COLEGIUL ECONOMIC “VIRGIL MADGEARU” BUCUREȘTI

CAIET DE PRACTICĂ PENTRU CLASA a X a

Domeniul: Economic

Specializarea: Tehnician în activități economice

Elev: Toma-Victor PETRE

Clasa: a X-a J

București
-2022-
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

CUPRINS :

CAP. 3. PROTECȚIA CONSUMATORULUI, PERSONALULUI ȘI MEDIULUI

3.1. CONSUMATORUL ÎN ECONOMIA DE PIAȚA

A. CONCEPTUL DE CONSUMATOR
B. DREPTURILE CONSUMATORULUI

3.2. ETICHETAREA ȘI AMBALAREA ECOLOGICA

A. AMBALAREA MĂRFURILOR

3.3. NEMULȚUMIREA CONSUMATORILOR DE PRODUSE ȘI SERVICII

A. RECLAMAȚIILE CONSUMATORILOR
B. NORME REFERITOARE LA INFORMAREA ȘI EDUCAREA ÎN DOMENIUL
PROTECȚIEI CONSUMATORULUI

3.4. PROTECȚIA SALARIATULUI

A. DREPTURILE SALARIATULUI ÎN RAPORT CU LEGISLAȚIA MUNCII

2
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

Abordarea cererilor și reclamațiilor

Negocierea cu clienții, față în faţă sau la telefon, poate oferi motiv de satisfacție sau de neplăcere,
după cum clienții sunt mulţumiţi sau nemulţumiţi. Puteţi fi pregătit tot timpul pentru tipurile de probleme
care pot apărea. Ar trebui să fiţi familiarizați cu oferta organizaţiei, să acceptaţi ideea că și clienţii sunt
oameni ca și dvs., să adaptaţi soluţiile care vă pot asigura succesul în probleme particulare și să le aplicaţi.
Acordaţi clientului întreaga atenţie, fiţi răbdător şi amabil, puneţi-vă în situaţia clientului şi trataţi
fiecare solicitare ca o ocazie reală de a ajuta, fiţi cordial şi lăsaţi impresia că asistenţa dvs. este dată cu
plăcere, spuneţi întotdeauna "La revedere" după o întrevedere.
În cazul situaţiilor neplăcute , indiferent care este motivul, amintiţi-vă: nu fiţi grosolan, găsiţi o
bază comună, fiţi cinstit, fiţi răbdător, nu vă umiliţi, nu blamaţi.

CAP. 3. PROTECȚIA CONSUMATORULUI, PERSONALULUI ȘI MEDIULUI

3.1. CONSUMATORUL ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
A. CONCEPTUL DE CONSUMATOR
Consumatorul este persoana fizica ce dobândește, utilizează sau consuma, ca destinatar final,
produse și servicii obținute de la agenți economici sau
B. DREPTURILE CONSUMATORULUI

Aplicație

1. Dați exemple de consumatori;

Primari și finali.
2. Precizați care este diferența dintre noțiunile de cumpărător și consumator;

Cumpărătorul este o persoană fizică sau juridică care cumpără ceva sau care, în virtutea
unui contract de vânzare-cumpărare, dobândește, contra unei plăți, dreptul de proprietate
asupra unui bun, iar c onsumatorul este persoana fizica ce dobândește, utilizează sau
consuma, ca destinatar final, produse și servicii obținute de la agenți economici sau
beneficiază de servicii prestate de aceștia.

3
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

3. Identificați cate o situație concreta în care se încadrează fiecare dintre cele 5 drepturi
fundamentale ale consumatorilor
Citi cu atenție textul de mai jos și răspundeți la întrebările formulate.

Preturile și tarifele
Cadrul general privind preturile și tarifele este realizat prin O.G. nr. 21/1992, dar și prin
dispozițiile Capitolului VII din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului.
Astfel, legiuitorul stabilește obligația agenților economici de a afișa prețul de vânzare
și tarifele practicate, precum și prețul pe unitatea de măsura; indicarea acestora se va face în
mod vizibil și într-o forma neechivoca, ușor de citit, prin marcare, etichetare și afișare. Mai
mult, agenții economici au obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și
obligația de a elibera bonuri fiscale consumatorilor de bunuri și servicii.

