4.

Gestiunea fluxurilor de numerar

Categoriile principale, legate de gestiunea numerarului, sunt soldul numerarului sș i fluxul acestuia.
Soldul de numerar – reprezintaă disponibilitaă tșile baă nesș ti ale entitaă tșii la conturi îîn baă nci, îîn casierie, sub
formaă de documente baă nesș ti, îîn carduri sș .a.
Numerarul este considerat ca fiind cele mai lichide active ale entitaă tșii, de care depinde îîn mare
maă suraă lichiditatea sș i solvabilitatea acesteia. Procesul continuu de mişcare a numerarului îîn timp
reprezintaă fluxul de numerar (cash flow).
Pentru asigurarea unei gestiuni eficiente a fluxurilor baă neşti este raţional de efectuat o clasificare
a acestora îîn baza unor criterii diverse.
Astfel, îîn viziunea lui I.A.Blank [17, pag.109], în funcţie de direcţia mişcării numerarului, fluxurile
acestora se îîmpart îîn urmaă toarele categorii:
- fluxuri de numerarpozitive (îîncasaă ri);
- fluxuri de numerar negative (plaă tși).
IÎn funcţie de faptul, cînd se încasează sau se plătesc mijloacele băneşti – la îînceputul sau la finele
perioadei, deosebim fluxuri de numerar:
- prenumerando (la îînceputul perioadei de gestiune);
- postnumerando (la finele perioadei de gestiune).
În baza metodei de calculare a volumului fluxului bănesc deosebim:
- flux de numerar total (global) – reprezintaă toate îîncasaă rile sau suma totalaă a plaă ţilor efectuate
îîn perioada de gestiune;
- flux net de numerar, care reprezintaă diferenţa dintre fluxul de numerar pozitiv şi cel negativ
îîntr-o anumitaă perioadaă de gestiune. Fluxul net de numerar poate lua atîît valori pozitive cîît şi
negative.
Politica gestiunii fluxurilor de numerar este o componentaă a politicii de gestiune a activelor
curente, care constaă îîn optimizarea soldului acestora cu scopul de a asigura o solvabilitate permanentaă a
entitaă tșii sș i totodataă utilizarea eficientaă a numerarului.
Atfel, problema optimizaă rii numerarului este o preocupare permanentaă a managerilor financiari.
Cunoasș tem caă dacaă vom detșine o suma prea mare de numerar decîît entitatea are nevoie îîn conturi, se
reduce eficientșa utlizaă rii activelor, sș i invers, dacaă entitatea duce lipsaă (deficit) de numerar, riscaă saă ajungaă
insolvabilaă . Apare astfel, necesitatea optimizaă rii soldului numerarului.
IÎn practica financiaraă se aplicaă diverse tehnici sș i metode de optimizare a disponibilitaă tșilor de
numerar. Cele mai cunoscute modele de optimizare a soldului numerarului şi a titlurilor de plasament
deţinute de firme sunt modelele Baumol şi Miller-Orr.
Modelul Baumol este un model economic care permite determinarea soldului optim de numerar. IÎn
unele lucraă ri acest model apare cu denumirea de modelul Baumol-Allais-Tobin (BAT). Schematic, soldul
numerarului ale unei entitaă tși poate fi reprezentat îîn modul urmaă tor:

Nivel
maxim = C

sold
mediu = C/2

sold
minim = 0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 săptămîni Fig. 4. Soldul
numerarului în cazul ipotezelor modelului Baumol
Adoptînd notaţiile:
C - suma optimaă a numerarului ce va creşte prin vîînzarea de titluri de plasament sau prin îîmprumutare.
C/2 – soldul mediu al numerarului;
F – costurile fixe ocazionate de vîînzarea titlurilor sau obţinerea creditului
T – suma totalaă a numerarului nou (ce urmeazaă a intra îîn firmaă pe caă ile araă tate) necesar pentru
efectuarea tranzacţiilor pe îîntreaga perioadaă (de obicei un an).
k – costul oportunitaă ţii paă straă rii (neinvestirii) numerarului; el este egal cu rata dobîînzii la titlurile de
plasament pe termen scurt (obligatșiuni ale statului, obligatșiuni municipale).
C  2  F T (2)
k
Pentru ilustrarea modelului, presupunem caă :
F = 100 lei,
T = 52 saă ptaă mîîni x 10 mii lei/saă ptaă mîînaă = 520 mii lei (pe an)
k = 5%
atunci, C  2 100520000  45600lei
0,05
Interpretarea rezultatului de mai sus este caă firma trebuie saă vîîndaă titluri îîn sumaă de 45,6 mii lei
atunci cîînd soldul numerarului se apropie de zero, crescîînd astfel, soldul numerarului pîînaă la 45,6 mii lei.
Numaă rul de operatșii de vîînzare a titlurilor de plasament efectuate îîn decursul anului va fi egal cu:
T : C = 520000 : 45600 = 11,4
Adicaă , o dataă îîn lunaă , entitatea va trebui saă vîîndaă titluri de plasament, sau saă ridice de la contul de
depozit cîîte 45600 lei sau saă apeleze la credite pe termen scurt îîn aceeasș i sump.
Soldul mediu al mijloacelor baă nesș ti îîn conturile firmei, îîn casierie, acreditive, documente baă nesș ti
va fi egal cu:
C : 2 = 45600 : 2 = 22800 lei
Modelul Miller-Orr porneşte de la ipoteza caă existaă numai douaă forme de active: numerar şi
valori mobiliare comercializabile. De asemenea, acest model admite pentru soldul contului de numerar
mişcaă ri îîn sus şi îîn jos faţaă de nivelul de echilibru, astfel caă optimul pentru soldul contului de numerar va
fi mai degrabaă un şir de valori decîît o singuraă valoare estimataă . Acest model este mai utilizat de caă tre
firmele care nu sunt capabile saă prevadaă zilnic intraă rile şi ieşirile de numerar. IÎn figura 5 se arataă
funcţionarea modelului Miller-Orr.

B
H Limita superioară
R Punctul de echilibru

L Limita inferioară

Nivel de A
siguranţă
zile
Fig. 5. Funcţionarea modelului Miller-Orr.
De observat îîn figuraă caă soldul numerarului îîi este admis saă fluctueze nestingherit atîîta timp cîît
acesta se îîncadreazaă îîn limitele prestabilite indicate prin literele H şi L. IÎn punctul B, soldul numerarului
atinge nivelul maxim admis. IÎn acest punct, firma poate cumpaă ra titluri de plasament pentru o sumaă egalaă
cu cea araă tataă de linia punctataă (ce pleacaă din B), astfel îîncîît va scaă dea soldul numerarului pîînaă îîn punctul
de echilibru, de la care soldul numerarului poate din nou saă fluctueze liber. IÎn punctul A, soldul
numerarului firmei atinge nivelul minim admis. IÎn acest punct, firma va vinde titluri de plasament
investitorilor pentru a aduce nivelul numerarului din nou la punctul de echilibru.
 Problema care se pune este îîn legaă turaă cu cîît de mult trebuie saă se admitaă saă fluctueze soldul
numerarului, adicaă cîît de mare trebuie saă fie ecartul H – L. Potrivit modelului Miller-Orr, o variabilitate
crescutaă a fluxurilor zilnice de numerar şi/sau costuri fixe ridicate ale tranzacţiilor aferente cumpaă raă rii şi
vîînzaă rii de titluri de plasament impune fixarea unor limite de control. Pe de altaă parte, dacaă costul de
oportunitate al paă straă rii numerarului este ridicat, limitele trebuie saă fie fixate astfel, îîncîît saă fie cîît mai
apropiate îîntre ele.
Obiectivul gestiunii îîl constituie minimizarea costurilor totale aferente numerarului. Potrivit
procedeelor de minimizare, diferenţa îîntre limita superioaraă şi cea inferioaraă a numerarului (S), punctul
de echilibru (R), limita superioaraă (H) şi soldul mediu al numerarului (SMN) se obţin cu formulele:
 3 F  2  3 4R 
1

