Cuprins

1.INTRODUCERE........................................................................................................................ 2

2.MODURI DE PROMOVARE....................................................................................................3

3.DREPTUL LA INFORMARE....................................................................................................4

4.CONCLUZIE..............................................................................................................................8

5.BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................ 8

1.INTRODUCERE

Societatea contemporană este caracterizată de o creștere exponențială a diversității produselor și

serviciilor disponibile pe piață, determinând o nevoie crescută pentru informarea și educarea
consumatorilor.
Promovarea activităților de informare și educare a consumatorilor este esențială pentru a
dezvolta o societate în care consumatorii sunt conștienți, informați și capabili să ia decizii
informate în legătură cu achizițiile lor. Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului prevede in
art. 5 că unul din obiectivele statului, care se realizează prin organismele sale de specialitate, este
acela de a educa consumatorii în calitatea pe care aceștia o au. Statul are ca obligație realizarea și
încurajarea programelor care au ca finalitate informarea consumatorilor. Astfel educarea
consumatorilor poate deveni o parte din programul de învățământ sau o componentă a
obiectivelor de studii, concretizată prin colaborarea instituțiilor de învățământ cu autoritățile
administrației publice, cu atribuții in acest sens.
Consumatorii1 au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra
caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel
încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între
produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în
deplină securitate.

2.MODURI DE PROMOVARE

Aceste informații pot fi răspândite prin diverse strategii și canale de comunicare, cum ar fi:
 Campanii de conștientizare - Dezvoltarea de campanii de conștientizare care să
evidențieze importanța informării și educației consumatorilor în luarea deciziilor de
cumpărare. Utilizarea mediilor tradiționale (televiziune, radio, print) și a mediilor online
pentru a atinge un public mai larg.
 Cursuri Online și Materiale Multimedia - Crearea de cursuri online și materiale
multimedia accesibile, care să permită consumatorilor să învețe în ritmul lor și să
acceseze informații într-un mod interactiv.
 Platforme Online - Crearea și gestionarea unor platforme online dedicate, cum ar fi site-
uri web sau bloguri, pentru a oferi informații utile și sfaturi consumatorilor sau utilizarea
rețelelor de socializare pentru a distribui conținut educativ și a interacționa direct cu
consumatorii.

1
Informarea şi educarea consumatorilor | Ordonanţă 21/1992 art.19
  Seminare și Workshop-uri - Organizarea de seminare și workshop-uri în comunități,
școli sau centre de afaceri pentru a educa consumatorii cu privire la drepturile lor,
riscurile asociate unor produse sau servicii, și modalități de a face alegeri informate.
 Parteneriate cu Organizații Non-Guvernamentale și Institutii Educaționale -
Colaborarea cu organizații non-guvernamentale și instituții educaționale pentru a
dezvolta programe educaționale și materiale informative sau implicarea în proiecte
comune pentru a extinde raza de acțiune și impactul activităților de informare.
 Publicații și Materiale Educaționale - Crearea de broșuri, ghiduri și materiale
educaționale care să explice termeni și concepte cheie, să ofere sfaturi practice și să
răspundă la întrebările frecvente ale consumatorilor.
 Colaborare cu Industria - Încurajarea colaborării între organizațiile de protecție a
consumatorilor și diferite companii pentru a dezvolta standarde și practici care să asigure
transparența și informarea adecvată a consumatorilor.
 Premii și Recunoaștere - Încurajarea participării la proiecte educative prin acordarea de
premii sau recunoașterea publică a celor care contribuie la promovarea informării și
educației consumatorilor.

Aceste programe de educare si informare a consumatorilor trebuie sa aiba in vedere:

 legislatia referitoare la protectia consumatorilor, agentii si organizatii ale consumatorilor
 sanatatea, alimentatia, prevenirea imbolnavirilor si prevenirea achizitionarii de produse
alimentare falsificate
 riscurile produselor
 interesele economice ale consumatorilor la achizitionarea de servicii, inclusiv a celor
financiare
 etichetarea produselor, cu precizare informatiilor necesare consumatorilor
 informatii despre dificultati si masuri de rezolvare a acestora, preturi, calitate, conditii de
creditare
3.DREPTUL LA INFORMARE