Publicitatea
Legea nr. 296/2004 stabilește cadrul general privind publicitatea produselor și
serviciilor, punând accentul pe cazurile în care publicitatea este interzisa și pe categoriile de
persoane care răspund în cazul apariției unui raport conflictual.

De o reglementare separata beneficiază publicitatea difuzata în cadrul programelor

de radiodifuziune și televiziune transmise pe cale radioelectrica sau prin cablu ori printr-un alt
sistem tehnic asimilat acestuia, acesteia aplicându-se dispozițiile menționate anterior, și
anume: Legea audiovizualului nr. 504/2002 și decizia nr. 187/2006 a Consiliului Național al
Audiovizualului privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului.

În co nse ci nț ă, publicitatea efectuata în condițiile stabilite de lege, deși are ca

principal scop atragerea consumatorului, realizează o informare corecta și completa a
consumatorului, astfel încât acesta poate alege produsele sau serviciile care corespund
solicitărilor sale și care ii conferă siguranța.

4. Ce acte normative reglementează informarea consumatorilor privind preturile și

tarifele, dar despre publicitate?

C adrul general privind preturile și tarifele este realizat prin O.G. nr. 21/1992, dar și
prin dispozițiile Capitolului VII din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului. Actele
normative despre publicitate sunt Legea nr. 296/2004, Legea audiovizualului nr. 504/2002 și
decizia nr. 187/2006 a Consiliului Național al Audiovizualului privind Codul de reglementare
a conținutului audiovizualului.
5. Care este scopul publicității?
Publicitatea are ca principal scop atragerea consumatorului, realizează o informare
corectă și completa a consumatorului, pentru a alege în cunoștiință de cauză produsele dorite.

4
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

3.1. ETICHETAREA ȘI AMBALAREA ECOLOGICA

A. AMBALAREA MĂRFURILOR

Etichetarea produselor

Scopul etichetării este acela de a oferi consumatorilor informațiile necesare,

suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât sa permită acestora sa aleagă produsul
care corespunde exigentelor lor, precum și de a cunoaște eventualele riscuri la care ar putea fi
supuși.
Toate informațiile referitoare la produsele și serviciile oferite consumatorilor,
documentele însoțitoare trebuie sa fie înscrise în limba romana, indiferent de tara
producătoare, fără a exclude prezentarea lor și în alte limbi.
Informațiile înscrise pe eticheta nu trebuie sa inducă în eroare consumatorii, la
achiziționarea produselor, în privința caracteristicilor alimentului și în special a naturii,
identității, proprietăților, compoziției, cantității, durabilității, originii sau provenienței sale,
precum și a metodelor de fabricație sau de producție; atribuirii de efecte sau proprietăți
alimentelor pe care acestea nu le observa; sugerării ca alimentul are caracteristici speciale
când în realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici.

Aplicații

Analizați informațiile din textul de mai sus răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este scopul etichetării?

Scopul etichetării este acela de a oferi consumatorilor informațiile necesare,

suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât sa permită acestora sa aleagă produsul
care corespunde dorințelor lor, precum și de a cunoaște eventualele riscuri la care ar putea fi
expuși.
2. Cum se realizează Informarea consumatorilor asupra serviciilor și produselor oferite de
agenții economici prin etichetarea produselor?
Toate informațiile despre produsele și serviciile oferite consumatorilor, documentele
însoțitoare trebuie sa fie scrise în limba romana, indiferent de tara producătoare, fără a exclude
prezentarea lor și în alte limbi.
3. Cum se realizează etichetarea la diverse produse alimentare și nealimentare și ce
elemente conține o eticheta în mod obligatoriu?
Informațiile înscrise pe eticheta nu trebuie sa inducă în eroare consumatorii, la
achiziționarea produselor, în privința caracteristicilor alimentului și în special a naturii,
identității, proprietăților, compoziției, cantității, durabilității, originii sau provenienței sale,
precum și a metodelor de fabricație sau de producție; atribuirii de efecte sau proprietăți
5
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

alimentelor pe care acestea nu le observa; sugerării ca alimentul are caracteristici speciale

când în realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici.

Marca ecologica este un instrument de promovare a produselor, care se disting prin

caracteristici ecologice, în măsură să influențeze pozitiv decizia de cumpărare, în condițiile unei
oferte destul de diversificate. Marcarea ecologică permite informarea consumatorului cu privire la
caracteristicile de această natură a produsului.

Primul sistem de marcare ecologica a produselor –Blue Angel– a fost introdus în Germania
în 1978, ca răspuns la intensificarea preocupărilor ecologice ale consumatorilor. Ulterior, în 1990,
în Germania s-a introdus și un sistem de marcare ecologică a ambalajelor, “Der Grüne Punkt”,
care, împreună cu marca “Blaues Engel” formează “Duales System”

Aplicații

1. Precizați rolul etichetei ecologice;

Rolul etichetei ecologice este să furnizeze consumatorilor cele mai bune informații despre
impactul asupra mediului al produselor/ serviciilor. Este și un garant al sustenabilității procesului de
producție

6
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

2. Enumerați tipurile de etichete ecologice;

Eticheta ecologică de tip I

Eticheta ecologică de tip II

Eticheta ecologică de tip III

Citiți cu atenție textul de mai jos și răspundeți la întrebări.

Începând cu data de 1 iulie 2010, toate produsele alimentare preambalate vor fi
etichetate obligatoriu cu sigla Uniunii Europene pentru producția ecologică, conform
Regulamentului (CE) nr. 271/2010. Noua siglă va preciza și locul de producere a materiilor
prime agricole, printr-o indicație de forma „UE'”, „non-UE” sau cu numele ţării în care s-au
obținut produsul sau materiile prime ale acestuia. Numărul de cod al organismului sau al
autorității de control trebuie afișat imediat sub sigla comunitară. Pentru produsele importate şi
cele neambalate, utilizarea acestei sigle este opțională. Operatorii economici au o perioadă de
tranziţie de doi ani pentru a se conforma cu privire la aplicarea acestor noi norme de etichetare.
Noua siglă comunitară oferă consumatorilor garanția că: cel puțin 95 la sută din ingredientele
produsului au fost obținute după metoda de producție ecologică; produsul respectă regulile
schemei oficiale de inspecţie şi provine direct de la producător sau procesator, într-un ambalaj
sigilat; produsul poartă numele producătorului, procesatorului sau vânzătorului şi numele sau
codul organismului de inspecție și certificare. Sigla naţională a României pentru agricultura
ecologică „ae” poate fi folosită opţional alături de cea comunitară.
1. Ce produse vor fi obligatoriu etichetate cu sigla UE?
Începând cu data de 1 iulie 2010, toate produsele alimentare preambalate vor fi
etichetate obligatoriu cu sigla Uniunii Europene pentru producția ecologică, conform
Regulamentului (CE) nr. 271/2010.
2. Ce elemente va preciza noua sigla?
Noua siglă va preciza și locul de producere a materiilor prime agricole, printr-o
indicație de forma „UE'”, „non-UE” sau cu numele țării în care s-au obținut produsul sau
materiile prime ale acestuia.
3. În ce loc va fi așezat numărul de cod al autorității de control?
Numărul de cod al organismului sau al autorității de control trebuie afișat imediat sub
sigla comunitară.
4. Pentru ce produse, aplicarea siglei este opțională?
Pentru produsele importate și cele neambalate, utilizarea acestei sigle este opțională.

5. Cat timp au la dispoziție operatorii economici pentru a se conforma la aplicarea noilor

norme?
Operatorii economici au o perioadă de tranziție de doi ani pentru a se conforma cu
privire la aplicarea acestor noi norme de etichetare.

7
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

6. Ce garanție oferă consumatorilor noua sigla comunitara?

Noua siglă comunitară oferă consumatorilor garanția că: cel puțin 95 la sută din
ingredientele produsului au fost obținute după metoda de producție ecologică; produsul
respectă regulile schemei oficiale de inspecție și provine direct de la producător sau procesator,
într-un ambalaj sigilat; produsul poartă numele producătorului, procesatorului sau vânzătorului
și numele sau codul organismului de inspecție și certificare.
7. Cum poate fi folosita sigla națională pentru produsele eco?
Sigla națională a României pentru agricultura ecologică „ae” poate fi folosită opţional
alături de cea comunitară.

II. Citiți cu atenție textul de mai jos și verificați dacă cerințele privind elementele de identificare ale
etichetei ecologice au fost respectate pentru produsele precizate.
"Pe orice eticheta de produs ecologic se găsesc, obligatoriu, trei elemente de identificare
care certifica dacă este bio. Astfel, avem sigla "a.e." (agricultura ecologica), iar sub ea se afla un
număr, al producătorului găsește înregistrat în baza de date a Ministerului Agriculturii. Apoi pe un
fond verde o frunza stilizata cu stelele UE, care indica faptul ca este produs bio recunoscut la nivel
european, iar ultimul element este sigla unui organism de inspecție și certificare a produsului bio.

Impactul ambalajelor asupra mediului înconjurător

Dintre numeroasele probleme de mediu care amenință planeta noastră, o problema majora o
constituie, fără nici o îndoiala, deșeurile. Fiecare dintre noi, mic sau mare, arunca zilnic în în gunoi
sau nu, obiecte care nu ne mai servesc, care sunt goale sparte sau uzate, printre care și ambalaje.
Serviciul de salubrizare acționează o singura data pe săptămâna, golind gunoiul care adesea depășește
marginile și le depozitează în afara orașului, în locurile numite "gropi de gunoi". Depozitarea
deșeurilor , pe lângă faptul ca este un proces tehnologic destul de scump, mai prezintă un
dezavantaj:poluează mediul. Soluția nu consta în depozitarea acestora în locuri speciale, ci în
colectarea selectiva și reciclarea lor. Aceasta metoda permite recuperarea substanțelor valoroase
pentru reciclare. În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare,depozitele de
deșeuri se număra printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și
sănătatea publica.

Analizați cu atenție textul de mai sus și răspundeți la următoarele întrebări:

Care este principala problema de mediu ce amenință planeta noastră?

Dintre numeroasele probleme de mediu care amenință planeta noastră, o problema majora o
constituie, fără nici o îndoiala, deșeurile.

8
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

Asigură serviciul de salubrizare și depozitarea deșeurilor o rezolvare a acestei

probleme?

Serviciul de salubrizare acționează de mai multe ori pe săptămână, golind gunoiul care adesea
depășește marginile și le depozitează în afara orașului, în locurile numite "gropi de gunoi". Dar nu
asigură sustenabilitata de care are nevoie planeta.

Ce înțelegem prin colectarea selectiva și reciclarea deșeurilor?

Prin colectare selectivă și reciclarea deșeurilor înțelegem că această metoda permite
recuperarea substanțelor valoroase pentru reciclare. Se impart între deșeuri umede și uscate. Sau, în
gategriie de Hârtie, Sticlă, Plasti, Metal și Menajer.

Cat de eficiente sunt aceste metode în rezolvarea problemei poluării mediului?

Aceste metode sunt neeficiente întrucât ele doar mută deșeurile dintr-un loc în altul, ulterior
ele fiind distruse, cel mai probabil prin ardere, ceea ce nu este atât de benefic mediului.

3.2. NEMULȚUMIREA CONSUMATORILOR DE PRODUSE ȘI SERVICII

A. RECLAMAȚIILE CONSUMATORILOR
Ce este o reclamație / sesizare?
“Prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în
scris ori prin poştă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate
adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate
ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale,
societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în
continuare autorități și instituții publice”, conform art. 2 din O.G. nr. 27/2002 privind
reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Cine poate depune o reclamație la ANPC?

„Consumatorul – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în
asociaţii, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de

producţie, artizanale ori liberale ”, conform art. 2, pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, republicată.

-Reclamațiile și sesizările adresate ANPC pot fi depuse doar de către consumatori

persoane fizice.

-Divergențele între operatorii economici nu intră în sfera de competența a Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

„Petițiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiționarului
nu se iau în considerare şi se clasează”, conform art. 7 din O.G. nr. 27/2002.
9
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

Cum depune consumatorul o reclamație?

Consumatorul va apela la această modalitate numai după ce a încercat să rezolve
amiabil problema cu operatorul economic care a comercializat produsul sau a prestat serviciul.
În situația în care nu se ajunge la o înțelegere cu vânzătorul sau cu administratorul
unității, atunci consumatorul are dreptul să depună o reclamație la Comisariatul Județean pentru
Protecția Consumatorilor.
Primirea reclamațiilor de la consumatori se face la sediile Comisariatelor Județene
pentru Protecția Consumatorilor sau la Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al
Municipiului București, în funcție de raza teritoriala în care își desfășoară activitatea operatorul
economic reclamat.

Conform prevederilor legale reclamațiile și sesizările se fac în format scris sau în

format electronic sau se depun personal.

Pentru a depune o reclamație în format electronic consumatorul poate să completeze

FORMULARUL DE SESIZARE ONLINE la https://anpc.ro/comisariate-regionale-comisariate-
judetene/
Reclamația sau sesizarea se face în nume personal.
Reclamația/sesizarea consumatorului se rezolvă în termenul legal (conform
prevederilor O.G. nr. 27/2002), cu condiția ca aceasta să fie însoțită de toate documentele
probatorii, respectiv factura fiscală, bon fiscal sau chitanța, contract, certificat de garanție sau
alte documente, după caz.
Reclamațiile consumatorului pentru a putea fi instrumentate de către comisarii din
cadrul Comisariatelor Județene trebuie să îndeplinească condițiile prezentate mai sus. În caz
contrar acestea se clasează din lipsa de informații.

Aplicații
Cine poate depune reclamații la ANPC?
Consumatorul – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în
asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau
de producție, artizanale ori liberale ”, conform art. 2, pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind
protecția consumatorilor, republicată.
Reclamațiile şi sesizările adresate ANPC pot fi depuse doar de către consumatori
personae fizice.

Unde se primesc reclamațiile consumatorilor?

Primirea reclamațiilor de la consumatori se face la sediile Comisariatelor Județene pentru
Protecția Consumatorilor sau la Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului
București, în funcție de raza teritoriala în care își desfășoară activitatea operatorul economic
reclamat.

10
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

Care este procedura de rezolvare a reclamațiilor?

Reclamația/sesizarea consumatorului se rezolvă în termenul legal (conform prevederilor

O.G. nr. 27/2002), cu condiția ca aceasta să fie însoțită de toate documentele probatorii.

Ce documente trebuie depuse de consumator odată cu reclamația?

Documentele probatorii:
 factura fiscală, bon fiscal sau chitanța,
 contract,
 certificat de garanție,
 sau alte documente, după caz.

Abordarea cererilor și reclamațiilor

Negocierea cu clienții, faţă în faţă sau la telefon, poate oferi motiv de satisfacție sau de
neplăcere - după cum clienții sunt mulțumiți sau nemulțumiți. Puteți fi pregătit tot timpul pentru
tipurile de probleme care pot să apară. Ar trebui să fiți familiarizat cu oferta organizației, să acceptați
ideea că și clienții sunt oameni ca și dvs., să adaptați soluțiile care vă pot asigura succesul în probleme
particulare şi să le aplicați.
Acordaţi clientului întreaga atenție, fiți răbdător și amabil, puneți-vă în situația clientului și
tratați fiecare solicitare ca o ocazie reală de a ajuta, fiți cordial și lăsați impresia că asistenta dvs.
este dată cu plăcere, spuneți întotdeauna "La revedere" după o întrevedere.
În cazul situațiilor neplăcute , indiferent care este motivul, amintiți-vă: nu fiți grosolan, găsiți
o bază comună, fiți cinstit, fiți răbdător, nu vă umiliți, nu blamați.

Aplicație

Răspundeți la întrebări după ce ați citi cu atenție textul de mai sus.

1. Ce trebuie sa faceți atunci când primiți o reclamație de la cumpărător?

Acordați clientului întreaga atenție, fiți răbdător și amabil, puneți-vă în situația clientului și
tratați fiecare solicitare ca o ocazie reală de a ajuta, fiți cordial și lăsați impresia că asistenta dvs.
este dată cu plăcere.
2. Ce nu este corect sa procedați când primiți o reclamație de la cumpărător?

În cazul situațiilor neplăcute , indiferent care este motivul, amintiți-vă: nu fiți grosolan, găsiți
o bază comună, fiți cinstit, fiți răbdător, nu vă umiliți, nu blamați.

11
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

B. NORME REFERITOARE LA INFORMAREA ȘI EDUCAREA ÎN DOMENIUL

PROTECȚIEI CONSUMATORULUI

Aplicații

Citește cu atenție textul de mai jos și răspunde la întrebări.

1. Cadrul legislativ privind dreptul la informare și educare în România

Dreptul la informare și educare în OG 21/1992 privind protecția consumatorilor
Încă din anul 1992, prin adoptarea OG nr. 21/1992 , se menționează în art. 3 printre principalele
drepturi ale consumatorilor și dreptul la informare și educare, iar Capitolul 4 dezvolta modalitățile de
realizare ale acestuia.
Consumatorii au dreptul de a fi informați în mod complet, corect și precis asupra
caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite, astfel încât sa aibă posibilitatea de a face
o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, iar produsele sa poată fi folosite conform
destinației lor și în deplina siguranța, precum și dreptul de a fi educați în calitatea lor de consumatori.
Informațiile trebuie sa fie transcrise în limba romana indiferent de tara de origine a
produsului. Preturile și tarifele trebuie afișate în mod vizibil și într-o forma neechivoca, ușor de
citit. Obligația de a informa pe consumator nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial
sau profesional.
1. Ce elemente privind drepturile consumatorului sunt precizate în OG nr. 21/1992?

Încă din anul 1992, prin adoptarea OG nr. 21/1992, se menționează în art. 3 printre
principalele drepturi ale consumatorilor și dreptul la informare și educare, iar Capitolul 4 dezvolta
modalitățile de realizare ale acestuia.
2. Care sunt principalele modalități de realizare a informării și educării consumatorilor
precizate în actul normativ OG nr. 21/1992?
Consumatorii au dreptul de a fi informați în mod complet, corect și precis asupra
caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite, astfel încât sa aibă posibilitatea de a face
o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, iar produsele sa poată fi folosite conform
destinației lor și în deplina siguranța, precum și dreptul de a fi educați în calitatea lor de consumatori.
Informațiile trebuie sa fie transcrise în limba romana indiferent de tara de origine a produsului.
Preturile și tarifele trebuie afișate în mod vizibil și într-o forma neechivoca, ușor decitit.
3. Obligația de a informa pe consumator poate fi înlăturată prin invocarea secretului
comercial sau profesional?
Obligația de a informa pe consumator nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului
comercial sau professional doar în cazuri special.

12
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

Dreptul la informare și educare în Legea 296/2004 privind Codul consumului

Dreptul la informare este menționat în categoria drepturilor de care beneficiază

consumatorii, dar este prevazut și în cadrul obiectivelor statului unde, ca obiectiv separat de
informare, figurează și educarea consumatorilor. Astfel, statul, prin autoritatea centrala cu
atribuții în domeniul protecției consumatorilor, are drept obiective: protecția consumatorilor
împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa
le prejudicieze viata, sănătatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile și interesele legitime;
promovarea și protecția intereselor economice ale consumatorilor; accesul consumatorilor la
informații complete, corecte și precise asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și
serviciilor, astfel încât decizia pe care o adopta sa corespunda cat mai bine nevoilor lor;
educarea consumatorilor; despăgubirea efectiva a consumatorilor; sprijinirea consumatorilor
saua altor grupuri sau organizații reprezentative de a se organiza, pentru a-și expune opiniile
în procesele de luare a unei decizii care ii privește; promovarea cooperării internaționale în
domeniul protecției consumatorilor și participarea la schimburile rapide de informații;
prevenirea și combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive și a prestării
serviciilor, inclusiv a celor financiare, care pot afecta interesele economice ale consumatorilor.
Prin elaborarea și adoptarea Codului consumului se încearcă o delimitare intre cele doua
drepturi fundamentale, deși Capitolul VI tratează cadrul general privind obligativitatea
informării, dar și a educării consumatorilor. Este prevazut faptul ca programele de educare și
informare a consumatorilor trebuie sa aibă în vedere:
a) legislația referitoare la protecția consumatorilor, agenții și organizații ale
consumatorilor;
b) sănătatea, alimentația, prevenirea îmbolnăvirilor și prevenirea achiziționării de produse
alimentare falsificate;
c) riscurile produselor;
d) interesele economice ale consumatorilor la achiziționarea de servicii, inclusiv a celor
financiare;
e) etichetarea produselor, cu precizarea informațiilor necesare consumatorilor;
f) informații despre dificultăți și masuri de rezolvare a acestora, preturi, calitate, condiții
de creditare;
g) protecția mediului, după caz.

13
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

Aplicații

1. În ce act normativ se menționează Codul consumului?

Prin elaborarea și adoptarea Codului consumului se încearcă o delimitare intre cele doua
drepturi fundamentale, deși Capitolul VI tratează cadrul general privind obligativitatea informării,
dar și a educării consumatorilor.
2. Enumerați obiectivele statului prin ANPC privind protecția consumatorului.
Dreptul la informare este menționat în categoria drepturilor de care beneficiazăconsumatorii,
dar este prevazut și în cadrul obiectivelor statului unde, ca obiectiv separat deinformare, figurează și
educarea consumatorilor. Statul, prin autoritatea centrala cu atribuții în domeniul protecției
consumatorilor, are drept obiective: protecția consumatorilor împotriva riscului de a achiziționa un
produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sănătatea sau securitatea
ori sa le afecteze drepturile și interesele legitime; promovarea și protecția intereselor economice ale
consumatorilor; accesul consumatorilor la informații complete, corecte și precise asupra
caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adopta sa
corespunda cat mai bine nevoilor lor; educarea consumatorilor; despăgubirea efectiva a
consumatorilor; sprijinirea consumatorilor sau a altor grupuri sau organizații reprezentative de a se
organiza, pentru a-și expune opiniile în procesele de luare a unei decizii care ii privește; promovarea
cooperării internaționale în domeniul protecției consumatorilor și participarea la schimburile rapide
de informații; prevenirea și combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive și a
prestării serviciilor, inclusiv a celor financiare, care pot afecta interesele economice ale
consumatorilor.
3. Ce elemente trebuie sa aibă în vedere programele de educare și informare a
consumatorilor?
Este prevazut faptul ca programele de educare și informare a consumatorilor trebuie sa aibă
în vedere:
a) legislația referitoare la protecția consumatorilor, agenții și organizații ale
consumatorilor;
b) sănătatea, alimentația, prevenirea îmbolnăvirilor și prevenirea achiziționării de produse
alimentare falsificate;
c) riscurile produselor;
d) interesele economice ale consumatorilor la achiziționarea de servicii, inclusiv a celor
financiare;
e) etichetarea produselor, cu precizarea informațiilor necesare consumatorilor;
f)informații despre dificultăți și masuri de rezolvare a acestora, preturi, calitate, condiții
de creditare;
g)protecția mediului, după caz.
14
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

3.3. PROTECȚIA SALARIATULUI

A. DREPTURILE SALARIATULUI ÎN RAPORT CU LEGISLAȚIA MUNCII

• Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc,

potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al
contractelor individuale de muncă.
• Salariaţii nu pot renunţa la drepturile care le sunt recunoscute prin lege.

• Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege

salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Aplicație

Citiți cu atenție textul de mai jos și răspundeți la întrebări.

Masuri de protecție a angajatului în cazul unui abuz al angajatorului

Legislația prevede o serie de masuri, condiții, interdicții și compensații în cazul concedierilor
atât pentru a proteja salariatul de un eventual abuz al angajatorului, cat și pentru a-i daposibilitatea
să-și caute un nou loc de munca.

Codul Muncii prevede în mod expres situațiile în care se poate dispune concedierea. Situațiile
sunt următoarele: săvârșirea unei abateri disciplinare grave sau repetate, arestarea preventiva pentru
mai mult de 30 zile, necorespunderea profesionala, inaptitudinea fizica și/sau psihica, desființarea
locului de munca. Interdicțiile la concediere se refera la incapacitatea temporara de munca, starea de
graviditate, concediul de maternitate, creșterea copilului pana la o anumita vârsta, concediul de
odihna, exercitarea unei funcții eligibile într-un organism sindical.

În funcție de motiv, Codul Muncii prevede anumite condiții. În cazul în care salariatul nu
corespunde profesional, angajatorul poate dispune concedierea sa, doar dacă salariatul a refuzat
încadrarea în alte locuri de munca vacante în cadrul aceluiași angajator, compatibile cu pregătirea sa
profesionala.

Dacă angajatorul nu deține asemenea locuri vacante, este obligat sa solicite sprijinul agenției
teritoriale de ocupare a forței de munca în vederea redistribuirii.

Concedierea pentru necorespundere profesionala poate fi dispusa numai după o evaluare

prealabila. De asemenea, concedierea pe motive disciplinare nu poate fi dispusa fără cercetarea
disciplinara prealabila. Desființarea postului se poate efectua doar dacă exista o cauza reala și
serioasa, legea nestipulând, însa, care sunt cauzele reale și serioase.

15
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

Compensațiile, în cazul în care motivul concedierii nu tine de persoana angajatului, se acorda

doar dacă sunt prevazute în Contractul Colectiv de Munca aplicabil angajatorului ori în contractul
individual de munca. Compensațiile se pot stabili în funcție de vechimea în munca, în companie sau
în funcție de poziția ierarhica în cadrul companiei. Legislația în vigoare nu prevede criteriile de
stabilire a cuantumului compensațiilor și nici un nivel minim sau maxim al acestora.

În cazul concedierii pentru inaptitudine fizica și/sau psihica, pentru necorespundere

profesionala sau pentru desființare de post, contractul de munca al salariatului încetează numai după
expirarea preavizului, care, conform Codului Muncii, nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare.

În cazul falimentului, reorganizării judiciare sau dizolvării angajatorului astfel de paveze nu

mai sunt valabile. De asemenea, în cazul concedierii pe durata perioadei de proba ori în situația în
care concedierea este dispusa ca sancțiune disciplinara, angajatorul nu mai este obligat sa acorde
preaviz.

1. Enumerați situațiile în care se poate dispune concedierea angajatului conform CM?

Săvârșirea unei abateri disciplinare grave sau repetate,arestarea preventiva pentru mai mult de
30 de zile, necorespunderea profesională, inaptitudinea fizică și/ sau psihică, desființarea locului
de muncă.

2. Când sunt aplicabile interdicțiile de concediere a salariaților?

Cand salariatul are incapacitate temporară de muncă, stare de graviditate, concediu de
maternitate, creșterea copilului până la o anumita vârstă, concediu de odihnă, exercitarea unei
funcții eligibile într-un organism sindical.

3. Când poate dispune angajatorul concedierea salariatului?.

In cazul in care salariatul nu corespunde profesional, angajatorul poate dispune concedierea sa,
doar daca salariatul a refuzat incadrarea in alte locuri de munca vacante in cadrul aceluiasi
angajator, compatibile cu pregatirea sa profesionala. Dacă angajatorul nu detine asemenea locuri
vacante, este obligat sa solicite sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de muncă in vederea
redistribuirii.

4. Ce condiții trebuie aplicate în cazul concedierii pentru necorespundere profesionala?

Concedierea pentru necorespundere profesionala poate fi dispusa numai dupa o evaluare prealabila.

5. Când sunt prevazute aplicarea de compensații pentru angajații trecuți în șomaj?

Compensatiile, in cazul in care motivul concedierii nu tine de persoana angajatului, se acorda

doar daca sunt prevazute in Contractul Colectiv de Munca aplicabil angajatorului ori in contractul
individual de munca.
16
Petre Toma-Victor, clasa a X-a J

6. Cum se stabilesc compensațiile?

Compensatiile se pot stabili in functie de vechimea in munca, in companie sau in functie de
pozitia ierarhica in cadrul companiei. Legislatia in vigoare nu prevede criteriile de stabilire a
cuantumului compensatiilor si nici un nivel minim sau maxim al acestora.

7. Când încetează contractul de munca al unui salariat al cărui post a fost desființat?
Contractul de munca al salariatului inceteaza numai dupa expirarea preavizului, care, conform
Codului Muncii, nu poate fi mai mic de 20 zile lucratoare.

8. În ce situatii nu se acorda preaviz de concediere?

În cazul concedierii pe durata perioadei de proba ori in situatia in care concedierea este dispusa
ca sanctiune disciplinara, angajatorul nu mai este obligat sa acorde preaviz.

17