Utilizarea Energiei

Aplicații privind analiza și evaluarea eficienței economice a proiectelor de investiții

în domeniile producerii și consumului de energiei (AE)

Aplicația 1

Fie un proiect de investiţii care se poate realiza în două variante A şi B. În varianta A

investiţiile sunt de 30000 unităţi monetare, durata de exploatare este de 6 ani, veniturile
brute anuale (diferenţa între încasările şi cheltuielile de exploatare) sunt de 10000 unităţi
monetare iar la sfârşitul perioadei de exploatare echipamentele vor putea fi revândute cu
5000 unităţi monetare.
În varianta B investiţiile sunt de 42000 unităţi monetare, durata de exploatare este de 6
ani, veniturile brute anuale sunt de 12000 unităţi monetare iar la sfârşitul perioadei de
exploatare echipamentele vor putea fi revândute cu 7000 unităţi monetare.
Rata de actualizare este a = 0,1. Investitorul are acces la credite în condiţiile unei dobânzi
anuale d = 0,08 şi a unei durate de returnare a creditului de cel mult 5 ani.

Profitabilitatea unui proiect de investiţii este exprimată prin intermediul indicatorilor de

performanţă economico-financiară de tipul VNN, VNA, vnn, vna, TRB, TRA, RIR, etc.
Cel mai relevant dintre aceşti indicatori este de regulă venitul net actualizat absolut sau
specific (VNA sau vna), însă investitorul are prerogativa de a stabili care dintre
indicatorii de performanţă cunoscuţi este determinant în cazul proiectului respectiv.
În cazul proiectului de investiţii amintit mai sus, venitul net neactualizat în valoare
absolută se calculează cu relaţia:
𝑛f

VNN = –I0 + ∑ INi – Ci – Ai – CR

i=1
iar venitul net actualizat în valoare absolută se calculează cu relaţia:
𝑛f
INi – Ci – Ai VR CR
VNA = –I0 + ∑ i
+ 𝑛 –
(1+a) (1+a) f (1+a)m
i=1
unde I0 este investiţia efectivă iniţială (în anul 0), INi sunt încasările anuale în anul i = 1,
2, … n, Ci sunt cheltuielile anuale în anul i = 1, 2, … n, Ai sunt anuitățile plătite pentru
returnarea creditelor în anul i = 1, 2, … n, VR este valoarea reziduală iar CR este costul
rezidual. Durata de studiu este egală cu durata activitate scontată, nf, iar m este momentul
în care apar costurile reziduale, care de regulă este egal fie cu nf, fie cu (nf + 1). Momentul
actualizării este momentul punerii în funcţiune, adică anul 0.
În ipoteza realizării variantelor din fonduri proprii, veniturile nete actualizate în cele
două variante sunt:
6
10000 5000
VNAA = –30000+ ∑ + = 16 375 unități monetare
(1 + 0,1) (1 + 0,1)6
i
i=1
6
12000 7000
VNAB = –42000+ ∑ + = 14 214 unități monetare
(1 + 0,1) (1 + 0,1)6
i
i=1

În ipoteza realizării variantelor din credite, se vor plăti anuități constante, conform
formulei:
d ∙ (1 + d)ncredit
Act = Ct ∙
(1 + d)ncredit – 1
în care Ct este valoarea totală a creditului; d - dobânda procentuală anuală cu care a
fost acordat creditul; iar ncredit - durata de rambursare a acestuia

Deci:
1,085
AA = 30000 ∙ 0,08 = 7514 unități monetare
1,085 – 1
1,085
AB = 42000 ∙ 0,08 = 10519 unități monetare
1,085 – 1

Pentru returnarea creditului de 30000 unităţi monetare se plătește timp de cinci ani suma
de 37569 unităţi monetare în valori neactualizate. Pentru creditul de 42000 unităţi
monetare, suma anuităților plătite timp de cinci ani este de 52596 unităţi monetare.
Veniturile nete actualizate vor fi:
5
10000 – 7514 10000 5000
VNAA = ∑ i
+ + = 17 892 unități monetare
(1 + 0,1) (1 + 0,1) (1 + 0,1)6
6
i=1
5
12000 – 10519 12000 7000
VNAB = ∑ i
+ + = 16 339 unități monetare
(1 + 0,1) (1 + 0,1) (1 + 0,1)6
6
i=1

