Tema 6.

Estimarea calităţii portofoliului de credite

la banca comercială
1. Mecanismul determinării calităţii portofoliului de credite al băncii comerciale. Reducerile pentru
pierderi la credite.
2. Depistarea creditelor neperformante, creditelor expirate şi în stare de acumulare.
3. Recuperarea creditelor neperformante și expirate.
4. Gestiunea creditelor problematice.
5. Eficiența creditării bancare.

1. Mecanismul determinării calităţii portofoliului de credite al băncii comerciale.

Portofoliul de credite al băncii reprezintă totalitatea creditelor acordate de bancă la un moment

dat de timp sau suma creditelor băncii (inclusiv factoringul, cambiile, cambiile scontate, cardurile de credit,
overdrafturile temporare permise, finanţarea tranzacţiilor comerciale, acordurile REPO, plasările-garanţii la
termen în bănci) şi datoriilor debitoare privind leasingul financiar, minus alocările pentru pierderi la credite
sau leasing.
Un moment important în dirijarea portofoliului de credite este alegerea criteriilor de evaluare a
calităţii fiecărui credit în parte.
Dirijarea calităţii portofoliului de credite presupune câteva etape:
1. Alegerea criteriului de evaluare a calităţii fiecărui credit;
2. Determinarea categoriilor în care vor fi incluse creditele în dependenţă de riscul pe care îl implică
fiecare credit;
3. Evaluarea fiecărui credit eliberat de bancă şi raportarea acestuia la o anumită categorie în
dependenţă de riscul nerambursării;
4. Determinarea structurii portofoliului de credite şi verificarea creditelor;
5. Aprecierea calităţii portofoliului de credite în întregime;
6. Analiza factorilor în dinamică care influenţează calitatea portofoliului de credite;
7. Determinarea reducerilor pentru pierderi la credite, care să acopere riscul de credit al activității de
creditare;
8. Elaborarea unor măsuri de îmbunătăţire a calităţii portofoliului de credite.
Astfel calitatea portofoliului de credite se stabileşte după următoarele criterii:

• structură;
• lichiditate (termen de scadenţă);
• gradul de utilizare;
• profitabilitate;
• stabilitate.
După profitabilitate - rezolvarea problemei profitabilităţii portofoliului de credite duce la
îndeplinirea scopului managementului bancar. Portofoliul de credite se studiază după gradul de profitabilitate
după următorii indicatori:

(încasări dobânzi - Plaţi dobânzi - Ch.credite neperformante)

Pn =--------------------------------------------------------------——--------------- * 100% (2.3.1.)
Profitul din credite

- determină rentabilitatea netă a unui leu credit alocat; toate tipurile de credite sunt
echivalente - se recomandă să se stabilească profitabilitatea netă pentru diverse tipuri de
credite. Există o problemă la stabilirea profitabilităţii fiecărui tip de credit şi anume
 stabilirea resurselor care frânează aceste credite.
- Banca poate determina rentabilitatea fiecărui credit în parte:

(încasări dobânzi - Plaţi dobânzi -Ch.operationale)

Pf.cr. - ——----------------------------------------------------------------- * 100% (2.3.2.)
Suma creditelor

