Tema 1. Organizarea şi administrarea activităţii de creditare.

1. Structura organizatorică a administrării activităţii de creditare.

2. Restricţii şi limite aplicate în activitatea de creditare a băncilor
din Republica Moldova.
3. Obiectivele politicii de creditare a băncii.
4. Priorităţile strategice ale politicii de creditare ale băncii.

1. Structura organizatorică a administrării activităţii de creditare.

Veriga principală a structurii instituţionale a sistemului de credit sunt băncile, însă

este evident faptul că sistemul de credit exprimă o noţiune mai largă şi mai complexă decât
sistemul bancar.
Concluzionând, putem afirma că managementul sistemului de credit reprezintă
ansamblul metodelor de organizare şi de conducere a instituţiilor financiare de credit, prin care
se realizează gestiunea: planificarea, organizarea, controlul şi evaluarea tuturor componentelor
procesului de credit. Pentru îndeplinirea rolului şi funcţiilor sistemului de credit în economie,
pentru valorificarea la maxim a avantajelor şi diminuarea la minimum a dezavantajelor
relaţiilor de credit putem menţiona că sistemul de credit, în principal, trebuie să cuprindă:
• cadrul instituţional care presupune un ansamblu de instituţii şi organisme
de credit specializate, cu o (vastă) reţea dispusă în teritoriu, dar şi cu relaţii de corespondenţă
cu instituţiile similare din străinătate. Activitatea cadrului instituţional trebuie să fie
reglementată, controlată şi supravegheată de anumite comisii/organe/institute organizate la
nivel de stat în scopul minimizării riscurilor.
• cadrul normativ-juridic este format din ansamblul tuturor reglementărilor
(legi, hotărâri, regulamente, instrucţiuni, norme etc.) care guvernează activitatea instituţiilor de
credit pe teritoriul unei ţări. Cadrul juridic trebuie să fie suficient de flexibil pentru a lăsa
spaţiu de afirmare liberei iniţiative a instituţiilor de credit, dar totodată şi categoric, astfel încât să
crească încrederea agenţilor economici şi să limiteze riscurile operaţiunilor de credit.
Aşadar, factorii principali, care duc la crearea unui sistem bine conturat şi echilibrat, în
opinia noastră sunt: reglementarea instituţiilor de credit, transparenţa, tehnologiile
automatizate informaţionale şi concurenţa.
I. Reglementarea. Dacă organele abilitate ce reglementează activitatea instituţiilor
financiar-creditare vor continua să promoveze elaborarea actelor normative, aliniindu-le la
cele mai bune practici ale Uniunii Europene şi ale comunităţilor bancare internaţionale; în
consecinţă se va promova o transparenţă şi minimizare a riscurilor care duc la falimentul
instituţiilor de credit, având drept scop final protecţia depunătorilor.
 II. Transparenţa. O problemă în activitatea sistemului de credit al Republicii Moldova
este lipsa transparenţei activităţii instituţiilor în cauză. Lipsa transparenţei a sistemului de
credit ne demonstrează, atât despre subdezvoltarea acestuia, cât şi despre multitudinea fraudelor
efectuate în interiorul lui. În acest scop este necesară intervenţia urgentă a organelor de
supraveghere şi control a instituţiilor bancare, Banca Naţională a Moldovei, şi a instituţiilor de
microfinanaţre, Serviciul Supravegherii de Stat, atât prin reglementarea şi controlul acestora, cât
şi prin luarea unor măsuri ce ţin dezvoltarea transparenţei în cadrul sistemului.
III. Tehnologii automatizate. Pe măsură ce infrastructura în domeniul
informatizării operaţiilor continuă să se dezvolte, apare necesitatea alinierii instituţiilor de credit
autohtone şi mai mult la nivelul tehnologic al altor sisteme internaţionale. Acest fapt ar asigura
un şir de facilităţi ca: gestionarea şi asigurarea rapidă informaţională pe plan intern,
instituţional şi în conlucrare cu alte instituţii şi clienţi. Implementarea tehnologiilor moderne
contribuie la promovarea unor produse ce implică procese mai simpliste, dar totodată mai
sigure, calitative şi rapide. În acelaşi timp ar da posibilitate instituţiilor financiar-creditare să
participe mai activ pe pieţele internaţionale, acordând oportunităţi Republicii Moldova să
devină mai atractivă în comerţul exterior şi în atragerea investiţiilor bancare străine.
IV. Concurenţa este un factor normal în condiţiile unei economii de piaţă.
Concurenţa de pe piaţa de credit autohtonă se manifestă prin apariţia băncilor străine şi prin
intensificarea dezvoltării instituţiilor nebancare de credit specializate, de exemplu, asociaţiile de
economii şi împrumuturi ale cetăţenilor şi organizaţiile de credit. În aceste condiţii se modifică
mediul concurenţial al băncilor comerciale autohtone şi în rezultatul intensificării
concurenţei se va genera un impuls către diversificarea şi eficientizarea produselor prestate.
De asemenea, se vor intensifica conlucrarea între instituţiile de credit bancare şi nebancare şi
consorţiile bancare.
Activitatea de creditare presupune existența autorităților de creditare care și au
misiunea de a lua decizii în diferite situații. Menționăm că activitatea de creditare poate fi
divizată în două nivele:
Sursa: elaborat de autor pe baza informației din Manualul de creditare a băncii.

