TEMA 6.

IMPACTUL FACTORULUI TIMP ASUPRA PROCESULUI

INVESTIŢIONAL. TEHNICA ACTUALIZĂRII. METODE
DINAMICE DE EVALUARE FINANCIARĂ A INVESTIŢIILOR

1. Semnificaţia factorului timp în procesul investiţional. Procesele compunerii şi

actualizării
1.1 Valoarea viitoare
1.2. Valoarea prezentă
1.3. Perioade de compunere mai mici decât un an

2. Noţiunea de anuitate. Valoarea viitoare şi valoarea prezentă a unei anuităţi

2.1.Valoarea viitoare a unei anuităţi ordinare
2.2. Valoarea viitoare a unei anuităţi speciale (cuvenite)
2.3. Valoarea prezentă a unei anuităţi ordinare
2.4. Valoarea prezentă a unei anuităţi speciale (cuvenite)

1. Semnificaţia factorului timp în procesul investiţional. Procesele compunerii şi

actualizării

Procesul investiţional se desfăşoară într-o îndelungată perioadă de timp.

Odată cu punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii, viaţa economică a
acestuia trece într-o nouă fază dominantă de furnizare către societate a rezultatelor
obţinute în urma procesului investiţional, concretizate în produse finite. Ca o
consecinţă imediată a vânzării de produse finite, se obţine profit.
În calculele de eficienţă economică se compară mărimea profitului ce se
scontează a fi obţinut dintr-o acţiune productivă cu fondurile de investiţii necesare.
Trebuie să se ţină cont de faptul că fondurile de investiţii se cheltuiesc într-o
anumită perioadă, iar profitul se obţine într-o altă perioadă. De aici, calculele de
eficienţă economică nu trebuie să aibă un caracter static, adică să nu se făcă
abstracţie de influenţa factorului timp asupra efectelor finale. Or, timpul
acţionează ca un factor distinct. Acţiunea respectivă se cunoaşte sub denumirea de
influenţa factorului timp asupra investiţiilor şi a rezultatelor lor. Analiza, ce ţine

1
cont de influenţa factorului timp asupra investiţiilor, se consideră analiza
dinamică.
Orice decizie investiţională presupune sacrificiul unui consum prezent în
perspectiva unui consum viitor mai sporit.
Deciziile investiţionale pot fi optime numai atunci, când investitorii au
posibilitatea să aprecieze în perioada curentă care sunt implicaţiile viitoare ale
deciziilor luate.
Astfel spus, un investitor trebuie să dispună de posibilitatea de a cuantifica
o decizie din punct de vedere al efectelor ei peste un număr T de perioade de
timp.
Conceptul de valoare prezentă este crucial în teoriile financiare, inclusiv in
cea a finanţelor firmei. Investitorii încredinţează resursele lor acum (în prezent) în
aşteptarea obţinerii unor profituri viitoare.
La evaluarea corectă a veniturilor generate de o investiţie este necesar de a
lua în consideraţie că veniturile se obţin în viitor. Aceste sume monetare trebuiesc
exprimate în termenii valorii prezente pentru a aprecia rentabilitatea investiţiei,
comparându-le cu costul acesteia.
Se ştie că banii au o valoare diferită în timp.
Un flux monetar viitor Fn este întotdeauna considerat ca depreciat în raport
cu un flux prezent F0 de aceeaşi sumă. Această depreciere în viitor ţine de faptul
că o încasare obţinută mai târziu privează beneficiarul de posibilităţile de utilizare
pe care i le-ar permite o încasare imediată. În acelaşi context, inflaţia erodează
puterea de cumpărare a oricărei unităţi monetare în decursul timpului dacă este
păstrată sub formă lichidă (dacă nu este investită).
Astfel, fluxurile de numerar efectuate la diferite date pe scara timpului nu
sunt comparabile direct decât folosind un anumit procedeu ce poartă numele de
tehnica actualizării şi presupune transferarea tuturor valorilor dispersate în timp
la un singur moment, care, de regulă, este cel actual.
Aceasta este una din cele mai importante tehnici folosite în finanţe, de aceea
este absolut vital ca ea să fie înţeleasă în întregime.

2
 Una din componentele principale ale analizei valorii în timp a banilor este
axa temporală, care ne permite să vizualizăm în timp ceea ce se petrece într-o
anumită problemă.
Pentru a ilustra conceptul de axă temporală, să luam ca exemplu următoarea
diagramă:

T imp0 1 2 3 4 5

Figura 1. Axa temporală

Timpul 0 este momentul actual; timpul 1 se află poziţionat la o perioada şi

reprezintă momentul final al perioadei 1 începând de azi; timpul 2 se află
poziţionat la două perioade începând din momentul actual şi reprezintă momentul
final al perioadei 2 şi aşa mai departe.
Astfel, valorile înscrise în diagramă reprezintă valori de sfârşit de perioadă.
De multe ori aceste perioade reprezintă ani, dar ele pot semnifica şi alte intervale
de timp, spre exemplu semestre, trimestre, luni sau chiar zile.
Dacă perioadele considerate sunt ani, atunci intervalul de la 0 la 1 reprezintă
anul 1 şi timpul 1 reprezintă atât sfârşitul anului 1, cît şi începutul anului 2.
Fluxurile de numerar se plasează, de regulă, direct sub numerele care
reprezintă timpul.
Fluxurile de numerar care reprezintă o ieşire de numerar (plăţi, cheltuieli)
(cash outflow) vor avea semnul minus şi invers, intrările de numerar (toate
încasările) (cash inflow) vor avea semnul plus.
Să considerăm următoarea situaţie: are loc o ieşire de numerar în valoare de
1000u.m. în momentul prezent şi doua intrări a câte 1000 u.m., respectiv la
sfârşitul perioadei 1 şi la sfârşitul perioadei 2.

Timp 0 1 2
-1000 +1000 +1000
Fluxuri de
num erar

3
 Figura 2. Ieşiri şi intrări de numerar

Procesul compunerii este un proces aritmetic prin care se ajunge de la

valorile prezente (present value) (VP sau PV) la valorile viitoare («future value»)
(VV sau FV) a unei sume de bani.
Pentru ilustrarea compunerii, presupunem că o sumă de 1 leu este investită
productiv într-un anumit domeniu la începutul unui an. După trecerea primului
an, ca urmare a folosirii ei în procesul de producţie, suma dată va aduce un profit
a.
În anul următor, fondul utilizat va fi 1+a, iar rezultatul (1+a)2 ş.a.m.d., astfel
încât după h ani suma de 1 leu devine (1+a)h, adică:
la începutul anului unu avem suma de 1 leu;
la sfârşitul anului unu se obţine: 1+1 x a = (1+a) lei;
la sfârşitul anului doi se obţine: (1+a)+a(1+a)=(1+a)2;
la sfârşitul anului trei se obţine: (1+a)2+a(1+a)2=(1+a)3 lei şi aşa mai departe,
astfel, că după h ani se obţine suma de (1+a)h lei.
În consecinţă, ţinând seama de influenţa factorului timp, vom considera că, o
investiţie de 1 leu va echivala peste h ani nu cu o sumă de 1 leu, ci cu o sumă de
(1+a)h lei.
Expresia (1+a)h poartă denumirea de factor de fructificare sau factor de
compunere (FC).
Factorul de compunere (FC) se foloseşte la aducerea în prezent a unor
sume investite în trecut sau la transferarea în viitor a sumelor investite în
prezent, mărind aceste sume, deoarece acest factor întotdeauna este mai mare ca
unu.
În ceea ce priveşte simbolul „a”, acesta reprezintă eficienţa anuală a sumei
unitare cheltuite; el corespunde eficienţei medii obţinute la obiective similare, din
ramura sau subramura unde se cheltuieşte suma respectivă.

4
 În literatura de specialitate simbolul „a” este denumit coeficient de
actualizare (rata de actualizare). Semnificaţia economică a coeficientului de
actualizare este următoarea: el reprezintă profitul ce poate fi obţinut într-un an ca
urmare a sumei de un leu investite productiv la începutul acelui an. Mărimea lui
decurge din proprietatea fundamentală a oricărui proces economic: ca în urma
desfăşurării unei activităţi productive, rezultatul să compenseze integral resursele
consumate şi pe deasupra să se obţină un profit pentru societate şi pentru agentul
economic care a desfăşurat activitatea respectivă.
Specialiştii estimează că, în condiţii normale, mărimea acestui coeficient, pe
ansamblul economiei naţionale, poate fi de 0,15 sau 15% (cu diferenţieri de ţară,
ramură, subramură etc.). În cazurile în care se apreciază că în perioadele următoare
va interveni o inflaţie pe piaţa internă sau internaţională, o sporire considerabilă a
dobânzilor la capital sau când investiţiile se efectuează în condiţii de risc
accentuat, mărimea coeficientului de actualizare trebuie să ţină cont de rata
inflaţiei, rata dobânzii, coeficientul de risc şi eficienţa medie din domeniul de
activitate, unde se realizează investiţia. În consecinţă, pentru determinarea
coeficientului de actualizare a vom avea:
a = f (ri; rd; rr; e;), în care

