EVOLUŢIA

SISTEMULUI BANCAR
DIN CANADA
A elaborat: Maximenco Ana
Studentă grupa CT21Z
 Introducere
Sistemele bancare reprezintă infrastructura complexă și interconectată care susține
operațiunile financiare și bancare la nivel global. Sistemele bancare au evoluat considerabil
de-a lungul timpului, întrucât instituțiile financiare și-au extins activitățile și au adoptat
tehnologii avansate pentru a îmbunătăți serviciile și a-și eficientiza
Sistemul bancar canadian reprezintă infrastructura financiară și bancară din Canada,
care susține operațiunile financiare și economice ale țării. Este un sistem bine dezvoltat,
recunoscut pentru stabilitatea sa, serviciile de înaltă calitate și reglementările stricte.
Băncile canadiene joacă un rol important în finanțarea sectorului privat, sprijinind
întreprinderile mici și mijlocii, precum și familiile și indivizii. Ele sunt, de asemenea,
implicate în finanțarea proiectelor de infrastructură și a sectorului imobiliar.
 Istoria sistemului bancar
din Canada

Până în 1763, Canada era o colonie a Franței,

unde se emitea monedă de argint numită "sol„.

În 1825, a fost introdusă în circulație în Canada lira sterlină de

către englezi.

Totuși, utilizarea în circulația monetară între provincii și antreprenori străini a monedelor diferite a
determinat autoritățile să recunoască prin legea din 1841, alături de lira sterlină, dolarii de aur și argint
și monedele de argint franceze ca mijloace de plată în Canada.
 Instituțiile de credit din Canada au apărut
încă din perioada colonială, iar funcțiile bancare
erau îndeplinite de companii comerciale. Prima
bancă comercială din Canada a fost fondat în
1817, Banca Montreal. Aceasta a emis prima
unitate monetară națională a Canadei și a fost
banca guvernului federal până în 1935. Din
1818, Banca Montreal avea o sucursală în Marea
Britanie. Ulterior, au apărut mai multe instituții
specializate, cum ar fi companii de asigurări,
companii ipotecare și altele.
 În 1870, a fost introdusă în circulație moneda națională - dolarul canadian.

În anul 1934, Banca Canadei a fost înființată ca o întreprindere pe acțiuni.

În această perioadă, intervenția statului în sistemul

de credit s-a intensificat, activitatea instituțiilor
specializate de creditare a construcției de locuințe
și a agriculturii s-a activat, creditarea bancară
pentru industrie și agricultură a scăzut
semnificativ, dar investițiile în valori mobiliare
guvernamentale au crescut, adică băncile au
acționat ca creditori ai statului.
 În a doua jumătate a anilor '50, Banca Canadei
a avut cea mai mare activitate în reglementarea
circulației monetare, iar rata de referință a fost
principalul instrument de reglementare a activității
economice
Ineficiența politicilor monetare și lipsa de
flexibilitate au determinat Banca Canadei să
recurgă la operațiuni cu valori mobiliare pe piața
deschisă pentru reglementarea monetară și de
credit. Pentru prima dată, Banca Canadei a
efectuat astfel de operațiuni în scopul protejării
dolarului canadian în timpul crizei valutare din
1962.
 În 1996, legislația bancară din Canada a suferit unele modificări,
menite să consolideze în continuare siguranța și stabilitatea instituțiilor
financiare. Aceste modificări au prevăzut, în special, crearea unui
mecanism de control al riscurilor.
Noua structură a sectorului bancar a adoptat următoarea formă:
◦Băncile mari, cu un capital de peste 5 miliarde de dolari SUA, ale
căror acționari pot deține nu mai mult de 20% din acțiunile cu drep t de
vot ale oricărei clase sau nu mai mult de 30% din acțiunile fără drept
de vot ale oricărei clase;
◦Băncile medii, cu un capital cuprins între 1 și 5 miliarde de dolari
SUA și cu un număr limitat de acționari, în care un singur acționar
poate deține 35% sau mai mult din acțiunile cu drept de vot;
◦Băncile mici, cu un capital mai mic de 1 miliard de dolari SUA,
în care nu există restricții privind deținerea de acțiuni.
2009 a fost un an crucial pentru economia Canadei în lupta împotriva consecințelor crizei
financiare. Astfel, la începutul lunii decembrie 2008, Banca Canadei a redus rata de
refinanțare la cel mai scăzut nivel începând cu anul 1958 și a recunoscut că economia țării a
intrat în recesiune.
Analiza eficienței acțiunilor guvernelor și băncilor centrale din diferite țări în lupta
împotriva crizei financiare din 2008-2009 a arătat progrese semnificative în cazul Canadei
în acest domeniu. Astfel, Canada a ieșit practic fără durere din această criză datorită
implementării în anul 2009 a unui program guvernamental antirecesiune menit să susțină
economia.
 Banca centrală a Canadei
Presiunea publică pentru crearea unei bănci centrale a crescut în
timpul Marii Depresiuni , în special în rândul fermierilor suferinzi. 
Banca Canadei a fost deschisă în 1935.
Banca Canadei a fost deținută privată la început, dar a devenit deținută
majoritar de guvernul federal în 1936 și naționalizat complet în 1938.
Banca Canadei a anunțat în 1975 că va introduce o nouă politică de
direcționare a creșterii masei monetare în eforturile sale de a gestiona mai
bine inflația. 
În 2015, Banca Canadei a elaborat un plan care detaliază modul în care
va răspunde la viitoarele crize economice cauzate de circumstanțe similare
crizei financiare din 2008 . 
Introducerea noii tehnologii în sistemul financiar reprezintă, de
asemenea, o provocare pentru Banca Canadei. Banca a dezvăluit în 2016 că
dezvoltă moneda CAD ca versiune digitală a dolarului canadian .
 Structura bancară
Sistemul bancar canadian este în general foarte competitiv, cu peste 3.000 de companii care oferă o mare varietate de
servicii.
Există șase bănci mari care dețin aproximativ jumătate din activele sistemului financiar.
În ciuda opțiunii largi de intermediari financiari, sistemul bancar rămâne practic un oligopol bancar dominat de „Big
Five”.
Cele cinci mari bănci din Canada au avut următoarele clasamente globale în 2016, conform S&P Global Market
Intelligence: Royal Bank of Canada (locul 31), Toronto Dominion Bank (locul 33), Bank of Nova Scotia (locul 46), Bank
of Montreal (locul 51) , Canadian Imperial Bank of Commerce  (a 68-a). 
Royal Bank of Canada
• este cea mai mare bancă charter din Canada, lider în finanțarea industriei petroliere, lider în
implementarea de noi tehnologii bancare și practici de management.

Toronto Dominion Bank

• este o bancă universală.

Bank of Nova-Scotia
• se remarcă prin activitățile sale de peste mări, banca primește 54% din veniturile sale din operațiuni
internaționale .

Bank of Montreal,
• cea mai veche bancă din Canada, contribuie activ la sprijinirea financiară a extinderii diversificate și
internaționale a corporațiilor canadiene

Commercial Imperial Bank of Canada

• este o bancă lider în finanțarea industriei miniere, un participant activ în consorții internaționale.
 Concluzie
Sistemul bancar din Canada se remarcă prin caracteristicile sale distincte și eficienta sa.
Sistemul bancar este gestionat centralizat de către guvernul federal, prin intermediul
Ministerului Finanțelor. Aceasta permite o reglementare și supraveghere stricte asupra
băncilor și asigură o stabilitate financiară crescută.
Sistemul bancar din Canada este recunoscut pentru stabilitatea sa. În timpul crizei
financiare globale din 2008-2009, băncile canadiene au reușit să evite problemele majore și
să rămână rezistente. Aceasta se datorează în mare măsură supravegherii stricte,
reglementărilor prudente și gestionării prudente a riscurilor.
Sectorul bancar din Canada are un rol important în sprijinirea economiei țării. Băncile
furnizează finanțare pentru întreprinderi și consumatori, promovează investițiile și
contribuie la dezvoltarea economică și crearea de locuri de muncă.
Mulțumesc pentru atenție!