Rata internă de rentabilitate (RIR) este mărimea ratei de actualizare care conduce la
anularea VNA:
 𝑛f
INi – Ci – Ai VR CR
VNA = –I0 + ∑ i
+ 𝑛 – =0
(1+RIR) (1+RIR) f (1+RIR)m
i=1
Rădăcinile ecuației de mai sus se calculează de regulă prin încercări. În cazul de față,
atât în varianta A cât și în varianta B ecuația are o singură soluție și anume
RIRA = 26,14 % și RIRB = 20,23 %.
Durata brută (neactualizată) de recuperare (TRB) se definește ca momentul în care suma
algebrică a cheltuielilor și veniturilor anuale neactualizate (cash flow-ul neactualizat) se
anulează. Venitul anual fiind constant, TRB devine în acest caz egal cu raportul între
investiția efectivă inițială şi venitul anual TRBA = 3 ani și TRBB = 3,5 ani. Durata de
recuperare actualizată, TRA, se determină ca fiind momentul în care suma algebrică a
cheltuielilor şi veniturilor anuale actualizate (cash flow-ul actualizat) se anulează:
TRA
INi – Ci – Ai VR CR
VNA = –I0 + ∑ i
+ 𝑛 – =0
(1+a) (1+a) f (1+a)m
i=1
și este, în cazul de faţă: TRAA = 3,75 ani și TRBB = 4,53 ani.

Concluzii.
Realizarea obiectivelor pe bază de credite este mai avantajoasă decât realizarea lor din
fonduri proprii. Dacă o soluție este economică atunci când este realizată din fonduri
proprii, ea va fi cu atât mai rentabilă când se realizează din credite deoarece, de regulă,
costul capitalului propriu este mai mare decât costul creditelor.
Schimbarea sursei de finanţare concomitent în ambele variante nu conduce la
schimbarea concluziilor privind profitabilitatea unei soluţii.
În realitate, nici o instituție financiară nu acordă credit pentru întreaga valoare a
investiției, ci doar pentru o parte a ei care nu depășește 80 – 85 % din total.
Toți indicatorii de performanță arată că proiectul analizat este profitabil. Gradul său de
profitabilitate, exprimat prin intermediul indicatorilor amintiți, poate să nu fie suficient
de mare în raport cu așteptarea investitorului
Aplicația 2

Ca urmare a unei analize asupra eficienței energetice, conducerea unei întreprinderi

decide să înlocuiască un agregat de producție vechi, aflat într-o stare tehnică precară, cu
unul nou, modern şi mai performant. Costul total al dezafectării vechiului agregat şi al
instalării noului agregat este evaluat la 490 unități monetare (um). Vechiul agregat poate
fi valorificat imediat prin vânzarea ca fier vechi, obţinându-se astfel suma de 40 um. Prin
utilizarea noului agregat se realizează o economie anuală de cheltuieli datorată
economiei de energie de 175 um/an. În același timp, costul de operare al noului agregat
este cu 25 um/an mai mare decât costul de operare al vechiului agregat. Durata scontată
de activitate a noului agregat se consideră nf = 5 ani.
Rata de actualizare proprie politicii financiare a întreprinderii este a = 0,12. Să se
determine care dintre cele trei variante de evoluție a economiei anuale de cheltuieli,
prezentate în tabelul următor, este mai profitabilă pentru întreprindere.

Anul Valoarea anuală a economiei de cheltuieli (um)

Var. A Var. B Var. C
0 -450 -450 -450
1 150 130 170
2 150 140 160
3 150 150 150
4 150 160 140
5 150 170 130

Se poate constata faptul că suma economiilor anuale realizate pe perioada scontată de

activitate este aceeași în toate cele trei variante. Diferența între variante constă doar în
modul de eșalonare în timp a sumelor economisite, acesta fiind legat prin ipoteză doar
de strategia de operare a subsistemului în care este integrat noul agregat (filială, secție,
atelier, etc), strategie care constituie o prerogativă a conducerii întreprinderii.

Având în vedere că schimbarea vechiului agregat şi înlocuirea sa cu cel nou are loc la
sfârșitul anului 0, se va determina profitul (venitul) net actualizat obținut în fiecare dintre
cele trei variante. Momentul actualizării este sfârșitul anului 0.
Investiția efectivă efectuată în anul 0 este diferența între costul noului agregat şi prețul
obținut din valorificarea vechiului agregat, adică 490 – 40 = 450 um. Venitul anual net
realizat prin operarea noului agregat în comparație cu operarea celui vechi este egal cu
diferența între economia de cheltuieli datorată economiei de energie realizate şi surplusul
de cheltuieli de operare, adică 175 – 25 = 150 um/an în cazul primei variante. Pentru
celelalte două variante, venitul anual este variabil și anume crescător în varianta B şi
descrescător în varianta C. Astfel, expresiile venitului anual net în fiecare dintre cele trei
variante în funcţie de anul i = 1 …nf vor fi :
VA,i = 150
VB,i = 150 – 10 ∙ (3 – i)
VC,i = 150 + 10 ∙ (3 – i)
Profitul (venitul) net neactualizat este acelaşi în toate cele trei variante :
VNNA = VNNB = VNNC = –450 + 150 ∙ nf = 300 u.m.
Profitul (venitul) net actualizat în fiecare dintre cele trei variante este :
5
VA,i
VNAA = –450 + ∑ = –450 + 150 ∙ 3,6 = 90 u.m.
(1 + a)i
i=1
5
3–i
VNAB = VNAA – 10 ∙ ∑ = 90 – 8 = 82 u.m.
(1 + a)i
i=1
5
3–i
VNAC = VNAA + 10∙ ∑ = 90 + 8 = 96 u.m
(1 + a)i
i=1
Trebuie arătat că :
5 5
1 3–i
∑ = 3,6 ∑ = 0,8
(1 + a)i (1 + a)i
1 1

Concluzii.
Comparând cele trei valori ale VNA se poate constata că cea mai profitabilă variantă
este C, varianta în care venitul anual net are valoarea cea mai mare în primul an şi apoi
scade constant pe parcursul perioadei de activitate. Faptul se explică prin scăderea valorii
actualizate a unei sume care apare după momentul actualizării, cu cât anul în care acesta
apare este mai departe de momentul actualizării.
Aplicația 3

Realizarea unui proiect de investiţii presupune o investiţie efectivă inițială care se

realizează în 4 ani, conform graficului de mai jos:

Anul -3 -2 -1 0
Valoarea investiţiei (um) 20000 20000 20000 20000

Investiția conduce la un venit anual (diferența dintre încasările anuale și cheltuielile

anuale) estimat la 25000 um/an. Considerând că durata de funcționare a obiectivului este
de 10 ani şi că la sfârşitul acestei perioade nu apar nici venit rezidual, nici investiţie
reziduală, să se determine profitabilitatea proiectului. Politica financiară a investitorului
este exprimată printr-o rată de actualizare egală cu 10%.

Dacă momentul actualizării este momentul punerii în funcțiune (ultimul an în care

se realizează investiția, adică anul 0), venitul net actualizat se determină cu formula:
n−1 𝑛f nr
Vk − Ik Vi
VNA = ∑ = ∑ + ∑ Ij ∙ (1 + a)j
(1 + a) k (1 + a)i
k =−(nr −1) i=1 j=0
unde Ik,j este investiția efectivă în anul k = 1, 2, ... n-1 sau j = 1, 2, ... nr, iar Vk,i = INk,i –
Ck,i – Ak,i este venitul brut anual în anul k = 1, 2, ... n-1 sau i = 1, 2, … nf; nf este durata
de funcționare a obiectivului, nr este durata de realizare a investiției, iar n = nr + nf este
durata de viață a obiectivului.
Evoluția anuală a sumei algebrice a cheltuielilor şi veniturilor anuale neactualizate şi
actualizate, din care rezultă indicatorii analizați (VNA, TRA, TRB, RIR), este prezentată
în tabelul următor:

Beneficiu
Investiții Venit Beneficiu Beneficiu
Beneficiu cumulat
An k anuale anual cumulat actualizat
(Benk) actualizat
(Ik) (Vk) (ΣBenk) (Benk,act)
(ΣBenk,act)
um/an um/an um/an um um/an um
-3 20000 0 -20000 -20000 -26620 -26620
-2 20000 0 -20000 -40000 -24200 -50820
-1 20000 0 -20000 -60000 -22000 -72820
0 20000 0 -20000 -80000 -20000 -92820
1 0 25000 25000 -55000 22727 -70093
2 0 25000 25000 -30000 20661 -49432
 Beneficiu
Investiții Venit Beneficiu Beneficiu
Beneficiu cumulat
An k anuale anual cumulat actualizat
(Benk) actualizat
(Ik) (Vk) (ΣBenk) (Benk,act)
(ΣBenk,act)
um/an um/an um/an um um/an um
3 0 25000 25000 -5000 18783 -30649
4 0 25000 25000 20000 17075 -13573
5 0 25000 25000 45000 15523 1950
6 0 25000 25000 70000 14112 16062
7 0 25000 25000 95000 12829 28890
8 0 25000 25000 120000 11663 40553
9 0 25000 25000 145000 10602 51156
10 0 25000 25000 170000 9639 60794

unde:
VNNPIF VNAPIF
Benk = INk − Ck − Ak − Ik = Vk − Ak − Ik

ΣBenk = ∑ Benx
x=−(nr −1)

Benk
Benk,act =
(1 + a)k

ΣBenk,act = ∑ Benx, act

x=−(nr −1)

Indicatorii de eficiență economică vor fi:

VNNPIF = 170.000 u.m.

VNAPIF = 60.794 u.m.

|−13573|
TRAPIF = 4 + = 4,87 ani
15523
 |−5000|
TRBPIF = 3 + = 3,20 ani
25000

RIRPIF = 17,496 %

Dacă momentul actualizării este momentul demarării investiției (primul an în care

se realizează investiția, adică anul -3 devine anul 0), venitul net actualizat se determină
cu formula:
n−1
Vk − Ik
VNA = ∑
(1 + a)k
k=0
unde Ik este investiția efectivă în anul k = 1, 2, ... n-1 sau j = 1, 2, ... nr, iar Vk,i = INk,i –
Ck,i – Ak,i este venitul brut anual în anul k = 1, 2, ... n sau i = 1, 2, … nf, nf este durata de
funcționare a obiectivului, nr este durata de realizare a investiției, iar n = nr + nf este
durata de viață a obiectivului.
Evoluția anuală a sumei algebrice a cheltuielilor și veniturilor anuale neactualizate și
actualizate devine:

Benefici Beneficiu
Investiții Venit Beneficiu
Beneficiu u cumulat
An k anuale anual actualizat
(Benk) cumulat actualizat
(Ik) (Vk) (Benk,act)
(ΣBenk) (ΣBenk,act)
0 20000 0 -20000 -20000 -20000 -20000
1 20000 0 -20000 -40000 -18182 -38182
2 20000 0 -20000 -60000 -16529 -54711
3 20000 0 -20000 -80000 -15026 -69737
4 0 25000 25000 -55000 17075 -52662
5 0 25000 25000 -30000 15523 -37139
6 0 25000 25000 -5000 14112 -23027
7 0 25000 25000 20000 12829 -10198
8 0 25000 25000 45000 11663 1465
9 0 25000 25000 70000 10602 12067
10 0 25000 25000 95000 9639 21706
11 0 25000 25000 120000 8762 30468
12 0 25000 25000 145000 7966 38434
13 0 25000 25000 170000 7242 45676

unde, spre deosebire de cazul anterior:

VNNDI VNADI
 k

ΣBenk = ∑ Benx
x=0

ΣBenk,act = ∑ Benx, act

x=0

În acest caz, indicatorii de eficiență economică vor fi:

VNNDI = 170.000 u.m.

VNADI = 45.676 u.m.

|−10198|
TRADI = 4 + = 4,87 ani
11663
|−5000|
TRBDI = 3 + = 3,20 ani
25000

RIRDI = 17,496 %

Se observă că, spre deosebire de indicatorii tip TRA, TRB sau RIR, rezultatul calculului
VNA depinde de momentul de timp (anul) ales ca referință. Acest aspect nu trebuie
interpretat ca o dependență a rentabilității proiectului față de momentul de timp ales ca
referință. Este vorba, în schimb, doar de diferența de valoare pe care o unitate monetară
o are în ani diferiți. Dacă valoarea VNADI (determinată prin raportare la momentul
demarării investiției) se actualizează pentru anul punerii în funcțiune a obiectivului
analizat, se obține:

VNAPIF = VNADI ∙ (1 + a)anPIF -anDI = 45676 ∙ (1 + 0,1)3 = 60.794 u.m.

!!! Această observație devine utilă în momentul în care se dorește utilizarea programelor
informatice pentru determinarea indicatorilor de performanță economică.

Pentru determinarea VNA și RIR, programul de calcul tabelar Microsoft Excel pune la
dispoziție două funcții predefinite:

VNA: NPV(rată, valoare_1, valoare_2,…, valoare_n)

RIR: IRR(valoare_1, valoare_2,…, valoare_n, presupunere)

„valoare_1”, „valoare_2”,…, „valoare_n” reprezintă diferența dintre fluxurile de
numerar pozitive (încasări, valoare reziduală, etc) neactualizate și cele negative
(cheltuieli, investiții, anuități, costuri/investiții reziduale, etc) neactualizate;
„rata” este rata de actualizare;
„presupunere” este o primă valoare utilizată în calculul iterativ al RIR (poate fi egalată
cu rata de actualizare).

Având în vedere modul în care este definită funcția NPV, momentul de referință nu poate
fi modificat prin apelarea funcției, iar acesta este predefinit ca fiind anul anterior
demarării investiției (anDI – 1). Dacă se dorește determinarea rezultatului VNA prin
raportare la un alt an, se vor folosi formulele de actualizare cunoscute:

Vn
A0 =
(1 + a)n

A0 = Tn ∙ (1 + a)n
unde:
A0 este suma din momentul de referință considerat (în anul de referință 0);
Tn suma din anul n, înainte de momentul de referință (trecut);
Vn suma din anul n, după momentul de referință (viitor).

Ținând cont de observațiile de mai sus, pentru determinarea VNADI cu ajutorul

programului de calcul Microsoft Excel în cazul actual, se va folosi formula:

NPV(0,1; -20000, -20000,…, 25000) · (1 + 0,1)1

iar pentru VNAPIF se va utiliza:

NPV(0,1; -20000, -20000,…, 25000) · (1 + 0,1)4

Aplicații privind consumurile finale de energie termică (CFET)

Aplicația 1

Într-o întreprindere funcționează doi consumatori importanți de abur, notați C1 și

respectiv C2, ale căror cereri instantanee de căldură sunt variabile în mod diferit în cursul
fiecărei zile de lucru. Pentru a putea încheia contractul de furnizare a energiei termice,
întreprinderea trebuie să definească caracteristicile sumei cererilor celor doi
consumatori, sumă care reprezintă cererea totală de abur la nivel de întreprindere. Modul
de variaţie pe parcursul unei zile de lucru a fiecăreia dintre cele două cereri este prezentat
tabelar mai jos.
Termenii contractului de furnizare a energiei termice sub formă de abur trebuie să
includă mărimea consumului zilnic, mărimea consumului orar mediu zilnic, timpul de
utilizare a cererii maxime, gradul de simultaneitate al fiecăreia dintre cei doi consumatori
de abur şi gradul de aplatizare al consumului total. Suplimentar, ca anexe la contract, se
vor construi curba de sarcină zilnica şi curba clasată a sarcinii termice pentru o zi de
lucru.

Perioada Consumul orar de abur [t/h]

[ore] C1 C2 CK
1–4 5 10 15
5–8 15 5 20
9 – 12 10 25 35
13 – 16 30 0 30
17 – 20 20 20 40
20 – 24 15 10 25

Se observă că momentul apariției maximului (valoarea boldată) este diferit pentru fiecare
dintre cele trei cereri de energie:
C1max = 30 t/h în orele 13-16
2
Cmax = 25 t/h în orele 9-12
C2max = 40 t/h în orele 17-20
Consumatorul C2 prezintă o întrerupere în alimentare între orele 13 şi 16. Durata de
alimentare efectivă a acestui consumator este prin urmare mai mică decât 24 de ore. Din
motive de omogenitate a abordării, durata pentru care se vor calcula valorile medii este
însă aceeaşi şi egală cu 24 de ore pentru toate cele trei cereri de energie.
Sarcinile orare, si, pentru cei doi consumatori, se vor determina prin raportare la valoarea
nominală (care, în general, coincide cu valoarea maximă):
 Cki
ski = ∙100 %
Ckmax

Perioada Sarcina orară [%]

[ore] C1 C2
1–4 16,67% 40,00%
5–8 50,00% 20,00%
9 – 12 33,33% 100%
13 – 16 100% 0%
17 – 20 66,67% 80,00%
20 – 24 50,00% 40,00%

Caracteristicile cererii consumatorului C1 sunt următoarele:

• consum zilnic
CΣ = 4 ⋅ (5 + 15 + 10 + 30 + 20 + 15) = 380 t/zi
• consum orar mediu zilnic
CΣ 380
Cmz = = = 15,83 t/h
24 24

• timpul de utilizare al cererii maxime

C 380
τu,max = Σ = = 12,67 h/zi
Cmax 30
• gradul de simultaneitate, definit ca ponderea maximului propriu cu care contribuie
fiecare consumator de abur la atingerea maximului sumei
C' 20
β1 = = = 0,67
Cmax 30
• gradul de aplatizare a cererii
Cmz 15,83 τu,max 12,67
δ= = = 0,528 sau δ = = = 0,528
Cmax 30 24 24

Calculul caracteristicilor cererii consumatorului C2 este similar primului consumator:

• consum zilnic
CΣ = 4 ⋅ (10 + 5 + 25 + 0 + 20 + 10) = 280 t/zi
• consum orar mediu zilnic
CΣ 280
Cmz = = = 11,67 t/h
24 24
• timpul de utilizare al cererii maxime
 CΣ 280
τu,max = = = 11,2 h/zi
Cmax 25
• gradul de simultaneitate
C' 20
β2 = = = 0,8
Cmax 25
• gradul de aplatizare a cererii
Cmz 11,67 τu,max 11,2
δ= = = 0,467 sau δ = = = 0,467
Cmax 25 24 24

Suma celor două cereri este definită pe baza acelorași caracteristici, dintre care unele pot
fi obținute prin însumarea valorilor aferente celor două componente iar altele se
calculează pe baza valorilor aferente sumei celor două cereri, în același mod ca şi pentru
fiecare dintre cele două componente în parte.
Astfel, valorile consumului zilnic şi ale consumului orar mediu zilnic se obțin prin
însumare, iar valorile timpului de utilizare a cererii maxime şi ale gradului de aplatizare
se calculează cu aceleași relații cu care s-au calculat pentru fiecare dintre cei doi
consumatori:
• consum zilnic
CΣ = CC1 C2
Σ + CΣ = 380 + 280 = 660 t/zi
• consum orar mediu zilnic
CΣ 660
Cmz = = = 27,5 t/h sau Cmz = CC1 C2
mz + Cmz = 15,83 + 11,67 = 27,5 t/h
24 24
• consumul orar maxim
Cmax = β1 ∙ CC1 C2
max + β2 ∙ Cmax = 0,67 ∙ 30 + 0,8 ∙ 25 = 40 t/h
• timpul de utilizare al cererii maxime
C 660
τu,max = Σ = = 16,5 h/zi
Cmax 40
• gradul de aplatizare a cererii
Cmz 27,5 τu,max 16,5
δ= = = 0,688 sau δ = = = 0,688
Cmax 40 24 24