ri – rata inflaţiei;
rd – rata dobânzii;
rr – rata de risc investiţional;
e - eficienţa medie.
1.1. Valoarea viitoare (VV)
Aşa dar, generalizând cele enunţate anterior, obţinem următoarele:
VV = VP (1+ a) (1.1)
h

unde:
VV- valoarea viitoare a unei sume,
VP - valoarea prezentă a unei sume,
(1+ a) h - factorul de compunere (FC).

5
 Pentru a ilustra acest lucru să presupunem, că 1000 u.m. sunt investite într-o
afacere la o rată a dobânzii de 8% anual.
Care va fi suma ce se va obţine peste 5 ani?
Vom folosi în acest caz relaţia (1.1).
Conform acesteia:
VV1 = VP (1+ a) ;

VV2 = VV1(1+ a) = VP (1+ a)(1+ a) = VP (1+ a)2 ş.a.m.d.

Continuând acelaşi raţionament, se poate conchide că:

VV5 = VP (1+ a)5 .

Rezultatele determinării VV5 sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1
Calcularea VV, aplicînd dobânda compusă (1+a)
Perioadă Valoarea sumei la începutul 1+a Valoarea sumei la sfârşitul
(h) perioadei (u.m.) perioadei (u.m.)
1 2 3 4
1 1000 1.0 1080
8
2 1080 1.0 1166.4
8
3 1166.4 1.0 1259.71
8
4 1259.71 1.0 1360.49
8
5 21360.49 1.0 1469.33
8

Astfel: VV5 = 1000(1+ 008

, )5 = 1469,33

Acest exemplu poate fi ilustrat folosind axa temporală:

6
rafică (fig. că (fig. nr.ru

Valoarea viitoare a unei sume prezente indică valoarea pe care o va avea

această sumă în viitor datorită creşterii ei pe seama ratei dobânzii.
Factorul de compunere sau de fructificare poate fi calculat cu ajutorul
oricărui calculator simplu. Însă pentru majoritatea valorilor posibile ale lui a şi ale
lui h au fost elaborate tabele speciale.
Utilizarea tabelelor cu factori de compunere are loc astfel: să presupunem,
că dorim să aflăm factorul de compunere pentru o rată a dobânzii de 10% pentru 20
ani, adică FC 10%, 20 .
Din tabelele speciale se găseşte numărul corespunzător acestor date - 6,7275.

Tabel cu factori de compunere FC a , h =(1+a)h

(Varianta prescurtată a tabelului)
1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%
1 1.010 1.020 1.030 1.040 1.050 1.060 1.070 1.080 1.090 1.100
2 1.020 1.040 1.061 1.082 1.102 1.124 1.145 1.166 1.188 1.210
3 1.030 1.061 1.093 1.125 1.158 1.191 1.225 1.260 1.295 1.331
4 1.041 1.082 1.126 1.170 1.216 1.262 1.311 1.360 1.412 1.464
5 1.051 1.104 1.159 1.217 1.276 1.338 1.403 1.469 1.539 1.611
6 1.062 1.126 1.194 1.265 1.340 1.419 1.501 1.587 1.677 1.772
7 1.072 1.149 1.230 1.316 1.407 1.504 1.606 1.714 1.828 1.949
8 1.083 1.172 1.267 1.369 1.477 1.594 1.718 1.851 1.993 2.144
9 1.094 1.195 1.305 1.423 1.551 1.689 1.838 1.999 2.172 2.358
10 1.105 1.219 1.344 1.480 1.629 1.791 1.967 Z159 2.367 2.594
11 1.116 1.243 1.384 1.539 1.710 1.898 2.105 2.332 2.580 2.853
12 1.127 1.268 1.426 1.601 1.796 2012 2.252 2.518 2.813 3.138
13 1.138 1.294 1.469 1.665 1.886 2.133 2.410 2.720 3.066 3.452
14 1.149 1.319 1.513 1.732 1.980 2.261 2.579 2.937 3.342 3.797
15 1.161 1.346 1.558 1.801 2.079 2.397 2.759 3.172 3.642 4.177
16 1.173 1.373 1.605 1.873 2.183 2.540 2.952 3.426 3.970 4.595
17 1.184 1.400 1.653 1.948 2.292 2.693 3.159 3.700 4.328 5.054
18 1.1% 1.428 1.702 2.026 2.407 2.854 3.380 3.996 4.717 5.560
19 1.208 1.457 1.753 2.107 2.527 3.026 3.616 4.316 5.142 6.116
20 1.220 1.486 1.806 2.191 2.653 3.207 3.870 4.661 5.604 6.7275