Informarea consumatorilor cu privire la drepturile lor este esențială. Acest lucru include
dreptul la returnarea produselor, dreptul la informare clară despre prețuri și condiții, și
dreptul la protecție împotriva produselor sau serviciilor periculoase. Consumatorii informați
sunt mai capabili să ia decizii corecte, să aleagă produse sau servicii de calitate și să evite
practicile comerciale înșelătoare.
Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca
producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de garanţie, de valabilitate sau data
durabilităţii minimale, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii
folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare,
conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.2
Titular al dreptului la informare este consumatorul, agentului economic revenindu-i obligția
de a furniza primul toate elementele necesare, pentru ca decizia pe care o va lua
consumatorul să corespundă nevoilor sale. Asa cum este reglementat de O.G. nr. 21/1992,
este greu de crezut că efectul acestui drept se va concretiza în educarea consumatorilor. Mai
cu ușurință este de acceptat ideea că educarea consumatorului cade in sarcina asociațiilor
pentru protecția consumatorului, care cu structuri ale societății civile, au rolul de a
conștientiza și polariza interesele de grup ale consumatorilor.
Importanța acestui drept a fost evidențiat chiar de catre Consiliul Europei care a inclus in
cartea de protecție a consumatorilor din 1973, "dreptul consumatorilor la informare", fiind
totodată și în programul preliminar al Comisiei Europene pentru o politică de protecție și
informare a consumatorilor din 1975. Dreptul de informare al consumatorilor nu poate fi
realizat decat dacă există obligația producătorilor de a le furniza informatiile necesare
despre bunuri si servicii.

*Obligația de informare nu trebuie confundată cu publicitatea.

Aceasta nu are scopul de informare, ci de a atrage atenția publicului, dar putem considera că
dacă publicitatea este corectă si nu tendențioasă ea nu trebuie interzisă. Dar dincolo de
2
Ordonanţa 21/1992 cap. 4 art. 20
dorința de a atrage cât mai mulți clienți, producătorii au obligația de a furniza o informație
obiectivă consumatorilor. Legea a impus, în dorința de a restabili o oarecare egalitate
contractuală și de a facilita jocul concurenței.
Obligația generală de informare din partea agenților economici este prevazuta in O.G. nr.
21/1992 :
''Producatorul trebuie sa informeze despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca
producatorului, adresa producatorului , cantitatea si dupa caz, termenul de garantie, de
valabilitate sau data durabilitatii minimale, principalele caracteristici tehnice si calitative,
compozitia, aditivii folositi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare,
manipulare, depozitare, conservare saasu pastrare, despre contraindicatii precum si despre
valoarea nutritiva a produselor alimentare preambalate si despre tara producatoare in cazul
produselor de import''(art, 20 alin. 1).
" Toate informațiile privitoare la produsele si servciile oferite consumatorilor, documentele
însoțitoare, precum si contractele preformulate trebuie ă fie scrise in limba română ,
indiferent de țara acestora, fără a se exclude prezentarea acestora si în alte limbi."
Informatiile asupra prețului si caracteristicile produselor și serviciilor au o dublă
semnificație. Pe de o parte ele ocrotesc transparența pieței si contribuie la eficacitatea
concurenței, iar pe de alta parte permit consumatorului să ia o decizie in cunostință de cauză.
Când consumatorii sunt bine informați, aceștia pot compara mai eficient ofertele și prețurile
de pe piață. Acest proces favorizează concurența între furnizori și stimulează inovația,
ducând la o piață mai dinamică și eficientă.
Dreptul la informare este reglementat și de legea nr. 296/2004 privind codul consumului care
în articolul 44 prevede obligația agenților economici de a informa complet, corect si precis
consumatorii asupra caracteristicilor estențiale ale produselor si serviciilor inclusiv a
serviciilor financiare oferite de către aceștia in cadrul activității lor profesionale. Scopul
informării este acela de a conferii posibilitatea consumatorului să ia o decizie in conformitate
cu interesele sale iar după momentul dobândirii bunurilor și serviciilor acestea să fie utilizate
în deplină siguranță și securiatate. Dispoziția legală realizează o conexiune între dreptul la
informare si dreptul de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau un
serviciu care poate fi periculos.
 Legiuitorul precizează si modalitatea practică în care se realizează acest drept, adică prin
precizarea elementelor de identificare si caracterizare ale produselor, serviciilor, înscrise la
vedere în mod vizibil, lizibil și usor de înțeles. Aceste informații trebuie înscrise pe eticheta
produsului, ambalajului de vânzare sau în cartea tehnică, în instrucțiunile de folosire, sau în
orice alt document, care însoțește produsul sau serviciul în momentul în care el este dobândit
de conumator.
Etichetarea 3produselor este un aspect crucial al protecției consumatorilor și al furnizării de
informații corecte și transparente. Etichetarea corectă și detaliată a produselor oferă
consumatorilor date esențiale privind conținutul, caracteristicile, originea și alți factori
relevanți care pot influența deciziile de cumpărare. Prin termenul de eticheta se intelege
"orice material scris imprimat, litografiat, gravat, sau ilustrat care contine elemente de
identificare a produsului si care insoteste produsul."
Eticheta unui produs alimentar trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele date:
 denumire produs
 Ingrediente și componente (Etichetele ar trebui să includă o listă detaliată a
ingredientelor și componentelor produsului, astfel încât consumatorii să fie conștienți
de ce conține produsul.)
 Valori nutriționale (Informații despre conținutul nutritiv, cum ar fi cantitatea de
calorii, grăsimi, carbohidrați, proteine și altele, ajută consumatorii să ia decizii
informate cu privire la alimentație.)
 Data de Expirare sau Durabilitate (Indicarea clară a datei de expirare sau a duratei
de valabilitate a produsului este esențială pentru siguranța consumatorilor și pentru a
evita consumul de produse expirate.)
 Informații despre Producător (Numele și adresa producătorului sau a
importatorului ar trebui să fie clar specificate pentru a permite consumatorilor să
identifice sursa produsului.)
 Originea Produsului (Informații despre țara sau regiunea de origine a produsului
sunt importante pentru consumatorii care doresc să facă alegeri informate și să
sprijine producătorii locali.)

