ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLODVA

FACULTATEA CONTABILITATE

POZIȚIA REPUBLICII MOLDOVA ÎN CADRUL ARMONIZĂRII

ȘI CONVERGENȚEI CONTABILE INTERNAȚIONALE.

Referat la disciplina
”Contabilitatea conform IFRS”

Elaborat de Muntean Adriana,

studenta în grupa CON172 FR
______________________
(semnătura)
Verificat de Lilia GRIGOROI:
prof., dr., conf.univ.
_____________________
(semnătura)

Chişinău - 2020
1
CUPRINS

Introducere ………………………………………………...…………………...……....3

1. Aplicarea IFRS in Republica Moldova...................................................................5

2. Avantajele implementării IFRS în Republica Moldova.....................................7
3. Dificultăţile şi problemele întâlnite la implementarea IFRS .............................9
4. Poziția Republicii Moldova în cadrul armonizării și convergenței contabile
internaționale.........................................................................................................10

Cuprins ………………………………………………………………....……….......... 15

Bibliografie …………………………………………………………………..…...........17

2
 Introducere
Contabilitatea în Republica Moldova (RM) se află în permanenţă restructurare, începând
cu proclamarea Independenţei (anul 1991) şi până în prezent. Problema constă în aceea că
specialiştii în domeniu s-au aflat mereu în căutarea unui concept contabil, care ar putea fi mai
accesibil pentru RM. Însă, cu regret, contabilitatea autohtonă, ca şi alte domenii ce ţin de
economia ţării în ansamblu, se dezvoltă prin metoda ―probe şi erori. În lucrarea dată, autorii
analizează etapele parcurse de contabilitatea moldovenească timp de 28 de ani, evidenţiază
problemele cu care aceasta s-a confruntat şi în baza investigaţiei au formulat unele concluzii şi
recomandări.

În fiecare ţară contabilitatea are particularităţile sale, care depinde de mulţi factori,
inclusiv specificul economiei şi gradul de dezvoltare a acesteia, jurisprudenţa, politica şi alţii. Ca
şi oricare fenomen, contabilitatea trebuie studiată în dinamică, adică în dezvoltare, pentru a
constata formarea acesteia ca concept şi a urmări etapele de evoluţie în procesul de aplicare în
entităţi. Contabilitatea în RM are un grad înalt de normalizare, în fruntea căreia se află Legea
contabilităţii, urmată de alte acte normative. De aceea şi conceptul contabilităţii se poate studia
examinând, în primul rând conţinutul cadrului normativ existent într-o perioadă sau alta.
Conceptul contabilităţii în RM a fost determinat de Concepţia reformei contabilităţii, document
aprobat de guvern în anul 1997. Fundamentul acestuia îl constituie Standardele Naţionale de
Contabilitate (SNC) elaborate în baza Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS).

Demersurile privind compatibilizarea sistemului contabil moldovenesc cu cel mondial

sunt determinate de noua configuraţie a relaţiilor economice internaţionale aflate într-un proces
de globalizare generală sub impulsul circulaţiei internaţionale a capitalului. Procesul de integrare
a relaţiilor economice interstatale şi în ultimă instanţă globalizarea, presupune ridicarea unor
restricţii, armonizarea unor reglementări care să favorizeze dezvoltarea schimburilor
comerciale, extinderea cooperării multilaterale, transferul de tehnologii, perfecţionarea şi
accesibilitatea sistemului financiar-valutar internaţional. Ca orice componentă a sistemului
economic, şi contabilitatea a trebuit să suporte schimbări şi adaptări la noua tendinţă de
globalizare, de armonizare şi integrare, încercând să se adapteze atât la schimbările regionale,
generate de integrarea şi adaptarea Moldovei în UE, cât şi la schimbările de la nivel
internaţional.

Globalizarea nu modifică numai elementele de separaţie între state, ci şi modul în care

politicile economice sunt adoptate şi implementate. Ea se fundamentează pe convenţii care
depind de tradiţiile naţionale, însă se poate spune că standardele universale
3
înlocuiesc omogenitatea particulară, specifică unităţilor teritoriale mici. Globalizarea poate
deveni, astfel, un instrument pentru gestionarea puterii valorilor universale şi a
proceselor economice globale, un instrument de folosire a resurselor, degeneralizare a
democraţiei, securităţii şi prosperităţii. Se manifestă astfel necesitatea pentru o structură de
raportare contabilă accesibilă şi identică pentru întreaga lume contabilă.Diferenţele în sistemele
contabile au fost identificate cu mult timp în urmă, de cel puţin un sfert de secol. Încă de atunci
eforturile au fost canalizate spre armonizare a sistemelorcontabile contemporane de către
Uniunea Europeană şi de către Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Armonizarea contabilă exprimă procesul de corelare, contabilizare şi standardizare a

componentelor cadrului conceptual al contabilităţii, fiind definită ca un proces politic care
vizează să reducă diferenţele între practicile contabile care se aplică în lume, astfel încît să
crească compatibilitatea şi comparabilitatea lor.

Percepută sub forma unei atenuări a divergenţelor existente între regulile şi practicile
specifice diverselor sisteme contabile naţionale, respectiv a unei reconcelieri a varietăţii de
culturi contabile, pe fondul intensificării eforturilor depuse de principalele organisme implicate
în elaborarea şi implementarea unui “limbaj contabil universal înţeles”, armonizarea contabilă
internaţională a avut o evoluţie sinuoasă, devenind în prezent o certitudine, marcată de
fenomenul globalizării pieţelor financiare şi de nevoia de informare a actorilor acestora. Sub
aspect etimologic, conceptul de armonizare face referire la “acţiunea de a pune în armonie”,
respectiv de “a face să fie sau a fi în concordanţă”.

Transpus în plan contabil, procesul de armonizare, presupune existenţa unui reper

normativ, la care se subscrie eforturile organismelor naţionale şi internaţionale de normalizare şi
reglementare contabilă, dincolo de numeroasele dificultăţi în materie de acceptabilitate a unui set
de standarde în materie de raportare financiar-contabilă.

Armonizare” este doar cuvîntul folosit în contabilitatea internaţională pentru a numi

“efortul de reducere a diferenţelor privind raportarea financiară între ţări”; “aducerea la un
numitor comun a regulilor existente atunci cînd apar conflicte între acestea”; “procesul de
reducere a alternativelor în practicile contabile”.

4
 1. Aplicarea IFRS în Republica Moldova

Cunoaşterea şi gestionarea eficientă a resurselor solicită intervenţia nemijlocită a

contabilităţii şi implicit, a profesiei contabile. Optimizarea activităţilor de contabilitate urmăreşte
în principal:

 Executarea la termen a lucrărilor;

 Creşterea calităţii informaţiei obţinute;

 Reducerea costurilor generate de acest sistem de informare specializată.

Organizarea contabilităţii reprezintă ansamblul normelor, mijloacelor şi activităţilor

funcţionale utilizate în vederea efectuării corecte, la timp şi cu cheltuieli minime a lucrărilor de
contabilitate.

La baza organizării şi conducerii contabilităţii se află reglementările conţinute în actele

legislative şi normative cu privire la contabilitate.

Realizarea acestor parametri de calitate presupune:

 Stabilirea entităţilor patrimoniale obligate să organizeze şi să conducă contabilitate

proprie;

 Respectarea normelor generale privind organizarea şi conducerea contabilităţii;

 Organizarea sectorului financiar-contabil pe compartimente şi funcţii;

 Alegerea formei de contabilitate, a metodelor de evidenţă şi evaluare adecvate entităţii

economice;

 Utilizarea unui personal competent în munca de contabilitate.

Implementarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (International

Financial Reporting Standards – IFRS) în Republica Moldova reprezintă nu altceva decât o
soluție, un răspuns al organelor competente în acest sens, privind necesitatea și cererea din partea
actorilor economici. Procesul de globalizare, caracterizat prin aparența businessului
internațional, prin dezvoltarea relațiilor interstatale și crearea entitățiilor economice cu profil
transnațional determină necesitatea trecerii la o standardizare comună și adaptarea fenomenelor
economice la ea. Materia contabilă, definită ca cel mai important factor de furnizare a
informației economico-financiare, trebuie să fie adaptată cerințelor tuturor participanților în acest
proces de schimb economic.

5
 Pe lângă un fenomen natural de aliniere la IFRS, întâlnit în multe ţări datorită nevoii de
menţinere a competitivităţii pe pieţele internationale, în ţările emergente s-a manifestat şi nevoia
de îmbunătăţire a sistemului contabil, iar IFRS au fost considerate un model.

În Republica Moldova, ca şi în alte ţări emergente, atât Banca Mondială, cât şi Fondul
Monetar Internațional (FMI), au avut o puternică influenţă în procesul de implementare a
Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS/IFRS), prin promovarea acestora ca modele de
urmat. Astfel, reforma autohtonă privind modificarea și îmbunătățirea Standardelor Naționale de
Contabilitate (SNC) a fost executată în baza IFRS și a directivelor europene.

Deci, armonizarea contabilă a devenit o necesitate ce reiese și din cerințele utilizatorilor

de situații financiare. Investitorii și analiștii financiari trebuie să perceapă complexitatea
situațiilor financiare ale entităților economice cu capital străin ale căror acțiuni ar dori să le
cumpere. Aceștia ar dori, de asemenea, ca informațiile ce se conțin în situațiile financiare ale
unor entități localizate în țări diferite să fie comparabile, relevante și autentificate prin auditare,
astfel asigurându-se unicitatea sensului economico-financiar.

Având în vedere că IFRS se bazează în primul rând pe tradiţiile anglo-saxone, aplicarea

lor în ţări cu tradiţii diferite poate duce la rezultate variate. Cu atât mai mult că ţările emergente
nu sunt pregătite suficient pentru aplicarea IFRS. Astfel, profesorii români C.Albu, N.Albu ș.a.,
în lucrarea „A story about IAS/IFRS implementation in Romania – an institutional and
structuration theory perspective”, arată că problema implementării IFRS este una destul de
complexă şi trebuie luate în considerare numeroase aspecte atunci când se evaluează
implementarea IFRS:

 caracteristicile sistemului contabil;

 perspectiva istorică;
 caracteristicile şi atitudinile companiilor;
 utilizatorii situaţiilor financiare şi aşteptările lor;
 specificul profesiei contabile.

Procesul de armonizare a legislaţiei contabile întâmpină o serie de dificultăţi legate în

principal de: deficienţele reglementărilor internaţionale în stabilirea unor norme precise privind
anumite aspecte ale activităţii contabile; posibilităţile de interpretare a legislaţiei internaţionale în
concordanţă cu legislația tradiţională în domeniu a fiecărei ţări; imposibilitatea companiilor de a
se conforma reglementărilor internaţionale. În acest sens, deşi există o bază metodologică în

6
creştere în ceea ce priveşte aplicarea IFRS, complexitatea procesului de implementare conduce la
nevoia de cercetări fundamentale, realizate din diverse perspective teoretice şi metodologice.

Implementarea IFRS trebuie privită ca o reformă deosebit de importantă pentru

dezvoltarea ţării, ca un pas în contextul integrării europene. Aceasta se adresează în primul rând
profesioniştilor financiar-contabili care ar trebui să acorde sprijin Guvernului întru realizarea
acestui deziderat de o importanţă strategică pentru Moldova. Sistemul de contabilitate este un
element foarte important al infrastructurii economiei de piaţă ce leagă împreună atât organizaţiile
private, cât şi cele de stat. Activitatea economică externă a ţărilor, crearea entităților mixte şi a
companiilor transnaţionale, atragerea investiţiilor străine în economie scot în prim-plan cerinţele
faţă de perfecţionarea sistemului de informaţie economică a întreprinderilor şi formarea
sistemului de evidenţă construit pe principiile prevăzute de standardele internaţionale.

Internaţionalizarea businessului presupune informarea participanţilor la toate etapele – de

la studierea sferei de aplicare a surselor financiare până la obţinerea rezultatelor dorite.
Activitatea economică a companiilor transnaţionale cuprinde interesele investitorilor din multe
ţări, din care cauză rapoartele financiare sunt orientate spre cerinţele standardelor internaţionale
privitor la întocmirea şi prezentarea acestora.

2. Avantajele implementării IFRS în Republica Moldova

Cele mai importante avantaje ale implementării IFRS în Republica Moldova sunt
prezentate în figura ce urmează.

Atragerea investițiior;

Comparabilitatea informațiilor;

Accesibilitatea la informație;

Asigurarea transparenței;

Modernizarea sistemului contabil;

Atragerea asistenței financiare.

Fig.1. Avantajele principale privind implementarea IFRS în Republica Moldova.

7
 Analizând Figura 1, putem concluziona că în urma aplicării IFRS entitățile economice ar
putea să cunoască o dezvoltare în ceea ce privește globalizarea operațiunilor de schimb,
parteneriat și susținere externă.

Adoptarea IFRS reprezintă o schimbare importantă pentru majoritatea entităţilor. Pentru

ca acest proces să aibă sorţi de izbândă, conducerea de vârf trebuie să se implice direct. Entităţile
vor avea în derulare mai multe proiecte. Iată de ce este necesară implicarea personalului de la
nivelul întregii societăţi.

Printre avantajele aplicării IFRS putem menţiona:

1. Asigurarea la nivel internaţional a comparabilităţii informaţiilor din situaţiile financiare

ale entităţilor. Concomitent cu aplicarea IFRS, entităţile vor adopta un limbaj global de raportare
financiară, care le va permite sa fie percepute corect, indiferent de originea utilizatorilor. O parte
dintre societăţile europene au constatat deja că, prin adoptarea IFRS, au acces la pieţele
internaţionale de capital şi chiar îşi pot reduce cheltuielile, tranzacţiile internaţionale derulează
liber şi fără dificultăţi.

2. Accesibilitatea liberă a utilizatorilor la informaţia financiară. Este imposibil ca o

raportare financiară care nu este pe înţelesul tuturor utilizatorilor să ofere unei entităţi
oportunităţi noi de afaceri sau capital suplimentar. Acesta este şi motivul pentru care unele
entităţi aplică benevol IFRS.

3. Crearea condiţiilor favorabile pentru atragerea investiţiilor străine. Pe pieţele cu un

nivel concurenţial avansat, aplicarea IFRS dă posibilitate entităţilor să se raporteze la alte entităţi
similare de la nivel mondial, permiţându-le investitorilor şi altor utilizatori interesaţi să compare
performanţa entităţii cu competitori de la nivel global.

4. Asigurarea transparenţei şi sporirea gradului de dezvăluire a informaţiilor financiare.

Comunicarea efectuată în/şi pe baza unui limbaj cunoscut de toţi asigură un nivel mai mare de
încredere şi duce la creşterea posibilităţilor de acces la piaţa de capital. De asemenea, ea permite
grupurilor multinaţionale să aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt
care poate optimiza atât comunicarea internă, cât şi cea externă. În acelaşi timp, aplicarea IFRS
poate facilita procesele de achiziţii şi vânzări prin asigurarea unui nivel mai mare de încredere,
relevanţă şi consecvenţă a interpretării contabile.

5. Modernizarea procesului de învăţământ şi pregătirea specialiştilor pentru certificarea

profesională. Încadrarea instituţiilor de învăţământ universitar în procesul de la Bologna.

8
 6. Atragerea asistenţei financiare şi tehnice externe pentru dezvoltarea contabilităţii şi
auditului.

3. Dificultăţile şi problemele întâlnite la implementarea IFRS

La implementarea IFRS apar şi o mulţime de dificultăţi şi probleme, precum interpretări

greşite ale standardelor, deficienţe legate de utilizare terminologiei, de etimologia, termenilor din
domeniul dreptului etc.

Relaţia dintre standarde şi reglementări. Standardele, în general, au caracter de

recomandare, nu sunt imperative şi sunt emise de organisme neguvernamentale, pe când
reglementările au caracter imperativ şi sunt emise de instituţii guvernamentale. Intervine
problema implementării IFRS în sistemul naţional de reglementări ale administraţiei. Această
situaţie nu are o finalizare exactă generând destule confuzii. De multe ori, survin întrebări de
tipul: cum se înregistrează în contabilitate faptele descrise de IFRS sau acestea sunt standarde de
raportare şi nu de ţinere a contabilităţii.

O problemă esenţială, care, uneori, special se omite, dar care se referă la IFRS, este
aplicabilitatea acestora. Adică ele sunt făcute să fie aplicate de entităţi şi nu la nivel
guvernamental să se facă din ele o altă contabilitate.

O altă categorie de dificultăţi se referă la precondiţii. În toate cazurile ar trebui să existe

nişte condiţii explicite asigurate atât la nivel instituţional, cât şi politic. Or, anume la acest
capitol atestăm o serie de neconformităţi. Nu există un model clar al IFRS: în unele ţări sunt
adoptate IFRS ca atare, în altele la elaborarea de standarde internaţionale bazate pe principiile
IFRS. Moldova temporar face parte din prima categorie de ţări. Totodată, conform Planului de
dezvoltare a contabilităţii şi auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2014 se preconizează
elaborarea reglementărilor contabile naţionale în conformitate cu cerinţele Directivelor UE şi
IFRS. Reglementările contabile naţionale cuprind : Cadrul general de raportare financiară, SNC
noi, Planul general de conturi contabile şi alte reglementări contabile.

O altă problemă nerezolvată atât la nivel naţional, cât şi la nivel european este relaţia
fiscalitate–contabilitate. Sunt două probleme aici care au impact negativ asupra pieţei: în primul
rând e vorba de cost, costurile legate de ţinerea a două tipuri de contabilitate, de a face două
tipuri de raportări financiare. În al doilea rând, este vorba de credibilitate. Seturile de raportări
financiare diferite constituie, de asemenea, un impediment agravant în accelerarea procesului de
introducere a standardelor. Există o scindare totală între raportarea cu scop general şi raportarea

9
cu scop special, cea pe baze fiscale sau prudenţă, supraveghere. De foarte multe ori cerinţele ce
vădesc scopul special intră în contradicţie cu cele ce denotă scopul general.

O altă grupă de dificultăţi se referă la resurse, în special la cele financiare. Statul care nu
vede marele avantaj în aplicarea IFRS, niciodată nu va aloca resursele necesare implementării. În
aşa situaţie, iniţiativa ar trebui să o ia sectorul privat în ceea ce priveşte procesul de urgentare a
introducerii IFRS. De exemplu, în opinia unor specialişti, în comparaţie cu avantajele
implementării IFRS, cheltuielile sunt nesemnificative – circa 20-30 mii euro pentru
întreprinderile mari (500 angajaţi). Principalele articole de cheltuieli pentru trecerea la IFRS sunt
trainingul pentru personal, serviciile de consultanţă şi dotarea întreprinderii cu un sistem
informaţional performant.

O altă grupă de factori este legată de profesia contabilă, mai exact de factorul uman. În
fond calitatea angajaţilor în structura contabilă a depins şi depinde de educaţie, de etică şi de
abilităţile de a raţiona/de a reflecta. Subordonarea totală faţă de fiscalitate l-a împiedicat mereu
să-şi dezvolte capacităţile de relaţionare/de reflectare profesională.

4. Poziția Republicii Moldova în cadrul armonizării și

convergenței contabile internaționale.
Organismele naționale și internaționale de profil, își concentrează eforturile pe o treaptă
superioară, aceea a convergenței contabile, între referențialul contabil internațional, elaborat de
Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB) și fundamentat pe
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv cel american ghidat de
Standardele de Contabilitate Financiară (FAS) promulgate de Consiliul pentru Standardele de
Contabilitate Financiară (FASB) din Statele Unite și cel european, trasat de către directivele
europene specifice. Folosirea termenului de convergență contabilă pare a fi mai potrivită pentru a
pune în evidentă tendințele actuale în materie de standardizare contabilă, cu atât mai mult cu cât
acest concept exprimă , din punct de vedere etimologic, acțiunea de „îndreptare spre același
punct, spre același scop”.

În Republica Moldova reperele programului de armonizare contabilă au fost:

 Hotărârea Guvernului nr. 1507 din 31.12.2008 „Cu privire la aprobarea Planului de
dezvoltare a contabilității și auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2014”, cu
completările și modificările efectuate prin Hotărârea Guvernului nr.717 din10.08.2010;
 Hotărârea Guvernului nr. 238 din 29.02.2008 „Privind aplicarea Standardelor
Internaționale de Raportare Financiară pe teritoriul Republicii Moldova”, cu
10
 modificările şi completările efectuate prin Hotărârea Guvernului nr. 341 din
03.05.2010;
 Recomandări metodice privind tranziţia de la Standardele Naţionale de Contabilitate la
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară”, aprobate prin ordinul Ministrului
Finanţelor nr. 69 din 17.09.2009, cu modificările şi completările efectuate prin ordinul
Ministrului Finanţelor nr. 101 din 04.08.2010.

Recomandările metodice privind tranziţia de la Standardele Naţionale de Contabilitate

(SNC) la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) (în continuare –
Recomandări) sunt elaborate în baza prevederilor Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie
2007, Planului de dezvoltare a contabilităţii şi auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2011
aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.1507 din 31 decembrie 2008 cu modificările şi
completările ulterioare şi IFRS 1 “Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de
Raportare Financiară”.
Prezentele Recomandări nu substituie IFRS şi nu prevalează asupra prevederilor acestora,
ci sunt destinate pentru a acorda un suport practico-metodic entităţilor din Republica Moldova în
aplicarea IFRS 1.
Prezentele Recomandări reglementează modul de ajustare a diferenţelor dintre prevederile
SNC şi IFRS în contabilitate. Ajustările diferenţelor în scopuri fiscale se efectuează în
conformitate cu prevederile Codului fiscal.
Obiectivul prezentelor Recomandări constă în explicarea modului de tranziţie la IFRS şi de
dezvăluire a informaţiilor aferente la întocmirea şi prezentarea primelor situaţii financiare IFRS.
Prezentele Recomandări se aplică tuturor entităţilor care adoptă pentru prima dată IFRS,
adică întocmesc şi prezintă primele situaţii financiare IFRS. Acestea, de regulă, cuprind entităţile
care:
• nu au întocmit situaţii financiare IFRS pînă la perioada de tranziţie;
• în ultimele situaţii financiare au declarat corespunderea acestora doar cu unele, însă nu cu
toate IFRS;
• au prezentat situaţii financiare IFRS, fără a include o declaraţie explicită despre
conformitatea acestora cu IFRS;
• au întocmit situaţii financiare IFRS care au fost utilizate doar în scopuri interne, fără a fi
prezentate proprietarilor sau altor utilizatori externi;
• au întocmit un pachet de raportare în conformitate cu IFRS, cu scopuri de consolidare,
fără a întocmi un set complet de situaţii financiare aşa cum sunt definite în Standardul
Internaţional de Contabilitate (IAS) 1.

11
 Prezentele Recomandări se aplică la întocmirea şi prezentarea atît a situaţiilor financiare
anuale, cît şi a situaţiilor financiare interimare (semianuale) pentru acea parte a perioadei care se
include în primele situaţii financiare anuale IFRS.
Prezentele Recomandări nu se extind asupra entităţilor care aplică deja IFRS, adică care
pînă la perioada de tranziţie au întocmit situaţii financiare în care în mod explicit şi fără rezerve
s-a declarat că situaţiile respective corespund cerinţelor IFRS.
Tranziţia de la SNC la IFRS trebuie să cuprindă următoarele etape principale:
 stabilirea datei trecerii la IFRS şi a primei date de raportare;
 identificarea diferenţelor dintre politicile contabile existente şi cele prevăzute de IFRS la
selectarea politicilor contabile şi elaborarea planului de conturi în conformitate cu
cerinţele IFRS;
 întocmirea bilanţului de deschidere IFRS, inclusiv:
- identificarea diferenţelor aferente recunoaşterii activelor şi datoriilor;
- identificarea diferenţelor aferente evaluării activelor şi datoriilor prin (1) luarea deciziei
privind aplicarea/neaplicarea uneia sau a mai multora dintre excepţiile facultative şi (2)
aplicarea excepţiilor obligatorii aferente aplicării retroactive a cerinţelor unor IFRS;
- ajustarea diferenţelor dintre SNC şi IRFS aferente recunoaşterii şi evaluării activelor şi
datoriilor;
 reconcilierea elementelor din primele situaţii financiare IFRS;
 prezentarea informaţiilor în primele situaţii financiare IFRS.
În cazul tranziţiei la IFRS entitatea trebuie să elaboreze şi să aplice politici contabile şi un
plan de conturi proprii.
Politicile contabile se elaborează în baza IFRS care sunt valabile pe teritoriul Republicii
Moldova la data raportării. Entitatea nu trebuie să aplice diferite versiuni ale IFRS care au fost în
vigoare la date anterioare.
Entitatea trebuie să folosească aceleaşi politici contabile pentru calcularea indicatorilor din
bilanţul de deschidere şi a informaţiilor comparative aferente perioadelor prezentate în primele
situaţii financiare IFRS.
În cazul întocmirii primelor situaţii financiare IFRS politicile contabile trebuie aplicate
astfel încît să se considere că situaţiile financiare întotdeauna au fost pregătite în conformitate cu
standardele şi interpretările ce au fost în vigoare pentru perioada în care acestea au fost aplicate
pentru prima dată.
Din acest motiv, cînd IFRS se adoptă pentru prima dată, entitatea aplică în mod
retrospectiv prevederile standardelor şi interpretărilor ce sunt în vigoare la data de raportare,
pentru toate perioadele incluse în primele situaţii financiare. Ca urmare, entităţile care adoptă
12
pentru prima dată IFRS trebuie să aplice aceleaşi politici contabile atît la întocmirea bilanţului de
deschidere IFRS cît şi în decursul perioadelor incluse în primele situaţii financiare IFRS. În
scopul respectării cerinţei de mai sus, entităţile respective pot aplica prevederile IFRS care deja
au fost elaborate, însă intră în vigoare la data de raportare, cu condiţia că standardele respective
prevăd aplicarea anticipată.
Recomandările de tranziţie conţinute în anumite IFRS (recomandări ce se referă la
aplicarea standardului pentru prima dată) şi recomandările IAS 8 aferente modificărilor
politicilor contabile pot fi utilizate doar de entităţile care aplică deja IFRS şi nu se aplică de
entităţile care adoptă pentru prima dată IFRS. Efectul modificărilor politicilor contabile pentru
entităţile care adoptă pentru prima dată IFRS se recunoaşte în bilanţul de deschidere IFRS direct
în componenţa capitalului propriu.
Planul de conturi se elaborează de către fiecare entitate de sine stătător şi trebuie să asigure
colectarea informaţiilor necesare pentru calcularea indicatorilor din situaţiile financiare IFRS.
Politicile contabile şi planul de conturi trebuie aprobate de către organul (persoana)
responsabil(ă) de ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
În perioada comparativă entitatea aplică două politici contabile şi două planuri de conturi
contabile, care sunt bazate respectiv pe prevederile SNC şi IFRS.
Diferenţele apărute dintre cerinţele SNC şi IFRS aferente recunoaşterii şi evaluării
activelor şi datoriilor rezultă în ajustări ce se contabilizează la capitalul propriu (bilanţul
contabil) sau la veniturile şi cheltuielile curente (contul de profit şi pierdere).
Orice ajustare care rezultă din diferenţele dintre SNC şi IFRS la data trecerii la IFRS, se
consideră ca ajustare a capitalului propriu. Asemenea ajustări apar în urma tranzacţiilor şi
evenimentelor ce s-au petrecut pînă la data trecerii la IFRS. Ca urmare, entităţile care adoptă
pentru prima dată IFRS vor contabiliza asemenea ajustări, la data trecerii la IFRS, prin majorarea
(diminuarea) capitalului propriu.
Ajustările care rezultă din diferenţele dintre SNC şi IFRS ce apar în decursul perioadei
comparative se înregistrează ca venituri sau cheltuieli curente şi se reflectă în contul de profit şi
pierdere.
Entităţile care adoptă pentru prima dată IFRS trebuie să ofere informaţii despre impactul
procesului de tranziţie de la SNC la IFRS asupra poziţiei financiare (bilanţul contabil),
rezultatelor financiare (contul de profit şi pierdere) şi, după caz, asupra fluxurilor de trezorerie.
Informaţiile respective permit utilizatorilor situaţiilor financiare să înţeleagă ajustările efectuate
de entitate în procesul de tranziţie la IFRS.

13
 Impactul menţionat în prezentele Recomandări este contabilizat în mod diferit în funcţie de
perioada care a fost supusă impactului:
• ajustările dintre SNC şi IFRS apărute la data întocmirii bilanţului de deschidere IFRS (de
exemplu, la 1 ianuarie 2009 sau 1 ianuarie 2011 în funcţie de data tranziţiei la IFRS) se
contabilizează prin corectarea capitalului propriu şi se reflectă în bilanţul contabil;
• ajustările dintre SNC şi IFRS apărute în decursul perioadei comparative se contabilizează
prin corectarea veniturilor şi cheltuielilor şi se reflectă în contul de profit şi pierdere.
Impactul tranziţiei de la SNC la IFRS trebuie prezentat în primele situaţii financiare IFRS
sub formă de reconcilieri, care includ:
• reconcilieri ale capitalului propriu raportat conform SNC cu capitalul propriu conform
IFRS atît la data de tranziţie, cît şi la sfîrşitul perioadei comparative (de exemplu, 31 decembrie
2019);
• reconcilieri ale profitului şi pierderii raportate conform SNC pentru perioada comparativă
cu profitul şi pierderea conform IFRS pentru aceeaşi perioadă; şi
• reconcilieri ale fluxurilor de trezorerie raportate conform SNC cu fluxurile raportate
conform IFRS la sfîrşitul perioadei comparative.

14
 Concluzii

Funcţionalitatea contabilităţi depinde de faptul cât de reuşit o construesc subiecţii care

stau la baza creerii cadrului normativ al acesteia. Dezvoltarea contabilităţii depinde de mai mulţi
factori, principalul din ei fiind economia ţării. O dovadă evidentă este contabilitatea în RM, care
timp de 25 de ani a suportat un şir de modificări, deoarece situaţia economică şi politică în acest
termen a cunoscut o varietate, care n-a avut loc nici într-o ţară. Recent în economia RM există
mai multe riscuri, principalele din ele fiind:

lipsa progresului economic;

păstrarea pieţelor monopoliste;
ameninţarea sectorului bancar.

În această situaţie contabilitatea trebuie să contribuie la prevenirea riscurilor prin

asigurarea reprezentării exacte a informaţiei, prin semnalizarea managementului în mod operativ
despre abaterile negative care au loc în activitatea economico financiară a entităţii, iar informaţia
obţinută trebuie să fie la timp şi cu precauţie verificată şi confirmată de către firmele de audit. La
dezvoltarea contabilităţii au influenţat şi procesele globalizării, care s-au extins nu numai din
punct de vedere a economiei dar şi politic. Aplicarea în diferite ţări a IFRS-lor este rezultatul
influenţei globalizării, deoarece cere de la multiple ţări să respecte standardele de raportare
financiară stabilite.

Armonizarea internațională contabilă se referă la alinierea normelor contabile la normele

contabile recunoscute pe plan internațional. Armonizarea contabilă internațională împiedică
adâncirea rupturii dintre țâri, furnizând un teren comun de înțelegere.

Armonizarea internaţională poate fi privită şi ca o “negociere între organismele

internaţionale specializate, cu scopul de a ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte
comparabilitatea internaţională”; ca un proces prin care regulile sau normele naţionale, diferite
de la o ţară la alta, uneori divergente, sunt perfecţionate pentru a fi făcute comparabile”.

De asemenea, ea poate fi un proces instituţional care are drept scop să pună în

convergenţă normele şi proiectele contabile naţionale şi, în consecinţă, să faciliteze comparaţia
situaţiilor financiare produse de întreprinderi din diferite ţări.

Organismele naţionale şi internaţionale de profil, îşi concentrează eforturile pe o treaptă

superioară, aceea a convergenţei contabile, între referenţialul contabil internaţional, elaborat de
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate IASB şi fundamentat pe Standardele

15
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv cel american ghidat de Standardele de
Contabilitate Financiară IAS promulgate de Consiliul de Standarde Contabilitate Financiară
FASB din Statele Unite şi cel european, trasat de către directivele europene specifice.

Folosirea termenului de convergenţă contabilă pare a fi mai potrivit pentru a pune în evidenţă
tendinţele actuale în materie de standardizare contabilă, cu atît mai mult cu cît acest concept
exprimă, din punct de vedere etimologic, acţiunea de “îndreptare spre acelaşi punct, spre acelaşi
scop”.

Entităţile care aplică sistemul contabil complet în partidă dublă, altele decît instituţiile
publice şi entităţile de interes public ţin contabilitatea şi întocmesc situațiile financiare în baza
IFRS sau S.N.C., conform politicii de contabilitate (Legea contabilității, art.4).

În cazul în care prevederile S.N.C. şi ale altor acte normative elaborate şi adoptate nu
stabilesc unele reglementări prevăzute în IFRS, entitatea este încurajată să aplice prevederile
IFRS pînă la acceptarea lor de Guvernul Republicii Moldova (Legea contabilității, art.4)

16
 Bibliografie
Acte legislative si normative ale Republicii Moldova

1. Legea contabilitătii, nr.113 din 27 aprilie 2007 (în Monitorul Oficial, nr. 90-93 din
29.06.2007).
2. Legea contabilităţii și raportării financiare Nr. 287 din 15.12.2017
3. Standardele Internaționale de Raportare Financiară
//http://mf.gov.md/actnorm/contabil/standartraport
4. Planul general de conturi contabile // http://mf.gov.md/

Manuale, monografii, cărţi, broşuri:

5. Feleagă N., Malciu L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională,

vol. I-II. Bucureşti, Editura Economică, 2007
6. Ţurcanu V., Golocialova I. Raportarea financiară conform standardelor internaţionale.
ACAP, Chişinău, 2015
7. Conferința Științifică Internațională CONTABILITATEA și PROFESIA CONTABILĂ
în era provocărilor Ediția a VI-a 5-6 aprilie 2017, mun. Chişinău
8. Conferința Științifică Internațională CONTABILITATEA ŞI AUDITUL ÎN
CONDIȚIILE GLOBALIZĂRII: REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE
Ediția a VII-a 19-20 aprilie 2018, mun. Chişinău

Surse internet:

9. http://documents.tips/
10. http://www.justice.md/
11. www.mf.gov.md

17