7
 Astfel, ecuaţia (1.1) se poate scrie, utilizând factorul de compunere, după
cum urmează:
VV = VP * FC a,h (1.1a)
Prin substituţie se obţine: VV = 1000 $ * FC 10%, 20 = 1000 $ * 67
. 275 = 6727.5 .

Astfel, valoarea viitoare a sumei de 1000 u.m. investită pe 20 de ani la o rată a

dobânzii de 10% pe an este de 6725,5 u.m.

1.2. Valoarea prezentă (VP)

Dacă se cunoaşte, că 1 leu investit în prezent devine peste h ani (1+a)h,
atunci, care va fi valoarea actuală a 1-i leu ce se va obţine în anul h? (sau „cît să
investim acum, ca să obţinem 1 leu peste h ani”?).
1
Aceasta valoare va fi (1+ a) h , şi va reprezenta factorul de actualizare (FA).

Factorul de actualizare se foloseşte la aducerea în prezent a unor sume ce

se vor realiza în viitor, micşorând aceste sume, deoarece acest factor întotdeauna
este mai mic ca unu.
Deci, factorul de actualizare (FA) este folosit la aducerea din viitor în
prezent a unei sume de 1 leu.
Dar dacă se investesc X lei?
Dacă se notează cu Y suma totală cumulată peste h ani a X lei investiţi în
prezent, atunci vom avea Y = X x (1+a)h, de unde:
1
X=Y (1+ a) h , în care:

X reprezintă valoarea actuală a Y lei obţinuţi în anul h.

Valoarea prezentă - VP (present value) este valoarea de astăzi a unei plăţi
(încasări) sau a unor serii de plăţi (încasări) viitoare actualizate cu o rată de
actualizare corespunzătoare. Astfel spus, valoarea prezentă a unui flux de numerar,
plătibil după h ani în viitor, este reprezentată de suma care, dacă ar fi disponibilă
în momentul prezent va creşte, astfel încît să atingă valoarea respectivă în viitor.

8
 Găsirea valorii prezente a unui flux de numerar viitor, procedeu numit
actualizare («discounting») – este, pur şi simplu, inversul operaţiei de
compunere.
Pentru a determina ecuaţia de actualizare vom porni de la ecuaţiile:
(1.1) şi (1.1a) , adică : VV = VP (1+ a)h = VP * FC a,h

ecuaţie, care poate fi rezolvată ca necunoscută VP, şi poate fi scrisă în următoarele

forme echivalente:
VV 1
VP =
(1+ a)h = VV *
(1+ a)h
= VV * FAa;h (1.2)

Să ilustrăm acestea printr-un exemplu, în care dorim să determinăm

valoarea prezentă a 1000 u.m. primite peste 5 ani, dacă rata de actualizare este de
5% anual.
1
VP = 1000 $ * = 1000 $ * 0.783526 = 783 .53 $
(1 + 0.05 )5

Utilizând axa temporală, putem reprezenta astfel cele de mai sus:

5%
Timp 0 1 2 3 4 5
VP VV
786,53$ 1000$

Trebuie de menţionat, că şi pentru factorul de actualizare (FA) există tabele

care dau valorile acestora pentru diferite rate de actualizare şi diferite perioade de
timp, ceea ce uşurează mult calculele. Astfel, din aceste tabele se poate extrage
valoare (FA) pentru a = 5% şi h = 5 care este de 0,783526.
Tabel cu factori de actualizare (discontare) FA a,h= 1/(1+a)h
(Varianta prescurtată a tabelului)
1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%
1 0.990 .980 .971 .962 .952 .943 .935 .926 .917 .909