3
Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului cuprinde dispozitii cu privire la etichetarea produselor
  Conformitate cu Standardele de Siguranță și Calitate (Produsele ar trebui să fie
etichetate conform standardelor de siguranță și calitate specificate pentru industria
respectivă)
 conditiile de depozitare sau de folosire daca este cazul
 alte mentiuni suplimentare pe care legiuitorul le impune pe grupe de produse

H.G. 332/2001 privind denumirea ,marcarea compoziției fibroase și etichetarea produselor textile
astfel cum a fost modificată prin H.G. 25/2002 precum și H.G. 573/2001 privind etichetarea
energetică la aparatele de uz casnic sunt alte două acte normative care au drept scop informarea
consumatorului. Nerespectarea dispozițiilor prezentei hotărâri constituie contravenție, iar
constatarea și sanctionarea contravențiilor se face si de către persoanele împuternicite în acest
sens de catre Autoritatea Natională pentru Protecția Consumatorului.

4.CONCLUZIE

În concluzie, promovarea activităților de informare și educare a consumatorilor reprezintă un

element vital în construirea unei societăți în care consumatorii sunt conștienți, educați și capabili
să ia decizii informate. Prin implementarea strategiilor adecvate, precum campanii de
conștientizare, colaborări cu organizații non-guvernamentale, utilizarea tehnologiei și furnizarea
de resurse educaționale, se poate contribui la dezvoltarea unei comunități de consumatori mai
bine pregătiți să navigheze în lumea complexă a pieței.
Informațiile corecte și accesibile, incluse pe etichetele produselor, în materialele educaționale
sau pe platformele online, joacă un rol de bază în protecția consumatorilor. Această transparență
nu numai că le oferă consumatorilor posibilitatea de a face alegeri mai înțelepte, dar stimulează
și companiile să adopte practici mai responsabile și etice.
Prin promovarea educației referitoare la drepturile consumatorului, a conștientizării asupra
sustenabilității și prin încurajarea comunicării deschise între consumatori și producători, se poate
contribui la construirea unei relații de încredere între părțile implicate. Astfel, promovarea
activităților de informare și educare a consumatorilor nu este doar o măsură de conformitate cu
reglementările, ci și o investiție în dezvoltarea unei societăți mai responsabile, în care
cumpărătorii sunt agenți informați și influențează pozitiv piața prin alegerile lor.
5.BIBLIOGRAFIE

- www.lege5.ro

- Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului

- OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor