Contractul futures Contractele futures reprezinta o forma perfectionata a contracului forward.

Cu toate avantajele prezentate mai sus, contractul forward nu lasa partenerilor in tranzactie nici o posibilitate de iesire din pozitii. Daca cumparatorul nu mai are nevoie de marfa respective la scadenta, el nu poate anula intelegerea din contractul forward intrucat pierde garantia. La fel pateste si vanzatorul daca nu mai doreste sa vanda sau sa livreze la scadenta. Practic cele doua parti, negociind intre ele termenii contractului, sunt captive in interiorul clauzelor lui. Prin standardizarea tuturor clauzelor sale si mai ales prin faptul ca pretul este negociat in continuu intre mai multi participanti, contractul futures beneficiaza de cea mai mare flexibilitate in utilizare. Fiind foarte standardizat, el poate fi transmis intre mai multi participanti in cadrul unor tranzactii succesive. Contractul futures este o intelegere intre un vanzator si un cumparator de a vinde / cumpara o cantitate standard de marfuri cu livrarea in viitor la o data numita scadenta si la un pret negociat in momentul incheierii tranzactiei. Negocierea pretului se face in cadrul unei burse care ofera locatia necesara si stabileste regulile de negociere si admitere a participantilor la negociere. Pana la sfarsitul secolului XX, negociarea preturilor diferitelor marfuri pe pietele futures se facea de catre persoane calificate numite brokeri. Fiecare broker negocia si incheia contracte futures sau cu optiuni in numele clientilor sai in locuri special amenjate in cadrul bursei. Odata cu dezvoltarea acestor piete, au aparut societati specializate in intermedierea cererii si ofertei pe piata futures. Fiecare astfel de societate isi angaja unul sau mai multi brokeri in ringul bursei (pit-brokers) carora le transmitea ordinele de tranzactionare primite de la clienti. De asemenea, a aparut si o categorie aparte de jucatori pe aceste piete traderii care tranzactionau in ringuri cot la cot cu brokerii, insa pe cont propriu. Odata cu dezvoltare tehnicilor de comunicatie si calcul, bursele clasice au inceput sa dispara, locul lor fiind luat de servere performate si platforme electronice de tranzactionare, iar brokerii s-au mutat din ringuri in fata ecranelor de tranzactionare. Ca si in cazul contractului forward, garantarea bunei executii a contractului futures este o componenta esentiala in procesul de tranzactionare. In momentul incheierii unui contract pe piata futures, atat vanzatorul cat si cumparatorul depun o garantie baneasca la o terta persoana independenta. Pe piata futures, aceasta persoana este Casa de Compensatie. Fie ca este o societate independenta de bursa sau un departament in cadrul bursei, aceasta entitate colecteaza garantiile necesare de la toti participantii si calculeaza zilnic situatia financiara a fiecarui participant in functie de miscarile preturilor pe piata futures garantand in acelasi timp acestora ca obligatiile asumate de contrapartea in tranazactii vor fi respectate. Acest proces se numeste compensare. De asemenea, Casa de Compensatie calculeaza zilnic profiturile si pierderile realizate de catre participanti realizand transferurile de bani din contul celor care au pierdut in contul celor care au castigat. Acest proces se numeste decontare. Practic, Casa de Compensatie intervine in fiecare tranazactie realizata pe piata futures cumparand de la vanzatori si vanzand cumparatorilor. Astfel, fiecare participant pe aceasta piata incheie tranzactii cu contrapartea sa prin intermediul Casei de Compensatie. Acest proces se numeste garantare.

Scurta istorie a pietelor futures O definitie simpla a termenului piata extrasa dintr-un dictionar explicativ spune ca aceasta este loc special amenajat, de obicei intr-o localitate de tip orasenesc, unde se si se cumpara diferite produse agricole si industriale Doua expresii trebuie retinute din aceasta definitie: loc special amenajat si se vand si se cumpara produse. Intr-o prima forma de organizare, acest loc special amenajat reprezenta o zona la marginea unei localitati unde vanzatorii si cumparatorii se intalneau regulat pentru a face comert cu produse agricole si animale. Taxa perceputa de proprietarul locatiei reprezinta prima forma de comision de tranzactionare. Urmatoarea faza in organizarea pietei a constituit-o specializarea in tranzactionarea fizica a anumitor marfuri. Au aparut astfel piete in care se tranzactionau doar cereale, animale, metale, pietre pretioase, flori, etc. schimbul marfa contra bani facandu-se pe loc. Standardizarea marfurilor destinate schimbului comercial a condus la cresterea volumului de tranzactii, aparitia unor titluri pe marfuri si a unei noi categorii de participanti: speculatorii intermediari care nu sunt interesati in mod direct de marfa ci doar de specularea pretului ei. In aceasta etapa consemnam infiintarea primelor burse ca institutii unde se negociaza hartii de valoare si valute straine sau unde se desfasoara tranzactii de marfuri Practic bursele au preluat rolul pietelor devenind institutiile care stabilesc regulile de tranzactionare a marfurilor punand totodata la dispozitie comerciantilor o locatie destinata negocierii preturilor si consemnarii tranzactiilor. In cadrul lor vanzatorii si cumparatorii negociau de multe ori doar cantitatea si pretul, marfa fiind livrata ulterior pe baza unor documete care atestau existenta acesteia intr-un loc special amenajat. Revolutia industriala din sec XIX si dezvoltarea comunicatiilor a determinat o explozie a acestor tranzactii adaugand noi dimensiuni termenului de bursa. Nevoia de finantare a companiilor si-a gasit solutia tot pe aceste piete, bursele dandu-le acestora posibilitatea de atragere de capital prin oferirea de actiuni spre vanzare publicului. De asemenea, statul insusi ajuns sa se finanteze de pe aceasta piata prin emiterea catre public a unor titluri de valoare (titluri de trezorerie, obligatiuni municipale, etc). Expansiunea sectorului bursier a culminat la sfarsitul secolului XIX cu aparitia pietelor futures. Pe aceste piete se se tranzactioneaza instrumente derivate, in special contracte futures si optiuni. Motivul principal al aparitiei acestor produse a fost nevoia producatorilor si comerciantilor de a-si acoperi riscurile de fluctuatie a pretului marfurilor de-a lungul timpului. In prezent, valoarea tranzactiilor financiare pe pietele organizate la nivel international este impresionant, situandu-se undeva aproape de 2 trilioane de dolari / zi (aproximativ 1,9 trilioane pe piata valutara internationala, 50 miliarde pe piata de capital si 30 miliarde pe pietele derivate sursa: www.xpresstrade.com) Primele piete derivate organizate au aparut in Europa, in secolul al XVII-lea, insa prima bursa de marfuri a fost infiintata cu mult inainte, la Anvers in 1531, in cadrul ei incheindu-se tranzactii cu marfuri coloniale. In Amsterdam, la inceputul secolului al XVII-lea, marfurile se puteau tranzactiona intrun sistem apropiat de cel practicat astazi pe pietele derivate. Cumparatorul si vanzatorul conveneau asupra unui pret, a unei cantitati si a unui termen de livrare pentru marfa tranzactionata. Burse au mai fost infiintate la Londra (1554), Bassel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Milano (1833), Roma (1827), Madrid (1831), Geneva (1850), Tokyo (1855). Istoria moderna a pietei futures incepe in 1848 in SUA, odata cu infiintarea la Chicago a unei piete futures (sau la termen) administrata de Chicago Board of Trade (CBOT).

Primele contracte futures au avut ca obiect produsele agricole urmate mai tarziu de metale si in final de instrumente financiare (obligatiuni, rate ale dobanzii si indici bursieri), iar in 1982 au fost lansate optiunile pe contracte futures. Chicago Mercantile Exchange (CME) este bursa care administreaza cea mai mare piata de instrumente derivate din SUA. Infiintata in 1898 si specializata la inceput tot in tranzactii futures pe produse agricole, CME s-a dezvoltat de-a lungul secolului XX ajungand la un volum de 325 milioane contracte futures in cursul anului 2004. Derivatele listate la CME au ca active suport rate de schimb valutar, indici bursieri, produse agricole si rate ale dobanzii. Mineapolis Grain Exchange (MGEX) s-a infiintat in 1881 sub denumirea de Camera de Comert din Mineapolis si a lansat primul contract futures in 1883 avand ca activ suport graul de panificatie. In 1947 s-a trecut la denumirea actuala. Pricipalulele produse tranzactionate la MGEX sunt in prezent derivatele pe grau (tranzactionate prin strigare de catre brokerii de ring) si si indici agricoli listati pe platforma electronica a CBOT. Kansas City Board of Trade (KCBT) a fost infiintata in 1856 de catre un grup de comercianti de cereale. Fiind situata intr-o zona specializata in cultura cerealelor, derivatele lansate la infiintare si pastrate pana in prezent sunt contractele futures si optiunile pe cereale. Din 1982 la aceasta bursa se tranzactioneaza si derivste pe indicele Value Line. New York Mercantile Exchange (NYME) are 132 de ani de experienta in tranzactionarea metalelor si a produselor energetice. In 1979 aici s-au lansat derivatele pe produse petroliere, energie electrica, aur, argint, cupru, aluminiu, platina etc, toate acestea fiind in present tranzactionate prin intermediul platformei electronice a CME. OneChicago este o bursa specializata in tranzactionarea contractelor futures pe actiuni listate pe piata de capital din SUA. In prezent 180 de actiuni ale celor mai importante companii americane sunt listate pe piata OneChicago, iar numarul lor este intr-o crestere constanta. La sfarsitul secolului XX produsele financiare au dobandit suprematia pe piata derivatelor, cursurile valutare, ratele dobanzilor si indicii bursieri generand cel mai mare volum de tranzactionare. Actualmente, pe plan mondial cele mai representative burse futures sunt: Chicago Board of Trade si Chicago Mercantile London International Financial Futures and Options Exchange - LIFFE March a Terme International de France MATIF Deutsche Terminbourse DTB Tokyo Commodity Exchange TOCOM Tokyo International Financial Futures Exchange TIFFE Sydney Futures Exchange SFE Brasilian Futures exchange BBF Hong Kong Futures Exchange HKFE Singapore International Monetary Exchange SIMEX Swiss Financial Futures Exchange SOFFEX Lista completa a burselor futures poate fi accesata la adresa: http://www.numa.com/ref/exchange.htm#RO In Romania, primele initiative de organizare a unei burse de marfuri au aparut in 1840 cand, in ziarul Mercurul Brailei era preentat Codul de Comert care cuprindea prima reglementare generala a bursei de comert in Muntenia. Istoria moderna a pietei futures in Romania incepe in 1997 cand, la Bursa Monetar Financiara si de Marfuri din Sibiu (BMFMS) au fost lansate primele contracte futures. Infiintata in 1994 si avand initial ca obiect de activitate intermedierea tranzactiilor cu marfuri, bursa de la Sibiu s-a specializat cu timpul in administrarea pietelor de instrumente financiare derivate. Din 1997 si pana in prezent pe piata BMFMS au fost tranzactionate peste 1.7 milioane contracte futures si cu optiuni.

Din 1994 si pana in 2003 in Romania s-au infiintat mai multe burse de marfuri in toate regiunile tarii (Sibiu, Bucuresti, Constanta, Iasi, Brasov, Cluj, Timisoara, Braila, Piatra Neamt), majoritatea optand pentru activitatea de intermediare fizica a marfurilor. Doar bursele din Sibiu, Bucuresti, Constanta si Timisoara au abordat segmentul tranzactiilor cu instrumente derivate, iar in prezent singura piata din Romania pe care se tranzactioneaza derivate este cea a BMFMS. (Extrase din cursul de initiere in tranzactionarea pe pietele derivate predat de Asociatia Nationala a Operatorilor la Termen din Romania).