2 .980 .961 .943 .925 .907 .890 .873 .857 .842 .825
3 .971 .942 .915 .889 .864 .840 .816 .794 .772 .751
4 .961 .924 .888 .855 .823 .792 .763 .735 .708 .683
5 .951 .906 .863 .822 .783526 .747 .713 .681 .650 .621

6 .942 .888 .837 .790 .746 .705 .666 .630 .596 .564
7 .933 .871 .813 .760 .711 .665 .623 .583 .547 .513
8 .923 .853 .789 .731 .677 .627 .582 .540 .502 .467

9
 9 .914 .837 .766 .703 .645 .592 .544 .500 .460 .424
10 ,905 .820 .744 .676 .614 .558 .508 .463 .422 .386

1.3. Perioade de compunere mai mici decât un an

În exemplele prezentate până aici, am pornit de la ipoteza unei rate anuale a
dobânzii. Însă formulele prezentate mai sus pot fi aplicate şi în cazul în care
dobânda se compune la un interval mai mic decât un an de zile (semestru,
trimestru, lună).
Dacă compunerea are loc la perioade mai mici decât un an, atunci formulele
(1.1) şi (1.2) vor lua următoarea formă:
anom h⋅m
VV = VP (1+ ) (1.3)
m

şi respectiv:
1
VP = VV
anom h⋅m (1.4)
(1+ )
m

unde : a - rata anuală a dobânzii (rata nominală)

m - numărul de perioade din an când se compune dobânda
h - numărul de ani.
În acest context, apare necesitatea prezentării termenilor de «rată nominală
a dobânzii» («nominal» sau «quoted interest rate») şi rată efectivă anuală a
dobânzii («effective annual rate»).
Rata nominală a dobânzii este rata contractată sau rata stabilită pentru
calcularea dobânzii. Astfel, rata anuală, la care multe împrumuturi şi instrumente
financiare (acţiuni, obligaţiuni etc.) fac referire, este rata nominală a dobânzii.
Rata anuală efectivă este rata care se realizează la finele perioadei de
compunere şi care ajustează rata nominală în funcţie de frecvenţa folosită pentru
compunere. Rata efectivă anuală poate fi determinată, cunoscând rata nominală şi
numărul de perioade de compunere pe an prin următoarea formulă:

10
 anom m
aef = (1+ ) −1 (1.5)
m

unde: aef . - rata anuală efectivă a dobânzii

anom - rata anuală nominală a dobânzii
m- numărul de perioade de compunere pe an .

Să considerăm următorul exemplu.

Suma de 1000 u.m. se depune la o bancă pentru 3 ani cu rata dobânzii de 6%
pe an cu compunere semestrială (semianuală). Care este valoarea disponibilă în
cont la sfârşitul celui de-al treilea an ?
Determinarea rezultatelor compunerii semestriale (sau orice alt tip de
compunere care nu se face anual) se poate efectua prin două metode şi anume:
I metodă: exprimarea tuturor datelor disponibile pornind de la perioade de
compunere.
Compunerea semianuală presupune că dobânda se plăteşte la fiecare 6 luni.
Aşa dar, dacă se face o compunere semianuală, există h x m = 3 x 2 = 6 perioade
(fiecare perioadă a câte 6 luni), astfel la fiecare 6 luni obţinem un câştig din
a 6
dobândă de: = = 3%.
m 2

În exemplul analizat vom utiliza 6 perioade (h=6) şi nu 3 perioade, precum

şi o rată a dobânzii a=3%, care reprezintă rata dobânzii pe perioada respectivă
(semestru) şi nu a=6%, care reprezintă rata dobânzii pe an.
Astfel, conform formulei (1.3), vom obţine:
00
. 6 3×2
VV = 1000 $(1+ ) = 1000$( 1+ 00
. 3)6 = 1000$ ×11
. 94052 = 1194 .05$
2

Acest rezultat poate fi prezentat utilizând axa temporală :

1 2 3 Ani
3%
Timp 0 1 2 3 4 5 6 Semestre
-1000$ 1194.05$

11
II metodă: presupune determinarea ratei anuale efective a dobânzii şi apoi
utilizarea acesteia ca rată anuală corespunzătoare numărului de ani.
anom m
a) Dată fiind formula ratei anuale efective: aef = (1+ ) − 1, obţinem prin
m

00
.6 2
substituţie aef = (1+
2
) −10
. = (10
. 3)2 −10
. = 10
. 609 −10
. = 60
. 9% ;

b) Dată fiind formula de calcul a valorii viitoare a unei sume (1.1),

VV = VP (1+ a) , obţinem prin substituţie
h

VV = 1000 u.m. X (1+ 0,0609)3 = 1194,05 u.m.

Trebuie de menţionat că, în toate tipurile de contracte, dobânda este
întotdeauna specificată ca rată anuală a dobânzii, iar dacă procedeul de compunere
are loc mai frecvent decât odată la un an, acest fapt este specificat împreună cu
rata.
Dacă nu exista condiţia „compunerii semestriale”, VV= 1000 u.m. X FC6%,3 =
1000 u.m. X 1,191=1191 u.m.
Este important de remarcat, că VV este mai mare în cazul compunerii
semestriale decât în cazul compunerii anuale deoarece se câştigă mai frecvent
dobândă din dobândă.
Pentru exemplul precedent, în care rata nominală a dobânzii este de 6%, iar
compunerea se efectuează semestrial, se poate uşor stabili, că rata efectivă anuală a
00
.6 2
dobânzii = (1+
2
) −10 . 3)2 −10
. * (10 . = 10
. 609 −10
. = 60
. 9% este > decât rata

nominală (6%), de aici şi rezultatul: 1194,05 u.m. > 1191 u.m.

2. Noţiunea de anuitate. Valoarea viitoare şi valoarea prezentă a unei anuităţi

Anuitatea reprezintă o formă specială a fluxului de numerar (de venit sau

cheltuieli), în care plăţile au loc în mod regulat şi egal în decursul unei perioade de
timp. Ea poate avea loc fie la începutul, fie la sfârşitul perioadei.

12
 Anuitatea, care are loc la finele perioadei se numeşte anuitate obişnuită sau
ordinară («ordinary annuity») şi este cel mai frecvent întâlnită.
Anuitatea, care are loc la început de perioadă poartă numele de anuitate
cuvenită sau specială («annuity due»).
Deoarece anuităţile ordinare sunt cel mai des utilizate în finanţe, termenul de
anuitate se foloseşte pentru a desemna efectuarea plăţilor la sfârşit de perioadă,
dacă nu se specifică în mod expres contrariul.

2.1. Valoarea viitoare a unei anuităţi ordinare

În cazul unei anuităţi anuale obişnuite valoarea viitoare a acestei anuităţi se
calculează după cum urmează :
h −1
(1 + a ) h − 1
VVA = C (1 + a ) h −1 + C (1 + a ) h −2 + ....C (1 + a) 0 = C * ∑(1 + a)t = C (1.6)
t =0 a

sau: VVA = C * FCA a , h (1.6a)

unde: C – factor de anuitate (valoarea cash flow-ului anual constant);
FCA a,h - este factorul de compunere pentru o anuitate (în literatura de
specialitate acest factor mai poartă denumirea de factor de compunere multiplă).
Să considerăm un exemplu:
Presupunem, că o anuitate de 1000 u.m. va fi primită la sfârşitul fiecărui an pe o
perioadă de 4 ani ce urmează. Fiecare din sumele primite va fi depusă imediat în
contul bancar şi va aduce o dobândă de 6% anual. Să se determine, care va fi
suma disponibilă la sfârşitul perioadei de 4 ani?
Aşa dar, trebuie găsită valoarea viitoare a unei anuităţi ordinare peste 4 ani.
Fiecare plată este supusă procedeului de compunere până la sfârşitul anului 4, iar
suma plăţilor, astfel constituite, va forma valoarea viitoare a anuităţii.
Valoarea viitoare a anuităţii se deduce cu ajutorul formulei (1.6) sau (1.6a).
VVA = 1000 (1+ 00
. 6.)3 +1000 (1+ 00
. 6)2 +1000 (1+ 00
. 6)1 +1000 =
(1+ 00
. 6)4 −1
= 1000 = 1000 * 43
. 7462 = 4374 .62$
00. 6

13
 (1 + a ) h −1
Valoarea factorului de compunere pentru anuitate ( FCA a , h = ) de
a

asemenea poate fi extrasă din tabele speciale.

(1 + a ) h −1
Tabel cu factori de compunere multiplă ( FCA a , h = )
a
(Varianta prescurtată a tabelului)
1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%

1 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 3.000 1.000 1.000
2 2.010 2.020 2.030 2.040 2.050 2.060 2.070 2.080 2.090 2.100
3 3.030 3.060 3.091 3.122 3.152 3.184 3.215 3.246 3.278 3.310
4 4.060 4.122 4.184 4.246 4.310 4.375 4.440 4.506 4.573 4.641
5 5.101 5.204 5.309 5.416 5.526 5.637 5.751 5.867 5.985 6.105

Pentru a ilustra mai clar exemplul, vom folosi axa temporală:

6%
Timp 0 1 2 3 4

1000 1000 1000 1000

1060

1123.6
1191.02
Valoarea viitoarea anuitatii =4374.62

2.2. Valoarea viitoare a unei anuităţi cuvenite (speciale)

Vom relua exemplul precedent, cu condiţia că anuităţile de 1000 u.m. vor fi
primite şi reinvestite imediat la fiecare început de an pe aceeaşi perioadă de 4 ani
la o rată a dobânzii de 6%, adică vom avea de a face cu o anuitate cuvenită.
Vom determina valoarea viitoare a anuităţi speciale, modificând formulele
(1.6) şi (1.6a) după cum urmează:
VVA (anuit . spec.) = C * FCA a,h *(1+ a) (1.7)
Astfel, pentru exemplul analizat vom obţine:
VVA ( anuit .spec .) =1000 u.m. ×4.37462 ×1.06 = 4637 .1u.m.

Deoarece, în cazul anuităţii speciale, plăţile se efectuează mai de vreme,

dobânda care se acumulează este mai mare; 4637,1 u.m. în loc de 4374,62 u.m.
pentru o anuitate ordinară.

14
 Pentru ilustrare vom folosi aceeaşi axă temporală, numai că fiecare plată o
vom deplasa spre stânga. Astfel, suma totală ar trebuii să includă o sumă pentru
încă un an, faţă de exemplul precedent (când a fost calculată valoarea viitoare a
unei anuităţi ordinare).

6%
Timp 0 1 2 3 4

1000 1000 1000 1000

1060

1123.6
1191.02
1262.48
Valoarea viitoare a anuitatii cuvenite = 4637.1

2.3.Valoarea prezentă a unei anuităţi ordinare

Să presupunem, că o sumă C este primită la finele fiecăreia din următoarele
h perioade de timp. Admitem, în acelaşi timp, că rata dobânzii pentru fiecare
perioadă este constantă şi este egală cu a.
În acest caz, valoarea prezentă a unei sume, ce se va obţine la sfârşitul
1
 1 
primei perioade, va fi de C 
1+ a
, valoare prezentă a următoarei sume va fi de

2
 1 
C 
1+ a
ş.a.m.d.

Astfel, valoarea prezentă a unei anuităţi pentru h perioade va fi următoare:

C C C C
VPA = + + + ........
1 + a (1 + a ) 2
(1 + a ) 3
(1 + a ) h
 1 1 1 
VPA = C  + + ...... h  (1.8)
1 + a (1 + a ) (1 + a ) 
2

 h 1 
VPA = C ∑ t 
 t =1 (1 + a ) 

De asemenea, se poate demonstra, că expresiile de mai sus sunt similare cu:

15
 1
1 1   (1 + a ) h − 1  1 -
VPA = C  − 
h 
= C  h 
 sau VPA = C x (1 + r) n (1.8a)
 a a (1 + a )   a (1 + a )  r

1
1 -
Expresia (1 +a)h poartă denumirea de factor de discontare multiplă.
a

Regăsită în tabelul cu valori de factori, valoarea acestei expresii serveşte la

determinarea sumei totale actualizate a unei valori constante pe un număr de h ani
viitori la o rată de actualizare a.

