Matematici

Financiare
Cuprins
Elemente de calcul financiar

• Procente
• Dobanda simpla
• Dobanda compusa
• Taxa pe valoarea adaugata (TVA); alte calcule financiare

Elemente de statistica

• Culegerea, clasificarea, prelucrarea si reprezentarea grafica a datelor statistice

• Interpretarea datelor statistice prin parametrii de pozitie: valoare medie, mediana, modul, dispersie 

Elemente de calculul probabilitatilor 

•  Evenimente. Probabilitate.
•  Scheme clasice de probabilitate
•  Variabile aleatoare
 1. Elemente de calcul financiar
• Procente
   Deseori in practica cotidiana se folseste termenul de "procent" pentru a exprima modificarile survenite  in
evolutia unui fenomen. 
   De exemplu, se spune ca productia unei fabrici a crescut cu 5 procente, pretul unui obiect s-a micsorat cu 15
procente, dobanda acordata de o banca pentru depozitele populatiei a crescut cu 2 procente, etc.
   In fiecare dintre aceste afirmatii se realizeaza in fapt o comparatie intre doua valori ale unei aceleiasi marimi.
   Valoarea la care se facce raportarea procentuala se numeste valoare de baza. 
   Valoarea care se compara cu valoarea de baza se numeste valoare procentuala.
   In general, valoarea de baza (a) se asociaza cu 100, iar valoarea procentuala (b) se asociaza cu un numar p.
Astfel, avem urmatoarea asezare a datelor:
 (1)

• Un raport de forma                   se numeste raport procentual.

•      Se noteaza p% si se citeste "p la suta".
•      Se numeste procent, iar           reprenzinta p procente.
Egalitatea (1) rezultata din compararea valorii de baza cu valoarea
procentuala da posibilitatea alfarii uneia dintre valorile a, b, p daca se
cunosc doua dintre ele dupa cum urmeaza:

Din salariul de 7540000 lei, un angajat contribuie la fondul de asigurari sociale si de sanatate cu 7%. Cu cr
suma contribuie salariatul?
Aflarea numarului cand se cunoaste p%
din el
Dupa o reducere de 20%  pretul unui tricou 360 000 lei. Care a fost pretul inainte
de reducere?

sau
Aflarea raportului procentual
La o expertiza a calitatii produselor, dintr-un lot de 2435 produse au fost admise
2328. Cat la suta din numarul produselor expertizate au fost admise?
Dobanda simpla
In circulatia valorilor banesti, se obisnuieste ca pentru o suma de bani depusa sau imprumutata,
sa se plateasca la termenul scadent o suma majorata ca urmare a serviciului adus de aceasta suma.
Suma S depusa sau imprumutata initial se numeste capital initial. Suma Sn restituita dupa o
perioada de timp n, se numeste capital final. Diferenta Sn-S dintre capitalul final si capitalul
initial se numeste dobanda.
Dobanda depinde de mai multi factori cum ar fi: marimea capitalului folosit, perioada de timp cat
capitalul a fost folosit, procentul de majorare convenit la inceputul perioadei si alti factori.
Procentul de majoraresau rata dobanzii arata cati lei (sau cate unitati monetare) din 100 se acorda
ca majorare pentru seerviciile aduse de suma depusa sau imprumutata pe o perioada de un an.
Acesta se noteaza prin r%. Daca dobanda oferita esre direct proportionala cu suma intiala S si cu
durata operatiunii, atunci aceasta dobanda se numeste dobanda simpla si se noteaza Ds.
Sa calculam dobanda simpla Ds generata de capitalul
initial S intr-un an.
Pentru aceasta vom folosi regula de trei simpla pentru un enunt de forma: "Daca pentru 100 de unitati
monetare (u.m.) se acorda o majorare de r unitati monetare pe an, cate unitati monetare (u.m.) se acorda
pentru o suma S?"

Cu ajutorul formulei (1) se deduce modul de calcul al

dobanzii simple generate de capitalul S pe o perioada
de n ani cu rata dobanzii r%.
Observatii:
1. Formula dobanzii simple (2) contine 4 elemente: Ds, S, r si n. Cunoscand trei
dintre ele se poate calcula al patrulea element. 
2. Daca S este capitalul initial, Ds este dobanda simpla generata de acest capital
pe durata a n ani cu rata dobanzii r%, atunci capitalul final Sn va fi:
3. Daca anul este impartit in k  parti egale si tk este un numar de astfel
parti pentru care se calculeaza dobanda simpla, atunci fomula (2) devine:
Astfel, pentru k=2 se obtine dobanda pe t2 semestre, penru k=3 se obtine
dobanda pe t3 trimestre, pentru k=12 se obtine dobanda pe t12 luni, pentru
k=360 se obtine dobanda pentru 360 de zile, adica:
Un capital de 25 de milioane de lei este plasat in regim de dobanda simpla pe o
perioada de 3 ani cu rata dobanzii de 20%. 
A) Ce dobanda genereaza acest capital pe perioada plasamentului?
B) Cat ar trebui sa fie rata dobanzii pentru ca acest capital sa aduca in doi ani o
dobanda egala cu cea obtinuta dupa 3 ani?
O persoana fizica imprumuta suma de 80 de milioane de lei cu rata dobanzii
simple de 24%. 
A) Ce suma trebuie restituita dupa 75 de zile?
B) Cat timp poate pastra suma imprumutata, astfel incat la termenul scadent sa
fie platita dobanda de 6.4 milioane lei?
Dobanda compusa
Sa presupunem ca suma de 5 milioane de lei este depusa intr-o banca pe perioada
de 2 ani cu un procent de majorare anual de 15%. Daca pentru calculul dobanzii
in al doilea an se ia in considerare nu numai suma initiala ci si dobanda generata
de ea in primul an, adica suma totala de 5000000 lei + 750000 lei, se spune ca
operatiunea bancara se desfasoara in regim de dobanda compusa.
In cazul de fata, la sfarsitul celor doi ani capitalul final va fi
Se observa ca aceasta maniera de calculare a dobanzii este mult mai
avantajoasa pentru deponent decat dobanda simpla. Asadar, spunem ca o suma de
bani plasata in regim de dobanda compusa atunci cand la sfarsitul primei
perioade a plasamentului, dobanda simpla generata de sum este adaugata la suma
initiala pentru a produce la randul ei dobanda in perioada urmatoare.
Intr-o astfel de operatiune se spune ca dobanda a fost capitalizata.
Pentru determinarea dobanzii compuse generata de o suma, sa analizam
urmatoarea situatie problema: 
" In ce suma se transforma in timp de n ani un capital S, daca se stie ca accesta
genereaza dobanda compusa cu rata dobanzii r%? "
Se plaseaza un regim de dobanda compusa suma de 12 milioane de lei cu o rata a
dobanzii de 10%. Sa se calculeze dobanda rezultata dupa 5 ani.
Care este rata dobanzii pentru ca o suma plasata in regim de dobanda cmopusa sa
creasca cu 44% in 2 ani?
Taxa pe valoarea adaugata (TVA)
Taxa pe valoarea adaugata (TVA) este un impozit indirect, exprimat prin procente, stabilit si
perceput de stat asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al productiei si al distributiei
bunurilor economice. Marimea taxei pe valoarea adaugata depinde de baza de calcul si cotele
de impozitare. Elementele care compun baza de calcul (de impozitare) sunt diferite, in functie
de situatia data, cum ar fi: preturile si tarifele negociate, preturile de pe piata, costurile
bunurilor executate de agentii economici, etc. Cota de impozitare (procentul TVA) este fixa si
unica pe o anumita perioada stabilita de stat. De exemplu, in perioada anilor 1992-1997 a fost
18%, in 1998 a fost 22% si incepand cu 1999 s-a stabilit cota de 19%.
Valoarea adaugata de agentii economici participanti la procesul de productie si de circulatie a
unui produs se refera la diferenta intre pretul de vanzare si pretul de cumparare.
Sa determinam taxa pe valoarea adaugata pentru un palton, astfel se stie
ca pentru confectionarea paltonului s-a platit furnizorilor de materii
prime suma de 2 500 000 lei.

La aceasta suma se adauga impozitul TVA

Paltonul este dat spre vanzare la un magazin-depozit cu suma de 3500000 lei.
Valoarea adaugata in procesul e circulatie a marfii este:
                                                                                Careia ii corespunde taxa:
Produsul este cumparat de la magazinul-depozit de un vanzator detailist cu pretul
de 3700000 lei. Se observa ca s-a adaugat suma de 3700000-3500000=200000
lei
pentru care se percepe impozitul TVA
Vanzatorul va vinde paltonul unui client cu pretul de 4000000 de lei, deci
adaugand la valoarea precedenta suma de 300000 de lei pentru care se percepe
taxa:
Observatii:
1. Taxa pe valoarea adaugata pentru produsul "palton" a rezultat din calcului
acesteia in mai multe etape.
2. TVA poate fi insa calculata direct aplicand procentul TVA pretului platit de
ultimul cumparator; asadar Pret vanzare= Pret productie + TVA, unde
 Alte elemente de calcul financiar
•Amortizari de investitii
In procesul de productie, prin capital fix sau mijloace fixe intelegem masini, utilaje, instalatii, mijloace
de transport, cladiri, etc. In timp, aceste mijloace fixe sunt supuse procesului de uzura fizica si morala.
Amortizarea capitalului fix reprezinta procesul de recupeare treptata a valorii capitalului fix. Termenul
necesar recuperarii integrale a valorii capitalului fix se numeste termen de amortizare. Partea din
valoarea capitalului fix recuperata intr-un an se numeste amortizarea anuala.
Notand cu A amortizarea anuala, cu V valoarea capitalului fix si cu T termenul de amortizare
 rezulta ca:
Raportul procentual intre amortizarea anuala (A) si valoareas capitalului fix (V) se numeste rata anuala
de amortizare, notata
Sa urmarim amortizarea unui capital fix cu valoarea V, termenul de amortizare n ani, efectuata in transe
anuale egale pe toata durata termenului de amortizare.
Valoarea unui utilaj este de 5600 u.m., iar amortizarea
anuala este de 700 u.m. Sa se determine termenul de
amortizare si rata anuala a amortizarii.
Profitul. Rata profitului.
•Rata profitului       se calculeaza fie ca raportul procentual dintre masa profitului
(P)
 si cheltuielie totale       , fie ca raportul procentual dintre masa profitului si
veniturle
 totale  cu cat       este mai mare, cu atat
eficienta activitatii este mai mare.
Un atelier de croitorie a incasat 41000 u.m. pentru obiectele lucrate. Stiind ca s-
au investit 25000 u.m. pentru materii prime, 3000 u.m. pentru salarii, 700 u.m.
pentru intretinerea utilajelor si 400 u.m. pentru amortizari, sa se determine:
A) profitul si rata profitului;
B) profitul net, daca impozitul pe profit este de 16%
Pretul de cost al unui produs
•Costul de productie al unui produs reprezinta totalitatea cheltuielilor facute pentru
producerea acestuia. Exista mai multe tipuri de costuri. 
•Costul fix este determinat de consumurile fixe si reprezinta acele cheltuieli care pe termen
scurt raman neschimbate (chirii, asigurari, amortizari de capital fix, intretinere, etc.)
•Costul variabil este determinat de consumurile variabile (materii prime, combustibil,
salariile lucratorilor, etc.)
•Costul total de productie este determinat de consumurile legate de intreaga productie si
reprezinta suma dintre costul fix si costul variabil.
•Costurile totale se obtin din suma dintre costul de productie si costul de distributie.
•Costul mediu (unitar) reprezinta costul pe unitatea de produs realizat. Acesta este
de mai multe feluri: fix, variabil si total. Aceste feluri de cost mediu Se obtin ca
raport dintre costurile globale (fixe, variabile, totale) si cantitatea de produse
realizate (Q).
O societate de prestari servicii realizeaza intr-o luna
consumuri fixe de 6000 um, consumuri variabile
reprezentand 2/5 din consumurile fixe, iar costurile de
distributie valoreaza 420 um. Sa se determine costul de
productie, costul total si costurile medii, stiind ca Q=1500
Tipuri de credite
Prin credit se intelege o operatie prin care o persoana fizica sau juridica numita debitor obtine fonduri
sau bunuri de la o alta persoana fizica sau juridica, numita creditor asumandu-si obligatia sa le restituie
sau sa le plateasca la termen.
Restituirea fondurilor se numeste rambursare. In general, rambursarea este insotita de dobanda.
Termenul pana la care fondurile sunt rambursate se numeste scadenta. In functie de perioada de
rambursare, exista credite pe termen scurt (maxim un an), credite pe termen mediu (1-5 ani) si credite
pe termen lung (peste 5 ani). Pentru creditul pe termen scurt dobanda se calculeaza de obicei dupa
formula dobanzii simple iar pentru celelalte credite aceasta se calculeaza dupa formula dobanzii
compuse. In ceea ce priveste cauza care determina creditul, aceasta poate fi credit de finantare sau
credit de refinantare. La nivelul unei intreprinderi finantarea se poate realiza prin autofinantare, pe
baza propriilor resurse (profit, rezerve), sau prin finantare externa, care se efectueaza pe baza
creditelor rambursabile sau nerambursabile.
Buget personal, buget familial
Bugetul personal si bugetul familial reprezinta sisteme de evidenta, de
inregistrare msistematica si cronologica a veniturilor si cheltuielilor unei
persoane, respectiv unei familii pe o perioada de timp (de obicei 1 an). In
fundamentarea bugetului personal, repsectiv familial se au in vedere mai multi
factori: nivelul veniturilor categoriilor sociale, numarul de persoane, tipul de
ocupatii-profesiuni, mediul rural-urban, structura consumului, etc.
Aceste sisteme de evidenta sunt utilizate in evaluarea costului vietii, in evaluarea
puterii de cumparare a unei persoane sau familii, in evaluarea nivelului de trai
intr-o anumita perioada, in reglarea consumurilor in raport cu veniturile, etc.
Venituri                          Cheltuieli
-salarii: 2*900 u.m., lunar -consum alimentar: 8040 u.m.
-locatii: 2*25 u.m., lunar -intretinere locuinta: 2260 u.m.
-dobanzi bancare: 50 u.m., lunar -imbracaminte/incaltaminte: 2900 u.m.
-credit bancar: 1000 u.m. -servicii (telefon, TV, reparatii): 680 u.m.
-asistenta medicala: 500 u.m.
-concediu: 2500 u.m.
-alte cheltuieli: 600 u.m.
-impozite, rambursare credit: x

Total: 23800 u.m. Total: y

2. Elemente de statistica
Din insusi studiul matematicii dar si al altor stiinte precum fizica, chimia, biologia se poate desprinde ideea ca
exista fenomene care pot fi investigate si descrise dupa reguli precise, exprimabile de obicei prin ecuatii in
care intra un numar relativ mic de variabile. Exista insa o serie de fenomene din domeniul stiintelor dar si din
cel al vietii economico-sociale care, din cauza dependentei de foarte multi factori, investigarea lor necesita o
metoda speciala. Astfel, a aparut metoda statistica corelata cu metoda probabilistica, care permite studiul
acestor fenomene printr-o descriere matematica adecvata dar si interprinderea rezultatelor gasite, interpretare
ce determina previziuni corecte privind evolutia viitoare a evenimentelor.
Statistica este disciplina care se ocupa cu inregistrarea, culegerea, gruparea, analiza si interpretarea datelor
referitoare la un anumit fenomen precum si cu formularea unor previziuni privind comportarea viitoare a
acestuia. Activitatea de culegere si inregistrearea a datelor referitoare la un fenomen face obiectul statisticii
descriptive sau statisticii formale. Activitatea de grupare, de analiza si de interpretare a datelor precum si
formularea unor previziuni privind comportarea viitoare a unui fenomen reprezinta obiectul statisticii
matematice.
 Elemente de limbaj in statistica. Date
statistice.
•Multimea pe care se realizeaza un studiu statistic se numeste populatie statistica.
•Elementele componente ale unei populatii statistice se numesc unitati statistice sau indivizi.
•Numarul total de unitati statistice se numeste efectivul total al populatiei statistice.
•O parte a populatiei statistice aleasa special pentru a fi studiata se numeste esantion.
•Proprietatea sau indicatorul in functie de care se cerceteaza o populatie statistica se numeste caracteristica sau
variabila statistica.
• O caracteristica se numeste calitativa daca nu poate fi masurata. (valoarea nu se exprima numeric)
• O caracteristica se numeste cantitativa daca se poate exprima numeric.
• O caracteristica cantitativa se numeste discontinua sau discreta daca nu poate lua decat valori numerice izolate.
• O caracteristica cantitativa care poate lua orice valoare dintr-un interval de lungime finita sau infinita se numeste caracteristica
cantitativa continua.
• Intervalele in care o caracteristica ia valori se numesc grupe sau clase de valori.
Culegerea, inregistrarea si clasificarea
datelor statistice.
165 190 168 177 195 172 198 196 201 168
172 168 168 196 173 199 182 195 196 196
185 205 184 192 178 165 174 182 177 172
196 192 188 195 175 192 175 184 192 170
184 205 190 200 188 176 184 178 188 170
170 180 184 199 192 184 170 175 184 188

Sub aceasta forma datele inregistrate sunt greu de analizat. De aceea este necesara o alta grupare sau
clasificare a datelor. De exemplu, sa asezam aceste date in ordinea crescatoare a inaltimii sportivilor
consemnand cati sportivi au o anumita inaltime. Se obtine urmatorul tabel:
cm Nr cm Nr cm Nr cm Nr cm Nr
spotri sportiv sporti sporti sport
vi i vi vi ivi
165 2 174 1 180 1 190 2 199 2
168 4 175 3 182 2 192 5 200 1
170 4 176 1 184 7 195 3 201 1
172 3 177 2 186 1 196 5 205 2
173 1 178 2 188 4 198 1 - -

Cu ajutorul accestei clasificari a datelor se pot obtine niste concluzii Clase de Nr sportivi
mai rapied privind particularitatile acestui grup, inaltimea cea mai valori
mica, cea mai mare, numarul de indivizi care intrunesc aceeasi [165, 170) 6
caracteristica, care este inaltimea dominanta si altele. [170, 175) 9
Rezultatele analitice se pot obtine uneori mai usor daca se practica o
[175, 180) 8
alta grupare a datelor statisitice. De exemplu, se poate face o grupare a
valorilor caracteristicii studiate in clase de valori. [180, 185) 10
[185, 190) 5
[190, 195) 7
[195, 200) 11
[200, 205) 4
Serii statistice, frecvente.
Tabelele 2 si 3 in care au fost clasificate datele studiului statistic privind inaltimea
unui grup de 60 de sportivi, arata o dispunere a datelor in perechi de tipul: valoare
caracteristica, efectiv. In general, sa consideram o populatie statistica cu efectivul
total N, X caracteristica sau variabila statistica cu valorile x1, x2,…,xp si ni
numarul de unitati statistice corespunzatoare valorii xi, a variabilei statistice 
Multimea tuturor perechilor                        formeaza o serie statistica cu o singura
variabila. Numarul ni unitati statistice corespunzatoare valorii xi a caracteristicii sau
a unei clase de valori a caracteristiciii se numeste frecventa absoluta a valorii xi,
respectiv frecventa absoluta a clasei de valori considerate. 
Valorile X1, x2,…,xp Clase de valori [x1, x2) … [xp-1,
caracteristice xp)
Frecventa absoluta N1, n2,…,np Frecventa absoluta n1 .................. np 
Frecventa absoluta cumulata crescatoare a valorii xi a variabilei statistice este
suma tuturor frecventelor absolute ale valorilor variabilei care apar pana la xi
inclusiv
Se noteaza
Frecventa absoluta cumulata descrescatoare a valorii xi a variabilei statistice este
suma tuturor frecventelor absolute ale valorilor variabilei care apar la xi,
inclusiv.
Se noteaza
Raportul dintre frecventa absoluta a unei valori xi sau a unei clase de valori a
variabilei statistice si efectivul total al populatiei se numeste frecventa relativa a
clasei de valori.
Se noteaza
Reprezentarea grafica a datelor
statistice
1. Reprezentarea grafica folosind diagrama circulara
2. Reprezentarea grafica folosind dreptunghiul de structura
3. Reprezentarea grafica prin batoane
4. Reprezentarea grafica prin coloane sau benzi
5. Poligonul frecventelor
6. Histograma
3. Elemente de calcul al
probabilitatilor
Obiectul de studiu al teoriei probabilităţilor îl reprezintă legile care se manifestă în domeniul
fenomenelor întâmplătoare ce au caracter de masă. Domeniile de interes ale teoriei probabilităţilor
sunt: natură, societate, biologie, medicină, farmacie etc. Conceptele fundamentale folosite în teoria
probabilităţilor sunt: a) experimentul aleatoriu presupune realizarea practică a condiţiilor complexe
necesare unui criteriu de cercetare al unei populaţii (eşantion) şi care aplicat unei entităţi are un
rezultat aleatoriu. În cadrul experimentelor un proces important este cel al colectării datelor;
Exemple de experimente: - determinarea grupei sangvine; - determinarea unui status: pozitiv sau
negativ; - stabilirea prezenţei sau absenţei unui factor de risc. b) proba se obţine prin aplicarea
experimentului asupra unei entităţi a populaţiei; c) evenimentul reprezintă rezultatul unei probe.
Dacă evenimentul apare ca rezultat al unei singure probe atunci se numeşte eveniment elementar;
d) probabilitatea de apariţie a unei probe (grup de probe) P la efectuarea unui experiment X este
raportul dintre numărul de moduri în care proba (grupul de probe) se poate realiza m şi numărul
total de probe n pe care experimentul le generează: 
Dacă X este un experiment, se defineşte spaţiul fundamental sau mulţimea fundamentală E
ca fiind mulţimea tuturor rezultatelor posibile. Principalele caracteristici ale spaţiului
fundamental sunt: - spaţiul fundamental poate fi finit sau infinit; - dacă A este o
submulţime a lui E atunci A se numeşte eveniment, iar dacă A are un singur element atunci
A este un eveniment elementar; - un eveniment compus depinde de realizarea a cel puţin
două evenimente elementare; - mulţimea vidă Ø este eveniment, se numeşte eveniment
imposibil şi este nerealizabil; - mulţimea E este eveniment, se numeşte eveniment cert şi
se produce cu siguranţă la realizarea experimentului; - dacă A şi B sunt două evenimente
atunci evenimentul reuniune C = A ∪ B este un eveniment care se produce dacă cel puţin
unul din evenimentele A sau B se produce; - dacă A şi B sunt două evenimente atunci
evenimentul intersecţie D = A ∩ B este un eveniment care se produce dacă cele două
eveniment A şi B se produc în acelaşi timp; - dacă A este un eveniment atunci evenimentul
contrar sau complemetar este un eveniment care se realizează atunci când evenimentul A
nu se realizează; - dacă A şi B sunt două evenimente ele sunt evenimente incompatibile
dacă sunt disjuncte, adică intersecţia lor este mulţimea vidă ( A ∩ B = Ø ); - dacă A şi B
sunt două evenimente ele sunt evenimente compatibile dacă se realizează în acelaşi timp; -
dacă A şi B sunt două evenimente, atunci A implică B dacă producerea evenimentului A
conduce la producerea evenimentului B ( A ⊂ B ).
Exemple spaţii fundamentale: a) spaţiu fundamental finit: experimentul X constă
în determinarea grupei sangvine, atunci spaţiul fundamental E este {A, B, AB,
0}, unde {A}, {B}, {AB}, {0} sunt evenimente elementare; b) spaţiu
fundamental infinit numărabil: experimentul X constă în numărarea pacienţilor
internaţi cu hipertentensiune într-o secţie de cardiologie. Spaţiul fundamental E
este numărul internărilor ce pot fi de la 0 la infinit {0, 1, 2, ..., n, ...}, adică este
infinit dar numărabil. c) spaţiu fundamental infinit nenumărabil: experimentul X
constă în măsurarea tensiunii arteriale sistolice. Spaţiul fundamental E poate lua
valori în intervalul [0, ∞), adică este infinit şi nenumărabil. 
Definitia axiomatica
Fie E un spaţiu fundamental asociat experimentului X, M mulţimea tuturor evenimentelor
(mulţimea părţilor lui E), funcţia Pr:M→R este o funcţie de probabilitate, dacă pentru un
eveniment A funcţia Pr(A) satisface axiomele: 1. 0≤Pr(A)≤1, oricare ar fi A din M; 2. Pr(E)=1; 3.
Dacă A şi B sunt două evenimente incompatibile atunci Pr(A ∪ B) = Pr(A) + Pr(B). Cea mai
simplă funcţie de probabilitate se obţine prin definirea unei măsuri m în cadrul spaţiului
fundamental E, atunci probabilitatea unui evenimet A este: m(E) m(A) Pr(A) = , unde m(A)
reprezintă numărul elementelor lui A. Acest tip de funcţie respectă următoarele proprietăţi: P1.
Pr(Ø)=0; P2. Dacă A este un eveniment atunci Pr(nonA)=1-Pr(A); P3. Dacă A1, A2, ... An sunt
evenimente incompatibile două câte două atunci ∑ = = = n i 1 i n i 1 i Pr(UA ) Pr(A ). Această
proprietate se demonstrează uşor folosind inducţia matematică şi axioma 3; P4. Dacă A şi B sunt
două evenimente şi A ⊆ B atunci Pr(A) ≤Pr(B); P5. Dacă A şi B sunt două evenimente atunci
Pr(A ∪ B) = Pr(A) + Pr(B) − Pr(A ∩ B) . 
Evenimente conditionate
Dacă A şi B sunt două evenimente atunci prin probabilitatea condiţionată a lui A de către B se
înţelege probabilitatea de a se realiza evenimentul A atunci când anterior s-a realizat evenimentul B.
Se notează cu Pr(A/B) şi se calculează cu formula: Pr(B) Pr(A B) Pr(A/B) I = . Din această definiţie
se extrage regula de calcul a intersecţiei a două evenimente cunoscută şi sub denumirea de regula
generală de înmulţire a două probabilităţi: - Pr(A ∩ B) = Pr(B) ⋅Pr(A / B); - Pr(A ∩ B) = Pr(A) ⋅Pr(B/
A). Pentru trei evenimente A, B, C regula generală de înmulţire a probabilităţilor este: Pr(A ∩ B
∩C) = Pr(A)⋅Pr(B / A)⋅ Pr(C/ A ∩ B). Evenimente independente Dacă A şi B sunt două evenimente
ele sunt independente dacă şi numai dacă Pr(A ∩ B) = Pr(A) ⋅ Pr(B) . Atunci două evenimente A şi B
sunt dependente dacă Pr(A ∩ B) ≠ Pr(A)⋅ Pr(B). Evenimentele independente respectă proprietăţile:
P1. Dacă A şi B sunt două evenimente independente atunci Pr(B/A)=Pr(B/nonA)=Pr(B). P2. Dacă A
şi B sunt două evenimente independente atunci Pr(A ∪ B) = Pr(A) + Pr(B) ⋅ 1( − Pr(A)) . Această
proprietate se mai numeşte şi legea de adunare a evenimentelor independente.
P3. Dacă A şi B sunt două evenimente independente atunci şi nonA şi nonB sunt
evenimente independente. P4. Riscul relativ a două evenimente A şi B este dat de
formula: Pr(B / nonA) Pr(B / A) RR = . Dacă A şi B sunt două evenimente
independente atunci riscul relativ are valoare 1, dacă sunt dependente atunci
riscul relativ va fi diferit de 1. Cu cât riscul relativ tinde către 0 cu atât creşte
dependenţa între cele două evenimente. Dacă A, B, C sunt trei evenimente
independente atunci sunt îndeplinite condiţiile: 1. Pr(A ∩ B) = Pr(A)⋅ Pr(B);Pr(A
∩C) = Pr(A)⋅Pr(C);Pr(B ∩C) = Pr(B)⋅ Pr(C) ; 2. Pr(A ∩ B ∩C) = Pr(A)⋅ Pr(B)⋅
Pr(C). Se poate generaliza independenţa evenimentelor astfel: dacă A1, A2, ...,
Ak sunt evenimente independente atunci: Pr(A A ... A ) Pr(A ) Pr(A ) ...Pr(A ) 1 2
k 1 2 k ∩ ∩ ∩ = ⋅ ⋅ . Formula lui Bayes Dacă A şi B sunt două evenimente
independente atunci formula lui Bayes este: Pr(B) Pr(B/ A) Pr(A) Pr(A / B) ⋅ = .
Formula lui Bayes se obţine din formulele: Pr(B) Pr(A B) Pr(A /B) I = şi Pr(A)
Pr(A B) Pr(B/ A) I = .
Din populaţia unui oraş 75% folosesc apă din sistemul centralizat, 10% din
populaţie prezintă probleme ale tractului intestinal, 60% din cei cu probleme
folosesc apă din sistemul centralizat. Care este probabilitatea ca alegând la
întâmplare un locuitor ce foloseşte apă din sistemul centralizat să prezinte
probleme ale tractului intestinal? Daca A este evenimentul ca o persoană prezinte
probleme, B este evenimentul ca o persoană să folosească apă din sistemul
centralizat, atunci probabilitatea este: