Protecția consumatorului

Rolul eticii în domeniul afacerilor presupune ca managerii dar și subordonații să aibă un

comportament adecvat, care să se fundamenteze pe norme și principii morale.
În timp, politicile privind protecţia consumatorului au luat amploare, mai multe măsuri de
securitate au fost adoptate pentru a asigura protecţia consumatorului, aceste măsuri au vizat:
clauzele contractuale care erau redactate într-un mod abuziv, neloialitatea practicilor din
sectorul comercial, realizarea publicității prin compararea făcută cu alte produse, precum și
publicitatea care este făcută pentru a înșela consumatorii, măsuri care să asigure protecția
consumatorilor privind vânzările la distanță.
Totodată, reglementările de la nivel european includ în cuprinsul lor și cerințele de securitate
care trebuie să fie aplicate unor produse, precum: jucăriile, echipamentele de protecție
individuală, cosmeticele, produsele farmaceutice, produsele electrice și pe baza de gaz etc.
Datorită creșterii așteptărilor și nevoilor consumatorilor, obiectivele politicii protecției
consumatorilor s-au extins, creșterea încrederii consumatorilor devenind unul dintre
obiectivele principale. Astfel, au fost elaborate mai multe reglementări prin intermediul cărora
au fost stabilite reguli mult mai riguroase în ceea ce privește asigurarea sănătății și siguranței
consumatorilor.
Prin intermediul acestei politici se dorește acordarea unor informații corecte și complete
consumatorilor, consumatorii trebuie să fie reprezentați și să beneficieze de consultare și
asigurarea unei bune colaborării în ceea ce privește controlul aplicării legislației, acest lucru
putând fi posibil prin informare, educare și punerea la dispoziția consumatorilor a unor
modalități de recurs.
În detrimentul consumatorilor, la nivelul Uniunii Europene, au mai fost puse bazele Rețelei
Europene pentru Consumatori care are ca activitate principală preluarea din fiecare stat
membru a plângerii consumatorilor.
Astfel, conceptul de etică în cadrul protecției consumatorilor s-a dezvoltat odată cu creșterea
tot mai mare a exigențelor exprimate de către consumatori, drepturile acestora extinzându-se
tot mai mult.
Conceptul privind “drepturile consumatorilor” a apărut pentru prima dată în “Carta drepturilor
consumatorilor”care a fost definită de fostul președinte al S.U.A. J.F.Kennedyîn martie 1962,
fiind scrisă sub forma unui mesaj special adresat Congresului american. Chiar dacă, Carta nu
a mai fost finalizată eaa avut un rol foarte important în conturarea drepturilor fundamentale
ale consumatorilor (dreptul de alegere liberă, dreptul la informație, dreptul la petiție și
ascultare, dreptul la protecție). “Carta drepturilor consumatorilor” a stat chiar și la baza
elaborării legislației privind protecția consumatorilor care au fost adoptate în deceniile șapte și
opt în S.U.A. și în alte țări din continentul american (Canada, Mexic), cât și în Europa
(Belgia, Franța, Germania, Suedia).
Comunitatea mondială, prin cel mai înalt forum al său Organizația Națiunilor Unite, a
considerat necesar sa pună în discuția structurilor sale problematica pe care o presupune
protecția consumatorilor, adoptându-se, prin Rezoluția nr.39/248, în 8 aprilie 1985,
“Principiile directoare pentru protecția consumatorilor”.
Aceste principii trasează tuturor țărilor linii directoare în ceea ce privește elaborarea și
consolidarea normelor juridice și politicilor privind protecția consumatorilor. Astfel, luând în
calcul conținutul acestor principii, fiecare țară trebuie să atingă prin intermediul organismelor
sale guvernamentale și neguvernamentale, următoarele obiective:
- facilitarea producției și distribuției de produse care să satisfacă nevoile și cerințele
consumatorilor;
- încurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajați în producerea și distribuirea
bunurilor de consum și serviciilor către consumatori;
- practicile comerciale abuzive care afectează consumatoriisă fie ținute sub control cu ajutorul
organizațiilor naționale și internaționale;
- promovarea unei cooperări internaționale în domeniul protecției consumatorilor;
- încurajarea dezvoltării condițiilor de piață care să asigure consumatorilor o gamă largă de
produse și la prețuri avantajoase pentru aceștia;
- stabilirea unui sistem de priorități privind protecția consumatorilor din fiecare țară, conform
circumstanțelor economice și sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum și
nevoilor caracteristice populației statului respectiv;
- protecția consumatorilor față de pericolele ce afectează siguranța și sănătatea lor;
- asigurarea accesului consumatorilor la informații corecte, care să le permită o alegere
conform dorințelor și necesităților personale;
- crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
- luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protecție a consumatorilor, a potențialului
pozitiv al instituțiilor de învățământ și cercetare-publice sau private;
- asigurarea libertății consumatorilor, precum și a altor grupuri sau asociații reprezentative, de
a se organiza si a-si desemna liderii, care sa le exprime opiniile in procesele de luare a unor
decizii si sa le reprezinte interesele.