Dacă vom lua în consideraţie faptul că parantezele de mai sus reprezintă factorul
de actualizare pentru anuitate, atunci formulele (1.8) şi (1.8a) pot fi scrise:
VPA = C * FAA a,h (1.8b)
unde:
C – anuitatea;
FAAa,h - factorul de actualizare a anuităţii pentru o rată a dobînzii a şi pentru h
perioade (în literatura de specialitate acest factor mai poartă denumirea de factor de
discontare multiplă).
Valorile FAA se pot extrage, de asemenea, din tabele speciale.
Vom prezenta în continuare un exemplu:
Presupunem, că Dvs. vi se oferă următoarele posibilităţi:
1. Să încasaţi o sumă chiar în momentul prezent, sau
2. Să încasaţi o anuitate pe o perioadă de 4 ani cu efectuarea de plăţi a câte 1000
u.m. la sfârşitul fiecărui an.
Să presupunem, că nu veţi avea nevoie de suma respectivă de bani în
decursul următorilor 4 ani, astfel încît dacă acceptaţi varianta anuităţii, veţi
depune sumele intr-un cont bancar care vă va aduce o dobândă de 6% anual.
Care ar trebui să fie valoarea sumei plătite în prezent pentru ca aceasta să fie
echivalentă cu anuitatea oferită?

16
 Soluţiile numerice din partea stângă a axei temporale sunt obţinute în urma
determinării valorii prezente a fiecăreia dintre plăţi şi în final prin însumarea
acestor valori.
Folosind formula (1.8b), obţinem acelaşi rezultat:
VPA =1000 * 3,4651 = 3465 .1u.m.

Pentru verificare, să examinăm tabelele speciale.

1
1 -
Tabel cu factori de discontare multiplă: FAA a,h = (1 + r) n
r
(Varianta prescurtată a tabelului)
1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%
1 .990 .980 .971 .962 .952 .943 .935 .926 .917 .909
2 1.970 1.942 1.913 1.886 1.859 1.833 1.808 1.783 - 1.759 1.736
3 2.941 2.884 1829 2.775 2.723 2.673 2.624 2.577 2.531 2.487
4 3.902 3.808 3.717 3.630 3.546 3.465 3.387 3312 3.240 3.170
5 4.853 4.713 4.580 4.452 4.329 4.212 4.100 3.993 3.890 3.791

Vom folosi şi în acest caz o axă temporală:

Timp 0 6% 1 2 3 4
1000 1000 1000 1000
943.40
889.99
839.62
792.09
3465.1
Valoarea prezenta a
anuitatii

2.4. Valoarea prezentă a unei anuităţi speciale (cuvenite)

Vom relua exemplul precedent, cu condiţia că plăţile se efectuează la
începutul fiecărui an, adică anuitatea respectivă este o anuitate specială.
În acest caz, fiecare plată trebuie actualizată pe o perioadă mai mică cu un
an, comparativ cu ex. precedent; iar dacă e să construim o axă temporală, fiecare
plată ar fi fost plasată la stânga cu o perioadă.
17
 Anuitatea specială are o valoare prezentă mai mare de cît anuitatea
obişnuită, deoarece fiecare plată se face cu o perioadă mai devreme.
Axa temporală ce urmează, prezintă procedura de actualizare a fiecărui flux
de numerar din exemplul analizat şi arată VPA, care este suma acestor fluxuri de
numerar actualizate.

Timp 6%
0 1 2 3 4

1000 1000 1000 1000

943.40

889.99
839.62

3673.01
Valoarea prezenta a
anuitatii speciale

Deoarece plăţile sunt efectuate mai repede, o anuitate specială este mai
valoroasă de cît una ordinară.
Acest surplus de valoare se poate calcula prin înmulţirea valorii prezente a
unei anuităţi obişnuite cu factorul (1+a):
VPA (anuit . spec.) = C * FAA a.h *(1+ a)

Astfel, în exemplul analizat, vom obţine:

VPA (anuit .spec .) =1000 u.m. * 3.465106 * (1 + 0.06 ) = 3673 .01u.m.

Bibliografie
1. Caraganciu A., Domenti O., Ciobu S., Bazele activităţii investiţionale,
Editura A.S.E.M., Chişinău, 2004;
2. Vasilescu I., Românu I., Cicea C., Investiţii, ed. Economica, 2000;
3. Колтынюк Б.А., Инвестиционные проекты, изд. В.А. Михайлова,
Санкт-Петербург, 2002;

18
4. Золотогоров В.Г. , Инвестиционное проектирование, изд.
Экоперспектива, Минск, 1998;
5. Stoian M., Gestiunea investiţiilor, ed. ASE Bucureşti, 2003.

19