S
L
S  3  ; R L; H=S + L; SMN  ,
 

 4k  3 3
unde: L – limita inferioaraă ;
F – costul fix al tranzacţiilor;
k – costul oportunitaă ţii paă straă rii numerarului;
 2 - variaţia netaă zilnicaă a numerarului
Fixarea limitei inferioare pentru soldul numerarului ce trebuie paă strat de firmaă este, îîn mod clar, o
chestiune subiectivaă şi experienţa joacaă un rol semnificativ îîn soluţionarea ei. IÎn plus, la stabilirea acestei
limite trebuie satisfaă cute şi cerinţele impuse de bancaă îîn acest domeniu (dacaă aceste cerinţe existaă ).
La estimarea variaţiei fluxurilor de numerar se poate folosi metoda observaţiei, îînregistrîîndu-se
intraă rile şi ieşirile nete zilnice de numerar pentru o perioadaă de, saă zilcem, 100 zile şi calculîîndu-se apoi
variaţia acestor 100 de observaţii. Aceastaă metodaă va necesita actualizarea datelor, îîn special dacaă
fluxurile nete de numerar sunt instabile îîn timp. Un alt aspect ce trebuie luat îîn considerare la efectuarea
acestor calcule este impactul efectelor sezoniere, care pot, de asemenea, necesita ajustarea estimaă rii
variaţiei.La determinarea costurilor de tranzacţie, managerul financiar poate folosi datele privind plaă ţile
curente faă cute de firmaă prin cumpaă rarea sau vîînzarea unor titluri de plasament.
Costurile cu dobîînda pot fi obţinute pe baza datelor privind veniturile aferente valorilor mobiliare
pe termen scurt cu grad mare de garanţie, venituri ce sunt disponibile îîn mod curent pe piaţaă . Managerul
financiar poate saă foloseascaă şi rata dobîînzii previzionataă pentru perioada de planificare dacaă se aşteaptaă
o fluctuaţie semnificativaă a nivelurilor curente ale ratei dobîînzii.
Vom ilustra îîn continuare, calcularea elementelor din modelul Miller-Orr pe baza datelor privind
fluxurile de numerar ale C.C. „M.Hidromaşexim” S.A.:
 soldul minim al mijloacelor baă nesș ti – 20 mii lei
 variaţia fluxurilor zilnice de mijloace baă nesș ti = 9 mii lei (de aici, devierea standard, = 3 mii lei pe
zi)
 rata dobîînzii = 0,06% pe zi adicaă 22% pe an
 costul mediu al tranzacţiilor = 20 lei, adicaă costul pentru cumpaă rarea sau vîînzarea unei valori
mobiliare.
Utilizîînd datele de mai sus, putem calcula diferenţa dintre limita superioaraă şi cea inferioaraă a
soldului numerarului. Limita superioaraă , H, se obţine astfel: H=S + L
 3 209000 13
S  3  18246lei
 4 0,0006 
H = limita inferioaraă + ecartul dintre limite = 20000 + 18246 = 38246 lei
Punctul de echilibru, R, se obţine cu ecuaţia:
R  S  L  20000 18246  26082lei
3 3
SMN  4R  L  4  26082 20000  28109lei
3 3
Pe baza datelor de mai sus şi a rezultatelor obţinute cu modelul Miller-Orr, putem stabili
urmaă toarea concluzie. Dacaă soldul numerarului creşte la 38246 lei, investiţia îîn titluri de plasament
negociabile este de 10137 lei (38246 – 28109), dacaă soldul numerarului scade la 20000 lei, se vor vinde
titluri de plasament îîn sumaă de 8109 lei (28109 – 20000) pentru a readuce soldul numerarului la punctul
de echilibru.