La nivelul decizional putem sublinia următoarele componente:

Sursa: elaborat de autor pe baza informației din Manualul de creditare a băncii.

În cadrul Consiliului băncii sunt incluși Președintele plus zece membri ai Comitetului de
Conducere cu responsabilități specifice:
- Elaborarea aspectelor strategice ale băncii pentru anul de gestiune;
- Luarea deciziilor privind creditele către afiliați ce trec de limita de competență a
Comitetului de Conducere pentru categoria dată de clienți;
- Luarea deciziilor privind expunerile mari față de o persoană sau un grup de persoane care
activează în comun.
Comitetul de Conducere al Băncii (format din Președinte, vice președinți și contabilul
șef, în componența Comitetului de Conducere pot intra și conducătorii unor departamente și
direcții ale băncii pentru o bună organizare a procesului de creditare) este responsabil de:
- Elaborarea aspectelor strategice ale băncii și prezentarea concilului Băncii;
- Luarea deciziilor privind creditele acordate afiliaților băncii până la limita
Consiliului băncii;
- Aprobarea creditelor în limitele competenței sale.
Comitetul de Creditare al Băncii e compus dintr-un număr impar de membri, componența
poate fi modificată la decizia Consiliului Băncii.
Responsabilitățile specifice pentru activitate:
- Luarea deciziilor de creditare la depășirea competenței filialelor;
- Elaborarea aspectelor de management al portofoliului de credite;
- Dezvoltarea și aplicarea inovațiilor în activitatea de creditare.
Filialele sunt structuri dependente de centrala băncii. Activitatea de creditare depinde de
dimensiunea și calitatea portofoliului individual de creditare.
Nivelul operațional include șefii de departamente și ofițerii de credit.
De exemplu:
- Directorul Departamentului Business;
 - Directorul Direcției credite;
- Directorul Direcției de monitorizarea riscurilor creditare;
- Directorul secției credite neperformante;
- Ofițerii de credite etc.
Băncile mici pot să nu aibă un departament de creditare oficial. În schimb preşedintele
băncii poate, de asemenea, avea funcţia de a gestiona creditele care sunt acordate. În acest caz,
consiliul de directori trebuie să exercite un control riguros asupra activităţilor de creditare
deoarece această situaţie reprezintă un grad şi mai înalt de risc pentru bancă (de exemplu
distribuirea funcţiilor şi alte considerente ce ţin de controlul intern). Consiliul trebuie să asigure
angajarea unei persoane separate pentru dirijarea serviciului de creditare cât mai repede posibil.
Băncile mari vor avea un Departament de Creditare oficial şi pot chiar avea secţii
separate în interiorul departamentului pentru a lucra cu diferite tipuri de credite. În acest caz,
consiliul trebuie să numească un administrator al băncii responsabil de întreg departamentul de
creditare, inclusiv orice secţie din departament1.
Din cauza importanţei serviciului de creditare şi a riscului potenţial al pierderilor pentru
bancă în urma acordării creditelor, este esenţial ca banca să completeze Departamentul de
Creditare cu un număr suficient de persoane calificate şi cu experienţă. Personalul
Departamentului de Creditare trebuie complet instituit pentru a identifica, estima şi dirija riscul
legat de serviciul de creditare şi trebuie instituit pe deplin în ceea ce priveşte politicile,
procedurile interne de creditare şi standardele de acordare a creditelor. Trebuie să existe un
sistem de prezentare a rapoartelor privind activitatea băncii către departamentul de creditare,
administratorii băncii şi consiliu.
Deşi împuternicirile de aprobare a creditelor pot fi delegate, consiliul rămâne
responsabil de calitatea creditelor băncii. Politica de creditare a băncii trebuie să stabilească clar
cine în bancă deţine autoritatea pentru fiecare tip de credit acordat de bancă şi pentru toate
nivelurile de luare a deciziilor de bancă. Pentru băncile cu un număr mare de filiale, politica
trebuie să clarifice dreptul personalului filialei de a participa la serviciul de creditare al băncii şi
de a impune restricţii asupra activităţilor lor şi de a asigura o supraveghere respectivă a lucrului
lor inclusiv controlul intern bine determinat şi serviciul de audit intern. Regulamentul B.N.M.
cere ca creditele să fie aprobate numai cu condiţia aprobării lor de un comitet de creditare special
care constă dintr-un număr impar de persoane nu mai mic de trei. Majoritatea băncilor trebuie să
aibă mai mult de un nivel de autorităţi la aprobarea creditelor. De exemplu, anumite tipuri de
credite în limitele sumelor respective şi în deplina concordanţă cu cerinţele băncii de acordare a