Din punct de vedere al asigurării creditelor, băncile comerciale clasifică creditele în trei
categorii:
1. Credite asigurate - creditele care sunt asigurate cu gaj lichid, costul căruia acoperă împrumutul
acordat sau este asigurat cu garanţii bancare;
2. Credite parţial asigurate - credite care sunt asigurate doar cu cel puţin 60 la sută, iar preţul gajului pe
piaţă sau costul acestuia este nedeterminabil;
3. Credite neasigurate - credite care nu sunt asigurate sau preţul asigurării reprezintă mai puţin de 60 la
sută din costul creditului.
Clasificarea creditelor se face ţinând cont de evaluarea performanţelor financiare ale clientului şi
capacitatea acestuia de a-şi onora datoria la scadenţă. Din punct de vedere al rambursării creditele din
portofoliul de credite se clasifică în trei categorii:
1. Credite rambursate la termen;
2. Credite rambursate cu dobândă aferentă - se transformă în credit restant pentru toată suma soldului
ereditar, conform contractului de credit, la 31-a zi din momentul expirării termenului de rambursare;
3. Credite fără dobândă - creditul neachitat mai mult de 60 de zile.
Clasificarea creditelor bancare după riscul pe care îl implică:
Activ/angajament condițional standard - activul/angajamentul condițional se considera standard
în cazul în care:
a) nu are plăți expirate;
b) sunt respectate toate condițiile contractuale, inclusiv cerințele de constituire a garanției;
c) nu a fost renegociat;
d) situația financiară a contrapărții și fluxurile mijloacelor bănești viitoare estimate atesta o înalta
capacitate de executare a angajamentelor acesteia și executarea obligațiunilor curente și viitoare;
e) banca dispune de informații actualizate privind situația financiară a contrapărții (cel puțin
trimestrial) și privind sursele de rambursare a datoriilor, precum și alte documente aferente activității
contrapărții;
f) nu este nici un motiv de a considera că banca în prezent sau pe viitor va fi expusa riscului
pierderii.
Activ/angajament condițional supravegheat - activul/angajamentul condițional se va considera
supravegheat în cazul în care capacitatea de plata a contrapărții este una bună, gradul de lichiditate a
obiectului gajului (constituit) are caracteristici stabile, banca a primit toate informațiile și datele necesare
evaluării situației financiare, dar persistă, cel puțin, unul din următorii factori:
a) exista probleme potențiale legate de situația financiară a debitorului, iar în cazul creditului și de
garantarea acestuia;
b) exista probleme potențiale privind executarea obligațiunilor contrapărții din cauza fluxurilor
mijloacelor bănești neregulate (cu excepția celor cu caracter sezonier) și dificil de controlat, deși bonitatea
lor nu s-a deteriorat;
c) activul este utilizat în alte scopuri decât cele prevăzute în contract;
d) recuperarea plăților se face cu întârziere de la 31 până la 90 de zile;
 e) au avut loc mai multe modificări ale termenelor de achitare a plăților prestabilite conform
contractului;
f) nu se respectă îndeplinirea business-planului sau a argumentării tehnico-economice (inclusiv cu
modificările și completările ulterioare).
Asemenea activ/angajament condițional necesită o atenție din partea conducerii băncii, deoarece
dacă nu vor fi luate măsuri privind soluționarea acestor probleme, ele pot duce la deteriorarea
activului/angajamentului condițional și la reducerea probabilității privind satisfacerea pe viitor a creanțelor
băncii aferente acestuia.
Activ/angajament condițional substandard - activul/angajamentul condițional se consideră
substandard în cazul în care, în condițiile existenței certitudinii băncii privind deservirea și rambursarea
activului, există riscul pierderilor mai înalt decât cel obișnuit și persistă, cel puțin, unul din următorii
factori:
a) situația financiară a debitorului se înrăutățește;
b) garanția (dacă aceasta există) este insuficientă sau se înrăutățește;
c) banca nu a primit informații actualizate suficiente privind situația financiara a debitorului (cel
puțin trimestrial) și privind sursele de rambursare a datoriilor, precum și alte documente aferente activității
debitorului;
d) fluxurile mijloacelor bănești ale debitorului sunt estimate a fi insuficiente pentru executarea
regulată a obligațiunilor acesteia;
e) recuperarea plăților se face cu întârziere de la 91 până la 180 de zile.
Asemenea activ/angajament condițional necesita o atenție deosebită din partea conducerii băncii,
deoarece exista probabilitatea că banca va suporta pierderi, daca nu vor fi înlăturate neajunsurile.
Activ/angajament condițional dubios (îndoielnic) - activul/angajamentul condițional se
consideră dubios (îndoielnic) în cazul în care exista un risc înalt al pierderilor provocat de, cel puțin, unul
din următorii factori:
a) exista probleme, inclusiv legate de situația financiară și mediul de afaceri al debitorului, precum
și de deteriorarea surselor de rambursare a datoriilor, care pun la îndoială și scad probabilitatea satisfacerii
creanțelor actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului condițional în volum deplin în baza
circumstanțelor, condițiilor create;
b) probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar există anumiți factori importanți, concreți și
bine argumentați care în curând se vor realiza și care pot contribui la satisfacerea totală sau parțială a
creanțelor actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului condițional;
c) recuperarea plăților se face cu întârziere de la 181 până la 360 de zile;
d) a fost intentat procesul de insolvabilitate a debitorului pe parcursul relațiilor contractuale
aferente acestui activ/angajament condițional;
e) activul face obiectul unui litigiu în instanța de judecată.
Clasificarea acestui activ/angajament condițional în categoria “compromis (pierderi)” se amâna
până la o determinare mai precisă a stării activului/angajamentului condițional dat.
Activ/angajament condițional compromis (pierderi) - activul/angajamentul condițional se
considera compromis (pierderi) în cazul în care la momentul clasificării nu pot fi satisfăcute creanțele
actuale/viitoare ale băncii aferente acestuia, nu există argumente în favoarea faptului că activul poate fi
recuperat și/sau persistă, cel puțin, unul din următorii factori:
a) debitorul se afla în proces de lichidare (cu excepția băncilor în proces de lichidare din Republica
Moldova și a contrapărților a căror datorii sunt garantate cu imobil);
b) obiectul gajului lipsește;
c) recuperarea plăților se face cu întârziere de 361 de zile și mai mult;
d) alți factori care constituie motive pentru a considera ferm ca recuperarea activului nu este
posibilă.
 Daca activele/angajamentele condiționale pot fi clasificate diferit, conform criteriilor date, acestea
se referă la o categorie mai dură.
Prolongarea și renegocierea unui activ nu poate să determine clasificarea acestuia într-o categorie
mai bună, decât acea care a fost la data prolongării sau renegocierii.
Activele/angajamentele condiționale clasificate ca substandard, dubios și compromis sunt
considerate neperformante. În cazul în care contrapartea dispune de mai multe active/angajamente
condiționale acordate de aceeași bancă și oricare dintre acestea sunt clasificate ca neperformante, toate
datoriile contrapărții urmează a fi clasificate în aceeași categorie de active/angajamente condiționale
neperformante.
Rezervarea necesară a mijloacelor în conturile reduceri pierderi la active și provizioane
pentru pierderi la angajamente condiționale:
Suma necesară a mijloacelor pentru rezervarea în conturile reduceri/provizioane pentru pierderi la
active/angajamente condiționale se formează în următoarele mărimi de la suma activelor /angajamentelor
condiționale din fiecare categorie de clasificare:
(1) Standard 2 %;
(2) Supravegheate 5 %;
(3) Substandard 30 %;
(4) Dubioase (îndoielnice) 60 %;
(5) Compromise (pierderi) 100 %.
Completarea conturilor reduceri/provizioane pentru pierderi la active/angajamente condiționale
până la nivelul necesar se efectuează în volum integral din contul cheltuielilor (conturile „Defalcari pentru
reduceri pentru pierderi la active” și „Cheltuieli cu provizioane la angajamente condiționale”) și se reflectă
în bilanțul contabil și în raportul privind rezultatele financiare ale băncii.

2. Depistarea creditelor neperformante, creditelor expirate şi în stare de acumulare.

Gestiunea creditelor problematice.

Creditele neperformante se pot defini ca fiind acele împrumuturi bancare acordate clienţilor a căror
situaţie economico-financiară, deteriorată, din diverse cauze, în diferitele faze ale procesului de creditare, nu mai
asigură condiţii de rambursare integrală sau parţială a creditului şi de achitare a dobânzilor şi comisioanelor
datorate. Rezultă că un credit poate deveni problematic în oricare din fazele procesului de creditare, inclusiv în
faza de analiză, datorită unor cauze dependente sau independente de practica bancară, dar în această fază el nu se
manifestă practic. In această fază de analiză şi după acordare, în faza de derulare până la prima rambursare sau
primul termen de plată a dobânzii, creditul problematic poate fi depistat numai după anumite indicii care sunt de
fapt, aşa-numitele semnale de avertizare.
Cauze determinate de greşeli comise de bancă
Aceste cauze urmează din punct de vedere cronologic etapele din activitatea de creditare, după cum
urmează:
a) cauze care apar în stadiul de analiză:
b) cauze care apar din modul de acordare a creditului 1:
c) cauze care apar pe parcursul derulării creditului:
d) cauze care apar când problema este efectivă:
Cauze determinate de beneficiarii creditelor
a) calitatea necorespunzătoare a conducerii:
b) deteriorarea procesului de producţie:
c)dezvoltarea prea rapidă:
d)politici de marketing necorespunzătoare:

1
Manuale de credit ale băncilor comerciale.
 e)politici şi practici financiare necorespunzătoare:
Cauze determinate de factori externi
a) factori de mediu:
b) factori de natură economică şi legislativă:
c) factori de piaţă:
3. Recuperarea creditelor neperformante și expirate.
Etapa de recuperare a creditelor neperformante trebuie să constituie, pentru fiecare bancă, o etapă
adiacentă care nu reprezintă o practică de bază, ci din contra, să fie ultima soluţie aplicată.
De regulă, etapa de recuperare a creditelor neperformante presupune riscuri majore, mai ales arunci când
este necesară aplicarea unor metode de redresare economică a debitorului.
In vederea recuperării creditelor neperformante se pot aplica mai multe metode şi anume2:
1. pe cale amiabilă;
2. supraveghere bancară;
3. metode de redresare economică;
4. executarea silită.
4. Eficiența creditării bancare.
Băncile din sistemul bancar la capitolul de creditare bancară urmăresc permanent menținerea poziției
a băncii și obținerea eficienței în urma oferirii creditelor bancare. Obținerea profitului în urma activității de
creditare rămâne să fie principalul motiv pentru care băncile oferă produse de creditare clienților săi. Pentru
o mai bună eficiență în urma creditării menționăm cei mai importanți factori care influențează asupra
acesteia:
- Elaborarea unei politici de creditare optime bazată pe principii clare de creditare;
- Elaborarea unei strategii de creditare în activitatea desfășurată de bancă;
- Determinarea competențelor precise a organelor din nivelul decizional și executiv al activității de
creditare;
- Stabilirea corectă a limitelor și restricțiilor pentru fiecare subdiviziune din activitatea băncii;
- Analiza minuțioasă a activității clientului solicitant de credit,
- Clasificarea corectă a creditelor acordate și determinarea precisă a graficului de rambursare a
acestora;
- Monitorizarea permanentă a desfășurării activității de creditare la nivelul fiecărei bănci,
- Gestiunea reușită a creditelor neperformante și găsirea căilor de recuperare a activelor problematice;
- Îmbunătățirea permanentă a calității portofoliului de credite al băncii.
Pentru ca să fie urmărită eficiența activității de creditare pot fi calculați unii indicatori ce ne
demonstrează atât rentabilitatea portofoliului de credite al băncii, cât și eficiența acestuia prin prisma
îmbunătățirii permanente a calității acestuia:
Tabelul 6.4.1.
Indicatorii de urmărire a eficienței portofoliului de credite al băncii în sistemul bancar
național
Indicatorii Descifrarea coeficientului Particularitate de Rezultate
ce trebuie analiză
calculați
K1 Total credite/total active(%) Analizăm cota parte a Viziunea clară asupra
creditelor în total activității de creditare
portofoliu de credite din activitatea băncii
al băncii
K2 Credite performante/total Analizăm calitatea Un portofoliu
credite(%) portofoliului de calitativ reprezintă o
2
Drozd Iurie, “Gestiunea lichidităţii băncii”, Teză de doctorat, Chişinău 2001//www.cnaa.acad.md
 credite al băncii politică optimă
promovată de bancă
în activitatea de
creditare
K3 Total credite Analizăm impactul Găsirea soluțiilor
neperformante/total active creditelor pentru diminuarea
(%) problematice în total creditelor
active deținute de neperformante
bancă
K4 Total credite Analizăm creditele Micșorarea acestui
neperformante/total credite neperformante în indicator este benefic
(%) total portofoliu de pentru bancă
credite
K5 Reduceri pentru pierderi la Constituirea fondului Cu cât indicatorul
credite/total credite(%) de risc la nivel de este mai mare cu atât
bancă activitatea de
creditare este mai
riscantă
K6 Credite nefavorabile/CNT(%) Riscul acceptat în Acest indicator
activitatea de trebuie să fie cât mai
creditare mic pentru o bună
activitate de creditare
K7 Credite expirate/total Probleme în Diminuarea acestora
credite(%) activitatea creditară prin intermediul
desfășurată diferitor strategii
K8 Valoarea totală a expunerilor Riscul acceptat de Riscul asumat de
mari (u.m.) bancă la moment bancă la etapa de
gestiune
K9 Suma totală a expunerilor Cât de riscantă este Posibilitatea de
mari față de persoanele afiliate activitatea de asumare a diferitor
creditare a băncii grade a riscului de
analizate credit
K10 Total credite nefavorabile Probleme în Stabilirea strategiei
activitatea creditară de diminuare din
desfășurată portofoliu de credite
K11 Total credite nefavorabile și în Analizăm acceptarea Stabilirea metodelor
stare de neacumulare în portofoliu a de recuperare a
apariției creditelor acestora
problematice

Dacă sunt analizați și calculați acești indicatori putem să ne facem o viziune clară asupra eficienței
activității de creditare în banca dată. Fiecare indicator are limitele sale stabilite de autoritatea monetară din
sistemul bancar și banca este obligată să mențină acești indicatori în cadrul acestora.