul
monetar este supraunitar, valoarea lui creste n masura ce sporeste ponderea
depozitelor n masa monetara si este cu att mai mare cu ct mai mica este
ponderea rezervelor.

m = M/B

Procesul de creare a banilor n sistemul bancar:

1)
depunerile initiale 1000 u.m., daca =20% rezulta ca din suma
data banca rezerveaza obligatoriu 200 u.m., iar restul 800 u.m. le poate acorda
sub forma de credite catre banca a doua;
2)
banca a doua din suma de 800 u.m. 20 % (160 u.m.) le depune
ca reprezentnd , iar restul 640 - le acorda sub forma de credit;
3)
iar a treia banca, din suma de 640 u.m. 128 u.m. (20%) le
depune sub forma de rezerve obligatorii, iar restul le acorda sub forma de credit
(522 u.m.).

Procesul dat este continuu. Efectul dat se numeste efect de multiplicare, adica de
creare a banilor n sistemul bancar, conform multiplicatorului bancar.

Multiplicatorul simplu (bancar):

m= 1/

- rata rezervelor obligatorii care caracterizeaza comportamentul

bancilor comerciale;

=R/D.

Deoarece populatia influenteaza prin comportamentul sau asupra stocului de

bani din economiemultiplicatorul monetar compus este:

m = 1+cr/cr+

cr - coeficientul depunerilor, caracterizeaza comportamentul populatiei si se

calculeaza ca:

cr = N/D.

Modificarile cantitative si structurale a masei monetare si componentele ei

sunt analizate cu ajutorul notiunii de agregat monetar. Agregatul monetar este o
parte constitutiva a masei monetare (M) si semimonetare automatizata prin
institutiile financiar-bancare care le gestioneaza prin fluxurile economice reale pe
care le mijlocesc. Includerea disponibilitatilor banesti n agregatele monetare se
face dupa criteriul usurintei sau al dificultatii transformarii lor n bani lichizi.

Numarul agregatelor monetare n diferite tari, precum si denumirea lor difera.

Agregatele monetare sunt:

M1 - suma banilor n numerar si diferite depuneri tranzactionale, inclusiv cecuri

de calatorie. M1 se caracterizeaza prin cel mai mare grad de lichiditate.

M2 - desemneaza masa monetara n sens larg, care cuprinde M1 plus depozitele

la vedere aflate n conturile bancare neoperabile prin cecuri, depuneri la case de
economii, depozite la termen si actiuni ale fondului de ajutor reciproc ce pot face
obiectul unei tranzactii monetare.

M3 - cuprinde M2 plus alte plasamente lichide pe termen scurt sau termen lung,
si anume: depuneri pe termen nelimitat, depunerile si titlurile de comert n
moneda straina, bonurile de tezaur si certificate de stat, alte tipuri de obligatiuni
si hrtii de valoare.

M4 - reprezinta M3 plus depozitele pe perioada ndelungata, diferite documente

oficiale, obligatiuni ale statului.

3. Cererea si oferta de moneda.

Oferta monetara (M=MS) reprezinta cantitatea de bani existenta n circulatie

ntr-o anumita perioada de timp.

Reglarea ofertei monetare se face de catre BNM prin doua modalitati:

emisiunea sau retragerea din numerar a banilor lichizi;

crearea sau retragerea de catre banci a unei cantitati de bani scipturali (decont).

Emisiunea de bani are loc n urmatoarele situatii:

-cresterea cantitatii de bunuri si servicii (valoarea bunurilor si serviciilor = M);

-pentru acoperirea deficitului bugetar;

-pentru stimularea cererii agregate;

-pentru oferirea de moneda nationala n schimbul celei straine.

Retragerea de bani are loc la: reducerea de bunuri si servicii; cnd exista
excedent; cnd se ofera moneda straina n schimbul celei nationale. BNM poate
influenta asupra masei monetare influentnd asupra bazei monetare, adica
asupra

rezervei. Mai nti de toate banca influenteaza asupra B pe baza schimbarii

obligatiunilor bancii fata de populatie si fata de sistemul bancar. Mai apoi se
influeteaza asupra modificarii M prin procesul multiplicarii n sistemul bancar.

Oferta monetara poate fi influentata de instrumentele politicii monetar creditare, influentnd asupra B sau/si asupra multiplicatorului monetar.