1
GRIGORIŢĂ, Cornelia. Activitate bancară / Cornelia Grigoriţă. - ed. a 3-a rev. şi complet.. - Chişinău :
Cartier, 2005. -418 p.
creditelor pot fi delegate pentru aprobare unui comitet compus din personalul de vârf al
departamentului de creditare. Consiliul trebuie să-şi rezerve dreptul de aprobare a anumitor tipuri
de credite, a anumitor sume ale creditelor, creditelor cu trăsături neobişnuite sau credite care
prezintă un risc mai înalt pentru bancă. Consiliul trebuie să-şi păstreze dreptul de aprobare a
restructurării creditelor problematice. Creditele „mari” şi creditele persoanelor afiliate băncii
trebuie aprobate preventiv de consiliul băncii în conformitate cu regulamentele B.N.M.
1.4. RESTRICŢII ŞI LIMITE ÎN ACORDAREA CREDITELOR BANCARE

În scopul minimizării riscurilor de credit, BNM reglementează unele tipuri specifice de

credite, precum:
- expunerile „mari";
- credite acordate persoanelor afiliate băncii;
- credite acordate funcţionarilor bancari;
- creditele expirate.
Expunerile „mari”:2
Prin persoana se subînțelege o persoana fizica sau juridica, inclusiv o asociație sau un
grup de persoane acționând în comun, înregistrate în modul stabilit sau nu.
La grupul de persoane acționând în comun se refera:
1. Doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, care se expun la același risc, în urma faptului,
ca una din ele, direct sau indirect, o controlează pe cealaltă sau pe celelalte;
2. Doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, relațiile dintre care nu se controlează după
cum s-a menționat în punctul de sus, dar care trebuie considerate ca expuse la același risc,
deoarece ele acționează în comun, astfel dacă una din ele va avea dificultăți financiare, alta sau
altele pot de asemenea avea dificultăți legate de rambursarea expunerilor.
La determinarea acțiunii în comun a persoanelor care se expun la același risc se vor lua în
considerație, fără a se limita la acestea, următoarele situații: persoane aflate în raport de rudenie
de gradul I si II; deținerea proprietății comune; existenta conducătorilor comuni; emiterea
garanțiilor; desfășurarea relațiilor de afaceri interdependente care nu pot fi substituite într-un
termen scurt; faptul că majoritatea afacerilor se bazează pe relația cu o anumita persoana.
Expunere – orice activ și/sau element extrabilanțier, reflectat în bilanț si/sau în afara
bilanțului, care poate fi supus riscului de credit (riscul ca debitorul si/sau partea contractanta nu-
si va putea onora obligațiunile sale fata de banca).
Expunerea totala a băncii față de o persoana sau un grup de persoane acționând în
comun include următoarele:
2
Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile “mari”// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.70/31 din
14.12.95
 1. Creditele acordate - orice eliberare a mijloacelor bănești persoanei cu condiția
rambursării acestora, a plății dobânzii sau a altor plăți pentru folosirea acestor mijloace.
2. Datorii debitoare privind leasingul financiar.
Expunerea „mare” constituie expunerea neta față de persoana sau un grup de persoane
acționând în comun, alcătuind zece la suta sau mai mult din capitalul normativ total al băncii.
“Portofoliul total de credite” reprezintă suma creditelor băncii (inclusiv factoringul,
cambiile, cambiile scontate, cardurile de credit, overdrafturile temporare permise, finanțarea
tranzacțiilor comerciale, acordurile REPO, plasările-garanții în bănci) și datoriilor debitoare
privind leasingul financiar, minus alocările pentru pierderi la credite sau leasing.
Expunerea neta asumată de bancă față de o persoana sau un grup de persoane
acționând în comun nu trebuie să depășească 15% din capitalul normativ total al băncii.
Suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv la grupurile
persoanelor acționând în comun, care constituie primele datorii nete la credit după mărime minus
reducerile pentru pierderi la credite si provizioanele la angajamentele condiționale respective nu
trebuie sa depășească 30% din portofoliul total al creditelor băncii. Suma datoriilor nete la
credite se calculează ca diferența dintre suma creditelor acordate, datoriilor debitoare privind
leasingul financiar, angajamentelor contractuale ale băncii de a acorda mijloace bănești și suma
asigurărilor aferente acestora.
Suma tuturor expunerilor “mari” nu trebuie să depășească mai mult de cinci ori
capitalul normativ total.
Băncile prezintă Băncii Naționale a Moldovei raportul cu privire la soldul total al
expunerilor “mari” existente la data gestionară, în conformitate cu Instrucțiunea cu privire la
modul de întocmire și prezentare de către bănci a unor rapoarte referitoare la activitatea
financiară.3
Acordarea de credite persoanelor afiliate băncii4
La categoria persoanelor afiliate băncii comerciale se încadrează :
- administratorul băncii - la această categorie se referă următoarele
persoane: persoana oficială de conducere a băncii, orice membru al Adunării
generale a acţionarilor, orice membru al Consiliului băncii, al Comisiei de cenzori şi al
Comitetului de credit;

3
Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile “mari”// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.70/31 din
14.12.95
4
Regulamentul privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.
27-28, art.102 din 19.02.2010
 - orice persoană care conform legislaţiei civile are relaţii de căsătorie sau de
rudenie de gradul I ori II cu administratorul, sau are acelaşi interes intr-o întreprindere
cu administratorul;
- acţionarii mari care, direct sau indirect, deţin sau controlează zece sau mai
multe procente din capitalul acţionar al băncii. Dacă acţiunile sunt deţinute sau
controlate de soţul (soţia) unei astfel de persoane sau de о rudă de gradul I, se consideră
ca acţiunile sunt deţinute şi controlate de această persoană;
- orice persoană care exercită control asupra băncii, sau se află sub controlul
băncii, sau se află împreuna cu banca sub controlul unei alte persoane care se consideră,
dar nu se vor limita la: sucursalele (companiile-fiice) ale băncii şi sucursalele
(companiile-fiice) ale persoanelor afiliate băncii, persoanele juridice, ale căror
sucursale (companii-fiice) sunt banca sau persoana afiliată băncii, persoane juridice
aflate sub controlul persoanelor afiliate băncii.
Acordurile încheiate de bancă trebuie să reflecte interesele băncii. Persoanele afiliate poartă
răspundere în faţa băncii în cazul în care interesul lor personal prevalează interesului băncii.
Băncile trebuie să fie foarte prevăzătoare la încheierea acordurilor cu persoanele afiliate în scopul
prevenirii riscului de nerambursare a creditelor.
Banca poate acorda credite persoanelor afiliate numai pe acelaşi termen şi în aceleaşi
condiţii ca şi altor împrumutaţi. Conform acestor condiţii, banca nu are dreptul să perceapă de la
persoanele afiliate о dobândă mai mică sau о taxă mai mică de comision la credit, contra
încasărilor de la alţi împrumutaţi pentru acorduri de credit analogice.
De asemenea, banca comercială e obligată să înainteze persoanelor afiliate cerinţe privind
asigurarea rambursării creditului, achitarea creditului, prezentarea informaţiei complete
referitoare la situaţia financiară şi a informaţiei vizând utilizarea eficientă a creditului. La
acordarea de credite persoanelor afiliate riscul de rambursare asumat de bancă nu trebuie să fie mai
mare decât în cazul acordării de credite altor împrumutaţi.
BNM înaintează următoarele restricţii privind menţinerea limitelor maxime la acordarea de
credite persoanelor afiliate băncii:
- Expunerea totala a băncii față de o persoana afiliata si/sau un grup de persoane acționând
în comun cu persoana afiliată băncii nu trebuie să depășească 10% (zece procente) din
capitalul normativ total al băncii.
- Suma totala a expunerilor băncii față de persoanele afiliate și/sau grupurile de persoane
acționând în comun cu persoanele afiliate băncii nu trebuie sa depășească mărimea
capitalului de gradul I al acestei bănci.
 Orice tranzacție cu o persoana afiliată trebuie să fie aprobată, înaintea realizării acesteia,
de către majoritatea membrilor Consiliului băncii.
Banca trebuie să dețină și să mențină un Registru al persoanelor afiliate băncii și un
Registru al tranzacțiilor cu persoanele afiliate băncii. Băncile prezintă Băncii Naționale raportul
cu privire la toate tranzacțiile cu persoanele afiliate băncii în conformitate cu instrucțiunea
Băncii Naționale cu privire la modul de întocmire și prezentare de către bănci a unor rapoarte
referitoare la activitatea financiara.5
Acordarea de credite funcţionarilor bancari6
Băncile din Republica Moldova pot acorda credite funcţionarilor lor. La categoria
funcţionari bancari se referă toţi lucrătorii băncii, cât şi categoria administratorilor băncii.
Acestora din urmă, li se acordă credite conform Regulamentului privind încheierea acordurilor cu
persoanele afiliate băncilor comerciale.
Creditele acordate funcţionarilor bancari sunt de două tipuri:
- credite pentru necesităţi primordiale. Aceste credite sunt acordate pentru
procurarea de bunuri de consum: aparate de bucătărie, mobilă, covoare, frigidere,
televizoare, autoturisme, credite pentru studii etc. Creditele pentru necesităţi
primordiale sunt acordate de către bănci în valoare maximă de 10 salarii tarifare (de
funcţie) la data acordării creditului lucrătorului respectiv. Aceste credite se acordă ре
о perioadă de рână la 2 ani;
- credite pentru investiţii imobiliare. Creditele respective sunt acordate
pentru procurarea caselor de locuit sau reparaţia lor, garaje etc. Creditele pentru
investiţii imobiliare sunt acordate ре о perioadă de până la 20 de ani în valoare maximă
de 100 de salarii tarifare (de funcţie) la data acordării creditului.
- La acordarea creditului unei persoane aparte banca trebuie să ia în
considerare vechimea în muncă a acesteia în sistemul bancar şi nemijlocit la banca dată,
importanţa subdiviziunii în care lucrează funcţionarul şi aportul lui la realizarea
obiectivelor băncii.
- Mărimea dobânzii pe creditele acordate se stabileşte conform
regulamentului intern al băncii, aprobat de consiliul băncii.
La acordarea creditelor funcţionarilor bancari, banca ia în considerare mai mulţi factori:
vechimea în muncă în sistemul bancar şi nemijlocit la banca dată, importanţa subdiviziunii în
care lucrează funcţionarul şi aportul lui la realizarea obiectivelor băncii. Respectiv, funcţionarul
5
Regulamentul privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.
27-28, art.102 din 19.02.2010
6
Regulament cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi nr.33/09-01//Monitorul Oficial al
Republcii Moldova nr.64/81 din 03.10.96
solicitant de credit prezintă la bancă pachetul de documente în baza căruia vor fi analizate şi
evaluate aspectele financiare şi nefinanciare. Totodată, banca solicită, garanţii ale rambursării
creditului. Drept garanţii pot servi: mijloacele băneşti depuse sub formă de depozit bancar, ipoteca,
gaj sau garanţii reale.
Cerințe, restricții, exigențe stabilite:
1. Datoria totală la creditele acordate (conform definiției date la Regulamentul cu privire la
creditele "mari", proces-verbal N 37 din 1 decembrie 1995) funcţionarilor băncii, nu trebuie să
depăşească 10% (zece procente) din capitalul normativ total.
2. În corespundere cu prezentul regulament banca elaborează un regulament intern privind modul
şi condiţiile de acordare a creditelor funcţionarilor săi, care trebuie să fie aprobat de consiliul
băncii.
3. Banca ţine o evidenţă aparte a tuturor creditelor acordate funcţionarilor săi cu indicarea
sumelor şi termenelor rambursării.
4. Creditele acordate funcționarilor băncii se include în datoria totală la creditele acordate de
bancă funcționarilor săi.
5. lunar se prezintă darea de seamă cu privire la creditele acordate funcționarilor băncii
Departamentului Reglementare și Supraveghere Bancară.7
Creditele expirate:8
Creditul în stare de acumulare este creditul la care toate plăţile au fost achitate la termen,
sunt curente şi se aplică principiul sporirii. Creditul la care plata n-a fost achitată în termen până
la 60 zile, inclusiv de asemenea se consideră credit în stare de acumulare.
Credit expirat - în scopuri de supraveghere toată suma unui credit (soldul creditului) este
considerată expirată când plata n-a fost primită în termen de maximum 30 zile. Dacă un credit a
fost considerat ca expirat, şi dobânda neachitată este considerată expirată. Pentru perioada când
creditul este considerat ca expirat, dobânda se sporeşte fiind menţinută la evidenţă în bilanţul
contabil până ce creditul devine în stare de neacumulare.
Credit în stare de neacumulare (fără dobândă):
Creditul este considerat în stare de neacumulare în cazul în care:
1. Plata n-a fost achitată mai mult de 60 zile ori;
2. Creditele clasificate "dubioase”;
3. Creditele clasificate "compromise.

7
Regulament cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi nr.33/09-01//Monitorul Oficial al
Republcii Moldova nr.64/81 din 03.10.96
8
Regulament cu privire la creditele expirate //Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.87-89/174 din 24.09.98
 Creditul poate fi restabilit în stare de acumulare dacă plata care n-a fost achitată la termenul
stabilit conform contractului este rambursată.
Credit renegociat. Pentru ca un credit să fie considerat renegociat, în contractul nou trebuie să
fie stipulată o reducere a ratei dobânzii sau a sumei iniţiale a creditului, sau a ambelor, ţinând
cont de înrăutăţirea situaţiei financiare a debitorului, ceea ce banca o face în condiţii
excepţionale. Determinarea stării de expirare sau neacumulare se efectuează în baza contractului
iniţial şi conform definiţiilor de „Credit expirat” şi „Credit în stare de neacumulare”. Creditul,
contractul nou al căruia prevede o rată a dobânzii egală cu rata dobânzii curentă pentru un credit
cu acelaşi risc nu este considerat ca credit renegociat.
Credit prolongat. Creditul prelungit sau creditul, contractul nou al căruia prevede aceiaşi rată a
dobînzii şi sumă ca şi la creditul iniţial, este considerat un credit prolongat. Pentru ca un credit să
fie considerat prolongat, contractul trebuie să fie semnat înainte de expirarea termenului de
acţiune a contractului iniţial. Determinarea stării de expirare sau neacumulare a creditului se
efectuează pe baza contractului iniţial şi conform definiţiilor de „Credit expirat” şi „Credit în
stare de neacumulare”.
Exigențe: Băncile nu acordă credite suplimentare pentru ca debitorii să-şi achite datoriile la
suma iniţială a creditului şi la dobânda aferentă.
Băncile prezintă Băncii Naţionale a Moldovei trimestrial date referitoare la creditele expirate şi
fără dobândă incluse în raportul privind activele expirate şi fără dobândă, în conformitate cu
Instrucţiunea Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la modul de întocmire şi prezentare de către
bănci a rapoartelor financiare.9

3. Obiectivele politicii de creditare a băncii.

În sens restrâns politica de credit reprezintă strategia şi tactica băncii în domeniul
organizării procesului de credit.
Pentru caracterizarea politicii de credit o importanţă deosebită o are interpretarea ei ca categorie
suprastructurală şi formă organizaţională, ce apare sub forma unui document concret.
În condiţiile creşterii exigenţei unor elemente de instabilitate, în perioada trecerii la
economia de piaţă banca comercială îşi propune o serie de măsuri pentru administrarea riscului
ce şi-l asumă în procesul creditării printre care:
1. Constituirea la nivelul Centralei a Comitetului de dirijare a activelor şi
obligaţiunilor băncii, care să definească periodic politica de credit a băncii, sectoarele interesate
pentru bancă, tipul de credite, nivelul dobânzii, perioadele maxime de creditare etc.
2. Intensificarea activităţii de îndrumare şi control al subdiviziunilor
teritoriale prin adaptarea tehnicilor şi metodologiei de control practicate şi aprobate în bancă;
9
Regulament cu privire la creditele expirate //Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.87-89/174 din 24.09.98
3. Gestionarea creditelor neperformante.
La stabilirea declaraţiei misiunii şi determinarea obiectivelor pentru operaţiunile de
creditare ale băncii, consiliul trebuie să evalueze şi să determine nivelul admisibil de risc pentru
bancă. Nivelul şi tipurile riscurilor legate de activitatea pe care banca poate să le accepte depind
de mai mulţi factori, fiecare care trebuie apreciat de consiliu:
1. Capitalul normativ total al băncii şi alte caracteristici ale băncii inclusiv mărimea dorită a
băncii şi a portofoliului de credit;
2. Calificările, componenţa şi experienţa personalului departamentului de credit şi
conducerii băncii:
3. Profitul din capital cerut de acţionarii băncii;
4. Situaţia economică generală în R. Moldova;
5. Necesităţile de creditare în sectorul activităţii băncii;
6. Disponibilitatea mijloacelor pentru bancă şi structura termenelor mijloacelor disponibile;
7. Cerinţele şi limitările legislative şi de reglementare.
Politica de credit a băncii trebuie:
• să stabilească cum va fi organizat serviciul de creditare;
• trebuie să stabilească diferite niveluri de delegare, funcţii şi responsabilităţi;
• stabilirea Comitetului de Creditare şi a funcţiilor acestui comitet;
• trebuie să descrie procesul de aprobare a creditelor în interiorul băncii;
• tipurile de credite acordate de bancă.
• să indice clar structura organizatorică a departamentului de creditare, dacă acesta
constă din una sau mai multe persoane.
Procesul de aprobare a creditelor trebuie în mod concret să menţioneze creditele care
reprezintă o excepţie a standardelor de acordare a creditelor stabilite de bancă trebuie aprobate
de către consiliul de directori. Este necesar să fie prevăzută în politica de creditare înaintarea
unei recomandări de aprobare a creditelor-excepţii în scris consiliului şi păstrarea ei în dosarul de
creditare. Inspectorii trebuie să fie atenţi la aprobarea excepţiilor numeroase la politica creditară;
excepţiile frecvente indică fie ca politica este inadecvată sau nu se respectă.
1. Priorităţile strategice ale politicii de creditare ale băncii.

Ca manifestare a esenţei sale, politica creditară îndeplineşte unele funcţii care ar putea fi
divizate în două categorii:
1) Funcţii comune, caracteristice tuturor elementelor politicii bancare.
2) Funcţii specifice, care disting politica de creditare de celelalte elemente ale politicii
bancare.
 Fig. 1.2.1. Clasificarea funcţiilor comune ale politicii creditare

La funcţiile comune se referă funcţiile:

a) Comercială, sau funcţia de obţinere a venitului de către bancă (în urma operaţiunilor de
creditare, investiţionale, de decontare, de casă, etc.).
b) De stimulare, funcţia dată manifestându-se prin faptul că politica creditară, reflectând
necesităţile obiective ale statului, băncilor, clienţilor, stimulează acumularea resurselor băneşti
temporar libere în bănci şi utilizarea raţională a lor.
Pentru bancă funcţia stimulatoare a politicii creditare se manifestă prin faptul că băncile se
stăruie să atragă resurse cât mai ieftine pe un timp relativ îndelungat şi să le plaseze cu
maximum de beneficiu (de exemplu, acordând credite „scumpe” la un nivel relativ jos al
riscului).
c) De control, care se manifestă prin aceea că politica creditară permite de a controla
procesul atragerii şi utilizării resurselor creditare de către bănci şi clienţii lor, ţinând cont de
priorităţile determinate în politica de creditare a băncii.
Ca funcţie specifică politica de creditare îndeplineşte o singură, dar foarte importantă
funcţie – de optimizare a procesului de creditare.
Rolul primordial, în organizarea activităţii băncilor comerciale, revine principiului
prudenţei bancare, acesta făcând parte din cele mai relevante principii ale politicii creditare.
Conform acestui principiu, înainte de a lua decizia de creditare, banca trebuie să cunoască
activitatea şi starea clientului, astfel, încât riscul de nerambursare a creditului să fie minim10.
Un alt principiu al politicii de creditare este cel al credibilităţii, care permite
câştigarea ,,încrederii” băncii în client. Documentându-se în acest sens, banca stabileşte opţiunile
sale privind creditarea potenţialilor clienţi, respectând, totodată, principiul prudenţei bancare.
Este cunoscut faptul că orice credit se oferă numai cu condiţia că va fi rambursat la expirare
termenului de creditare care se stabileşte în contractul de creditare, ceea ce presupune
10
GRIGORIŢĂ, Cornelia. Activitate bancară / Cornelia Grigoriţă. - ed. a 3-a rev. şi complet.. - Chişinău :
Cartier, 2005. -418 p.
 cunoaşterea de către bancă a capacităţii de plată a potenţialului debitor, a posibilităţilor acestuia
de a acoperi valoarea creditului şi dobânzii prin garanţii şi de a obţine venituri în viitor.
În cadrul politicii de creditare, este recunoscut şi principiul garantării creditelor, care
presupune acoperirea valorii creditului prin sursa secundară de achitare – garanţii, în caz de
neachitare a creditului în termenul stabilit de către împrumutat.
Rolul politicii creditare se reduce la determinarea direcţiilor prioritare de dezvoltare şi
perfecţionare a activităţii bancare în procesul de acumulare ţi investire a resurselor creditare,
dezvoltarea procesului de creditare şi sporirea eficienţei lui.
Politica creditară a băncii comerciale ca categorie suprastructurală se bazează pe cercetarea
nivelului atins de dezvoltare a relaţiilor creditare dintre bancă şi clienţii săi, şi este îndreptată
spre dezvoltarea şi perfecţionarea lor.
Se poate de spus că obiectivele de bază a politicii creditare a băncii comerciale trebuie să
includă: analiza pieţei creditare şi stabilirea segmentelor de piaţă prioritare cu scopul minimizării
riscului de credit; maximizarea profitului în procesul creditării şi atragerii depozitelor;
optimizarea gestiunii portofoliului de credite şi depozitar al băncii; micşorarea ponderii
creditelor problematice; menţinerea lichidităţii băncii de pe poziţiile gestiunii portofoliului de
credite.
Politica internă trebuie să vizeze următoarele aspecte:
- structura subdiviziunilor ce gestionează procesul creditar
- formarea Comitetului de creditare şi stabilirea împuternicirilor şi atribuţiilor sale
- procedura aprobării creditelor în dependenţă de mărimea lor
- nivelurile admisibile a profitabilităţii şi riscului reieşind din calitatea creditelor
- indicii lichidităţii, profitabilităţii şi suficienţei capitalului pe care banca îi consideră
optimali
- tehnicile de creditare pe care banca le consideră absolut necesare
- cerinţele către personalul departamentului de creditare
Politica creditară (în sens larg ca unitate a politicii de credite şi de depozitare nu poate fi
examinată separat de politica procentuală, care poate fi definită ca strategia şi tactica băncii în
domeniul regulării ratelor procentuale îndreptate la asigurarea lichidităţii, profitabilităţii şi
dezvoltării operaţiunilor băncii.
Indiferent de tipul său, politica creditară are o structură internă stabilă, elementele sale fiind:
1) Strategia băncii la elaborarea direcţiilor de bază a procesului de credit.
2) Tactica băncii la organizarea creditării.
3) Controlul realizării politicii creditare.
Pe plan metodologic, elaborarea politicii creditare poate fi efectuată după schema:
1) Noţiuni generale şi scopurile politicii creditare.
2) Aparatul de gestiune a operaţiunilor creditare şi atribuţiile personalului din secţia de
credit sau din departamentul de credit.
3) Organizarea procesului de credit la toate etapele de realizare a contractului de credit.
Acest model teoretic, condiţionat de cerinţele metodologice obligatorii în procesul
elaborării politicii creditare şi organizării procesului de credit, reiese din necesitatea optimizării
politicii creditare a băncii.
În general, politica de creditare în domeniul strategiei include în sine priorităţile, principiile
şi scopurile băncii pe piaţa creditară, iar în domeniul tacticii – instrumentarul financiar şi de alt
gen folosite de bancă pentru realizarea scopurilor sale la efectuarea operaţiilor creditare, regulile
de efectuare a acestora, ordinea organizării procesului de credit.