Trebuie precizat faptul că cererea sumă nu se caracterizează printr-un coeficient de

simultaneitate, acest indicator fiind specific numai componentelor sumei.
 Mărimea Consumul caracterizat de ea:
C1 C2 CK
CΣ 380 280 660
Cmz 15,83 11,67 27,5
u,max 12,67 11,2 16,5
 0,67 0,8 -
 0,528 0,467 0,688

Curba de sarcină termică pentru durata unei zile de lucru la nivelul C1 și C2:
Curba de sarcină termică pentru durata unei zile de lucru la nivelul întreprinderii:
Curba clasată a sarcinii termice la nivelul întreprinderii pentru o zi de lucru:

Concluzii:
Se observă faptul că suma celor două cereri prezintă o curbă de sarcină mai aplatizată
decât fiecare dintre componentele sale şi este caracterizată printr-o valoare mai mare a
timpului de utilizare a cererii maxime.
Aplicația 2

Proiectul tehnic pentru construirea unei hale industriale include următoarele valori :
• pierderile totale de căldură ale incintei qpc = 110 kW;
• degajările interioare de căldură qd = 10 kW;
• temperatura interioara ti = 18 C;
• temperatura exterioară de la care pornește și la atingerea căreia se oprește încălzirea
tex = 10 C;
• temperatura exterioara medie anuala temd = 10,5 C;
• altitudinea amplasamentului h = 98 m;
• temperatura exterioară de calcul tec = –15 C.
Să se determine:
a) necesarul de căldură pentru încălzire;
b) cantitatea anuală de căldură;
c) cheltuielile anuale cu combustibilul.

Necesarul de căldură de calcul pentru încălzire rezultă din diferența:

qic = qpc – qd = 100 kW

Pentru calculul cantității anuale de căldură necesare pentru încălzirea incintei, din
SR 4839/1997 se obţin valorile numărului de grade-zile N20, pentru valorile tex = 10 C,
temd = 10,5 C, h = 98 m, tec = –15 C. Se obține N20 = 3020 grade-zile şi durata de
încălzire i = 174 zile.
Deoarece temperatura interioară este ti = 18 C, se corectează N20 pentru temperatura
interioară de 18 C :
N18 = N20 – (20 – 18) ∙ τi = 2672 grade∙zile
Durata anuală de utilizare a sarcinii termice maxime :
N 2672
τi,max = 18 c = ≅ 81 zile
(ti – te ) 33
Gradul de aplatizare a sarcinii termice de încălzire :
τi,max qi md 81
δi = = c = = 0,4655
τi qi 174
Cantitatea anuală de căldură necesară pentru încălzirea incintei :
Qan
i
= qci ∙ τi,max = qmd
i
∙ τi = qci ∙ τi ∙ δi = 100 ∙ (174 ∙ 24) ∙ 0,4655 = 194,4 MWh/an
Consumul anual de combustibil consumat pentru încălzirea incintei prin intermediul
agentului termic furnizat de o sursă de căldură de tip CAF:
Qi an 194,4
Wancb = = = 243 MWh/an
η 0,8
Randamentul mediu anual al producerii și transportului energiei termice produse la
nivelul CAF s-a considerat  = 0,8.
Cheltuielile pentru achiziționarea combustibilului, în condițiile în care prețul de
cumpărare al acestuia este p = 30 €/MWh, se calculează cu relația:
Can an
cb = p ∙ Wcb = 7290 €/an

Concluzii.
Numărul de grade-zile obținut din standardul SR 4839/1997 trebuie întotdeauna corelat
şi corectat cu temperatura necesară în incinta încălzită.
Calculul necesarului de căldură pentru încălzire trebuie să ia în considerare și eventualele
degajări interioare de căldură, dacă acestea sunt cunoscute sau pot fi estimate.