Instrumentele politicii monetar - creditare, prin intermediul carora BNM

efectueaza reglementarea indirecta a ofertei monetar creditare:

schimbarea ratei de refinantare (rata scontului - rata cu care BNM acorda credite
bancilor comerciale); schimbarea ratei rezervelor obligatorii, obligatiunele pe
piata deschisa - open market (vnzarea sau cumpararea hrtiilor de valoarea de
stat); rata dobnzii.

BNM nu poate nsa n totalitatea controla masa monetara deoarece:

-bancile comerciale si determina singure rezervele excedentare influentnd

astfel asupra ratei rezervelor obligarorii si asupra multiplicatorului;

-BNM nu poate determina singura care va fi marimea creditelor acordate de catre

bancile populatiei;

-coeficientul depunerilor este determinat de comportamentul populatiei.

Cererea de bani. Teoria preferintei pentru lichiditate.

Teoria clasica a cererii de bani mentioneaza ca principalul factor care influenteaza

asupra acesteia este venitul. Conform teoriei cantitative a banilor (M *V=P*Q),
daca V (viteza de rotatie a monedei) este constanta, atunci modificarea M
trebuie sa determine schimbarea proportionala a PIB. Deoarece PIB se modifica
lent n urma modificarii factorilor de productie, modificarea PIB real determina n
principal modificarea nivelului pretului, adica schimbarea cantitatii de bani n
circulatie va influenta, n primul rnd, asupra marimilor nominale (P) si nu va
influenta asupra marimilor reale. Aceasta teorie este numita neutralitatea
banilor.

Velocitatea banilor reprezinta viteza de circulatie a banilor.

Monetaristii utilizeaza aceasta conceptie pentru a arata dependenta ntre M

si nivelul preturilor n perioada ndelungata.

Pentru a evita inflatia statul trebuie sa mentina modificarea M la nivelul

bunurilor de modificare a PIB. Ecuatia cererii de bani este L=k*I-h*r, adica L
depininde direct de nivelul venitului (I) si indirect de rata dobnzii (r).

Keynisistii mentioneaza ca principalul factor de influenta a cererii de bani

este rata dobnzii. Teoria keyniseana privind cererea de bani este reprezentata de
teoria cerintei pentru lichiditate. Conform acestei teorii exista 3 mobiluri care
domina populatia sa prefere bani lichizi:

Mobilul tranzactiilor - sta la baza cererii pentru bani pentru efectuarea

tranzactiilor curente personale sau de afaceri. Are legatura cu functia banilor ca
mijloc de plata si mijloc de schimb.

Mobilul precautiilor - este legat de necesitatea de a dispune n orice moment de

lichiditati pentru situatii neprevazute.

Mobilul speculatiei - este legat de functia banilor de acumulare a avutiei, este

legat de cumpararea unor active financiare si de obtinerea de venit n urma
vnzarii acestora la un pret mai nalt.

Modelul Boumol-Tobin. Acest model arata ca cererea de bani depinde de

venitul presupus pe actiuni,nivelul astepat al inflatiei si nivelul bogatiei reale.
Modelul dat permite de a determina ce suma n mediu, pentru o anumita
perioada, agentul economic o poate pastra sub forma de numerar n dependenta
de factorii numiti.

Exista 3 factori care influenteaza L:

I. nivelul venitului;

II. rata dobnzii ;

III. viteza de circulatie a banilor.

Modificarea ratei dobnzii va determina o deplasare de-a lungul curbei L .(1)

Cresterea venitului deplaseaza curba cererii n sus n dreapta .(2)
4.Echilibrul pietei monetare.
Echilibrul pietei monetare se obtine n cazul cnd L=M.
M se regleaza de catre BNM cu ajutorul celor 3 instrumente (rata scontului (de
refinantare),rata rezervelor obligatorii, operatiuni pe piata deschisa (openmerket)) si nu depinde de rata dobnzii.
L este invers legata de rata dobnzii si depinde direct de nivelul venitului.
Daca venitul creste, L creste si ca urmare rata dobnzii creste.
Echilibrul monetar reprezinta:
-Acea stare n care oferta si cererea de moneda sunt egale.
-Acea stare n care nu exista nici exces de bani, nici penurie de bani n
circulatie, acea stare n care nu exista nici inflatie, nici deflatie:
-Este punctul neutru dintre inflatie si deflatie.
Oferta de moneda are sens de masa monetara existenta n circulatie.
Cererea de moneda este masa monetara justificata a se gasi n circulatie,
proportiile dezvoltarii economice.
Daca statul creste sau micsoreaza masa monetara, aceasta va influenta asupra
ratei dobnzii. n cazul micsorarii ratei dobnzii - M/P se deplaseaza n sus n
dreapta. si invers.

TRSTURILE ECHILIBRULUI MONETAR:

1. Echilibrul monetar nu cere ca masa monetara n circulatie sa ramna

constanta, ci sa se adapteze la necesitatile economiei. n cazul cresterii volumului
activitatii economice, sporeste cresterea de moneda activa si de moneda pasiva,

n cazul reducerii tranzactiilor, a platilor efectuate, ca urmare a concentrarii si

integrarii ntreprinderilor, echilibrul monetar reclama reducerea masei monetare
n circulatie.

2. Echilibrul monetar prin natura sa este instabil. Caracteristica de instabilitate

este esentiala pentru definirea conceptului, ceea ce nseamna ca odata ce s-au
produs anumite dezechilibre monetare, ele pot deveni propria lor cauza, se pot
amplifica. Odata stirbita ncrederea n bani, ea poate deveni cauza inflatiei, a
cresterii preturilor.

3. Echilibrul monetar nu presupune preturi neschimbate. Cresterile preturilor ce

se produc ca urmare a reducerii productivitatii muncii n agricultura, n
exploatarile miniere nu sunt cresteri inflationiste, ci numai acele cresteri de
preturi n care apare, dintr-o diversitate de cauze, nencrederea n moneda.

4. Echilibrul monetar este legat de echilibrul economic general, el este o alta

fateta a echilibrului general. Dar echilibrul monetar are autonomia sa si
presupune ca masa monetara existenta n circulatie sa fie egala cu cererea de
bani a economiei, o cerere justificata prin nivelul de dezvoltare a economiei.

5. Bancile: rolul si functiile lor n economia moderna.

Banca este o institutie

Rolul bancii este de prim plan n viata economica contemporana.
Favorizeaza tranzactiile comerciale n interiorul si exteriorul unei tari;
Asigura efectuarea platilor si schimbul valutar; permit realizarea investitiilor,
fie participnd direct la finantarea acestora, fie prin plasamentul si
gestiunea economiilor banesti.

6.Politica monetara si instrumentele ei.

Politicile monetare sunt actiuni exercitate de autoritatile monetare (BN,

trezorerie) asupra masei monetare si asupra activelor financiare n vederea
orientarii economiei spre stabilitate pentru deschiderea economiei nationale spre
exterior.
Politica monetara este elaborata si promovata de catre Banca Centrala a tarii.
Obiectivele urmarite prin politica monetara de agentii monetari pot fi grupate n:
a)organizarea activitatii bancare si protectia deponentilor, prevenirea riscului si
gestiunea corespunzatoare a resurselor.

b)reglarea masei monetare prin conditii si mijloace care sa favorizeze realizarea

obiectivelor generale ale politicii economice.
c)rata nalta a angajarii n cmpul muncii
d)cresterea economica.

Pe plan international, aceasta politica trebuie sa asigure reglarea cererii si

ofertei de moneda, iar pe plan extern echilibrul balantei de plati.

Instrumentele clasice ale politicii monetare sunt:

1. manevrarea taxei scontului si a rescontului

Scontul este o operatie de credit, de cumparare a efectelor de comert care nu

au ajuns la scadenta(bilete de ordin). Rescontarea (refinantare)este operatia
efectuata de banca centrala a unei tari n vederea aprovizionarii cu mijloace
banesti lichide a bancii comerciale. Pe baza vnzarii la banca centrala a unui
portofoliu de cambii scontate de ele, bancile comerciale obtin n schimb mijloace
banesti nainte de scadentele cambiilor respective.

2. cumpararea si vnzarea de titluri de valoare pe piata deschisa

Tranzitia ntre banca comerciala genereaza fie un excedent, fie un deficit global
de lichiditati, BN intervine pentru a " reteza" excedentul respectiv(BN cedeaza pe
piata monetara o parte din efectivele publice sau private, astfel prin cumpararile
pe care le efectuiaza agentii economici se diminuiaza masa monetara) si pentru a
"completa" deficitul dupa caz (BN achizitioneaza pe piata o parte din efectivele
publice sau private detinute de banca comerciala, astfel apare n circulatie
cantitati sporite de bani)

3. variatiile cotelor rezervelor obligatorii pe care BN le controleaza

Acest instrument trebuie utilizat cu precautie de BN

4.rata de refinantare bancara

BN furnizeaza lichiditati societatilor bancare solicitante n conformitate cu

obiectivele de politica monetara. Este o operatie de creditare pe termen
scurt(cca.90 de zile) de BN cu ajutorul creditului de lichiditate.

7. Inflatia - concept , cauze, efecte.

Inflatia este procesul de crestere disproportionata a masei monetare n circulatie

n raport cu masa obiectiv ceruta de dimensiunea activitatii economice, care
determina o crestere autontretinuta a preturilor, reducerea puterii de cumparare
a banilor si redistribuirea venitului national ca efect al disparitatilor dintre preturi,
dintre acestea si venituri.

FORMELE DE MANIFESTARE A INFLAIEI:

1.Suprasaturarea arterelor circuletiei cu semne banesti neconvertibile, fiind o

expresie a ncalcarii cerintelor legii circulatiei banesti. Ea este determinata de
emisiunea monetara excesiva, de cresterea vitezei de rotatie a banilor.

2.Cresterea preturilor, tarifelor si deprecierea banilor.

3.Redistribuire venitului national ca urmare a disparitatilor n evolutia preturilor si

veniturilor. Inflatia nu genereaza o crestere uniforma a preturilor fata de cea a
veniturilor duc la redistribuirea venitului national.

FORMELE INFLAIEI:

Inflatia latenta(trtoare), caracterizata printr-o crestere medie anuala a

preturilor si serviciilor de 3 - 4%, care duce la deprecierea lenta si progresiva a
banilor, fara zguduiri economice.

Inflatia moderata (deschisa), n care cresterea anuala a preturilor este

ntre 5% - 20% si este nsotita de cresteri economice mai reduse sau chiar
stagnari.

Inflatia declarata, n care preturile cresc anual cu 10 - 15%.

Inflatia galopanta, n care preturile si tarifele cresc anual cu mai mult de

20%, provocind mari dezechilibre economice si sociale.

Hiperinflatia se manifesta atunci cnd preturile cresc lunar cu peste 50% n

decursul mai multor luni.

8.Hiperinflatie-concept, cauze, efecte.

Hiperinflatia, forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care

preturile cresc la intervale scurte de timp, antrennd dezechilibrele generale n
economia nationala.

Stagflatia, care desemneaza acea situatie din economie n care coexista

inflatia cu lipsa de crestere economica.

Inflatia reprezinta o crestere n nivelul mediu a preturilor. Reducerea nivelului

mediu a preturilor semnifica fenomenul de "Deflatie"

Rata inflatiei caracterizeaza modificarea nivelului mediu al preturilor si poate fi

determinata:

= (P1-P0) / P0

P0 - nivelul preturilor n perioada de baza

P1 - nivelul preturilor n periada curenta

Inflatia poate fi examinata de asemenea ca diferenta dintre ritmul de crestere a

PNB nominal si ritmul de crestere a PNB real. O astfel de diferenta e determinata
tocmai din cresterea preturilor la marfuri si servicii n asa caz inflatia poate fi
ilustrata astfel:

Sunt 2 tipuri de inflatie:

1. Inflatie prin cerere - este o consecinta a cheltuielilor agreate excedentare n

conditiile caracteristice utilizarii integrale a factorilor de productie. O asemenea
situatie poate fi cauzata de:

- cresterea cantitatii de bani n circulatie

- cresterea cheltuielilor guvernamentale

- cresterea exportului net

2. Inflatia prin costuri - este o consecinta a cresterii costurilor medii si a micsorarii

ca urmare a ofertei agregate. n asa caz se nregistreaza fenomenul de stagflatie,
are loc concomitent cresterea preturilor si recesiunea productiei.

Drept cauze principale ale cresterii costurilor medii pot fi considerate:

a)
marirea salariului nominal care nu e urmat de cresterea
productivitatii muncii.

b)

marirea preturilor la materiile prime

c)

marirea impozitelor

Efectele inflatiei sunt de ordin micro si macroeconomic. Efectele macroeconomice

ale inflatiei se reflecta n redistribuirea veniturilor si avutiei fara a efecta negativ
pe toti, fara a fi vorba de un declin general.

Mecanismele unei astfel de redistribuire sunt determinate de urmatoarele efecte:

1. Efectele venitului - ale caror veniturile nominale cresc mai repede decat rata
inflatiei, obtinnd o parte mai mare a venitului total.

2. Efectele pretului - cei care prefera marfuri si servicii ale caror preturi cresc mai
ncet, obtinnd un venit real mai mare.

3. Efectele avutiei - cei care au n proprietate bunuri de pret care cresc n

valoarea reala, acumulnd mai mult dect ceilalti.

Efectele macroeconomice se manifesta prin faptul ca infaltia poate altera ritmul

productiei prin schimbari ale consumului muncii, economiilor, investitiilor.

Inflatia infuenteaza n mod diferit veniturile reale. n mare parte, aceasta

influenta depinde de faptul daca inflatia e anticipata sau nu.

n cazul inflatiei anticipate, cei care primesc venituri, pot ntreprinde masuri
pentru a prentmpina sau a minimiza consecintele negative ale inflatiei.

Ajustarea venitului nominal n asa caz se poate efecta tinnd cont de ecuatia lui
Fischer.

i - rata nominala a dobnzii;r - rata reala a dobnzii;e - rata eventuala a inflatiei

Daca inflatia nu e anticipata ea conduce la reducerea tuturor veniturilor fixate si

subventioneaza subiectii economice ale caror venitul nominal creste mai repede
dect nivelul mediu al preturilor. n asa caz debitorii cstiga din cont creditor
deoarece datoriile se achita cu bani devalorizati.

Consecintele sociale ale somajului sunt mai putin semnificative dect cele ale
inflatiei. Din aceste considerente deseori se admite o anumita crestere a
somajului, n schimbul unei reduceri a inflatiei.Relatia de compensare inflatiesomaj poate fi ilustrata grafic prin curba lui Phillips:

Pozitia curbei lui Phillips depinde de rata eventuala a inflatiei. Cu ct acesta din
urma e mai nalta cu att mai sus e amplasata curba lui Phillips.

Dependenta invers proportionala dintre nivelul inflatiei si nivelul somajului e

caracteristica pentru o perioada scurta de timp. Pe timpul lung cnd economia se
apropie de nivelul natural al somajului curba lui Phillips se prezinta ca o dreapta
verticala.

Relatia Inflatie - somaj

- rata efectiva a inflatiei;e - rata eventuala a inflatiei

B - inflatia prin cerere
e - inflatia prin costuri sau socuri externe de preturi

Deoarece conform legii lui Okun raportul

e determinat de dinamica
somajului ciclic, ecuatia curbei lui Phillips poate fi reprezentata astfel:

u - rata efectiva a somajului;u* - rata naturala a somajului; - coeficientul ce

caracterizeaza sensibilitatea inflatiei la dinamica somajului ciclic.

Politicile macroeconomice vor fi efective daca vor reesi si din faptul ca fluctuatiile
economice snt influentate de socurile ce au ca origine cererea si oferta agregata.

socurile din domeniul cererii pot fi conditionate de modificarile ce au loc n

politica monetara, fiscala si investitiile private. socurile din domeniul ofertei pot
fi conditionate de modificarile tehnologice de fluctuatia preturilor factorilor de
productie.

1.

Politicile antiinflationiste.

mpotriva inflatiei se promoveaza ntotdeauna "pachete de masuri" (politici),

care trebuie astfel concepute, nct sa se completeze ct mai bine, pe
termen mediu si lung, ntruct implica o readaptare a ntregii economii la o
noua stare de echilibru si aceasta nu se poate realiza dintr-o data, ntr-un
termen scurt.

Politicile antiinflationiste se clasifica:

1.
Politici financiare antiinflationiste au ca principal continut
politicile bugetare restrictive,care presupun modificarea cheltuielilor publice sau
a veniturilor din impozite si taxe.cererea agregata poate fi redusa prin diminuare
cheltuielilor guvernamentalesau prin ridicarea nivelului taxelor si
impozitelor,ridicare ce are ca efect reducerea cheltuielilor de consum personal.

2.
Politicile monetare antiinflationiste au ca principal continut
masurile monetare adoptate de bancile centrale, care pot reduce cererea
agregata prin diminuarea ofertei de moneda, la acelasi efect se poate ajunge si
prin ridicarea ratei dobnzii si scumpirea creditului, daca mprumuturile scad,
atunci si cheltuielile de consum vor fi mai mici.

3.
Politicile de control asupra productiei, salariilor si preturilor au
ca principal obiectiv cresterea productiei, care asigura o oferta de bunuri si
o mai buna utilizare a resurselor umane.